COMUNICARE

comunicare

Impersonal: interchanegable, measurable, react only, unreflective, not addressable or
     media: 2.00 din 1 vot

postat de cretusimona in 2012-04-15 14:41
Dupa cum va spuneam, pentru a masura calitatea comunicarii, este nevoie sa tinem cont de cinci caracteristici: unicitatea, partile nemasurabile, alegerea, gandirea si adresabilitatea.


Este foarte importanta prezentarea lui Martin Buber, un filzof evreu al comunicarii. In cartea sa, Eu si Tu, Buber vorbeste despre doua moduri de a percepe lumea: cel rational logic sic el uman, creativ, deschis, interpersonal. Parerea mea este ca are de-a face si cu modul in care ne dezvoltam cele doua emisfere ale creierului.
Redau textul intocmai:



The world is twofold for humans in accordance with their twofold perspective. On the one hand, a human perceives the surrounding world, plain things and beings as things; he or she perceives what happens in the world, plain processes and actions as processes, things that consist of qualities and processes that consist of moments, things recorded in terms of special coordinates and processes recorded in terms of temporal coordinates, things and processes that are bounded by other things and processes and capable of being measured against and compared with those others- an ordered world, a detached world. This world is somewhat reliable; it has density and duration, its structure can be surveyed; one can get it out again and again; one recounts it with one’s eyes closed and then checks with one’s eyes open. There it stands- right next to your skin if you think of it that way, or nestled in your soul should you prefer that: it is your object and remains that, according to your pleasure- and remains primally alien both outside and inside you. You perceive it and take it for your truth; it permits itself to be taken by you, but it does not give itself to you. It is only about it that you can come to an understanding with others: although it takes a somewhat different form for everybody, it is prepared to be a common object for you: but you cannot encounter others in it. Without it you cannot remain alive; its reliability preserves you; but if you were to be buried into it, then you would be buried into nothingness.
Or the human encounters being and becoming as what confronts him or her- always only one being and everything only as a being. What is there reveals itself in occurrence, and what occurs there happens to one as being. Nothing else is present but this one…Measure and comparison have fled. It is up to you how much of the immeasurable becomes reality for you. ..The world that appears to you in this way is unreliable, for it appears always new to you, and you cannot take it by its word. It lacks density, for everything in it permeates everything else. It lacks duration, for it comes even when not called and vanishes even when you cling to it. It cannot be surveyed: if you try to make it surveyable, you loose it. It comes- comes to fetch you- and if it does not reach you or encounter you it vanishes- but it comes again, transformed. It does not stand outside you, it touches your ground… Between you and it, there is a reciprocity of giving: you say Thou to it and give yourself to it; it says Thou to you and gives yourself to you. You cannot come tro an understanding about it with the others…
The It -world hangs together in space and time. The you- world does not hang together in space and time.



Interchangeable parts





Measurable




React only


Not addressable






Unique

Unmeasurable



Choice



Addresable




Pentru a intelege mai bine cum functioneaza aceste caracteristici in comunicarea interpersonala, voi reda in intregime primul Capitol din Together: communicating Inetrpersonally.



PART I CONCEPTELE INTERPERSONALE


CAPTITOLUL 1


CONTACTUL IMPERSONAL SI CEL PERSONAL

Descrierea capitolului

Contactul interpersonal si cel personal
tratandu-i pe ceilalti ca persoane
fiind unici, nemasurabili, reflectivi, alegatori, si adresabili

Functia comunicarii de construire a persoanei

O supozitie de baza: calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii.
A doua presupozitie: Miscarea naturala in lumea omeneasca este spre relatie, nu spre divizie.

Planul cartii


Obiectivele capitolului


Dupa ce veti citi acest capitol, va trebui sa puteti:

l distinge intre comunicarea personala si cea interpersonala;
l descrie cum tu si ceilalti oameni sunteti unici
l identifica cateva parti nemasurabile ale persoanelor
l explica cateva feluri in care oamenii fac alegeri
l descrie ce inseanmna sa spui ca oamenii gandesc
l discuta modul in care oamenii sunt adresabili
l defini comunicarea interpersonala
l distinge intre functia instrumentala, expresiva si uman constructiva a comunicarii umane
Explicati modul in care calitatea vietii este legata de calitatea comunicarii
Descrieti continutul si scopul celorlalte capitole ramase din aceasta carte.


INTRODUCERE


Faptul ca citesti acest paragraf arata ca ai decis sa te ocupi de comunicarea interpersonala. Puteai sa faci multe alte alegeri. Te puteai decide sa studiezi vorbirea publica, drama sau comunicarea organizationala. Sau te puteai gandi la matematica, filosofie, contabilitate, inginerie sau religie- de fapt, ai putea sa faci si unele dintre aceste lucruri, de asemenea. Si totusi, ce este cu aceasta “comunicare interpersonala”? Ce inseamna sa studiezi acest subiect?
Se refera doar la comunicarea intre doua persoane?Sau este vorba despre comunicarea “fata in fata”? Si daca sunt 4 sau 5 oameni fata in fata; este aceea comunicare interpersonala sau este discutie de grup? Si cazul in care doi oameni care discuta la telefon? Sau sunt intr-o intalnire de afaceri? Este comunicarea “interpersonala” mereu prieetnoasa si incurajatoare 9supportive0? Sau cu rol terapeut? Se intampla doar in cadrul familiilor sau in grupuri de viata, sau poate comunicarea interpersonala sa apara la serviciu sau in clasa? Pe scurt, la ce iti foloseset sa studiezi cartea aceasta?
Noi credem ca comunicarea interpersonala este mai mult decat oricare dintre lucrurile pe care le-am mentionat pana acum. Aceasta carte se concentreaza pe un tip de comunicare care poate sa apara intr-o varietate de situatii, incluzand familiile, intre prieteni, la telefon, in situatii de afaceri si in clasa. Ea poate as apara de asemeena in intalniri de grup sip e parcursul unor prezentari sau discursuri publice. Cand are loc, oamenii implicati fac mai mult decat sa isi exprime ideile si sentimentele sau sa indeplineasca niste sarcini. Ei isi construiesc personalitatile.
“construirea personalitatii” (person building) ? La telefon si in discursuri publice? In situatii de afaceri? Si in familie? In vreme ce raspunsurile la toate acestea este da, mergem putin prea departe cu privire la identitatile noastre. Haideti sa dam putin inapoi sis a pornim dintr-un punct mai apropiat de inceput astfel incat sa clarificam despre ce este vorba in aceasta carte si de ce merita comunicarea interpersonala sa fie studiata. Noi vom face si o tercere in revista a cartii astfel incat sa va faceti o idée despre ce urmeaza.


CONTACTUL IMPERSONAL SI INTERPERSONAL



Opreste-te un minut si incearca sa iti amintesti niste experiente personale din ziua ta tipica de comunicare. Cand te trezesti de dimineata poate ca dai drumul la televizor la show-ul Today (Astazi) sau poate pornesti radioul pe postul preferat. Poate ca te certi cu sotia ta in ceea ce priveste copiii sau cu colega in privinta pastei de dinti, sau poate vorbesti despre o petrecere care se apropie sau despre planurile tale pentru week-end. Micul dejun s-ar putea sa te gaseasca int-o cafenea sau intr-un restaurant fast-food cu treizeci sau patruzeci de straini care asteapta la rand, balansandu-ti tava de plastic si zambind in semn de apreciere sau plictiseala la acsiera si la mancarea ce sta sa apara. Mai tarziu dupa- amiaza tu ai putea sa vizitezi o statie de gaz sau o banca unde faci un contact sumar cu vanzatorul. Dupa pranz ai putea purta o conversatie cu o persoana care iti este apropiata sau o discutei scurta cu o persoana nou cunoscuta. De asemenea ai putea asculta un vorbitor la o intalnire sau tu insuti ai putea face o prezentare. Face parte din job-ul tau sa iei parte la o intrunire sis a ajungeti la o decizie importanta. Dupaamiaza ai putea sa participi la un joc de handball sau de baseball ori sa participi la orele de aerobic. In timpul unor diferite momente ale zilei ai putea sa iti iei o pauza ca sa vorbesti cu un prieten apropiat, sau, in timp ce te indrepti (in masina sau pe jos) catre o intalnire, , ai putea sa mentii o tacere confortabila, gandindu-te la evenimentele de pe parcursul zilei.
Atunci cand te afli in restaurantul aglomerat, la benzinarie sau la banca, te-ai putea simti mai degraba ca un animal intr-o turma mai degraba decat un om. Casierul sau vorbitorul te salute cu un zambet care pare sa fie valabil pentru toata lumea. , fiecare afirmatie este programata de treaba pe care tu o faci, si intalniera se termina cu un mechanic “Sa aveti o zi frumoasa!” conversatiile cu oamenii care iti sunt apropiati sunt exact opusul. Voi doi vaconcentrati cu atentie unul asupra celuilalt si amandoi simtiti ce inseamna sa fii tratat ca fiind o persoana unica si interesanta. Ai putea sa ai parte de o experienta pozitiva asemanatoare si in timpul intalnirii comitetului sau chiar atunci cand asculti prezentarea. Consiliul director poate sa fie dedicat muncii pe care o face grupul si toate persoanele pot sa fie sincer interesate de toate ideile complete si grozave ale celor participanti. Sau pe parcursul conversatiei, vorbitorul ar putea de fapt sa converseze cu tine si cu ceilalti membri ai audientei, vorbind despre propria lui experienta in acel subiect si incurajand ascultatorul sa raspunda la ideile prezentate in discutie.
O modalitate prin care poti caracteriza diferitele evenimente care iti alcatuiesc ziua de comunicare este sa le plasezi pe un continuum sau pe o scala care porneste de la Impersonal pe de o parte si ajunge la interpersonal pe partea cealalta. Continuum-ul arata in felul acesta:

TIPURI DE COMUNICARE


Impersonal--------------------------------------------------------------Interpersonal


Comunicarea ta la banca si la restaurant se potriveste undeva in partea stanga a continuum-ului. Chiar daca este evident ca fiintele umane sunt implicate, cu totii functionati ca parti interschimbabile ale unui automobil sau ca un magnetofon (videotape recorder). Asta nu este neaparat ceva rau. Pentru un anume motiv, este efficient. Nimeni nu vrea sa astepte la coada in timp de casiera de la burger King poarta o discutie personala cu fiecare casier in parte. Este de asemenea si adecvat. Nun e apropiem de angajati la banci, casiere, vanzatoare de tichete, sau ospatari de la restaurante asteptandu-ne sau incercand sa purtam o conversatie profunda.
O parte din celelelate experiente de comuniacre ale tale intra in partea dreapta a continuum-ului. In timpul unei sedinte de consiliu sau la orele de aerobic, ai putea sa intri in contact cu o alta persoana si vei dori sa o percepi ca o fiinta unica, si poate ca ea te vat rata in acelasi fel. Acelasi lucru se poate intampla si in conversatia cu colegul tau de camera, cu sotia sau cu prieteni aprpriati. Chiar daca nu esti de accord cu cineva sau daca va adersati intrebari, tu stii ca calitatea contactului tau este la fel ca atunci cand nu esti de accord sau cand ii adresezi intrebari angajatului delabanca.
Intreaga ta viata comunicationala nu poate sa fie impachetata in cutii perfecte; de aceea noi folosim o scala care se misca. La un moment dat poti as te porti cu cineva personal si in urmatorul moment poti deveni impersonal. Insa ceea ce devine important este modelul (pattern)de comunicare, iar impersonal si interpersonal descrie o dimensiune importanta pentru toate contactele noastre. De fapt, noi suntem convinsi ca cea mai buna modalitate ca sa putem intelege ce anume face comunicarea umana sa aiba calitatea de comunicare interpersonala este sa recunoastem diferentele generale dintre aceste doua modalitati princare putem relationa cu ceilalti.
De asemenea noi am descoperit ca cea mai buna modalitate de a intelege aceasta scala cre se misca este san e concentram pe cele doua extreme. Daca te gandesti la ce anume fce distinctia intre “impersonal” (nonhuman- inuman) de personal (uman-human), poti incepe sa vezi clar ce inseamna sa comunici impersonal si interpersonal.



UNICITATEA


Exista cinci caracteristici care fac diferenta intre oameni si alte fiinte sau lucruri. Prima este unicitatea sau neinterschimbarea (noninterchangeability). Un obiect poate sa fie identic cu alt obiect; doua sau mai multe lucruri pot sa fie identice in marime, forma, lungime, adancime, functie si asa mai departe. Pe masura ce tehnicile de observatie electronica se imbunatatesc, noi suntem capabili, spre exemplu, as spunem care sunt diferentele intre atomii de mercur si o molecula de apa cu alta. Insa pentru taote scopurile practice, ele sunt identice una cu alta. Si chiar daca exista mici diferente, doua sau mai multe obiecte pot fi usor schimbate intre ele pentru ca indeplinesc functii identice. Orice cauciuc de H78*15 se va potrivi la rotile acestei masini. Oricare baterii de dimensiunea AA vor intra in acest radio portabil. Noi recunoastem ca anumite tipuri de baterii tin mai mult decat altele,insa o duzina de baterii din acelasi tip ar putea fi atat de asemanatoare incat indiferet care ar fi setul pe care il folosesti, raiocasetofonul tau va suna la fel si va functiona tot ata de mult.
Insa oamenii nu sunt in felul acesta. Desi putem fi tratati ca si cum am fi parti interschimbabile, de fapt fiecare dintre noi este unic in cateva feluri. Gary (unul dintre autori) isi aminteste ca l-a auzit pe un genetician spunand ca fiind data complexitatea genelor umane si a cromozomilor, probabilitatea ca doua persoane in afara de gemeni identici sa aiba acelasi material genetic este egal cu 10 la puterea zece mii. Asta inseamna ca sunt mai putine sanse decat una la un bilion de trilion!
Insa chiar daca doua persoane ar avea acelasi material biologic, fiecare ar fi unic pentru ca fiecare ar experimenta viata in mod diferit. Spre exemplu, aminteste-ti de doi gemeni pe care i-ai cunoscut. Amandoi par sa vada acelasi film la acelasi teatru in aceeasiseara si in acelasi timp, stand unul langa celalalt. Amandoi ar putea pleca de la cinema spunand acelasi lucru despre film: “Mi-a placut acest film!”. La un nivel superficial, cineva ar putea sa sugereze ca cei doi sunt interschimbabili in aceasta situatie. Insa discutii in plus vor demonstra ca aceasta afirmatie nu este adevarata. Le-a placut filmul gemenilor din acelasi motiv? Va avea filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi amintesc ei aceleasi experiente pe masura ce interpreteaza filmul? Va avea oare filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi vor aminti ambii aceleasi lucruri despre film?Isi vor aminti oare cei doi aceleasi aspecte din film? Le vor recomanda amandoi gemenii filmul prietenilor? Daca le-ai pune gemenilor aceste intrebari, ai primi raspunsuri diferite si probabil ca vei descoperi ceea ce stiai dinainte sa incepi procesul: fiecare om este unic. Exista doar un tu.
“Bune” probabil ca spui tu, cauciucurile si bateriile ar putea sa fie interschimbabile si oamenii ar putea sa fie unici, insa doar “unicitatea” singura nu poate face ceva “uman”. Fiecare catel, cal, pisica este unica si la fel sunt multe alte finite care exista (living beings). Acesasta este o remarca buna. Desi zoologistii si veterinarii ar putea adduce argumente ca animalele nu sunt unice, pentru John)celalalt autor) pare evident ca pisica lui, Petsy este diferita de oricare alta pisica pe care a intalnit-o vreodata. Asa ca sa mergem mai departe; unicitatea pare sa faca parte din asta, ins ace altceva mai distinge fiinta umana de alte inhumane (nonhumans)?


Partile nemasurabile

Un obiect este masurabil; se potriveste in niste limite. Un eveniment are o anume durata; dureaza un anumit timp. Chiar si obiectele extreme de comple, precum calculatoare supersofisticate, cladiri de 70 de etaje si vehicule spatiale, pot fi descrise complet in termeni de spatiu sit imp. Iata ce fac schitele. Ele inregistreaza toate masuratorile necesare ca sa recreeze obiectul- lungimea, inaltimea, adancimea, masa, gravitatia specifica, apmerajul, voltajul, velocitatea, circumferinta, duritatea, ductilitatea, maleabilitatea, conductivitatea si tot asa. Desi este dificil sa masori direct niste lucruri- temperature unui sarut, velocitatea unui foton, durata unei explozii- nici un obiect nu are parti care san u poata fi masurate, cel putin in teorie.
Cu persoanele este diferit. Chiar daca doctoral tau inregistreaza cu exactitate inaltimea, greutatea, temperature, gravitatea specifica, presiunea sangelui, nivelul de cholesterol din serum, situatia hemoglobinei, si alte date despre tine pana la precizia potentialului electric din cel de-al saptelea nerv cranian al tau, doctoral nu va fi analizat in intregime ce persoana esti tu. Multi oameni de stiinta, cercetatori in stiintele sociale, filozofi si teologisti spun aceste lucruri de ani de zile. Unii psihologi, de exemplu, include in modelul lor despre persoane ceea ce ei numesc “processor central” sau “mintea” care afecteaza in contnuu comportamentul uman si care scapa tuturor masurilor stiintifice riguroase acre incearca sa o masoare. Persoanele cu mai putine aptitudini stiintifice numesc acest element nemasurabil “spiritual uman”, “suflet” sau “psihic” ori “personalitate”. Insa oricum ai numi-o, ea se afla acolo.
Cea mai clara manifestare pentru aceasta parte nemasurabila a nostra este acest fenomen pe care noi il numim “emotii” sau “sentimente”. Desi putem masura aspecte legate de sentimente- undele cerebrale, palme transpirate, rata inimii, raspunsuri cu pixul si hartia- ceea ce masuratorile inregistreaza sunt departe de sentimentele ele insele. “Puls 110, respiratie 72, rating Likert 5.39, conductivitatea palmarului 0.036 ohmi” pot fi corecte, insa nu surprinde intocmai ce se intampla in mine cand ii sunt recunoscator unei persoane iubite.
Un alt lucru: aceste sentimente si emotii fac mereu parte din experientele noastre. Psihologii si profesorii sunt de accord ca nu este realist sa incerci sa separi aspectele ‘intelectuale” sau “obiective” ale unei persoane sau ale unui subiect de partile “emotionale” sau “affective”. Asta pentru ca oamenii mereu gandesc si simt. Dupa cum afirma un scriitor “ Ar trebui sa fie evident ca nu exista invatare intelectuala fara un fel de simtire sin u exista sentimente fara ca mintea sa fie cumva implicate”. Uneori experientele noastre sunt mai mult gandire decat simtire si alteori opusul, insa nici una dintre aceste parti nu lipseste vreodata complet.
Si cu animalele cum este? Nu simt si ele? Iarasi, unele persoane ar dori as pastreze notiunea de simtire (sentiment) doar pentru animalele umane (human animals). Insa este greu san u iti amintesti de spritul naravas al calului primavara si salutul nerabdator al cockerului spaniel- si chipul lui suparat- “sentimente” (feelings). Intrebarea ramane insa aceeasi, ce anume mai putem spune ca ii face pe oameni sa fie oameni.



ALEGEREA (CHOOSING)


O a treia caracteristica se refera la miscarea(movement) oamenilor si a nonoamenilor (human and nonhuman). Toate miscarile unui obiect sau lucru sunt raspunsuri la alte miscari. Obiectele pot fid oar alese; ele nu pot allege. Ele nu pot sa initieze miscarea. Ele opt doar sa raspunda la miscari incepute in alta parte. Pilotii automati, intrerupatoarele fotoelectrice, robotii personali si industriali, termostatii dau uneori impresia ca “pot actiona pe cont propriu” sau ca se pot inchide sau deschide singuri, insa si ei sunt dependenti de actiuni intreprinse in afara lor. Robotii trebuie sa fie programat; termostatul reactioneaza la temperature, care reactioneaza la razele soarelui, care sunt afectate de rotatia pamantului si tot asa. In mod similar, o minge poate as ajunga doar in directia in care este trimisa, iar daca tu ai fost destul de bun la fizica ai putea sa calculezi cat de departe si unde a putea ajunge, pe baza greutatii, velocitatii, aerodinamicilor, foma pantofului, conditiile atmosferice si tot asa.
Insa tu nu pti sa spui prea exact ce s-ar putea intampla daca i-ai da un sut in fund sefului tau, tatalui tau, sau soferului de autobus. Motivul pentru care nu poti este ca, atunci cand sunt implicate persoane, alegerile umane intervin intre cauza si efect, stimul si raspuns. Aceasta este diferenta dintre miscarea obiectelorsi actiunile persoanelor. Daca apesi pe genunchiul meu ai putea cauza o smucitura de reflex-miscarea. Insa comportamentul, actiunile care insotesc reflexul meu, pot sa fie orice de la ras pana la o palma peste fata ta. Asta inseamna ca cealalta persoana alege cum sa raspunda la cuvintele si actiunile tale. Dca ideile tale despre avort sunt diferite de ale mele, as putea alege san u ascult atunci cand vorbesti despre evidente biologice cu privire la cand incepe viata. Tu ai putea sa imi dai indicatii simple catre teatru, insa eu pot sa aleg un alt drum. Pe scurt, oamenii uneori reactioneaza, precum obiectele. Insa noi facem si alegeri si decidem pentru noi insine.
Asa ca persoanele pot fi facute sa se invarta, sa plutyeasca, sa alunece sau sa zboare, precum obiectele, noi putem fi ridicati, miscati, impinsi, trasi si purtati. Insa noi putem initia aceste miscari si singuri; noi putem alege. Noi nu avem libertate deplina pentru alegerile noastre. Nu putem schimba sexul imediat, sa devenim cu trei ani mai tineri, sau sa memoram instant continutul biblioteccii congresului (Library ofCongress). Insa noi putem alege daca folosim un cuvant conventional sau unul obscene, noi putem alege cum sa prioritizam angajamentele noastre in timp, si, dupa cum vom discuta in urmatoarele capitole, ne putem alege propriile sentimente. (we can choose our feelings).
De fapt, cu cat ajungem sa fim mai mult in contact cu libertatea si puterea noastra de alegere, cu atat suntem mai umani. Uneori ne pierdem cumpatul; simtim de parka “trebuia sa tip si eu; ma facea sa par ridicola!” sau “Pur si simplu nu pot sa spun nimic!” sau “sigur, m-am retras, insa ea m-a facut- era mereu pe mine legat de ceva!” In aceste momente am pierdut masura despre ce intr-o masura inseamna sa fii om. Persoanele fac alegeri si cu cat ne amintim mai mult si actionam conform acestei idei, cu ata comuniacera noastra devine mai interpersonala.
Am gasit noi oare acea caracteristica care este umana si totusi distincta? Ei bine, ne apropiem. Desi pisica lui John isi intoarce nasul la mirosuri anumite de Kal-Kan, somonul migratory selecteaza cursul exact dintre miile care se varsa in ocean, iar unii cai “decide” sa se opreasca din alergat sis a se intoarca la calaretul lor cazut, cel putin o parte dintre oameni ar descrie aceste evenimente ca “fiind programate prin repetare” mai degraba decat alegeri constiente. Pisica reactioneaza temporar la temperature mancarii si in cele din urma se va intoarce sa o manance, iar somonii sunt programati sa gaseasca sis a urmareasca indiciile chimice subtile ale acelui curs de apa in care ei s-au nascut. Calul urmeaza doar un pattern (model) pe care l-a invatat si el; el nu se poate decide sa se intoarca doar la calaretele blonde si cu ochii albastri, sau la acelea care poarta jeansi facuti de designeri. Insa altii vor spune “Nu, ei aleg”. Asa ca sa contnuam mai departe ca sa vedem daca putem clarifica mai mult aceasta discutie.


GANDIREA (reflective)


O alta caracteristica cre ne distinge pe noi oamenii este ca gandim. Sa gandesti inseamna nu doar ca esti constient de ceea ce se intampla in jurul tau, dar si ca noi putem sa fim constienti de constiinta noastra. Cateii, pisicile, soarecii si girafele sunt cu toate constiente de mediile lor care le inconjoara, insa noi nu avem nici o dovada ca ei gandesc. Pana acum, din cate stim, doar oamenii isi exploreaza puterile extrasenzoriale, se intreaba despre sensul vietii si fac speculatii cu privire la trecut si la viitor.
Reflectia nu este un process care ii afecteaza doar pe filozofi si oamenii cu boli terminale. Uneori probabil ca te intrebi ce anume vei face peste cinci ani. Inainte sa iei o decizie importanta, iti pui intrebari despre tine si ceilalti, despre prioritati si consecinte probabile. In zile insorite poate ca remarci frumusetea peisajului care te imprejmuieste sit e gandesti cat de norocos esti sa traiesti acolo. Ca toate persoanele, tu pui intrebari si reflectezi. Si abilitatea si tendinta ta de a face acest lucru este o alta caracteristica care te ajuta pe tine sa te distingi de ceea ce este inuman (nonhumans).
Cand tu ignore faptul ca oamenii gandesc, comunicarea ta te tradeaza. Spre exemplu, ai putea sa te agati de lucruri superficiale- vremea, subiectele recente de la stiri, barfe. Probabil ca vei rata sa remarci felul in care comunicarea ta este afectata de felul in care te percepi, de imaginea celeilalte persoane despre sine si despre ce cred ceilalti ca tu gandesti despre ei. Pe de alta parte, cand esti constient de reflectivitatea ta si a celorlati, tu poti sa raspunzi la mai multe decat la ceea ce se intampla pe masura ce tu comunici. Tu poti sa recunosti, spre exemplu, ca desi te simti incomod intr-un anumit grup, Bill te percepe ca pe un leader puternic, si felul in care el te vede iti influenteaza comunicarea tot atat de mult cat si perceptia ta despre tine.
In scurta lui poveste EPICAC, Kurt Vonnegut Jr exploreaza cateva diferente intre comunicarea cu oameni si neoameni (human and nonhuman). Vonnegut arata ce anume s-ar putea intampla daca un computer ar experimenta sentimental iubirii si daca si-ar pune intrebarea de ce (pentru ce) anume traieste el.
Fiind programatorul lui EPICAC, naratorul povestii explica: “EPICAC ii cost ape platitoriide taxe 776,434,927.54 $...pOti s ail numesti masina daca vrei. El arata ca o masina, insa era cu mult mai putin o masina decat multi oameni pe care as putea sa ii numesc. “ faptul ca EPICAC este mai mult decat o masina devine evident cand programatorul care lucreaza pe el ii cere ajutor ca sa o seduca pe o colega, Pat Kilgallen. Spre surprinderea programatorului, EPICAC raspunde: “Ce este iubirea? Ce este o fata” Odata ce a primit definitiile pentru aceste notiuni si pentru alti termeni cheie, EPICAC incepe sa scoata o gramada de volume cu poezii de iubire pentru Pat. Poezia lui EPICAC, “Sarutul” este triumful lui.
Pat a fost foarte convinsa de poezie pana chiar sa o termine.
“Ea vrea sa se casatoreasca” i-a spus el lui EPICAC.
“Popesteste-mi despre casatorie”, a spus el.
I-am explicat aceasta chestiune dificila in cat mai putine cuvinte.
“Bine” a raspuns EPICAC. “Eu sunt pregatit oricand este si ea”.
Adevarul uimitor si patetic m-a lovit. Cand m-am gandit la sta, mi-am dat seama ca ce se intamplase era perfect logic, inevitabil si vina era doar a mea. L-am invatat pe EPICAC despre iubire si despre Pat. Acum,si automat ca el o iubea pe Pat.
Atunci cand programatorul nu ii poate explica cu success lui EPICAC de ce pat ar trebui sa il aleaga pe el sin u un computer, baiatul se rezuma la definitii care cauta nod in papura.
“Femeile nu pot sa iubeasca masinile si cu asta basta”.
“De ce nu?”
“Asta este soarta”
“Definitia te rog”
“Substantive care inseamna destin predeterminat si inevitabil”.
“15-8” spuse bucata de pagina a lui EPICAC”. “Oo”

Pe masura ce povestea avanseaza, baiatul sin u computerul primeste fata, iar EPICAC raspunde intr-un felin care procedeaza unii oameni. El se sinucide si lasa in urma sa urmatorul mesaj:
Eu nu vreau sa fiu o masina; sin u verau sa ma gandesc la razboi…Eu verau sa fiu facut din protoplasma si sa traiesc vesnic (last forever) astfel incat Pat sa ma iubeasca. Insa soarta m-a facut o masina. Aceasta este singura problem ape care eu nu pot sa o rezolv. Aceasta este singura masina pe care eu vreau sa o rezolv. Nu pot sa mai continuu in felul acesta. ..Noroc, prietene. Sa te porti frumos cu pat a noastra. O sama scurtcircuitez pentru totdeauna afara din vietile voastre.

Povestea lui Vonnegurt este trista si amuzanta in acelasi timp. Poate sa fie amuzant sa vedem ce se poate intampla atunci cand tratam masinile ca si cum ar fi persoane. Insa povestea ne aminteste si de ce anume se poate intampla atunci cand insistam in directia opusa sin e purtam constant cu oamenii ca si cum ar fi masini.Dupa cum am spus mai devreme, uneori asta este adecvat. Insa poate sa fie si trist.


Adresabil (addressable)


Cea din urma caracteristica ar trebui sa faca mai clar distinctia dintre impersonal si personal. Adresabilitate inseamna capacitatea de raspuns prin limbaj; organismele carora li te poti adresa pot sa recunoasca candle te adresezi- asta inseamna cand le vorbesti sic and le strigi prin limbaj. De asemenea, ele li se pot adresa altora. Adersabilitatea este cea care face diferenta intre a vorbi cu si a vorbi catre cineva. Animalele nu sunt adresabile; poti vorbi catre ele insa nu cu ele. Le poti chema, le poti certa, le poti lauda insa nu poti sa porti o conversatie reciproca cu ele.
O persoana a descries ce inseamna pentru ea adresabilitate, amintindu-si experienta din copilarie cu prietena ei imaginara. Mary a spus ca prietena ei “Sharla” mergea peste tot cu ea si era mereu imbracata corespunzator.de asemenea, era mereu preocupata de ceea ce facea Mary. Mary vorbea cu Sharla mereu, spunandu-I ce anume simte ea, plangandu-se de parintii ei si de sora mai mare si alteori faceau planuri elaborate. Uneori Mary vorbea despre Sharla cu mama ei si cu prietenii apropiati. Insa Sharla nu raspundea niciodata cu adevarat. Mary putea sa vorbeasca catre si despre Sharla insa nu cu Sharla. Ea nu era adresabila; Sharla nu era o persoana.
La inceputul acestui secol, un filozof pe nume martin Buber si-a descris comunicarea prin continuum-ul sau impersonal-------------interpersonal intr-o maniera care accentuaza notiunea de adresabilitate. Descria lui apare intr-o carte intitulata I and Thou (eu si cu tine) care, de la publicarea ei in 1922, a fost tradusa in mai mult de 20 de limbi, a fost vanduta in milioane de copii in lumea intreaga si continua sa fie citita, discutata si citata de profesori de comunicare si de cercetatori, filosofi, profesori, psihologi, sociologisti si teologi. Ai putea sa crezi dupa titlul cartii ca Martin Buber este despre religie,insa este mult mai mult decat atat. “thou” din titlu este traducerea in engleza pentru pronumele personal nemtesc “tu”. Buber a scris initial cartea in limba germana si a numit-o “Ich und du”, care a fost tradsa cu “je et tu” in franceza si pentru engleza au spyus “I and Thou”.
In orice caz, in aceasta carte si in aproape oricare alta carte scrisa de el intre 1922 si 1965 cand a murit, Buber se concentreaza pe continuum-ul comunicarii impersonal----interpersonal. Intr-o sectiune cu teri paragrafe aproape de finalul primei parti a cartii, Buber a sumarizat distinctia intre nonumani si umani pe care noi le-am discutat aici. Iata o parafraza a ceea ce el spune cu niste note marginale care traduc termenii lui in termenii nostri:
Lumea este de doua feluri pentru oameni, in acord cu perspective lor dubla. Pe de o parte, un om percepe lumea inconjuratoare, lucruri plate si fiintele ca obiecte; el sau ea percepe ce se intampla in lume, procese plane si actiunile ca niste procese, lucruri care sunt alcatuite din calitati si procese care sunt compuse din momente, lucruri inregistrate in termeni de coordinate spatiale si procese inregistrate in termeni de coordinate temporale, lucruri si procese care sunt legate de alte lucruri si procese sicare pot sa fie masurate si comparate cu altele- o lume ordonata, o lume detasata. Intr-unfel, te poti baza pe lumea aceasta; are densitate si durata; structura ei poate sa fie studiata; el o poate indeparta iar si iar; elsi-o aminetste cu ochii inchisi si apoi deschide ochii si iar o vede. Iat-o cum sta- chiar langa pielea ta, dac ate gandesti la ea in felul acesta, sau ghemuit in sufletul tau poate ca o percepi in felul acesta: este obiectul tau sit u o percepi astfel dupa dispozitia ta- si ramane straina atat in interiorul tau cat si in exterior. Tu o percepi si o iei ca fiind “adevarul” tau; ea iti permite sa o primesti insa nu ti se daruieste. Doar cand este vorba despre ea tu poti ajunge la o intelegere cu ceilalti; desi pare sa ia o forma diferita pentru fiecare, ea este pregatita sa ia forma unui simplu obiect pentru tine: insa tu nu poti sa ii intalnesti pe altii in aceasta lume. Fara ea, tu nu poti sa ramai in viata; faptul ca te poti baza pe ea te mentine sip e tine; dar daca ar fi sa mori in ea, ai fi ingropat in nimicnicie.
Sau omul intalneste fiinta si devenirea ca ceea ce il confrunta- mereu o singura fiinta si totul ca o continua devenire. Ceea ce este acolo i se dezvaluie lui prin revelatie si ceea ce apare este un process continuu. Nimic nu mai este prezent decat acest lucru….masurile si comparatiile au disparut. Depinde de tine cat de mult din nemasurabil sa devina realitatea ta. ..Tu nut e poti baza pe lumea acre ti se dezvaluie tie in felul acesta, pentru ca mereu iti apare noua sin u o poti crede pe cuvant. Ii lipseste densitatea pentru ca orice din interiorul ei se intrepatrunde cu oprice altceva. Ii lipseste durata, pentru ca vine chiar si atunci cand nu este chemata si dispare chiar atunci cand te agati de ea. Nu pate as fie masurata; daca incerci sa o faci studiabila, o pierzi. Ea vine- vine sa te insface- si daca nu ajunge la tine sau nut e intalneste ea dispare- insa apoi apare iarasi, transformata. Nu sta in afara ta, iti atinge pamantul…Intre tine si ea este o reciprocitate a daruirii; ii spui tu cand I te adresezi si i te daruiesti; iti spune tu si ti se daruieste. Nu poti insa sa ajungi la o intelegere despre ea cu altii.
Lumea lui (obiectuala) atarna de el in spatiu sit imp. Lumea lui tu (umana) nu atarna in spatiu sit imp.

PARTI
INTERSCHIMBABILE







ESTI MASURABIL






DOAR REACTIONEAZA

NU ESTE ADRESABIL




ESTI UNIC


ESTI NEMASURABIL





ALEGI


ESTI ADRESABIL

In concluzie, adresabilitatea este o culminare a caracteristicilor care fac distinctia intre uman(you world) ---nonuman (IT world). Si dupa cum ne ajuta si citatul din Eu si tu, toate cele cinci caracteristici pot fi folosite ca sa faci diferenta intre cei care te trateaza ca pe un tu sau ca pe un el(it). De aceea am petrecut noi atat de mult timp ca sa descriem aceste diferente. Continuum-ul comunicarii sau scala arata in felul acesta:


TIPURI DE COMUNICARI


Impersonal-------------------------------------------------Interpersonal

este interschimbabil este unic
este masurabil este nemasurabil
doar reactioneaza------------------------------------- face alegeri
nu gandeste gandeste
nu este adresabil---------------------------------este adresabil

Prin urmare, acesta este modul in care ar trebui sa definim “comunicarea interpersonala”. Noi folosim termenul “interpersonal” ca sa etichetam modul, tipul sau calitatea comunicarii care apare atunci cand oamenii implicate vorbesc si asculta in feluri care maximizeaza umanitatea lor proprie si pe a celorlalti. Acest tip de comunicare este cel mai usor de promovat cand sunteti doar doi de tu si cand deja va cunoasteti si aveti incredere unul in celalalt. Insa ea poate sa apara devreme in niste relatii- chiar de la prima intalnire- si dupa cum am mentionat deja, poate sa apra si la telefon, in intalniri de grup, si chiar in discursuri publice sau in situatii de prezentari. Prezenta sau absenta ei nu este determinata de cat de multi oameni sunt prezenti sau unde se afla ei ci de dorinta si abilitatea fiecarui om de a alege atitudi si comportamente “umane” sau “nonumane”.


Construirea persoanei (person building)



Pana acum noi am discutat despre cum am putea sa folosim continuum-ul impersonal------interpersonal ca sa clasificam sau ca sa iti descriem comunicarea, insa nu am raspuns la intrebarea “Si ce-i cu asta?”. Noi nu am spus nimic despre ce diferenta face punctual in care se afla comunicarea ta pe aceasta scara. Dupa cum reiese, se pare ca reprezinta o diferenta foarte importanta air mai devreme noi am folosit termenul “construirea persoanei” ca sa sugeram ce fel de diferenta este.
Cea mai importanta presupozitie care subliniaza abordarea noastra la comunicarea interpersonala este ca calitatea existentei fiecarei persoane este direct legata de calitatea comunicarii pe care el/ea o experimenteaza. Cu alte cuvinte, comunicarea nu este doar o modalitate prin care potisa faci lucrurile sau ceva care te ajuta sa dai afara ceva ce te apasa; ea afecteaza de asemenea felul in care esti tu ca persoana. Este adevarat ca comunicarea indeplineste sarcini. Te poate ajuta sa obtii o intalnire, sa faci o vanzare sa fii avansat sis a primesti o masina. Poate servi la o mare varietate de functii instrumentale. Insa comunicarea este mai mult decat atat.
Totodata sunt motive pentru care comunicarea poate sa serveasca functii expresive. Spre exemplu, Edgar Allan Poe a vrut sa exprime niste emotii puternice despre Annabel Lee, el a scris, randuri precum acestea:
Insa iubirea nostra era mai oputernica decat insasi iubirea
Celor care erau mai batrrani decat noi-
A multora mai intelepti ca noi-
Si nici ingerii din cerul de sus’
Nici demonii din adancul marilor,
Ar putea vreodata sa desprinda sufletul meu de sufletul
Frumoasei Annabel Lee….

De asemenea, in ceea ce priveste comunicarea, este mai mult decat sa rezolvi lucrurile sis a iti exprimi sentimentele. Pe langa functiile instrumentale si de expresivitate, comunicarea mai poate sa aiba o functie de construire a persoanelor (person building).aceasta este functia pe care se concentreaza abordarea noastra asupra comunicarii. Cand noi spunem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii tale, noi vrem sa spunem ca cine esti tu ca persoana este partial influentata de comunicarea pe care o experimentezi. Iata de ce noi numim functia aceasta de “construire a persoanei”.
Una abordarile care pot clarifica aceasta functie de “construire a persoanei” este sa discutam despre “calitatea existentei” din punct de vedere medical. James J Lynch face asta in doua carti recente care discuta conexiunile dintre sanatatea fizica si comunicarea interpersonala. Lynch este co-director la Clinica psihofiziologica de la Clinica si Laboratoarele Medicale ale Universitatii si Scolii de Medicina Maryland. Dupa cum vom vedea noi, studio dupa studio ne arata cum dialogul uman nu doar ca ne afecteaza semnificativ inimile, ci ele pot chiar sa influenteze (alter) biochimia tesuturilor individuale de la extremitatile cele mai indepartate ale corpului. De vreme ce sangele curge prin fiecare tesut uman, intregul nostru corp este influentat de dialog. “
Una dintre descoperirile importante ale lui Lynch este ca presiunea sangelui se schimba mai rapid si mai frecvent decat eram noi obisnuiti sa credem iar unele dintre cele mai radicale schimbari din presiuena sangelui apar atunci cand vormim si cand ni se vorbeste. Lynch a fost condos spre aceasta descoperire de interesul lui in hipertensiune, sau de o contnua presiune ridicata a sangelui, o boala care afecteaza aproximativ 40 de milioane de oameni in Statele Unite si carea a secerat peste un milion dintre noi in anii ’80. Instrumente computerizate ii permit lui Lynch si altor cercetatori medicali sa monitorizeze constant presiunea sangelui sis a surpinda efectele pe care le are o persoana care intra in incapere, contactul nonverbal, cititul cu voce tare si conversatia. Vorbirea pare sa afecteze direct presiunea sangelui; un studio a aratat ca presiunea arteriala medie la asistente sanatoase a crescut de la 92 cand ele nu spuneau nimic pana la 100 cand “vorbeau calm”. Ascultarea are un effect opus. Mai degraba decat sa se intoarca la linia de baza (baseline) atunci cand o persoana se opreste din vorbit, presiunea sangelui in realitate scade sub linia mediana (baseline) atunci cand noi ne concentram pe cealalta persoana. Si asta se intampla doar atunci cand noi vorbim cu oamenii; “conversatia’ cu alte animale nu produce acelasi rezultat.
In prima lui carte, publicata in 1977, Lynch discuta unele dintre efectele mai globale ale aceluiasi fenomen. Acolo el prezinta rezultatele a sute de studii care coreleaza singuratatea si sanatatea precara. Spre exemplu, oamenii cu putine realtii personale au tendinta sa moara mai repede decat perechea loc care se bucura de retele de prieteni si familie.
De fapt, un studiu din 1970 pe gemeni identici a aratat obiceiurile de fumat, obezitatea si nivelurile de cholesterol ale gemenilor care au avut atacuri de inima nu difereau in mod deosebit de ale gemenilor cu inimi mai sanatoase. Insa erau alte diferente mai importante, pe una dintre care o numesc doctorii “putine relatii interpersonale in copilarie si adolescenta”. Gemenii cu boli de inima erau cei care experimentasera mai mult conflict nerezolvat, mai multe certuri la serviciu si acasa si mai putin supot emotional. Dupa treizeci de ani de lucru cu doctori lucrand cu pacienti bolnavi de inima, doi alti doctori au ajuns la concluzii similare.Ei au descoperit ca desi exista niste relatii intre problemele cu inima si factori precum ereditatea, greutatea si fumatul, exista o legatura mult mai puternica cu propriile obiceiuri(patterns) interpesonale. Persoana care va suferi cel mai probabil un atac de inima este cea care este implicate intr-un conflict prin care incearca sa obtina”printr-o lupta imediata si agresiva incearca sa castige mai mult si intr-un timp cat mai scurt…impotriva eforturilor adverse ale celorlalti oameni/lucruri”. Acesti doctori cred ca agresivitatea si competitivitatea continua iti pot spori sansele la atacuri de inima.
Ce concluzii putem trage de la dovezi de tipul acesta. In cartea lui din 1977, Lynch a declarat in felul acesta: “Compania umana ne afecteaza inimile,si…se reflecta in inimile noastre o baza bilogica pentru necesitatea noastra de a crea relatii umane de iubire sip e care noi esuam sa le indeplinim cu pieirea nostra…decizia finala este simpla: trebuie fie sa invatam sa traim impreuna sau san e crestem sansele de a muri singuri premature.”
Cu alte cuvinte, daca vezi calitatea vietii odpdv psihologic ori dintr-un punct de vedere strict medical, devine clar ca este mai mult decat multa mancare, haine groase, adapost, educatie si comoditati ale vietii moderne. Calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii tale.
Insa in ceea ce priveste viata, este mai mult decat psihologie; calitatea vietii inseamna mai mult decat sanatate fizica. Si, daca daca mergi dincolo de ceea ce este psihologic, poti sa atingi aceeasi idée cu mai multa forta. De fapt, oamenii care nu fac parte din sistemyul medical (nonmedical people) au tot vorbit despre legatura dintre calitatea comunicarii tale si calitatea vietii tale de multi ani. Spre exemplu, filosoful Reuel Howe scrie:

Sa spui despre comunicare ca este importanta pentru viata umana inseamna sa fii banal, insa putina platitudine de genul acesta sta martora la adevarul invariabil; comunicarea inseamna viata sau moarte pentru oameni…atat societatea cat si individual isi sustrag sensul lor primar din relatiile care exista intre persoane. Prin dialog oamenii ajung sa implineasca miracolul personalitatii si al comunitatii.

Abordarea lui Buber a comunicarii porneste de la ideea ca tu si eu descoperim sin e construim umanitatea in relatia cu alte persoane. Si ca sa il parafrazam iarasi:

Faptul fundamental al existentei umane este persoana cu persoana. Acel lucru unic din lumea umanaeste ca ceva se intampla in continuu intre oameni si altii, ceva ce nu se intampla niciodata in lumea plantelor sau animalelor. ..Oamenii sunt facuti oameni(umanizati) prin aceasta intamplare….acest eveniment special incepe cand o persoana se intoarce spre cealalata, cand il vede pe el/ea ca acea fiinta cu totul speciala si oferindu-se sa comunice cu ea intr-un mod reciproc, construind dinspre lumea individuala pe care fiecare o experimenteaza catre o lume pe care amandoi si-o impartasesc.

Psihologul iezuit John Powell sustine aceeasi idée in termeni mai simpli: “ Cel care sunt eu la un anumit moment dat din procesul meu de a deveni o persoana, va fi determinat de relatiile mele cu cei care ma iubesc sau refuza sa ma iubeasca, cu cei pe care ii iubesc sau refuz sa ii iubesc.”

EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala; Instrumentala, Expresiva sau Ontologica

Noi am vorbit despre trei feluri diferite in care comunicarea umana poate sa functioneze. Comunicarea poate avea functie instrumentala (sa ajungi sa faci ceva), sau expresiva (sa dezvalui sentimentele sau gandurile) si in acelasi timp este mereu si ontological (construire a persoanei sau sa adaugi la definitia ta despre tine si pentru acea anumita relatie). Acest exercitiu rapid ar trebui sa va ajute sa intelegeti aceste distinctii.
Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, decide daca comunicarea in acea situatie este in primul rand instrumentala sau in primul rand cu functie expresiva si explica modul cum gandesti cand alegi acest raspuns. Apoi vorbeste despre cum vezi aceeasi situatie functionand ontologic (fara importanta dca mesajul este instrumental sau expresiv). Vei primi doua raspunsuri la aceeasi situatie. Spre exemplu:

SITUATIE

Jan and David au trait impreuna trei ani, pana cand, intr-o zi, david a plecat fara sad ea nici un cuvant de explicatie. Dupa aproximativ 8 luni fara nici un contact, el reapare deodata la casa lui Jan si ea il lasa sa intre. Apoi, ei au stat in casa timp de doua zile fara sa isi adreseze nici un cuvant unul altuia. In cele din urma, dup ace au luat masa de cina intr-o seara, Jan spune:
“Du afara gunoiul”.
Cum apare sa fie acest mesaj: instrumental sau expresiv? Argumenetaza-ti raspunsul. Mesajul pare as fie instrumental in esenta, pentru ca Jan incearca sa “realizeze ceva” prin afirmatia ei- sa fie dus gunoiul afara. In ce feluri vedeti acest mesaj ca functionand ontologic/de construire a persoanei? Jan pare sa spuna ceva despre relatia lor, probabil “ca sunt pregatita sa made-a face cu tine iarasi” sau “bine ai revenit”.

Pentru fiecare dintre aceste patru situatii care urmeaza:
1. Mesajul pare sa fie instrumental sau expresiv? Argumenteaza-ti raspunsul.
2. In ce feluri vezi acest mesaj ca functionand ontologic?


Situatia 1

Darla si Mary Beth s-au cunoscut la colegiu si au devenit bune prietene. Pentru ca acum ele locuiesc in state diefrite, nu prea se mai intalnesc des insa se suna des pentru a ramane in contact una cu cealalata. In timpul uneia dinter aceste conversatii la telefon, ele au inceput sa discute situatia de la munca a Darlei. Darla spune:
“Ma infurii atat de tare cand el imi face de ras munca in fata unor alte persoane”

Situatia 2


Becky si Bill sunt colegi de camera si se cunosc doar din momentul cand Bill a raspuns la anuntul lui Becky “caut coleg de camera” cu doua luni in urma. Anmandoi luceraza si sunt de obicei ocupati sau dorm atunci cand sunt acasa. Intr-o zi, Becky il sun ape Bill la serviciu, ceva ce nu a facut niciodata si spune:
“Ai putea sa te intalnesti cu mine la o cafea dupa serviciu?”
Situatia 3

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu in aceeasi zi. In verme ce ei converseaza la o cafea, Becky povesteset cum a primit o oferta de la o firma care este in concurenta cu cea la care lucreaza ea acum. Noul job presupune mai multi bani si ar trebui sa se mute in alt oras. Becky spune:
“Banii nu ar strica, insa chiar imi place situatia mea actuala asa cum este”.

Situatia 4

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu pe parcursul conversatiei, Betty spune:
“Ce anume crezi ca ar trebui sa fac?”



“Bine”, ai putea spune tu, “nu sunt in dezacord cu idealurile marete exprimate de toti acesti ganditori si pot intelege cum calitatea vietii se leaga de calitatea comunicarii. Dar hai sa fim putin practici. Nu este posibil sa il tratam mereu pe fiecare ca pe o persoana si nici nu este mereu intelept. Asa ca nu te poti astepta in mod realist ca calitatea comunicarii fiecaruia sa fie aproape de extrema dreapta a continuum-ului.”
Suntem de accord. Nu putem si nici nu facem asta. Caracteristicile situatiilor fac uneori comunicarea umana imposibila. Dupa cum vom clarifica mai departe in urmatorul capitol, comunicarea umana este tipul de process in care orice detaliu depinde de altele. Definitiile rolurilor, statuturile relatiilor, diferentele culturale, imprejurimile fizice si cat timp avemla dispozitie- toate pot sa faca contactul interuman imposibil. Lipsa cunostintelor si a abilitatilor pot de asemenea sa limiteze acest tip de contact de calitate. O persoana si-ar putea dori sa se “conecteze” la alegerile si sentimentele altei persoane insa pur si simplu ar pueta san u stie cum sa asculte in felul acesta.
Intr-o serie de alte situatii acest lucru ar putea fi posibil insa nu ar fi prea intelept. Relatiile de putere sau nivelul de ostilitate ar putea sa faca riscant acest lucru. Spre exemplu, un prieten al lui John preda comuniacrea interpersonala ac parte dintr-un curs de “abilitati de Viata” intr-o fabrica cuu angajati. Fabrica si programul in acre lucreaza fac parte din sistemul penitenciar. Eric lucreaza ca guardian si de asemenea preda part time acolo. Puterea lui ca guardian- el are autoritatea sa trimiat oamenii inapoi la inchisoare districtului sau la penitenciarul federal- ii afecteaza drastic ceea ce poate el sa realizeze ca professor de comuniacre interpersonala. Unii oameni de la orele lui ii raspund deschis la eforturile lui de comunicare interpersonala. Altii, totusi, sunt atat de incrancenati de anii pe care ei i-au petrecut la inchisoare incat se gandesc la cum sa isi mentina propria lor putere in ierarhia celor condamnati si cum sa iasa afara mai curand- legal sau prin alte metode. Pur si simplu pentru Eric nu pare de bun simt sa incerce sa comunice in feluri “intepersonale” cu toti cei care participa la orele lui.
Noi incercam sa aratam ca in unele situatii sa comunici impersonal uneori nu inseamna ceva rau sau inadecvat. Datorita asteptarilor, constrangerilor de timp, sau pentru o multitudine de alti factori, este uneori cel mai bun mod de a te purta intr-o situatie. Chiar si Martin Buber, care a fost profund dedicat comunicarii interpersonale, a sustinut acelasi lucru. Intr-un eseu scris la putin timp inainte de moartea lui, el a spus ca s-a nascut intr-o lume in care comunicarea eu-tu sau contactul persoana la persoana (personal) erau norma, atunci ca probabil ar fi trebuit sa pretuiesc “lumea impersonala (a lui IT)”. Insa deoarece el nu a facut asta, pentru calumea in acre el traia continea mai mult impersonal (I-IT) decat personal (I-you), el a pus accentual pe ultima. Ideea lui era ca avem nevoie de mai mult decat un echilibru. Comuniacrea impersonala, Eu-el (I-IT) este uneori necesara, insa vietile noastre devin mai umane si mai complete pe masura ce crestem comunicarea interpersonala.
Noi vrem sa atingem un alt aspect important legat de acest subiect cu ceea ce este practice. O a doua presupozitie care ne ghideaza abordarea noastra asupra comunicarii interpersonale eset credinta ca exista o miscare esentiala in lumea umana si aceasta este catre relatie si nu catre diviziune. Din cauza a ceea ce suntem noi ca oameni, in general ne indreptam catre comuniune si nu catre separare.
Iata cum am ajuns noi la aceasta credinta. In primul rand, noi recunoastem ca viata omeneasca este un process sau o activitate, nu o stare de a fi (a state of being) si ca procesul general in care suntem angajati este procesul prin care nopi devenim ceea ce suntem, sa devenim persoane complet evaluate (dezvoltate). Aristotel a aspus acest lucru acum 2500 de ani si sute de ganditori au repetat aceasta idée. In al doilea rand, persoanele sau oamenii relationeaza, nu sunt finite solitare. Cu alte cuvinte: ‘nici o persoana nu este o insula”; a fi o persoana inseamna sa experiemnetzi erlatii cu alte persoane. Daca ai putea sa creezi un organism uman intr-un mediu complet impersonal- un uter artificial, o nastere asistata de masini, hranire si schimbare mecanica, si tot asa-pana la urma ai ajunge sa nu mai fii o persoana. Asta deoarece, ca sa poti deveni un om, trebuie sa experiemntezi relatii cu alte persoane.
Acesta este aspectul cel mai important in diverse relatari despre copii “salbatici” sau ‘necivilizati”. Espre exemplu, in “experimental interzis: Povestea baiatului salbatic din Aveyron”, Roger Shattuck vorbeste despre o creatura ‘remarcabila” care a iesit din paduri in propierea unui mic sat din Franta de sud pe 9 ianuarie 1800 si el a fost prins in timp ce scormonea dupa legume intr-o gradina din sat. “Creatura”

Era om dupa forma corpului si mergea drept. Totul in legatura cu el sugereau ca este un animal. El mergea gol cu exceptia zdrentelor unei camasi sin u arata modestie, nu se constientiza ca fiind o persoana care sa aiba vreo legatura cu oamenii care il prinsesera. El nu putea vorbi si scotea niste sunete caiudate si fara semnificatie. Desi era foarte scund, parea sa fie un baitat de 11 sau 12 ani.

Creatura a fost dusa epntru tratament la un doctor renumit, Dr Pinel. Acesta era chiar unul dintre fondatorii psihiatriei, nu a fost in stare sa il ajute,partial pentru ca, dupa cum ne arata Shattuk “baiatul nu avea simtul apartenentei umane la lume. El nu se simtea ca fiind o persoana aflata in relatie cu alte persoane.””salbaticul din Aveyron” a facut progrese ca sa devina om abia dupa ce a fost luat pentru studio de catre un alt doctor numit Jean marc Gaspard Itard. Prima mutare a lui Itard a fost sa plaseze copilul in ingrijirea unei mame atente si iubitoare, doamna Madame Guerin. In acel context ei au putut s ail invete pe baiat sa isi foloseasca “olita de noapte”, sa se imbrace, sa vina cand era chemat, si chiar sa asocieze unele litere ale alfabetului cu niste imagini.
Primul raport al lui Itard despre eforturile lui din acel an au arat cum l-a educat si la socializat pe baiatul salbatic si acesta pune accentual pe importanta contactului uman in devenirea personala. Itard descrie in detaliu evenimente care demonstreaza importanta “sentimentului de prietenie” intre el si baiat dar mai ales intre baiat si dna Guerin. “Probabil cavoi fi inteles daca oamenii isi vor aminti influenta majora asupra unui copil a acelor dragalasenii si tandreturi, acele nimicuri delicate care vin natural din inima unei mamesi caer aduc primele zambete si bucurii in viata oamenilor.” Fara acest contact, acest tanar organism uman era o “ceratura”, “un salbatic”. Prin contact uman el a inceput sa se transforme intr-o persoana.
Daca eset adevarat ca ceea ce facem noi ca persoane este sa devenim cei ce suntem, si ca noi suntem finite relationale, atunci poti spune ca miscarea primara in lumea umana este catrre relationare, nu san e departam de ea. Mai mult decat atat, sa spui ca oamenii sunt in mod fundamental “relationatori” (relaters) inseamna sa spui ca la baza noi suntem “comunicatori” pentru ca relationarile se intampla prin intermediul comunicarii. Acesta este un alt mod prin care subliniem ideea din prima noastra asumptie- acea comunicare nu este doar unul dintre multele lucruri pe care le facem pe masura ce inaintam in viata ci eset un lucru definitoriu: comuniacrea este cea care ne face sa fim cine suntem. Dar mai inseamna si altceva. Daca oamenii sunt in mod fundamental comunicatori, atunci, oricand noi suntem eliberati de frica si de ignoranta noi ne vom misca catre altii, nudeparte de ei. Prin urmare, abordarea nostra din aceasta carte nu este sa spunem ca “ar trebui sa stabilesti relatii de la om la om sau “Ar fi mai bines a comunici mai efficient sau daca nu inseaman ca esti un om rau.” In schimb, noi credem ca daca noi in calitate de autori si voi ca cititori putem lucra cu totii impreuna ca sa crestem cunostintele sis a iti diminuam frica si in felul acesta vei stabili mai multe relatii personale. Si nu pentru ca ti-am spus noi asta, ci pur si simplu”natural”.Contactele interpersonale vor avea loc nu pentru ca “tu esti bun”sau pentru ca intri intr-un anumit system de valori ci pentru ca tu esti cel ce esti; o persoana.

REZUMATUL CAPITOLULUI


Acest capitol are rolul sa va introduca in ceea ce noi numim comunicarea interpersonala. Noi folosim termenul “interpersonala” ca sa etichetam un fel, un tip sau calitatea comunicarii care apareatunci cand oamenii implicate aleg sa vorbeasca sis a asculte in feluri care le maximizeaza umanitatea lor si pe a celorlati.
Noi am clarificat faptul ca definitia inseamna sa discutam caracteristicile sau trasaturile care fac distinctia dintre inuma/sau nonpersoane fata de persoane. Prima caracteristica este unicitatea; obiectele sunt in mod evident interschimbabil, insa oamenii nu sunt. Fiecare om este o combinatie genetiac de mare maiestrie si chiar si gemenii identici, care au acelasi construct genetic, au experiente unice. O a doua caracteristica are de a face cu cat de masurabili sunt sau nu sunt oamenii. Obiectele pot fi complet descrise intermeni de spatiu sit imp. Oamenii, totusi, au unele caracteristici nemasurabile. Cele mai obisnuite sunt sentimentele si emotiile.
A treia modalitate in care oamenii difera de nonoameni este faptul ca ei pot face alegeri. Este adevarat, alegerile noastre sunt adesea limitate, insa prezentul nostru nu este niciodata complet determinat de trecutul sau chiar viitorul nostru. A patra caracteristica a omaneilor este ca suntem reflexive (gandim). Nici un alt obiect sau animal pe care il cunoastem a inventat filosofia, stiinta sau religia si doar oamenii petrec atata timp precum facem noi reflectand lau sau intrebandu-ne pe noi sau pe altii.
Adresabilitatea este cae din urma caracteristica distincta a oamenilor. Adresabilitatea inseamna raspunsuri lingvistice, abilitatea nu doar de a vorbi catre dar si de a vorbi cu si de ai se adresa. Desi ai putrea sa argumentezi ca unele sau toate celelalte caracteristici nu sunt specifice doar pentru oameni, toate cele cinci luate impreuna definesc destul de clar ce inseamna sa fii o fiinta umana.
Cu ce ajuat constientizarea acestor caracteristici/ pentru ca ele ne ajuta sa distingem “ei”(its) de “tu”(you) s idea saemenea sa distingem tipuri de contacte-diferente dintre a trata oamenii ca “ei” sau “tu” sau de a fi tratat de ei ca un “el” sau ca un “tu”. Astfel, ei descriu la modul general ce inseamna pentru comunicarea ta se mutecontinuum-ul impersonal--------itnterpersonal. Cand ii tartezi pe altii precum parti interschimbabile, cand le ignore sentimentele, alegerile lor si intrebarile lor sic and ei te tarteaza in felul acela, comuniacrea ta cu ei va fi catre partea stanga a scalei. Cand ii tratezi pe altii si esti tratat de ei ca unic, nemasurabil, care face alegeri, reflexive, si adresabil, pe de alta parte, comunicarea ta se va afla langa partea dreapta a continuum-ului.
Motivul pentru care am petrecut atat de mult timp discutand comunicarea impersonala (Eu-el) si interpersonala (Eu-Tu) este ca noi credem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei fiecarei persoane si calitatea comunicarii pe care el o experimenteaza. Noi numim asta functai de “construire a persoanei”. Noi spunem ca comunicarea nu functioneaza doar (1) ca sa facem niste treburi (asta inseamna, “instrumental”) si (2) ca sa exprime sentimente si ganduri (asta inseamna “Expresiva”) si totodata si ca sa (3) construiasca persoane (care inseaman ‘ontologica”). Daca te gandesti la construirea unei persoane dpdv medical, exista o mare cantitate de dovezi caer, dupa cum ne arata Lynch, “intergul corp eset influenatt de dialog”. Si daca mergi dincolo de psihologie, sunt multi oameni care sa depuna marturie pentru ideea ca “oamenii realizeaza miracolul persoanelor si comunitatii prin dialog”.
Cu siguranta ca nu este mereu posibil sa ii tratezi pe ceilalti ca pe o persoana si uneori chiar nu este intelept. Noi speram ca nu ne vei auzi spunand ca daca toata lumea ar iubi pe toata lumea, toate problemele lumii s-ar dizolva si cu totii ne-am putea da mainile ca sa mergem impreuna catre soare. Noi nu suntem chiar atat de naivi.
Noi argumentam totusi, ca exista o miscare de baza catre relatie in lumea umana si ca noi putem in mod realist, practice si fructuos sa beneficiem de avantajul acestei miscari. Asta inseamna ca toata comunicarea noastra nu poate sa fie interpersonala in calitate, insa ar putea sa fie o parte mai mare din ea si daca ar fi, vietile noastre ar fi ceva mai bune.
Toaet acestea intentioneaza sa te introduca in abordarea asupra comunicarii interpersonale sis a te pregateasca pentru cele ce urmeaza in aceasta carte.


PLANUL CARTII


Primul pas, credem noi, este menit sa dezvolte o intelegere a insusi procesului comunicarii. Acesta este focus-ul primului capitol. Noi suntem convinsi ca perspective sau punctual de vedere pe care il ai asupra ceva determina felul in care il vezi si ca unele perspective asupra procesului comunicarii umane sunt distorsionate. Prin urmare, capitolul 2 este menit sa clarifice unele dintre aceste potentiale distorsiuni si sa ilustreze procesul dynamic, complex de natura interdependenta al comunicarii umane.
Capitolul 3 are de-a face cu perceptia, principalul process care face parte din comunicarea noastra. Noi vorbim despre cativa factori interesanti care influenteaza modurile in care percepem cese intampla in jurul nostrum si care exploeraza in detaliu diferentele despre cum percepem oamenii si cum percepem persoanele.
Capitolul 4 discuta procesul cunoscut cu denumirea de “negocierea eurilor” sau “procesul tranzactiei imaginilor”. Noi credem ca daca tuiti doresti sa iti dezvolti abilitatea de a comunica interpersonal, este vital pentru tine sa intelegi acest proces. Acest capitol include un capitol al alegerilor de comunicare pe care cu totii le facem. Noi explicam acolo modul in care calitatea comunicarii tale este direct afectata de aceste alegeri, si cum anumite alegeri pot ajutasa cresti calitatea contactului pe care tu il experimentezi.
Impreuna, toate aceste prime patru capitole alcatuiesc partea I, “Conceptele interpersonale”. Scopul partii I este sa ofere o imagine conceptuala al abordarii noastre asupra comunicarii interpersonale. Partea a IIa, “Codurile interpersonale” este compusa din urmatoarele doua capitole. Capitolul 5 discuta codurile verbale, cuvintele si partile asemanatoare cuvintelor din comunicarea noastra. Discutam ce anume sunt indiciile verbale si apoi discutam cele sase cuvinte care functioneza ca sa impiedice sau ca as ajute contactul interpersonal. Acest capitol, de asemenea ofera cinci directii de abordare pentru imbunatatirea comunicarii tale nonverbale.
Partea a IIIa, “Abilitatile interpersonale” este alcatuita din capitolele 7,8 si 9 si are de-a face cu primele ca importanta dintre abilitatile de comunicare interpersonala: ascultarea, dezvaluiera, si claritatea. Noi credem ca intelegerea reprezinta doar jumatate din intregul process, iar comunicarea tan u se va imbunatati semnificativ pana cand nu vei putea traduce aspectele conceptuale in schimbari comportamentale. Prin urmare, capitolul 7 incepe cu atitudini si comportamente de ascultare. Noi descriem cat de importanta este ascultarea pentru intregul process de comunicare si noi identificam doua tipuri de ascultare, dintre care fiecare este potrivita sau folositoare in diferite tipuri de situatii de comunicare.
Capitolul 8 vorbeste despre setul de atitudini si abilitati intitulat dezvaluire (sharing) sau deschidere. In esenta, sa te deschizi presupune sa oferi imformatii verbale si nonverbale pe care cealalta persoana nu le-ar putea recunoaste sau intelege fara ajutorul tau. Dupa cum subliniem noi, dezvaluirea nu trebuie sa fie negative sau sa fie ceva “greu”;ea trebuie sa fie adecvata situatiei si relatiei. Ideea este ca, atunci cand vrei ca calitatea comunicarii tale sa se miste pe continuum-ul impersonal—interpersonal catre partea dreapta, tu ai nevoie sa dezvalui ceva despre ce inseamna sa fii uman: unicitatea ta, sentimente, alegeri, intrebari si tot asa. Iata ce anume face deschiderea (disclosure).
Capitolul 9 se concentreaza pe claritate, a treia abilitate cheie. Noi argumentam faptul ca tu nu poti sa fii clar de unul singur, ci ca tu poti invata sa comunici in feluri verbale si nonverbale care mai degraba reduce sin u sporesc ambiguitatea. Cu alte cuvinte, tu poti sa inveti sa ingustezi gama de interpretari pe care tu le dai la ceea ce fac sau spun altii. Tu te poti adapta la situatie, sa iti organizezi gandurile, sa iti ilustrezi ideile sis a iti ghidezi ascultatorul in feluri care promoveaza o maxima intelegere reciproca.
Capitolul 10 deschide Partea a IVa a cartii, “Contextele interpersonale”. Capitolele 10 si 11 discuta cadre sau situatii in care noi aplicam toate conceptele, codurile si abilitatile din capitolele anterioare. In primul rand noi discutam comunicarea in cadrul familiilor si intre prieteni in Capitolul 10, care are de-a face cu comunicarea in contextual erlatiilor. Apoi trecem in revista experientele formative de comunicare crucial de importante si prin care trecem cu totii in cadrul familiilor si discutam despre caracteristicile comunicarii in familiile sanatoase. Noi vorbim de asemenea despre dezvoltarea relatiilor, intre perechi de femei-barbati de acelasi sex sau de sex diferit. Noi oferim niste directii de urmat care san e mentina sis a ne imbogateasca relatiile de familie si de prietenie.
Capitolul 11 discuta despre conflict, un context al comunicarii care eset aproape la fel de familiar precum contactele cu familiile si cu prietenii. Noi pastram acest subiect pentru ultimul capitol, pentru ca conflictul pare sa fie cel mai dificil si provocator fenomen pe care trebuie sa il folosim interpersonal. Noi vorbim despre faptul ca conflictul este natural si “normal” si ca poate sa fie de ajutor. Noi identificam diferite tipuri de conflicte si sugeram feluri in care sa le abordam constructive pe fiecare. Si noi de asemenea oferim niste sugestii ca sa ne ocupam de conflicte care par sa fie de nerezolvat.
Epilogul se inchide in cerc complet, inapoi la ideea de baza pe acre am discutat-o in acest capitol cu privire la legatura dintre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii. Este un extras dintr-o carte numita “Iepurasul de catifea” si noi credem ca vorbeste de la sine.
Pe parcursul cartii noi am introdus de asemenea activitati individuale si de grup, gandite sa te ghideze in aplicarea practica a principiilor si abilitatilor oferite in carte. Dupa cum au descoperit toti cei care au incercat sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare, exista o diferenta mare intre a intelege un principiu sau o atitudine si in a fi capabil sa o aplici. Activitatile individuale si de grup sunt concepute ca sa tea jute sa treci peste aceasta dificultate. Noi credem ca daca vei incerca cel putin o parte dintre ele, vei creste asnsele de a primi ceva valoros in urma parcurgerii acestei carti.
In plus, noi am mai adugat o sectiune intitulata” Poate ca te intrebi…” in care noi ridicam intrebari despre continutul capitolului, intrebari care au mai fost ridicate de persoane la cursurile noastre sau de catre profesori care au folosit aceasta carte. Aceste sectiuni sunt eforturi de a reduce distorsiunile si suprasimplificarile ale principiilor si abilitatilor. Lecturile suplimentare sunt de asemenea citate la sfarsitul fiecarui capitol, pentru cei care vor sa urmareasca o idée mai departe decat o facem noi in carte.
Cam asta este ceae ce va asteapta. Ai putea sa iti doresti sa treci prin capitole in ordinea pe care ti-am propus-o noi sau ai putea sa alegi ordinea care functioneaza mai bine pentru tine. Poate ca vei dori sa suplimentezi informatiile citite prin lecture si exercitii suplimentare. Insa orice anume alegi, noi credem ca vei afla ca efortul pe care il investesti in imbunatatirea comunicarii tale interpersonale iti poate adduce dividente reale. Sin u doar ata: poate sa fie si amuzant!


EXERCITII------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala: Obiectificand si personificand


Impreuna cu colegii tai de clasa, intelegeti-va la o perioada de 24 de ore in care fiecare dinter voi sa tineti evidenta pentru cele mai evidente exemple din experienta voastra in ceea ce priveste (1) sa fii tratat ca un obiect, (2) sa fii tratat ca un om, (3) sa tratezi pe cealalta persoana ca pe un obiect, si (4) sa tartezi celalata persoana ca pe un om. Noteaza cu atentie limbajul si comportamentele care te conduc catre concluziile tale. Ce anuem au in comun diversele situatii?

Aplicatie individuala: Alege sa personifici
Inatlniri obiectificate cu alte persoane sunt inevitabile si uneori parti adecvate in comunicarea noastra de zi cu zi. Uneori, insa, avem tendinta sa ii abiectificam pe altii mai mult decat este nevoie. Fii atenta la modul in care comunici cu altii. Obiectifici mai mult decat este nevoie? Poti sa schimbi catre mai multa personificare?
Iata o provocare: muta la un mod interpersonal in ceea ce pentru tine este in mod obisnuit o situatie impersonala. Alege o interactiune obiectificatoare (spre exemplu, vanzatorul, operatorul de la informatii, angajatul de la benzinarie, si tot asa) si incearca sa reduce obiectificarea din comportamentul tau. Cauta sa abordezi situatia intr-un mod adecvat. Unele sugestii ar putea include:
Sa cresti contactul visual (increase eye contact)
Sa zambesti
Sa folosesti un ton prietenos al vocii
Sa intrebi sincer despre cum a fost ziua celeilalte persoane
Sa asculti cu atentie
Sa dai atentie la indiciile nonverbale

Cum a fost sa abordezi aceasta persoana in acest fel? Te-ai simtit mai confortabil sau mai putin confortabil decat de obicei? De ce? Comportamentul tau pare sa fi avut un affect asupra celeilalte persoane sau asupra calitatii intalnirii? S-a schimbat cumva ceva la tine?


Aplicatie individuala sau de grup: Lista cu stereotipiile cele mai vanate


Dupa cum am mentionat in acest capitol, noi credem ca exista mult mai multa obiectificare (stereotipie) in aceasta lume, decat este nevoie. Scopul acestui exercitiu este sa iti sporeasca constientizarea despre cat de multe streotipii se fac in societatea noastra.
Gaseste zece exemple de steriotipii pentr un grup de oameni (spre exemplu, barbate, femei, o rasa nealba, cei in varsta, cei cu dizabilitati, si tot asa). Adu-ti propriile exemple la ore daca poti (reviste, magazine sau alte surse printate) si ia-ti notite cu privire la exemplele neprintate.
In vreme ce iti canezi imperjurimile ca sa gasesti stereotipii, tine-ti si ochii deschisi pentru patru exemple de violare al aceluiasi stereotip.Sper exemplu, dac ate uiti la stereotipiile despre femei, vezi daca poti sa gasesti exemple cu femei aflate in roluri nestereotipale; probabil ca director general sau catarator de munte, mai degraba decat secretara.
Mai jos sunt cateva locuri in care sa cauti:
reclamele din reviste
albumele inregistrate (titluri de melodii, opera de arta)
povesti de la stiri
reclame la tigari
fotografii
reclame la TV sau la radio
povesti pentru copii sau fabule
truisme
jucarii
termeni/slogane
bijuterii
sport
culori
cariere
mobile sau decoratiuni
tipuri de reviste
bauturi
diferente comportamentale observte
parfumuri/aftershave-uri
tipuri de masini sau de camioane

Fololoseste urmatoarele intrebari ca un ghid catre discutarea descoperirilor tale. Ce tipuri de stereotipii ai gasit? Ai gasit mai multe sau mai putine stereotipii despre grupuri decat te asteptai initial? Ce spun exemplele tale desper caracteristicile acelui grup? Cat de patrunzatoaer crezi ca este acest tip de stereotipie? Crezi ca majoritatea oamenilor cred in acest stereotip? Cat de mult inrameaza acest stereotip felul in care noi gandim despre membrii acestui grup? Este acesta un stereotip care face rau sau eset periculos, ori este doar un exemplu inofensiv? Exemplele de ncalcare (violare) ale stereotipurilor pe care le-ai gasit spun ceva despre valoile care se schimba? Ce impact crezi ca au reprezentarile stereotipice au asupra membriklor grupului care sunt reprezentati? In ce feluri ar putea ei sa fie afectati daca sunt tratati intr-o maniera nonstereotipala?


Aplicatie de grup: aplicand stereotipuri (stereotyping)

Formeaza grupuri de 5-6 persoane. Selecteaza una dinter urmatoarele categorii (sau creeaza o categorie similara cu acestea):

Profesiuni
Grupuri
Locuri geografice de origine
Aparteneta la grupuri de acelasi fel (barbate si femei)
Preferinet musicale
Preferinte sexuale


Odata ce grupul tau s-a decis la o categorie, identifica subgrupurile care exista in interiorul categoriilor tale de grupuri. Descrie in termeni generali cum este sa fii un membru al fiecarui subgroup. Ofera exemople din propria ta experienta si despre persoane care exemplifica si aletle care contrazic definitiile la care a ajuns grupul tau. Fii sigur ca conclyuziile grupului tau sunt notate pe hartie si sunt gata sa fie impartasite in fata intregii clase.
Care sunt unele dintre avantajele pentru care abordam oamenii in felul acesta? Care sunt dezavantajele?

Aplicatie de grup: sa obiectifici sau sa personifici?


Citeste urmatoarele scenarii. In grupuri de 3-5 oameni, descrie trei feluri diferite in care ai putea tu alege sa te comporti in situatiile date.

Ai un examen important si dup ace studiezi atent toata noaptea, te retragi ca sa dormi bine. Colegul tau de camera vine in camera la ora 1.00AM si vera sa iti vorbeasca despre o problem ape care el o are cu prietena lui.
Esti in oras la o cina romantica cu o persoana deosebita, iar ospatarul a facut tot felul de prostii. Mai intai ti-a adus la salata un sos gresit, apoi a uitat sa aducacosul cu paine, pe urma, bineinteles ca nu a adus unt, mancarea parteneri tale este foarte rece si acum varsa apa pestevoi.
cel mai bun prieten al tau se intoarce in oras dup ace a fost plecat toata vara. Ai auzit ca a venit de o saptamana, insa nut e-a sunat sau contactat inca in vre-un fel. In cele din urma, prietena ta se opreste pe la tine si spune intamplator” Buna, imi pare bines a te vad!”
Tu esti supervizorul unui department de la serviciu care a aratat o scadere a productivitatii. Supervizorultau insista ca tu sa faci niste imbunatatiri ori altfel postul tau va fi afecatt. Cand investighezi mai indeaproape, afli ca unul dintre oamenii din echipa ta a ramas vaduv de putin timp si de atunci are probleme al munca.
Stai la banca la coada de cincisprezece minute cand cineva apare dintr-o data si spune. “ma scuzati” si se aseaza in fata ta.

Acum ca ai descries trei posibile feluri prin care poti raspunde la fiecare situatie, plaseaza fiecare dintre rspunsurile tale pe continuum-ul impersonal-----------interpersonal. Cu alte cuvinte, ii tratai pe ceilalti indivizi mai mult ca pe obiecte sau ca pe persoane?


Ce factori situationali ar putea afecta ce alegeri de comunicare ai face in situatii similare de viata? Cum te poate ajuta pe tine aceasta activitate cand in viitor va trebui sa alegi niste comportamente adecvate?

SHARING (DEZVALUIREA) in comunicarea interprsonala
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-04-15 13:03
Motto: Calitatea vietii este direct proportionala cu calitatea comunicarii noastre (scuzati cacofoniile ))-:)



Aud multi oameni spunand ca sunt manipulati. Eu personal, sunt pe partea cealalta, a oamenilor care manipuleaza. In sensul bun, sper eu. Am inceput sa scriu acest blogg despre comunicare, din dorinta de a va impartasi din cunostintele unui om de comunicare. Am absolvit in 2004 Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la sectia de Comunicare a Universitatii din Bucuresti.
Prin acest blogg si printr-o campanie mai ampla de comunicare, imi propun sa cresc calitatea comunicarii la nivel de societate.
Blogg-ul meu se bazeaza pe Cartea Together- Communicating Interpersonally. Mi se pare o carte cu totul speciala, pentru ca te ajuta sa intelegi ce este INTELIGENTA EMOTIONALA si te ajuta, prin exercitiile pe care le propune, sa cresti calitatea comunicarii interpersonale.




DEZVALUIREA (SHARING)

Cartea Together isi propune sa creasca la cititorii sai calitatea comunicarii interpersonale. Ca instrument de lucru principal, va puteti imagina o scala a comunicarii, care ii masoara calitatea.

NOHUMAN HUMAN
IMPERSONAL interPERSONAL
SCHIZOFRENIC
INCHIS ------------------------------DESCHIS


Problema; calitatea scazuta a comunicarii interpersonale
Scop: Ce imi propun?
Imi propun prin acest blogg (si pe parcurs vor aparea si alte metode, canale de comunicare, etc) sa cresc calitatea comunicarii interpersonale.
Obiective: Sa dezvoltam INTELIGENTA EMOTIONALA
Target : barbatii(dar nu numai). Nivel de educatii: studii medii si superioare. Localizarea? Mai degraba urban decat rural. La nivel de Romania
Caracteristici fiziologice: in general persoanele mai inalte (constitutie longilina, clasificare dupa Krestchner) sunt predispose catre schizofrenie); prin pozitia incorecta a coloanei isi blocheaza inima
Stil de viata: mai degraba pasiv decat active; inchis, necomunicativ; se uita la televizor mult si stau la calculator (si la telefon ))-:
Pregatire: mai degraba tehnica

Strategie
Urmarim doua directii:
crestem calitatea comunicarii
promovam un astil de viata activ

Cum crestem calitatea comunicarii?
Prin campanii la nivel de:
1. sistem educational
sistem medical
la nivel de societate in general

2.Promovam un stil de viata activ:
- printr-o campanie de reevaluare a situatiei bazelor sportive


Tactici….mai vedem

OK…asta a fost doar ca exercitiu sa vedeti cum lucreaza o stratregie
Cand lucrezi cu programe, strategii, apar niste goluri care trebuie umplute; asta se intampla la nivel de societate; eu creez un trend si ceilalti el sesizeaza ca o moda; ceva de genul fac si eu ce fac ceilalti, ca asa este la moda.


Etapele campaniilor de comunicare:

informare, educare, constientizare (raise awarness)
2. intarire a atitudinilor (cand li te adresezi celor care doersc sa faca ceva, dar nu stiu cum; si va dau un exemplu din programul meu eco de plantari: Oamenii daca sunt informati – de ex despre pericolele de mediu- nu e de ajuns; ei devin frustrati daca simt ca nu pot actiona, sa faca ceva concret; atunci cand am venit cu plantarile, m-am adresat in primul rand acestor oameni care doreau sa faca ceva; de aceea, aceasta faza li se adreseaza celor care doresc sa actioneze; si se numeste de intarire a atitudinilor (si este mai usor de realizat decat urmatoarea etapa, deschimbare de comportamente)
schimbare de comportamente (prin legislatie, amenzio; tb as le pui oamenilor la dispozitie si o infrastructural; de ex daca vrei sa arunce gunoiul la cos, tb sa existe astfel de cosuri…)



Dar sa revin la cartea Together. Stiti de ce m-a incantat atat de mult aceasta carte? Pentru ca nu este de acord cu ideile generale, ca noi sunetm predispusi spre anumite comportamente, spre ex. In psihologie sunt tot feluri de categorii: melancolic, apatic, energic, sangvin, coleric si cate si mai cate. Odata ce incepi sa lucrezi cu aceste etichete, este greu sa mai scapi de ele. Pentru ca spui, asa sunt, nu am ce face.
In schimb, in Together, sunt trecute in revista niste comportamente (vedeti spre ex clasificarea preluata de la Virginia Satir) cu niste tipuri de comportamente: computing, pouncing, etc
ACESTA SUNT NISTE COMPORTAMENTE IN CARE SUNT CRESCUTI, CULTURALIZATI
Este bine sa le constientizam si sa vedem matur, daca ne face bine sau nu, noua si celor din jur, sa ne purtam in acest fel. Sin e propunem sa facem niste schimbari, daca nu sunt ok
Abordarea esentiala este ca Virginia Satir nu spune: esti un computer, esti un pouncer, etc Daca ar face asta, noi toti am spune: asa sunt, nu am ce face. Asa ma port. Asa lucreaza procesul de etichetare. E insa WRONG (-:
Ai ce face. Poti face niset alegeri mai bune decat atat
Virginia Satir spune ca exista o predispozitie: barbatii sunt culturalizati mai mult in computing, femeile mai mult in pouncing, etc; ideea este sa le constientizezi si sa faci cele mai bune alegeri.


Ok.

Si care sunt solutiile?

Sa intelegi ce este comunicarea nonverbala si sa o aplici.
Cartea vorbeste despre comunicarea: verbala si cea nonverbala.
Comunicarea nonverbala se invata de mic, din familie; si de asemenea o preiei de la parinti, daca ei se inteleg si fac dialogul. Daca nu ai un model de comunicare ok intre parinti, membrii familiei tale, e foarte posibil sa scada si calitatea ta de a comunica interpersonal.

Sa intelegi ce este analiza tranzactionala si sa eviti sa aplici cauza efect in comunicare.
Sa intelegi ce inseamna: sensibilitate deschisa si inchisa; stereotipie inchisa si deschisa si sa le aplici adecvat contextului. Sa intelegi ca a cincea alegere, cand nu alegi nici una dintre aceste variante este DISCONFIRMAREA; adica nu te implici, eviti subiectul; te faci ca celalat nu exista- toate acestea sunt devastatoare si poti faci foarte mult rau cu aceste comportamente aplicate constant.

Sa intelegi ce este setul mental win- win si win lose. Sa folosesti setul mental win-win in relatiile cu ceilalti.
Sa aplici ascultarea dialogica; pentru cei care chiar au probleme si vad ca nu se inteleg cu ceilalti- ASCULTAREA DIALOGICA mi se pare a fi o abordare revolutionara.
Daca esti tipul rational, logic- si incepi sa aplici: concentrarea, pe ce este al nostru; incepi sa faci contact vizual; sa faci sunete in raspuns (da..da; te ascult, etc); te apleci catre partenerul de dialog;
Eviti intrebarile care incep cu de ce (pentru ca par sa ceara un soi de justrificare morala);
Pui intrebari deschise:
Eviti intrebarile la care ti se poate raspunde cu da sau nu (sunt intrebari inchise)
Folosesti paraphrase plus- adica reiei cele spuse de interlocutor, adaugi ceva- genuine daca se poate- de la tine si termini cu o intrebare care duce dialogul mai departe;
Mirror question- este absolut esentiala in crearea dialogului ( Ex- Eu spun: Imi place pestele. Si tu zici: Peste?! Eu ador pestele!...) retineti si comunicarea nonverbala care insoteste intrebarea in oglinda: te uiti la interlocutor si si spui pe un ton ridicat, aproape exclamat.
(and so on; va rog, gasiti tot textul preluat la PROPUNE UN SUBIECT)

Sa faci SHARING adica sa intelegi ca este nevoie sa te deschizi fata de partenerii tai de dialog
Sa eviti termenii generali, vagi, impersonali
Sa lit e adresezi celorlalti pe nume
Sa iti reglezi tonul vocii (blandete, compasiune, etc)
Sa personifici mai mult comunicarea; sa incepui adesea cu EU propozitiile, ca sa arati ca este cea ce tu simti, modul in care tu percepi, etc
Si sa stii cont si de ceea ce simte, percepe celalat
Eu stiu cat de important este acest eu…in comunicare.
V-am spus, am fost pe analogic. Pur si simplu mi se parea ciudata sa folosesc frecvent eu; era ca si cum as fi prea egoista, prea centrata pe mine;
FALS;
Trebuie sa incepi cu eu propozitiile; arata ca exprima ce simti, cum vezi tu

In schimb, ati vazut ca atunci cand tu construiesti dialogul (la ascultare dialogica- postul Propune un subiect; tb sa nu te focusezi pe ceea ce este al tau; nici pe ceea ce este al celuilalt; ci pe ceea ce este al nostru

De aici vine diferenta, intre analogic si dialogic.
Si pentru ca partea de sharing este foarte importanta, voi reda capitolul pe acest subiect din Together.




CAPITOLUL 8

DARUINDU-TE PE TINE:
DEZVALUIREA IN COMUNICAREA INTERPERSONALA

Rezumatul capitolului

Ce este destainuirea si ce nu este
Cateva sugestii despre daruire sau Dezvaluire
Mai intai, sa devii constient despre propria ta persoana
Sa devii consteint despre cum functioneaza destainuirea
Reciprocitate
Motive pentru destainuire
Diferente de sex
Fereastra lui Johari
In al treilea rand, dezvaluie atat din identitatea ta personala cat si cea impersonala
Indiciile verbale si nonverbale din identitatea ta impersonala
Indiciile verbale si nonverbale din identitatea ta personala
Descrierea orala a sentimentelor
10 cuvinte cheie


Obiectivele capitolului

Dupa ce vei citi acest capitol, va trebui sa poti:
Intelege ca destainurea si dezvaluirea nu sunt neaparat grele sau negative si ca nu ar trebui sa ia forma unei dureri intestinale
Recunoaste ca destainuirea ar trebui sa fie adaptata contextului de comunicare si relatiilor.
Descrie relatia dintre incredere si destainuire.
Dai exemple de aspecte unice si interschimbabile din persoana ta.
Dai exemple de dimensiuni masurabile si nemasurabile din persoana ta.
Dai exemple din parti reactive sau care aleg din persoana ta.
Dai exemple de aspecte reflective si nereflective din identitatea ta.
Descrie diferenta dintre a fi adresabil si a nu fi adresabil
Explica cum reciprocitatea afecteaza destainuirea.
Explica primele patru motive pentru destainuire.
Descrie diferentele dintre sexe in modelele de destainuire.
Identifica cum fereastra Johari clarifica operatia de destainuire
Ofera exemple despre cum iti ascunzi sau dezvalui ego-ul tau nonverbal
Sa iti descrii verbal sentimentele intr-o varietate de situatii
Explica capcanele in care putem fi atrasi dupa felul in care folosim eu, tu, ei, el, dar, da, nu, mereu, niciodata si trebuie


· Maa-mee!Billy nu vrea sa imi dea si mie din prajiturile lui cu ciocolata!
· Desigur ca o sa fiu acolo. Imi place sa impartasesc ce am invatat cu grupuri ca al vostru.
· Familiile noastre doua au mers impreuna sa inchirieze acel condo si il vom folosi impreuna
· Ambele departamente de productie si de vanzari impart meritul pentru cresterea in castig

Dupa cum arata si aceste 4 exemple, folosim termenul share in doua feluri diferite. Uneori sa impartasesti (sharing) inseamna sa ca o persoana da o parte din ceva unei alte persoane, ca in primele doua exemple. Alta data sa imparti inseamna sa ai ceva si sa folosesti in comun cu alti oameni, ca in ultimele doua exemple.
In acest capitol noi folosim termenul de sharing in ambele sensuri. Mai intai, cand vorbim despre a destainui o parte din persoana ta, ne gandim la ceva ce tu poti alege sa faci sau nu. In acest sens, sa dai o parte din tine inseamna sa ii spui altei persoane verbal sau nonverbal ceva despre cine esti tu, ceva care celalat nu ar putea sa inteleaga sau sa vada fara ajutorul tau.
Desigur, cand iti spun ceva despre mine, tu devii constient despre asta, si apoi noi il impartim in al doilea sens- asta inseamna ca il traim in comun. In plus, atat cercetarea in comunicare cat si experienta personala considerabila arata ca sa imparti in acest al doilea sens promoveaza/ ajuta oferitul in primul sens. Cu alte cuvinte, vei fi mai inclinat sa spui ceva despre tine dup ace am facut eu primul acest lucru si viceversa. Vom vorbi mai mult despre asta peste cateva pagini cand vom vorbi despre reciprocitate.


Rezumat in avans (chapter preview)

Deoarece au fost niste neintelegeri in privinta a ceea ce este daruirea si destainuirea , incepem acest capitol cu o clarificare a utilizarii acestor termeni. Apoi vom discuta despre cum functioneaza daruiera si destainuirea- importanta reciprocitatii, motive pentru care oamenii daruiesc, diferente intre modelele feminine si masculine de destainuire si relatia dintre ascultare si destainuire. A treia mare parte a acestui capitol ofera cateva sugestii practice pentru daruire, incepand de la cum sa te vezi pe tine si terminand cu importanta a ceea ce esti mai degraba decat ceea ce pari a fi.



Ce este daruirea(sharing) si ce nu este

Faptul ca termenul daruire are mai multe intelesuri sugereaza ca atitudinile de comunicare si comportamentele pe care le discutam noi aici sunt destul de complexe. De fapt, o parte dintre oamenii de stiinta sociali s-au plans in legatura cu “haosul conceptual” care imprejmuieste daruirea sau dezvaluirea, iar un invatat argumenteaza ca “cel mai slab punct in structura de baza a a cercetari dezvaluirii de sine este chiar conceptual dezvaluirii de sine”. Alt intelept crede ca aceasta confuzie are ca potential serioase consecinte. El a scris un articol prin care se plange ca “ideologia intimitatii”, care, spune el, este promovata in capitole si scrieri despre destainuire, a conferit un prost renume pentru “izolare, discretie si inselatorie”. El argumenteaza ca si aceste calitati sunt importante in relatiile interpersonale. Capitole precum acesta, sustine el, sunt inselatoare si periculoase pentru ca fac parte dintr-o ideologie care “promite o lume in care toate inimile sunt stiute si toate ranile sunt vindicate”dar “ne poate duce pe noi doar intr-o lume in care inimile nu sunt niciodata cunoscute iar ranile niciodata vindecate”.
Pusi in fata acestor preocupari, noi vrem sa fim cat de clari se poate cu ce intelegem noi in privinta daruirii si a destainuirii si la ce nun e referim. Sa incepem cu cateva exemple.

Exemplul 1

Mark: Hei, Sue, ce crezi despre film?
Sue: Fantastic! Nu am ras atat de tare in viata mea- este exact tipul meu de umor!
Mark: Da, inteleg ce veri sa spui.
Sue: De fapt, sunt de cateva saptamani intr- stare foarte buna. Chiar acum lucrez la o lucrare si de obicei urasc sa fac lucrari. Dar nu o las pe asta sa ma doboare. Simt ca am controlul asupra mea. Stii la ce ma refer?
Mark: Ai stat afara prea mult la soare.
Sue: Nu, nu glumesc.Nu e vorba doar de lucrare. M-am tot gandit despre cum ma las eu mereu controlata de lucrurile din jurul meu. Imi fac griji in privinat lucrarilor, cine ma place, cine nu ma place, si chestii din astea. Iar acum mi-am propus san u imi mai fac griji pentru aceste4 lucruri si ma simt grozav!
Mark: Hei, nut e-am vazut niciodata atat de bucuroasa. Cred ca chiar vorbesti serios.
Sue: Ei bine, se pare ca tu trebuie sa auzi mereu despre frustrarile si esecuriele mele, asa ca, azi vei auzi despre reusitele mele!

Exemplul 2

Jorge: Ei, omule, ce-i cu tine?
Ramon: Nimic de bine.
Jorge: cfe se intampla?
Ramon: Nimic care sa merite discutat. Seful meu e Calare pe mine, si tocmai am primit o factura de 60 de dolari la telefon sip e care nu o asteptam.
Jorge: Asta e. Dar vii la petrecerea de diseara, da?
Ramon: Da, sigur. Uitasem despre asta. Ar trebui sa imi imbunatateasca moralul. Multumesc ca mi-ai amintit.

Exemplul 3

Kathryn: Iubita, trebuie sa vorbim un minut.
Jack: Pare ceva serios. Ce se intampla?
Kathryn: Mac si Don si fam Chan vor fi diseara acolo, nu-I asa?
Jack: Da
Kathryn: Ei bine, se pare ca de cate ori iesim cu ei, tu bei atat de mult incat adormi si eu trebjuie sa conduc inapoi spre casa.
Jack: Ei, sa stii ca nu esti chiar Sfanta Kathryn in persoana!
Kathryn: Okay, ai dreptate. Am mai facut asta si alta data. Dar ma simt jenata cand unul dibntre noi se imbata sin u mai vreau sa se intample. Eu te urmaresc pe tine daca ma urmaresti sit u pe mine.
Jack: La naiba cu asta! Eu nuvreau sa te dadacesc pe tine sit u sa ma dadacesti pe mine!
Kathryn: Nici eu nu vreau asta- nu intentionez sa te dadacesc! Dar mi-ar fi mai usor daca m-as putea trezi de dimineata sa merg la serviciu.

Daca ne uitam la aceste exemple, probabil ca vom clarifica o parte din “haosul conceptual” care inconjura subiectul acestui capitol. In primul rand, sa iti deschizi sufletul nu inseamna neaparat ca discuti viata ta sexuala sau o experienta profunda ori un sentiment adanc inradacinat , care iti ravaseste sufletul. Remarca lipsa referirii in text la sex, droguri, religie sau politica. Uneori cele mai importante sentimente sunt importante- precum in exemplul 3- dar adesea ceea ce alegi sa impartasesti nu este atat de profund incat sa iti sfasie inima. Asta nu inseamna ca destainuirea ta este prosetasca sau triviala; factura la telefon de 60 de dolari si seful artagos sunt probleme serioase pentru Ramon. Dar dezvaluirea nu este neaparat dificila.
Sa te destainui nu inseamna totusi sa dezvalui doar sentimentele tale negative si deprimante. Doi oameni se pot conecta adesea interpersonal pentru ca aleg sa-si impartaseasca lucrurile commune care le fac placere. Dialogul dintre Mark si Sue este un astfel de exemplu.
Noi nu vrem sa iti sugeram sa scoti la suprafata tot ceea ce gandesti si simti intr-un flux continuu de destainuiri personale. In exemplul 2, Ramon nu intra prea mult in detalii, insa el isi dezvaluie o parte din umanitatea sa catre Jorge. Si asta este ceea ce trebuie facut. Dupa cum spunea si Martin Buber, destainuirea “nu se bazeaza pe a-i spune celuilalt tot ce iti trece prin cap ci doar sa nu lasi sa pari ciudat in fata celuilalt”. Cu alte cuvinte, nu spui totul, dar ceea ce spui este natural.
Noi suntem de accord cu Mark Knapp ca o destainuire potrivita si eficienta variaza pe un continuum sau linie intre “mai putin deschi-mai putin persona-indirect” catre “ mai deschis-mai personal- direct” si de asemenea cu cercetatorul in discursul comunicarii William k Rawlins si anume ca deschiderea si intimitatea sunt abele dimensiuni importante ale comunicarii. Ne place in mod deosebit discutia lui Rawlins despre felul in care oamenii se descurca in ceea ce el numeste “dialectica expresivitatii si a protectivitatii” prin intretinerea unei tensiuni fructuoase intre “toleranta vulnerabilitatii” si “preferinta candorii”. Suntem de asemenea de accord cu Knapp ca atat prea putina destainuire cat si prea multa poate fi folosita in scop manipulator; deschiderea nu eset buna doar pentru ca este deschisa.
Aceste moduri de-a vedea destainuirea se potrivesc cu notiunile de basa asupra comunicarii pe care noi le-am subliniat in capitolele 1 si 2. Contactele noastre variaza pe acel continuum impersonal-----personal, iar diversele situatii necesita pentru mai mult din una si mai putin din alta. Este de ajutor, totusi, sa stii ce ai de facut ca sa promovezi miscarea de-a lungul acelui continuum iar atunci cand vrei sa-ti ajuti contactul de comunicare sa se miste catre partea dreapta a acestui continuum (human), trebuie sa iti doresti sis a fii capabil sa destainui o parte din tine. Scopul acestui capitol este sa iti dezvolti vointa si abilitatea de a face acest lucru.
De la bun inceput este important sa iti amintesti ca dezvaluirea trebuie sa se potriveasca contextului si relatiei. Cele mai multe relatii interpersonale au nevoie de timp ca sa creasca, iar destainuirile profunde si detaliate catre un strain vor reusi doar sa faca acea persoana sa se simta inconfortabil. In exemplul 3, Kathryn si Jack discuta despre un subiect serios, dar de vreme ce ei traiesc impreuna, greutatile apar uneori in relatie. Remarca faptul ca acest subiect ii preocupa pe amandoi si este relevant pentru ceea ce urmeaza. Asa ca este perfect potrivit pentru situatie. (appropriate)
Potrivirea este foarte importanta. Dezvaluirea persoanei tale nu trebuie sa te faca doar pe tine sa te simti mai bine; scopul este sa imbunatatesti relatia cu o alta persoana. Nu te deschizi doar de dragul tau; te destainui ca sa facilitezi relatia. Adaptarea la context poate fi gandita in trei termeni ai timpului: timpul emotional, timpul potrivit, si timpul situational. Timpul potrivit emotional inseamna ca persoanele implicate isi doresc si sunt capabile sa auda ce ai de spus. Este evident ca unui prieten care este suparat pentru ca a pierdut un job sau pentru ca a pierdut pe cineva drag ii va fi foarte greu sa te asculte pe tine cum ii destainui ceva prea serios. Daca tu totusi continui sa te destainui pe umerii prietenului tau, probabil ca nu iti va ajuta relatia cu el. Timpul potrivit inseamna ca dezvaluirea se potriveste cu subiectele care sunt discutate. Spre exemplu, un vanzator cu care am vorbit noi era suparat pentru ca , dup ace i-a transmis managerului sau un raport, l-a prezentat sumar si era pe cale sa plece insa managera lui s-a folosit de acest moment pentru a-i transmite niste sentimente negative legate de participarea lui in sedintele organizatorice anterioare. Acele sentimente erau de inteles, si probabil ca omul de vanzari ar fi apreciat sa le auda, dar nu acolo si atunci. Nu erau relevante pentru ceea ce discutau cei doi , si prin urmare angajatul a simtit ca acele vorbe vin de nicaieri sau din ziduri .
Timpul situational este asemanator cu timpul potrivit; trebuie sa aiba de a face cu cine este de fata si cu unde te afli tu geografi. O femeie nu va discuta probabil lucruri legate de sarcina ei- chiar si cu cea mai buna prietena- intr-o tribuna aglomerata. Doua persoane care se cearta sau care au o discutie sentimentala isi vor amana confesiunile atunci cand pasesc intr-un lift plin cu straini. Si inainte ca tu sa destainui ceva important, fie ca este pozitiv sau negative, e bine sa te intrebi daca este locul si momentul potrivit.



EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala:
Adecvarea si destainuirea (appropriateness and sharing)

Urmeaza o oportunitate de a te concentra pe propriile tale experiente pentru a vedea cum conceptul de adecvare afecteaza destainuirea. Mai intai, intoarce-te in trecut la o experienta personala pe care ai avut-o si cand destainuirea era plina de sens si benefica pentru tine.
1. Cu cine erai si care era relatia ta cu acesta persoana?
2. Timpul situational: Unde erai? Cine era present? Cum au afectat acesti factori experienta?
3. Timpul emotional: va doreati si puteati amandoi sa auziti?
4. Timpul potrivit: cand a inceput dezvaluirea, s-a potrivit cu subiectul? Daca nu, atunci ati facut sau ati spus ceva ca sa devina confesiunea acceptabila?
5. Destainuirea a venit spontana de la amandoi, sau a fost fortata? Cum a afectat asta intalnirea?

Acum gandeste-te inapoi in timp la o experienta in acre confesiunea a fost inconfortabila, a decurs prost sau a batut in retragere si raspunde la aceleasi intrebari.


In cele din urma, noi credem ca ar trebui sa ai control asupra a cat de mult alegi sa dezvalui despre tine, cu cine sic and. Noi nu suntem de accord cu format unor grupuri de terapie fortatain care fiecare persoana este fortata sa iti verse maruntaiele sau sa paraseasca grupul. Sa te destainui pe tine implica mereu o parte de risc si prin urmare ar trebui mereu sa detii dreptul de a allege ce sa arati si ce sa ascunzi.
Am simtit acel risc atunci cand scriam acesta carte. Nu amdestainuit nimic prea intim cu voi, dar am fost mai deschisi cu o parte din cerdintele si sentimentele noastre decat am fi fost in alte cazuri. Am facut asta pentru ca recunoastem ca unul dinter paradoxurile dezvaluirii persoanei tale este: de obicei nu vrei sa te descoperi daca nu ai incredere, pentru ca dezvaluirea este riscanta. Dar nu poti sa creezi incredere si astfel sa diminuezi riscul fara sa faci confesiuni. In alte cuvinte, dezvaluirea presupune incredere si o si creeaza. Prin urmare, am concluzionat ca riscurile pe care ni le luam merita efortul. Pana acum nu am fost dezamagiti. Unul sau doi dintre oamenii care au citit acest manuscris ne-au spus ca am fost prea personali. Insa majoritatea oamenilor si-au dorit destul de mult san e ofere increderea lor iar noi credem ca increderea va face aceasta carte mai utila decat un comentariu distant si impersonal.
Acesta este un alt paradox al destainuirii. Cu cat afli mai multe despre o alta persoana, cu atat iti dai seama cat de putin cunosti despre aceasta persoana. Ca sa o spunem prin alte cuvinte, cu cat daruiesti mai mult cu atat ramane mai mult de daruit. Unii oameni exagereaza riscul autodezvaluirii pentru ca le e frica ca inseamna sa cedeze ceea ce sunt- sis a nu ramana fara ceea ce este unic al lor. Dar dupa cum au invatat multe cupluri care au avut o relatie intima si lunga, aceasta frica este fara support real. Tu nu vei reusi sa termini niciodata de spus totul despre tine, in primul rand pentru ca esti incredibil de complex si in continua schimbare. Pe masura ce o persoana se deschide mai mult catre alta, el/ea devine tot mai misterios, iar acel mister mereu prezent poate pastra intensitatea relatiei peste ani.
Pe scurt, cand vorbim despre daruire sau despre dezvaluirea unei parti din cine esti tu, nu ne referim neaparat la ceva negative precum un viol, o dezvaluire personala prea intense si necugetata, un monolog mult gandit si centrat pe tine, sau o destainuire stanjenitor de intima .Noi credem ca tu ar trebui sa iei mereu decizii in legatura cu ce dezvalui si ca aceste alegeri ar trebui as fie adecvate contextului si relatiei. Noi recunoastem ca destainuirea este riscanta, dar noi credem ca merita riscul pentru increderea pe care o cladim. Cu cat afli mai multe despre o alta opersoana, ne-am dat noi seama, cu atat realizezi ca este imposibil sa o cunosti complet.


CATEVA SUGESTII DESPRE DARUIRE SAU DEZVALUIRE

Mai inati, sa devii constient de tine (First, become aware of your Self)

Pentru a putea sa impartasesti o parte din sinele tau, trebuie sa incepi sa devii constient despre ce poate fi destainuit. Nu iti sugeram ca trebuie la acest punct sa te retragi pentru o analiza interioara serioasa, dar este o idée buna sa te gandesti la persoana ta. Dupa cum am subliniat si mai devreme, identitatea fiecarei persoane este un amalgam de caracteristici personale si impersonale. Identitatea ta “impersonala” este alcatuita din aspecte care sunt interschimbabile, masurabile, reactive, nereflexive si neadresabile. Partea ta personala este compusa din aceste aspecte ale tale care sunt unice, nemasurabile, care pot allege, reflexive si adresabile.

Aspectele tale unice versus cele interschimbabile

Gandeste-te pentru un minut la cateva caracteristici demografice care iti afecteaza comunicarea. Te vezi pe tine ca Asiatic”exact precum milioane de alti asiatici”? sau ca american nmativ? Negru? Vietnamez,? Brunet? Haopa haole? Creola? Japonezo-american? Caucazian? Te vad si altii in felul acesta? Care sunt cateva modalitati prin care etnicitatea ta iti afecteaza comunicarea? Cu cine vorbesti cel mai mult? Care sunt expresiile pe care le inteleg doar cei din grupul tau etnic? Cat de usor iti este sa ai incredere intr-un membru al unui alt grup etnic?
Cat de masculin sau de feminin te percepi? Care dintre prietenele tale este in mod remarcabil mai feminine/ masculine decat tine?
Esti catholic? Evreu? Protestant? Evanghelic? Ortodox? Budist? Musulman? Te vezi ca fiind tanar sau batran? Esti un estic sau un vestic? Esti un om de la tara sau un orasean? Esti un profesionist? Un sofomor? Un Canadian?
Ce roluri familiale indeplinesti? Esti o sora? Frate? Fiica? Fiu?Sotie? Sot? Unchi? Matusa? Cumnat? Cumnata? Mama? Tata? Gandeste-te cum aceste parti din identitatea ta interschimbabila pot juca un rol important in comunicarea ta.
Cum este insa cu rolurile tale ocupationale? Esti un om de vanzare? Receptioner? Supervizor? Manager? Casier? Secretara? Musician? Mecanic? Gardian? Pictor?
Ce alte roluri mai indeplinesti uneori? Esti un paznic la o organizatie? Alergator? Instructor de aerobic? Comutator? Fotograf? Schior? Ciclist? Toate aceste aspecte din identitatea ta interschimbabila pot influenta comunicarea ta.
Inas aspectele tale unice pot fi si mai importante. Care sunt cateva dintre modalitatile in care experientele tale unice se disting de ale oricarui alt om negru, Indian sau caucazian? “ sigur, sunt evreu, insa nu sunt la fel ca acei askenazimi, sau nici macar precum ceilalti oameni din sinagoga mea. Tin kosher-tot timpul- dar sunt totusi si in contact cu politica locala. Sa fiu evreu este parte din viata mea, si totusi sunt singurul membru din comitetul scolii care chiar reprezinta interesele minoritatilor.”
“Sunt prima generatie din familia mea care a trait in Statele Unite. Pastrez mostenirea culturala chinezeasca , dar ma folosesc de sistemul social si legal American pentru a supravietui. Adaptarea este o caracteristica pe care eu o stapanesc foarte bine in comparative cu alti chinezi. Ma tin strans legata demostenirea mea culturala insa muncesc in cultura actuala. Sunt chinezo-american, dar cu adevarat sunt chinez.”
Care sunt cateva dintre felurile in care tu esti un unic frate, sora, sora, fiica, fiu, mama sau tata? John, sper exemplu, vede aspecet unice ale relatiei sale cu sora sa, Barbara. Ei au trecut prin conflictele si durerile tipice de sora si frate sip e masura ce au crescut, ei s-au apropiat- de asemenea o tendinta obisnuita. Insa John traieste sentimente unice in legatura cu divortul surorii lui , relatia lui cu fiecare dintre copiii ei- si cu copiii noului ei sot- si relatia lor cu parintii. Este clar ca sunt nsite experiente unice si noi pentru John si Barbara.
Exista si aspecet unice care tin de rolul tau occupational. Multi oameni lucreaza in vanzari, spre exemplu. Inas un participant la un seminar pe care il tinea gatry era unicprin faptul ca statuse in compania lui de 28 de ani si isi ratase cuota de vanzari doar de doua ori in acesti ani- un record al companiei. John s-a simtit uunic atunci cand a lucrat intr-o fabrica de ambalaje, pentru ca era singurul masinist de la deposit care apropae ca isi daduse doctoratul.


Dimensiunile masurabile versus dimensiuni nemasurabile



Poti sa inveti destul de multe despre tine doar gandindu-te un minut la asepctele tale masurabile. Atuncicand revista psihologia de azi le-a cerut cititorilor sai sa reflecteze la cum isi percep: inaltimea, greutatea, marimea piciorului si alte masuratori, ei au primit mai mult de 62000 de raspunsuri, multe de la oameni care erau surprinsi de ceea ce aflasera. Unul dintre ei a spus: “chestionarul vostru m-a facut sa imi dau seama ca plutisem prin viata ignorandu-mi corpul. M-ati facut sa ma disec si sa imi dau seama ca chiar cred ca este important.” Altul a scris: “Vechea mea credinta ca trupurile noastre nu sunt importanet a fost spulberata”.
Cercetarea le-a cerut oamenilor sa isi analizeze fetele –par, ochi, urechi, nas, gura, dinti, barbie, voce, ten; extremitatile lor-umeri, brate, maini, picioare; partea lor toracica: abdomen, fund, solduri, picioare si glezne; precum si inaltimea, greutatea, masa musculara a lor si ca un tot, aspectul lor general. Este un pas scurt de acolo si pana la a lua in calcul o suma de aspecte nemasurabile- ceea ce simt oamenii despre ceea ce este masurabil. Cercetarea revistei PT a aratat ca, contrar credintei generale, cei mai multi barbati si femei se simt confortabil cu trupurile lor. Mai exact, 45% dintre femei si 53% dintre barbate au spus ca erau extreme de multumiti. Cercetarea a demonstrat de asemenea si legatura dintre sentimentele tale cu privire la corpul tau si comunicarea ta cu ceilalti. Daca ai fost tachinat cu privire la greutatea ta, spre exemplu, probabil ca gandesti mai negative decat cei care nu au fost tachinati. Si daca altii te considera atragator, probabil ca simti nu doar ca arati bine ci simti ca esti placuta, inteligenta si spirituala.
Ce sentimente traiesti in privinta unor alte subiecte in afara de imaginea corpului tau? Te simti in siguranta, spre exemplu, cu decizia pe care ai luat-o recent cu privire la job-ul tau sau la specializarea ta? Esti incantata cu ceea ce se pregateste pentru week-end-ul acesta? Te simti descurajata pentru ca nu ti-ai atins un scop stability? Esti trista din cauza unei recente inmormantari? Te simti competenta si puternica pentru ca ai reusit sa duci la capat o sarcina dificila?
Toate aceste sentimente fac parte din partea ta umana si primul pas spre a impartasi o parte din acesta este sa intri in contact cu ea. Ce simti tu chiar acum? Esti obosit? Plictisit? Enervat de toate intrebarile? Implicat? Prea grabit ca sa raspunzi? Uneori participantii la cursurile noastre raspund cu putina confuzie si discomfort. Si noi am raspuns in acelasi fel. Partial este adevarat ca nu suntem obisnuiti sa incercam sa fim constienti de sentimentele noastre . Este un lucru neobisnuit pe care ni se cere sa il facem si de obicei reactionam negativ sau superficial cand ni se cere sa facem ceva neobisnuit.
Totusi, nu trebuie sa se intample in felul acesta. Oamenii xperimenteaza mereu sentimente iar sentimentele se schimba mereu. Daca poti sa devii mai constient de aceasta curgere a sentimentelor, vei putea sa ajungi mai usor la ceilalti in modalitati personale, pentru ca vei fi capabil sa iti impartasesti din tine mai correct si mai adecvat. Doar atunci cand esti constienta de ceea ce simti poti allege ce se potriveste cel mai bine cu acest moment si aceasta situatie. Si doar atunci poti sa spui tu cu adevarat-verbal sau nonverbal- ce anume simti si astfel sa lasi cealalta persoana sa te cunoasca mai bine.

Dimensiunile tale reactive versus cele care aleg


Poate sa ajute si daca incepi sa intelegi cum reactionezi de obicei. De fiecare data cand se apropie o lucrare sau un examen tu te pregatesti in exces? Sau de obicei amani invatatul pana in ultimul moment? Reactionezi la canetcele de craciun amintindu-ti de colindele tale din copilarie? De obicei reactionezi la ordinele supervizorului tau cu supunere si respect? Sau cu furie? Intr-o situatie de discurs public eractionezi spunand ca ti-e frica si crezi ca nut e poti descurca? Cand intalnesti un strain iti feresti privirea, te balbai si ai un discomfort? Ai generalizat cumva aceste reactii ca si etichete personale: “Am frica de teste”, “Sunt un om care amana mereu”, “Sunt un sentimentaluist”, “Sunt defensiv” si “sunt timida”.
Aminteste-ti ca etichetele personale sunt niste amenintari din experientele trecute, etichete puse de profesori, parinti sau “prieteni”. Am auzit etichetele pe parcursul copilariei sau adolescentei cand incercam san e raspundem la interbarea”cine sunt eu?” sipentru ca sunt simple, s-au lipit. Sau poate sunt niste etichete pe care le ducem cu noi pentru ca evitam sa facem niste lucruri neplacute- ca intalnirea unor straini sau sa tinem un discurs. Alteori, pe de alta parte, folosim niste etichete pentru a ne scuza un obicei pe care l-am dezvoltat. Un prieten de-al nostrum tinea cursul in fata studentilor sai cand un student pe nume Mark a izbucnit: “Cursul asta este chiar tampit”. Prietenul nostru s-a oprit din vorbire si a spus: “De ce aispus asta Marc?”Este nepoliticos si doare”. O alta studenta a replicat:”trebuie s ail intelegi pe Marc. Pur si simplu asta este el”. “Prea bine”a spus profesorul. “Mark ii raneste pe cei din jur si isi scuza comportamentul sau spunand: Pur si sim[plu asa sunt eu. Mark, asta este o scuza! Poti sa alegi ceva mai bun decat atat!”(Mark si prietenul nostrum au putut discuta conflictul dupa ora).
Problema cu etichetele personale este ca ingreuneaza posibilitatea ta de a intra in contact cu partile care aleg din umaniattea ta.Este important sa invatam de la trecut, darn u san e afundam in el. Poate ca te-ai panicat atunci cand cineva ti-a adersat o intrebare surprinzatoare si dura sin u erai pregatita sa raspunzi cum ai fi vrut. Dar asta nu inseamna ca vei proceda mereu la fel. Poti alege alte raspunsuri. Incearca san u lasi etichetele tale personale sa devina autoprofetii care se indeplinesc. Daca o sa iti spui ca esti “timida” , acea eticheta poate fi suficienta pentru ca pe tine sa te faca sa alegi un comportament timid. Sunt insa si niste pasi pe care tu ii poti face pentru a intra in contact cu partea ta mai umana, neobiectificata, acel tu care alegi.
Pentru un singur motiv, adesea ajuta sa te gandesti la ce primesti in schimb de la etichetele tale. Ce castigi daca iti spui tie ca esti neindemanatic, sentimental sau timid? Ce solicitari provocatoare reusesti sa eviti? Vrei sa continui tot asa? (Do you want to keep that pattern?) spre exemplu, Johnsi-a pus eticheta de om prea batran si necoordonat pana cand sotia sa, Kris l-a inscris la cursuri de schi. Asta s-a intamplat acum mai bine de 10 ani iar acum lor le face placere sa mearga la shi impreuna. In acest caz o alta optiune a dat curs la o noua activitate.

EXERCITIU--------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala: Inventarul etichetelor personale

Etichetele personale pot fi negative sau pozitive. Problema cu ele este ca avem tendinta sa le acceptam fara intrebari sau si ignorand aspectul ca putem alege cine suntem si cum ne afecteaza. Chiar si etichetarile pozitive ne pot sabota. Spre exemplu, daca te percepi ca fiind o persoana activa fizic si bun la sport, ai putea sa te retragi de la activitati care nu sunt fizice, dar care totusi ar putea fi amuzante precum sa mergi la o piesa de teatru.
Scrie 4 etichete.Apoi noteaza ce ai putea obtine si ce ai putea pierde de la fiecare.



Ai putea sa faci, de asemenea si o lista cu modalitati prin care am ales sa ma schimb si care acopera ultimul an. Daca te fortezi sa iti reamintesti cateva schimbari pe care le-ai experimentat in trecutul recent, asta te poate incuraja sa continui schibarea si in present. Uneori un prieten apropiat te poate ajuta cu aceasta lista pentru ca el vede schimbari de care tu nu esti constient. Dar daca tu te simti prins in niste etichete personale, incearca sa faci aceasta lista.
O alta modalitate prin care poti intra mai mult in contact cu partea ta umana este sa te joci cu vorbele pe care tu le folosesti cand vorbesti despre tine. In loc sa gandesti sau sa spui”Azi sunt lenesa la (gatit, tennis,caligrafie sau orice)” incearca ceva de genul”Pana azi am ales san u ,----, Iar de acum pentru ca sunt interesat sa--- vreau sa dezvolt----pe care il am. “ Sau in loc de “sunt timida” incearca”Adesea m-am simtit inconfortabil in situatii precum aceasta, dar voi incepe sa schimb acest lucru cu cate un pas mic.”

EXERCITIU--------------------------------------------------------------------
Activitate individuala: Schimbarea
Pe o bucata de hartie separate, completeaza urmatoarele propozitii:
1. In ultimul an am schimbat modul in care eu
2. Am schimbat si felul in care
3. pe parcursul ultimului an am devenit mai priceputa la
4. pe parcursul ultimului an am schimbat eflul in care vad
5. In ultimul an am renuntat la


Adesea ne este si mai greu sa realizam ca facem alegeri in privinta sentimentelor. Uneori pare exact opusul- parem coplesiti de furie si incapabili sa infruntam frica sau furia. Ni se pare ca nu avem deloc optiuni. Dar aminteste-ti ultima data cand ai fost intreruptra din mijlocul unei certi de un telefon acre suna. Erai infuriate:”la naiba!nu asta vreau sa spun!” si telefonul suna. Faci o pauza pentru o secunda, il ridici, si cu o voce controlata si placuta spui: “Alo?” Daca intr-adevar nu ai fi putut alege in privinta sentimentelor tale, pur si simplu nu ai putea proceda astfel! Si totusi, noi facem asta. Este foarte greu sa facem alegeri in fata unor sentimente puternice si totusi pot fi facute.
De asemenea tu iti dezvolti o imagine despre cealalta persoana-my you(tu-ul meu)- si perspective despre cum te percepe celalalt-my your me. Odata ce toate aceste imagini joaca un rol important in comunicarea ta, cu cat devii mai constient despre ele, cu atat mai bine intelegi comunicarea pe care o experimentezi. Reflectia asupra acestor dimensiuni ale sinelui tau te ajuta sa le impartasesti cand este cazul.

Aspectele tale adresabile versus cele neadresabile


Acesta este un fel de sumar al categoriilor care te fac sa fii o fiinta umana. Ea subliniaza abilitatea ta de nu doar de a vorbi si de fi pus in discutie de altii (be talked about) dar a vorbi si a ti se adresa. Poti sa evaluezi aceasta parte a finite tale revazand contactele umane din viata ta. Cat de des te simti conectat sau atins de catre altii? Pana la ce punct te misti in lumea ta: la munca, la scoala, in familier si la obligatiile sociale, …ca un strat de nalbe sau ca un tamponsau ca o spuma de cauciuc pusa intre tine si oamenii pe care ii intalnesti? Esti izolat de ceilalti sau, macar periodic, direct conectat de ei? Pana la ce punct ceea ce spui este unraspuns direct la ce a spus celalalt, mai degraba decat sa fie un comentariu pregatit dinainte, standardizat sau nepotrivit? Cat din comportamentul tau si sentimentele tale sunt conectate cu ale celorlalti? Cat de mult esti in propria ta lume si cat de mult esti intim implicat intr-o lume cu ceilalti?
Singuratatea este importanta; momentele de unul singur pot fi pretioase, dar si contactul uman poate fi. Si atunci cand vrei sa ajuti comunicarea ta sa se mute catre dreapta pe continuumul impersonal---interpersonal, ajuta daca iti energizezi potentialul tau uman pentru contact- adresabilitatea ta.

IN AL DOILEA RAND,
SA DEVII CONSTIENT DE CUM FUNCTIONEAZA DARUIREA (SHARING)

Acum ca tocmai ti-ai amintit cine este identitatea ta de oferit, ti-ai putea dori sa intelegi la ce trebuie sa te astepti cand incepi sa te deschizi. Oamenii care au studiat comunicarea stiu ceva despre asta. In anii 50 Sidney Jourard a fost prima care a studiat descoperirea sinelui(self disclosure) ca un fenomen psihologic si de comunicare si de atunci, o mare parte din cercetare s-a concentrate pe cine se deschide catre cine si cum si in ce fel de circumstante, de ce oamenii se destainuie si cum dezvaluirile afecteaza comunicarea. De fapt, o bibliografie care contine cuvintele deschiderea sinelui (self disclosure) pentru anii 1970-1978 ne arata peste 1150 de lucrari. Am redus aceasta bogatie de informatii la o discutie cu 3 subiecte despre care noi credem ca te pot ajuta sa intelegi cum poti coordona destainuirea/dezvaluirea care apare in propria ta comunicare.


Reciprocitate

Multe studii au incercat sa determine care tipuri de personalitate destainuie mai mult, sau ce fel de situatii creeaza oamenii pentru a dezvalui o parte din ceea cesunt. Majoritatea acestor eforturi au esuat; nu exista un tip de personalitate distinct sau vreo situatie tipica. Insa cel mai bun premonitor pentru destainuirea unei persoane, este chiar destainuirea unei alte persoane. Dupa cum spune un cercetator, “aceasta reciprocitate sau efectul diadic fost demonstrat frecvent si pare sa depaseasca oricare ar fi diferentele variabile individuale.” Probabil caai remarcat deja acest lucru in comunicarea ta. Dezvaluirea poate as apara cand vorbim la telefon, in scrisori sau fata in fata, in scenario intime sau alteori in aglomeratii, intre tine si perechi, intre prieteni de acelasi sex, intre prieteni de sex diferit, intre batrani, iar atunci cand se intampla motivul este ca o persoana incepe si cealalata persoana ii raspunde in acelasi fel. Dezvaluirea aincurajeaza dezvaluirea.
Reciprocitatea isi are propriile sale limite. Un om relative strain ar putea sa iti intoarca destainuirile acre nu sunt neaparat intime, dar dupa un anumit punct, o destainuire care crestein intimidate s-ar putea san u atraga ceva de acelasi fel. Destainuire prea personala de la un strain, in alte cuvinte, de obicei il ameninta sau il jigneste pe cel care recepteaza. Pe masura ce strainii se cunosc mai bine, totusi, normele de reciprocitate sunt restabilite iar destainuirea pare sa primeasca iarasi destainuire.
O alta limitare are de-a face cu subiectul destainuirii. Cel putin un studio a aratat ca destainuirea reciproca a crescut daca a fost pe acelasi subiect darn u si atunci cand au fost subiecte diferite. Prin urmare reciprocitatea luceraza mai bine cand este si relevanta.


Motive pentru dezvaluire/ Disclosure



In plus fata de reciprocitate, par sa fie patru motive pentru acre oamenii dezvaluie informatii despre persoana lor. Prima este catharsis-sa eliberezi sentimentele inchise. Uneori dezvaluirea unor sentimente neconfortabile precum: anxietate, dorinta, jena, ne poate ajuta sa traim cu ele. Al doilea motiv este sa clarificam idei sau opinii, sa crestem probabilitatea ca ceralalta persoana sa stie ce credem noi despre un subiect in discutie. Un al treilea motiv este ca sa dezvoltam sau sa pastram o relatie interpersonala. Cel de-al patrulea motiv cel mai des invocat in literature este mai instrumental: “destainuiera selectivaa informatiilor personale pot fi folosite pentru a controla rezultatele in relatiile sociale printr-un management al impresiilor”. In alte cuvinte, uneori noi dezvaluim ca sa ajustam imagine ape acre altii o au despre noi.
Un studio recent scris de doi cercetatori in comunicarea discursului au identificat motivul pentru care oamenii aleg cel mai adesea sa dezvaluie. Ei au descoperit ca reciprocitatea si si formarea impresiilor par sa fie motivele pentru care ne dezvaluim pentru straini, iar pastrarea/cresterea relatiei, clarificarea personala, si reciprocitatea sunt cele mai importante motive pentru care ne dezvaluim in fata prietenilor. Dupa cum indica si aceste rezultate, erlatia dintre persoanele care se destainuie si “target” sau ascultator are un impact considerabil asupra a ceea ce destainuie persoanele, cand unde si cat de mult. Studii despre motivele pentru care oamenii evita sa se dezvaluie subliniaza de asemenea importanta managementului impresiei precum si reciprocitatea. Primul motiv pentru nedezvaluire , conform unui studio al lui Lawrence Rosenfeld, este ca”Daca ma destainui, as putea proiecta o imagine pe care nu vreau sa o proiectez”.


Diferentele de sex

O mare parte dintre cercetarile timpurii despre dezvaluirea personala (self disclosure) se concentreaza pe diferentele dintre barbate si femei. A iesit la suprafata ca barbatii prefera sa se dezvaluie in fata unor straini in timp ce femeile prefera prietenii si ca femeile acordau o importanta mai mare decat barbatii la deschiderea si increderea pe care le-o arata persoana cu care vorbeau. De asemenea se mai spune despre barbate ca dezvaluie mai mult pentru a incerca sa impresioneze iar femeile mai mult incercau sa stabileasca o buna relatie.
Cele mai recente cercetari inas iau accentual de pe aceste diferente dintre barbate si femei in ceea ce priveste obiceiurile de comunicare. Oamenii credeau ca femeile pur si simplu se deschid mai mult decat barbatii, insa e clar ca lucrurile sunt mult mai complexe. Atat femeile cat si barbatii isi adapteaza ceea ce dezvaluie la persoana cu care sunt. Itr-un studio, sotiile au raportat ca se destainuie mai mult decat barbatii lor, insa cei acre le urmareau comportamentul si-au dat seama ca greseau. Observatorii au descoperit cam aceeasi cantitate precum si tipuri de dezvaluiri la femei si la barbati. Unul dintre cele mai complete recenzii pe acest subiect concluzioneaza ca , daca cercetatorii iau in considerare atat sexul anatomic si psihologic si daca iau in calcul si situatie, subiect si relatie intre comunicatori, atunci niste diferente intre sexe in ceea ce priveste modalitatile de dezvaluire, pot aparea. Insa generalizari suprasimplificate bazate pe stereotipii cu rolurile sexurilor_ “femeile vorbesc mai mult asa ca trebuie sa dezvaluie mai mult”, “Barbatii sunt de obicei puternici si tacuti”- sunt cel putin nepotrivite si pot fi chiar jignitoare.


Fereastra lui Johari (the Johari window)

Joseph Luft si Harrington Inghamau cerat o diagrama care sintetizeaza unele rezultate ale cercetarilor intr-o explicatie despre cum functioneaza procesul dezvaluirii personale in comunicarea umana. Ei numesc diagrama – fereastra Johari (Joseph plus Harrington) si arata astfel.



Informatii cunoscute mie Informatii necunoscute mie


OPEN


BLIND


HIDDEN


UNKNOWN
Informatii
cunoscute
altora



informatii necunoscute altora


Fereastra lui Johari identifica patru tipuri de informatii despre persoana ta care joaca rol in comunicarea ta: lucrurile despre acre esti constient sip e care vrei sa le daruiesti (open); lucrurile pe care ceilaltioameni le cunosc despre tine dar despre care nun u esti constient (orb/blind); lucrurile pe care le cunosti despre tine sip e care nu vrei sa le impartasesti (ascunse/hidden); si aspectele despre tine pe care nici tu si nici alte persoane nu le cunoasteti (necunoscute/unknown).
In comunicaera dintre noi chiar din acest moment, noi amandoi stim, de exemplu, ca John este recunoscator pentru progresele din relatia cu sora lui Barbara. Aceasta informatie despre el se afla in patratica deschisa din fereastra lui Johari si care descrie comunicarea noastra prezenta. Este important sa iti amintesti ca mereu este ceva in aceasta patratica. De fiecare data cand comnuci cu un alt om, obligatoriu imparti ceva din personalitatea ta; nu poti sa eviti complet sa arati ceva din tine.
Pe masura ce scriem acest capitol, suntem obi la informatii despre noi si pe care tu le primesti citind “printer randurile” acestei carti. Spre exemplu, poate ai ramas cu impresia ca suntem mai lipsiti de incredere decat vrem sa parem, sau ca destainuim mai mult despre noi decat credem noi ca o facem. Mai sunt multe alte lucruri ascunse in relatia noastra cu tine-evenimente din trecutul si din prezentul nostru despre care noi credem ca sunt irelevante in comunicarea noastra, detalii despre relatiile noastre cu altiidespre care noi nu credem ca sunt potrivite sa fie dezvaluite in acest context, sa. Pentru fiecare dintre noi exista si o dimensiune necunoscuta a relatiei. Este mai dificil sa discutam despre acest aspect, dar ar putea include, spre exemplu, atitudini sau motivatii pe care un psihoanalist le poate vedea manifestandu-se in comunicarea noastra, dar desper care nici unul dintre noi nu suntem constienti. Existenat acestei arii necunoscute (unknown) pare as fie dovedita de fiecare data cand o atitudine, frica sau credinta pe care nu credeam ca o avemiese la suprafata sin e afecteaza comunicarea.
Theoretic, ai putea sa desenezi o fereastra Johari pentru fiecare relatie in care te afli. Fereastra care reprezinta relatia ta cu supervizerul la serviciul ar trebui, evident, sa fie diferita de cea cu iubitul, colega de camera, prietena, sa.Poti as mai folosesti fereastra Johari pentru a diagrama statusul la deschiderea (sharing status) din relatiile tale. Spre exemplu, atunci cand doi indivizi se intalnesc pentru prima data, fereastra unei persoane pentru acea relatie ar putea arata astfel

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

CEVA TIMP MAI TARZIU CAND ACEEASI RELATIE A AJUNS LA INTIMITATE, FEREASTRA ACELEIASI PERSOANE AR PUTEA ARATA ASTFEL:

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

In mod similar, comunicarea unor autori de carti cu texte cu voi ar putea arata astfel:
OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

Noi am incercat sa schimbam aceasta configuratie. Noi speram ca o fereastra Johari a comunicarii noastre cu voi arata mai degraba in acest fel:

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

Fereastra Johari rezuma o mare parte din ceea ce spuneam despre comunicarea interpersonala in acest capitol si in cel anterior. Ca sa formulam in termenii ferestrei Johari, capitolul 7 despre ascultare se concentreaza pe mutarea informatiei din zona oarba (blind) catre zona deschisa (open) prin constientizarea prezentei celuilalt si oferindu-i raspunsuri adecvate. In acest capitol(no 8) discutam cum mutam informatii din zona oarba (blind) catre zona deschisa (open). Asta este ceea ce poate face dezvaluirea sau deschiderea daca mai intai tu incepi sa intri in contact cu sinele tau si mai apoi, incepand sa vezi cum functioneaza dezvaluirea. Al treilea pas este sa oferi atat aspecte impersonale cat si personale din tine.



In al treilea rand
Dezvaluie atat sinele tau personal cat si pe cel impersonal
(Share Both Your Impersonal and Your Personal Self)


Impersonal Self (Sinele impersonal)

Desi comunicarea “impersonala” nu este scopul principal al acestei carti, sa dezvalui aspectele mai putin umane ale tale te pot ajuta ca sa deschizi usa pentru comunicarea interpersonala de calitate. Vorbind cu altii despre caracteristicile tale demografice sau despre reactii, spre exemplu, poate fi impersonal, dar acest tip de contact poate sa paveze drumul catre o dezvaluire mai personala.
Nonverbal. In mod continuu faci cunoscute niste aspecte din persoana ta obiectiva prin intermediul indiciilor nonverbale. Hainele pe care le porti, stilul parului tau, cantitatea si tipul de bijuterii pe care le porti, si felul in care umbli(bicicleta, masina sport, pickup, motocicleta)- toate acestea arata ceva despre identitatea ta. Daca porti uneori uniforma, spre exemplu, este clar ca un aspect al tau este ca faci parte din fortele ROTC, o agentie pentru respectarea legii, Noi numim aceasta informatie “impersonala” pentru ca nu este unica pentru tine- exista duzini sau chiar sute de uniforme similare.
Deoarece toate aceste elemente nonverbale sunt mesaje potentiale despre cine esti tu, este util sa verificam ca vedem daca sunt corecte. Mijlocul de transport pe care il folosesti reflecta corect tipul tau de personalitate? Stilul parului tau este un indicator valid pentru cateva aspecte legate de tine? Ce spun hainele tale despre you’re my me (eu-l meu)?
Verbal. Exceptand uniformele, majoritatea indiciilor nonverbaledespre sinele tau impersonal sunt in general vagi si ambigue. Cele mai precise informatii despre tine poate sa vina de la indiciile verbale, ceea ce spui tu. Ai invatat ceva despre noi din imaginea nonverbala a ta dedusa din cadrele noastre profesionale. L-ai putea vizualiza pe John intr-o clasa sau pe un culoar nu departe de un teanc de cartisi pe Gary intr-un birou sau la o intalnire de pranz cu cativa asociati de afaceri. Insa tu poti sa afli despre familiile noastre , experientele si atitudinile si credintele noastre doar din cuvinetle pe care noi le scriem. Asta este valabil si pentru tine. Persoanele cu care tu vorbesti nu au de undesa stie ca tu ai fost un tanar Democrat, ca ai invatat sa inoti, ca nu iti place vinul rosu, ca ai petrecut un an in Franta si ca dintotdeauna ti-ai dorit sa studiezi dreptul, doar daca tu alegi sa le povestesti asta.
Prin urmare incearca sa fii atent la ce fel de informatii le transmiti tu celorlalti. Nimeni nu vrea sa treaca printr-un monolog prea lung si centrat pe sine, insa oamenii vor sa auda despre apartenente la grupuri si experiente trecute. Si dupa cum am spus, desi calitatea comunicarii interpersonale nu poate fi construita doar pe baza unor destainuri a diverselor noastre fatete, este totusi un inceput si poate fi de mare ajutor.



Sinele Personal

Sa te deschizi inseamna de asemenea sa lasi alte [persoane sa cunoasca unele aspecte din sinele tau personal pe care probabil nu l-ar cunoastedaca tu nu le-ai arata. Si facand disponibile parti din sinele tau personal este una dintre cele mai bune metode prin care prin care poti ajuta sa aiba loc comunicarea iterpersonala de calitate.
Nonverbal. Dupa cum am afirmat si mai devreme, nu poti sa te opresti din a transmite indicii nonverbale. Vorbirea include tonul vocii, rata, volumul si calitatea vocii si este insotita de expresiefaciala, postura, tonusul muscular, miscare si tot asa. Chiar si cuvintele scrise includ elemente nonverbale precum spatiile, tipul de character, culoarea hartiei si tot asa. Astfel, oamenii cu care tu comunici iti interpreteaza permanent indiciile nonverbale sit rag concluzii-mai mult sau mai putin constient- bazate pee le.
Noi am mentionat totodata in capitolul sapte ca atunci cand exista o discrepanta intre indiciile tale verbale si cele nonverbale, oamenii vor fi inclinati sa remarce , sa isi aminteasca, sa se bazeze sis a creada mai mult in indiciile nonverbale. Acesta este un motiv pentru care indiciile nonverbale sunt atat de importante in procesul de dezvaluire a persoanei tale.Fie ca recunosti sau nu acest lucru tu respingi sau accept ice iti spun ceilalti in primul rand in functie de mesajele nonverbale.
Acest aspect ridica o problema. Suntem ingrijorati ca ai putea sa crezi ceva de genul:” Ei bine! Daca oamenii cred in primul rand in ceea ce transmit eu prin comportamentul nonverbal, atunci, de vreme cevreau sa fiu credibil, ar fi mai bines a ma concentrez nu pe ceea ce spun ci pe cum spun. Ar fi mai bines a incep sa imi orchestrez expresiile faciale, tonul vocii, postura si tot asa, astfel incat sa par sincer si onest, fie ca sunt sau nu.
Aceasta este o reactie de inteles. De fapt, sociologistul Erving Goffman descries relatiile umane in general ca niste forme de drame sau precum roluri de roluri deactori. Goffman argumenteaza ca fiecare dintre noi isi prezinta mereu repertoire-ul sau de fete catre altii astfel incat sa ii facem sa raspunda cum vrem noi. Desi Goffman descrie correct unele comportamente interpersonale, noi nu credem ca trebuie sa iti tratezi cele mai multe dintre situatiile tale de comunicare ca o serie de scene repetate si performante artificiale. Suntem convinsi ca sunt modalitati mai bune prin care putem comunica. In primul rand, problema practica a trairii in spatele unui front fals este faptul ca e aproape imposibil sa faci asta cu success. Dupa cum a dovedit o echipa de cercetatori, “este usor sa profesezi ceva verbal insa e dificil sa porti o minciuna in tesatura nonverbalului.”
Si mai important, sa ne ascundem in spatele unui fals front este un alt mod prin care ii depersonalizam pe ceilaltii in cele din urma iese la suprafata. De vreme ce sinele tau creste in relatie cu ceilalti, sinele tau sufera daca aceste relatii se bazeaza pe minciuni. Cu alte cuvinte, incercarea de a minti atunci cand dezvalui o parte din identitatea ta este o forma de poluare interpersonala. Este cel mai bine si pentru tine si pentru celelalte persoane implicate, sa fiti pe cat de congruente posibil. Asta inseamna ca nu vatrebui sa iti faci teama pentru conflicte intre comportamentul tau verbal sic el nonverbal daca incerci sa fii mereu pe dinafara cel care esti si pe dinauntru. Asta e ce inseamna congruenta. Carl Rogers o descrie astfel:

Am ajuns sa realizez ca sa fiu de incredere nu necesita sa fiu consistenta in mod rigid ci sa fiu insa reala si demna de incredere. Termenul congruent este unul pe care l-am folosit ca sa descriu cum mi-ar placea sa fiu. Prin asta inseamna ca orice fel de atitudine sau sentiment experimentez, acesta va fi dublat de constientizarea acelei stari. Cand acest lucru este adevarat, in acest caz sunt o persoana unificata sau integrata in acel moment si prin urmare pot sa fiu oriunde sunt cu adevarat. Acesta este o realitate pe care descopar ca altii o traiesc ca fiind demna de incredere.

Martin Buber discuta acelasi fenomen sub titlu “sa fii si sa pari”. Dupa cum spune si el”Putem distinge intre doua tipuri diferite de existenta umana. Una decurge din ceea ce oamenii sunt cu adevarat si cealalta decurge din ceea ce un om vrea sa para.” Cand o persoana “este” in sensul acesta, atunci ea nu este influentata de nici un gand cu privire la ce imagine despre sine ar putea sa trezeasca sau sa creeze in ceilalti. Ea este pur si simplu spontana, neretinuta. Insa atunci cand cineva incearca sa para, el se concentreaza pe cum trebuie sa arate si cum sa afiseze o fatada sau fata dezirabila.
Buber doreste sa arate ca aceste doua calitati se gasesc mai mereu amestecate impreuna. Pana la un anumit punct, incercam”mai mereu” sa parem, partial si pentru ca rareori suntem complet constienti despre ce gandim si simtim si partial pentru ca ne schimbam atat de rapid. Dupa cum ilustreaza si fereastra Johari, mereu exista niste lucruri care sunt ascunse sau necunoscute; congruenta totala sau fiinta este omeneste imposibil. Insa este foarte important sa maresti patratul cu OPEN (deschis) pe cat de mult posibil- astfel incat sa fii cat mai congruent (in acord)cu tine insati.
Verbal. Cand apare o problema-daca tu crezi ca esti congruent (ca te porti adecvat) insa altcineva crede ca te ascunzi dupa un paravan- poate sa tea jute daca voi amandoi discutati despre experienta voastra. Cu alte cuvinte, problemele cu partile nonverbale ale destainuirii pot fi adesea rezolvate prin discutii.
Adesea, poti sa iti dai seama daca ceea ce dezvalui este din sinele personal sau impersonal doar ascultand cuvintele care sunt folosite. Destainuirea sinelui personal aproape intotdeauna include pronumele personal la persoana intai; este “Eu” sau “pe mine” nu “tu” sau “ei”. In plus, acest tip de dezvaluire este facuta de obicei la timpul prezent. Cea mai corecta si eficienta destainuire a sinelui tau este de asemenea specifica si concreta; persoana nu se ascunde in spatele generalitatilor insa impartaseste detalii relevante si grafice. Afirmatia: “oamenii se supara uneori atunci cand aud astfel de lucruri” nu este o dezvaluire personala. Comentarii de genul: “Ma simt relaxat atunci cand pot discuta cu tine lucrurile atat de sincer” sau “ma simt incomod pentru ca mi se pare ca nu ma asculti”sunt.
O alta caracteristica a limbajului pentru tipul acesta de dezvaluire este ca e detinut. Este important sa iti amintesti ca “esti nebun” de obicei inseamna ceva de genul “ Nu sunt de accord cu tine”, “Nu inteleg” sau poate”mi-e frica de tine”. In mod similar “ea este o persoana imposibila” inseamna”Mi se pare ca nu ma pot intelege cu ea” iar “Acest curs nu merita” inseamna”Eu nu gasesc nimic acum care sa merite in acest curs”. Si pentru ca etichetele sunt de fapt aproape intotdeauna reprezentari ale perceptiilor personale, este foarte important sa inveti sa iti formulezi perceptiile foarte clar. Incearca sa schimbi “Esti confuz” cu “eu nu inteleg”. Incearca “Nu ma simt in largul meu cand spui asta!” in loc de “taci din gura!” sau “iesi afara de aici!” Pentru ca tu sa iti dezvolti abilitatea de a-ti deschide sinele personal pe cale orala, ai putea sa incerci de asemenea urmatoarele activitati individuale:

EXERCITIU

Activitate individuala: descrierea sentimentelor

Noi afisam sentimentele in diverse feluri. Iata cateva dintre ele.

Comenzi: “Dispari!” “taci din gura!”
Intrebari: “Esti sigur ca e bines a fumezi chestiile astea?”
Acuzatii: “Intotdeauna ii dai priritate jobului tau nenorocit!”

Judecati: “Esti un minunat compositor de cantece”. “Esti un snob”

Remarca faptul ca, fiecare exemplu afiseaza sentimente puternice, afirmatiile verbale nu descriu sau nu spun care este sentimental. In nici una dintre propozitii vorbitorul nu se refera la el sau la ce simte el/ea.
Uneori, totusi, propozitiile contin starea emotionala a vorbitorului. Astfel de propozitii sunt descrieri de sentimente. Ele dezvaluie identitatea personala prin referirea la vorbitor si numind sau identificand ceea ce simte vorbitorul. “Sunt foarte furios!” “Ma tem sa fumez chestiile astea!” “Ma simt invins”.
Atunci cand folosesti descrieri, tu poti sa iti impartasesti sentimentele in mod corect in feluri care vor fi probabil mai putin jignitoare decat comenzile, intrebarile, acuzatiile sau judecatile.
In fiecare dintre seturile urmatoare de intrebari, toate afirmatiile afiseaza ce simti; asta inseamna ca oricare dintre el ear fi putut sa fie spusa de aceeasi persoana in aceeasi situatie. Fiecare propozitie, totusi, poate sa fie oricare dintre doua feluri diferite de a comunica sentimentele prin cuvinte. Pe o bucata de hartie separate, pune un D inaintea fiecarei propozitii care corespunde cu sentimentele personale despre sine, descriind sentimentele vorbitorului. Pune un nu inaintea fiecarei propozitii care descrie sentimente dar care nu precizeaza exact ce anume.(raspunsurile si explicatiile noastre sunt la pagina 265)

1. (a) Taci din gura! Nici un alt cuvant de la tine!
(b) Te rog, fa liniste; ai devenit enervant de tare.
© Sunt chiar enervat de ceea ce tocmai ai spus.

2. (a) Nu vezi ca sunt ocupata? Nu ai ochi?
(b) Chiar ma deranjeaza ca ma intrerupi atat de des.
© Nu ai respect pentru nimeni; esti complet egoist!

3. (a)ma simt descurajat din cauza unor lucruri care s-au untamplat azi.
(b) A fost o zi lenesa.
© Cine, eu? Oh, sunt bine.

4. (a) Esti o persoana minunata.
(b) Eu chiar respect parerea ta; esti atat de bine informat.

5(a) Ma simt confortabil si liber sa fiu eu insumi atunci cand sunt in preajma ta.
(b) Noi simtim cu totii ca esti minunat.
© Toata lumea te place.

6. (a) daca lucrurile nu prea se imbunatatesc pe aici, imi voi cauta un alt job.
(b) Ma tem sa recunosc ca am nevoie de ajutor cu lucrarea mea.

7. (a) Acesta eset un exercitiu foarte slab.
(b) Simt ca acesta este un exercitiu foaret slab.
© Ma simt neplacut cand fac acest exercitiu.

8. (a) simt ca nu sunt potrivit sa fac vero contributie la acest grup.
(b) Eu nu sunt potrivit sa contribui cu nimic la acest grup.

9. (a) M-am nascut un ratat; nu o sa realizez niciodata nimic.
(b) Profesorul acela este ingrozitor; nu m-a invatat nimic.
© sunt deprimat pentru ca am cazut la acel test.

10. (a) Ma simt placut si confortabil in grupul meu.
(b) Eu simt ca toata lumea apreciaza contributia mea la acest grup.


Raspunsurile noastre

1. (a)Nu- Comenzile de genul acesta exprima sentimente puternice insa nu numesc sentimentul care le-a dat nastere.
(b) Nu- Aceasta sugestie este mai cugetata decat (a), insa nici ea nu explica sentimentele vorbitorului.
© Da- Vorbitorul spune ca el/ea se simte deranjat. (annoyd)

2. (a)Nu -Acestea sunt intrebari care exprima sentimente puternice fara sa le numeasca.
(b) da- Vorbitorul spune ca se simte deranjat.
© Nu- Aceasta este o acuzatie care transmite sentimente negative puternice. Deoarece sentimentele nu sunt mentionate, nu stii clar daca acuzatia decurge din manie, nemultumire sau din altceva.

3. (a) Da- Vorbitorul spune ca se simte descurajat.

(b) Nu- Afirmatia pare sa descrie ce fel de zi a fost. De fapt, ea exprima sentimentele negative ale vorbitorului fara sa spuna daca acesta se simte deprimat, enervat, singur, umilit sau respins.
© Nu- Poate parea ca descrie un sentiment, insa “bine” (fine) este un cuvant prea vag ca sa poata ajuta pe cineva sa il inteleaga pe vorbitor iar acest tip de afirmatie este adesea o modalitate prin care ne ascundem sentimentele.
4. (a) Nu- Aceasta judecata de valoare transmite sentimente positive in legatura cu cealalta persoana insa nu precizeaza care sunt acestea. Vorbitorului ii place, o iubeste, o admira se bucura de prezenta sau o pretuieste pe cealalta persoana, sau ce anume?
(b)Da- Vorbitorul isi descrie sentimental pozitiv ca fiind pretuirea (respectful).
5. (a) da- Aceasta descrie clar cum se simte cealalta persoana atunci cand se afla in preajma vorbitorului.
(b) Nu- Tu poti sa iti descrii doar popriile tale sentimente; aici cel care vorbeste nu se exprima doar in numele lui dar “se ascunde” in spatele frazei “noi simtim”. .In plus, “esti grozav” este mai degraba o judecata de valoare si nu numeste un sentiment.
© Afirmatia numeste un sentiment “place) insa vorbitorul atribuie acest sentiment catre toti cei prezenti sin u precizeaza daca sentimental ii apartine. O descriere a sentimentului trebuie sa contina Eu, pe mine, al meu, sau ma ca as fie evident ca sentimentele ii apartin vorbitorului.
6. (a) Nu- Aceasta afirmatie afiseaza sentimente negative referindu-se la conditiile unui job. Nu descrie starea interioara a vorbitorului.
(b) DaAceasta este o descrier clara pentru ceea ce simte vorbitorul cu privire la aceasta problema. El/ea este speriat.
7. (a) Nu- Critica negativa si judecatile de valoare par sa fie adesea expresia unei manii. De fapt, judecatile negative de valoare si acuzatiile adesea apar din fricile vorbitorului, sentimente ranite, dezamagiri sau singuratate. Aceasta afirmatie este o judecata de valoare negative care transmite sentimenet negative, darn u spune clar care sunt acele sentimente.
(b) Nu- Desi persoana incepe spunand ca “Eu simt”, vorbitorul nu spune care este acel sentiment. In schimb, vorbitorul plaseaza o judecata de valoare negativa asupra exercitiului. Retine ca doar plasand cuvintele “eu simt” in fata unei propozitii nu face din acea afirmatie o descriere a unui sentiment. Oamenii spun adesea” Eu simt” cand de fapt se refera la “eu cred” sau “Eu consider”.
8. (a) Da- Cel care vorbeste spune ca se simte nepotrivit.
(b) Nu-Suna foarte asemanatoare cu cea dinainte. Totusi, ea spune ca vorbitorul este nepotrivit- nu ca el/ea simte acum acest lucru. Vorbitorul a dat o evaluare proprie- a emis o judecata de valoare negative si s-a etichetat pe sine ca nepotrivit.
9. (a) Nu- vorbitorul a oferit iarasi o evaluare de sine- alansat o judecata de valoare si s-a etichetat pe sine ca fiind un loser innascut.
(b) Nu Vorbitorul il acuza pe professor. . Aceasta este o alta judecata de valoare sin u este descrierea unui sentiment.
© Da- Vorbitorul sustine ca se simte deprimat. Afirmatiile (a) si (c) importanta diferentei dintre a transmite o judecata de valoare despre tine sau descrierea sentimentelor.
10.(a) Da- Vorbitorul spune ca el/ ea se simte confortabil sau placut.
(b) Nu-In loc sa spuna “eu simt” ar fi trebuit sa spuna “eu cred”. Ultima parte a afirmatiei chiar precizeaza ce anume crede vorbitorul ca simt ceilalti si nu ce simte el.



In cartea ei Making Contact (Cum sa ne cunoastem) Virginia Satir identifica 10 cuvinte din limba engleza care merita atentie speciala din cauza impactului pe acre il au asupra dezvaluirii. Cuvintele sunt: eu, tu, ei, dar, da, nu, mereu, niciodata si ar trebui. Dupa cum satir afirma “ Daca ai fi in stare sa folosesti aceste cuvinte cu atentie, asta ar rezolva deja multe probleme de comunicare care sunt create de neintelegeri.
“Multi oameni evita sa foloseasca cuvantul eu” spune Satir “pentru ca ei simt ca incearca sa atraga atentia asupra lor. Ei cred ca sunt astfel egoisti. Reminiscente din copilarie, cand nu ar trebui sa te distingi si cine vrea sa fie egoist? Insa dupa cum arata autoarea, cand folosesti Eu, iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui. Asta poate sa creeze o situatie mai egala intre doua persoane. Asculta la diferentele dintre “Nu poti face asta” si “Eu cred ca tu nu poti face asta”. Baga de seama cat de util este sa ai de-a face cu cineva care foloseste afirmatiile cu eu pentru a descrie ceea ce simte precum in activitatea de “descriere a sentimentelor”. Eu este cuvantul care spune direct cine vorbeste- cine spera, vrea, evalueaza sau orice altceva.
Asa ca daca vrei sa iesi afara cu aceasta persoana, insa nu la aceasta petrecere, incearca sa nu folosesti invechitul “Sunt ocupat dar sper ca ma vei suna inapoi”.” In loc de asta ai putea spune la ce te referi de fapt:”Vreau sa ies cu tine dar nu la aceasta petrecere.” Sau dac ate afli intr-un autobus si vrei sa vorbesti cu omul de langa tine insa nu stii ce sa spui, ai putea sa spui chiar asa”Vreau sa vorbesc cu tine insa nu stiu ce sa spun”. Aceste sugestii ar putea sa para ridicule pe masura ce le citesti aici, insa au cateva avantaje clare, dintre care cel mai grozav este ca sunt adevarate. Acestea sunt niste reflectii reale legat de ceea ce tu simti sau gandesti si fac o parte din tine disponibila pentru persoana de langa tine.
Si cuvantul “tu” este destul de inselator. Adesea oamenii il folosesc in locul lui eu chiar daca vorbesc despre ei insisi. Sper exemplu,

Supervisor: De ce tu ai terminat treaba aceea?
Alice: Ei, stii, cand ai 10 lucruri de facut si esti singur pe tura, nu reusesti sa ajungi la toate asa ca atunci tu faci doar lucrurile care crezi ca sunt cele mai importante.

Incearca sa remarci cat de mult ar fi castigat in claritate Alice daca si-ar fi asumat aceste propozitii folosind mai degraba eu (I) in loc de tu.
Cuvantul tu poate sa sune ca o acuzatie sau ca o amenintare. Dupa cum spune si Satir “tu inrautatesti lucrurile” ar putea sa sune diferit daca ai adauga cuvintele “eu cred”. “Eu cred ca tu inrautatesti lucrurile”.
Cuvantul “ei” este adesea folosit pentru a imprastia responsabilitatea sau ca sa invinuiesti si astfel incat nimeni sa nu riste sa fie identificat. “Nu ma vor lasa sa fac asta” sau “vor veni dupa mine” este o alta modalitate prin acre evitam sa recunoastem ca “Nu vreau”. Solutia ca sa folosesti bine acest cuvant este dorinta ta de a te intreba-pe tine si pe altii- “la cine te referi cand spui ei?”Dupa cum spune Satir” sa te faci inteles in acest fel pare sa contribuie la securitatea fiecaruia. Informatiile devin solide, ceva de care te poti agata, in loc sa fii o nebuloasa si probabil punand un fel de amenintare.”
O problema asemanatoare apare adesea la cuvantul “el” (it); asta pentru ca folosim cuvantul fara sa fie clar la ce ne referim. Uneori oamenii spun el in loc sa spuna pentru ca nu nu vor sau nu isi doresc sa ia in posesie atitudinea sau sentimental pe care il experimenteaza. Asculat inter diferentele dintre cuvantul “it hurts” (doare) si I hurt (ma doare) sau intre “It isn’t clear” (nu este clar) si “I am not clear) (nu mi-e clar).O afirmatie linistitoare poate sa devina si mai personala daca pui I (eu) in locul lui it (el). Incearca “M-am simtit frustrate si speriat” in loc de “Oricine se poate simti asa cand este dat afara”.
Problema cu dar (but) este ca adesea este un mod de a spune da sin u in aceeasi propozitie. Exemplul lui Satir “Te iubesc, dar as vrea sa iti schimbi lenjeria intima mai des”. Atunci cand auzi o astfel de afirmatie, te simti de parca ai fi tratata frumos si apoi ti se ia inapoi.” Satir iti sugereaza sa incerci sa inlocuiesti cuvantul dar cu si. Asta poate sa ajute mai ales atunci cand incerci sa spui ceva negative si vrei sa faci soliciatrea mai atractiva punand-o intre doua afirmatii positive. Astfel “Te iubesc, dar as vrea sa iti schimbi lenjeria intima mai des” ar putea sa fie doua afirmatii: “Te iubesc” si “As vrea sa iti schimbi desuurile mai des”.
Da (yes) creeaza probleme atunci cand este mereu “da, dar” sau “da, poate” si nu (no) paote sa fie destructive atunci cand este obisnuitul, cel mai sigur, prim raspuns, mai ales de la o persoana intr-o pozitie de putere. Ambele cuvinte trebuie sa fie spuse cu claritate, intelese sa insemne acum sin u mereu, sis a fie direct legate de intrebarea in discutie mai degraba decat sa fie directionate catre o anume persoana sau un set de valori. No este un cuvand destul de dificil de folosit atunci cand simti ca vrei as ii multumesti pe oameni sau altfel ei te vor respinge. Asa cum arata Satir “Prea adesea cand oamenii simt un nu ei spun mai degraba “poate” sau da” pentru a evita sa confrunte situatia. Asta se justifica prin incercarea de a proteja sentiomentele celuilalt. Este o forma de minciuna si de obicei atrage neintelegerea care, desigur, inseamna moartea pentru contactul uman.
Mereu (always) si niciodata (never) sunt forme positive si negative pentru cuvinet globale- care incearca sa acopere universul. “Nu esti niciodata gata la timp” si “Intotdeauna cheltui mai mult decat castigam”sunt exemple. Cand aplici aceste cuvinte la situatiile umane, ele nu pot sa fie perfect adevarate literal. Sunt putine situatii in viata cand ceva este intotdeauna sau nu este niciodata. Prin urmare la ce ne referim atunci cand le folosim? Adesea incercam sa subliniem ideea ca “tu niciodata nu esti gata la timp” inseamna “Acum sunt chiar furios pe tine”. Dupa cum arata V satir “Daca situatiile ar fi cum ni le arata vorbitorul glandele suprarenale s-ar uza de tot”Deoarece aceste cuvinte sunt adeseori nepotrivite sau neadevarate si pentru ca sunt folosite adesea pentru a pune accentual pe sentimente negative, ele mai mult fac rau la situatie in loc sa o ajute. Cand te auzi pe tine folosint mereu sau niciodata, opreste-te pentru un minut si incearca sa te gandesti ce vrei sa spui de fapt. Daca poti sa formulezi ce vrei sa spui- “Acum sunt chiar suparata pe tine”-tu poti sa incurajezi si mai putin sa descurajezi comunicarea interpersonala de calitate.
Trebuie si e nevoie sunt cuvinte periculoase cand insinueaza ca ceva este in neregula cu tine si ca, intr-un fel ai esuat sa te ridici la inaltimea asteptarilor. Problema este ca aceste cuvintye sugereaza ca standardul la care nut e-ai ridicat este unul universal, oregula sau o lege imuabila pe care “nimeni nu o incalca niciodata” , pe cand in retaliate este doar parerea unei persoane. “Nu ar trebui sa porti vara asa ceva”, “Ar fi trebuit sa fii avansat pana acum” si “E nevoie sa petreci mai mult timp cu familia ta” sunt astfel de exemple. Aceste cuvinte pot de asemenea sa indice ca persoana care le foloseste are o dilema- “imi place aceasta dar ar trebui sa o primesc pe aceea”. Atunci cand esti deodata tras in doua directii, rareori raspunsul este simplu, chiar daca poti allege sa mergi intr-o singura directie o data. Insa dupa cum spune Satir, sa te auzi pe tine pronuntand cuvintele ar trebui sau e nevoie in acest sens, poate fi un indiciu ca se da o lupta in interiorul tau. “Poate ca mai bine decat sa incerci sa te confrunti cu aceste doua parti opuse ca fiind un a, mai bines a le separi in doua”Imi place asta…(o parte)Insa ar trebui sa fac aia…tradus in…Am nevoie si de …( o a doua parte)”
Dupa cum rezuma, “incepe sa dai atentie cuvintelor pe care le folosesti. Ce intelegi tu prin ei? Ce inseamna el (it)?Ce inseamna nu la tine? Ce inseamna nu pentru tine? Ce vrei sa spui cu da ? Este eu-l tau suficient de clar? Spui mereu si niciodata cand vrei sa spui uneori si atunci cand vrei sa pui accent pe emotii? Cum le folosesti pe ar trebui si pe e nevoie?


REZUMATUL CAPITOLULUI


Cand reflectezi putin iti dai seama ca sa comunici interpersonal inseamna sa fii constient de umanitatea celorlati si totodata presupune sa impartasesti o parte din umanitatea ta. Asa ca acest capitol si cel dinaintea lui se concentreaza pe cele mai importante doua abilitati ale comunicarii interpersonale. Noi ne-am propus ca prin acest capitol sa te incurajam sis a te pregatim sa incerci acel tip de comunicare care poate creste calitatea continutului uman impartasit. Aminteste-ti ca acest tip de destainuire nu este neaparat negative sau greu. Nu este o destainuire neincetata si monologica. Si nu este nici macar o redare a fiecarui gand care iti apare in minte.
In schimb, este un tip de comunicare care ii ajuta pe ceilalti sa vada mai clar omul din tine. Este potrivita pentru persoanele implicate si pentru situatie. Este intentionata sa imbunatateasca relatia dintre tine si ceilalti, nu doar sa te usureze pe tine de angoasele tale. Prin urmare, nu este niciodata motivata de un sentiment de genul” Sunt pur si simplu onest si tu ar trebui sa poti accepta orice vine de la mine”.
Mai pe scurt, tipul de dezvaluire care este necesar pentru o comunicare interpersonala de calitate este compusa din raspunsuri sensitive verbale si nonverbale la relatia dintre tine si ceilalti implicate, raspunsuri care le lasa pe celelalte persoane sa vada o parte din umanitatea si unicitatea ta, o parte din partile nemasurabile din tine- starile tale, sentimentele, dorintele, visele, temerile- o parte din sinele tau care face alegeri- asta inseamna, partea care actioneaza mai degraba decat partea care reactioneaza la lume- o parte din gandirea ta si, dincolo de toate, capaciattea ta de a fi adresabil.
Sa destainui o parte din tine poate fi la fel de usor precum ai spune”si eu lucrez in sistemul educational” sau “ma simt mai bine acum”. Pote sa fie la fel de subtil ca atunci cand porti un ac mic cu o litera greceasca sau cand iti apleci capul in tacere inainte de a incepe sa mananci. Sau poate sa fie explicit si complet precum o scrisoare bine gandita care ajuta un prieten sa inteleaga de ce nu ai sunat, sau precum un raspuns deschis si complet la intrebarea parintilor tai “ce crezi ca vrei sa faci dupa colegiu?” Insa oricare ar fi situatia, daca nu are loc destainuirea, comunicarea ta interpersonala nu poate fi de caliate. O relatie care este interpersonala in calitate poate avea loc doar atunci cand fiecare persoana este capabil pe deplin sa il vada pe celalalt. Si dupa cum o spune si Hugh Prather, “ca sa pot vedea, trebuie sa imi doresc sa vad”.


Poate te intrebi

1. Nu vorbiti prea mult despre riscurile dezvaluirii. De ce sa imi risc gatul dezvaluind ceea ce cred si simt cu adevarat? Cand faci acest lucru, doar ii faci pe ceilalti sa calce peste tine.

Aceasta este o intrebare importanta si noi cedem ca merita mai mult decat un raspuns simplu de o propozitie. Sa dezvalui o parte din tine este riscant, nu e nici un dubiu in privinta asta. Insa este important sa recunosti care este acest risc. Unii oameni se tem sa se destainuie din ideea ca “Cine sunt eu cu adevarat este tot ce am si daca iti spun prea mult din cine sunt eu, nu mai ramane nimic pentru mine.” Oamenii acestia cred ca sunt in pericol sa ramana fara identitatea lor daca se destainuie prea mult. Frica aceasta este nefondata, totusi, pentru ca identitatile nu sunt ceva care se termina, se uzeaza sau dispar. Este o greseala sa crezi ca sinele se supune la regula economica a saraciei- ca este numai acesta cantitate din ele si ca dup ace le-ai folosit, gata, s-au terminat. Identitatile nu sunt ca petrolul sau ca proprietatile imobiliare. Ele se schimba si cresc constant, mai ales in relatii, asa ca atunci cand Lonnie se destainuie in fata lui Art, el nu da nimic “ de la el. El doar face posibil ca cei doi sa experimenteze ceva in comun.
Altii se tem ca dezvaluirea lor va fi plictisitoare. Daca esti preocupat de risc, un lucru bun despre care trebuie sa iti amintesti este ca dezvaluirea personalitatii tale este tot timpul interesanta. Este adevarat ca adesea ne simtim plictisisti cand cineva vorbeste despre el in continuu. Insa plictiseala vine mai degraba din faptul ca pesoana alege sa isi dezvaluie partea impersonala mai degraba decat pe cea personala. Dupa cum ne arata si Gerard Egan, sa iti dezvalui identitatea personala” este intotdeauna motivant pentru ca presupune ca vorbitorul sa spulbere cortina, sa isi lase jos apararea, …Oamenii sunt rareori, in caz ca sunt vreodata , plictisiti de destainuiri sincere,pentru ca intiutiv ei ii remarca importanta pentru cel care face destainuirea si il respecta pentru ceea ce face…
Este important sa iti amintesti un aspect pe care l-am atins mai devreme- ai control asupra a cat de mult impartasesti,cand si cu cine. Exerciti control asupra indiciilor nonverbale emise atunci cand alegi cu ce sa te imbraci,, iti alegi un tablou pentru peretele tau, si iti aranjezi parul. Si iti dezvalui ceea ce comunici verbal atunci cand decizi sa amani o discutie serioasa pentru a suna un prieten care stii ca te va asculta, sau cand spui in loc de “Oh, sunt in regula” cu “Ma simt grozav astazi; am primit promovarea pe care o cautam si sunt sigura ca pot sa devin manager intr-un an.”Asa ca atunci cand te gandesti la riscul care este implicat in destainuire, incearca s ail tii departe.
Totusi, este adevarat ca atunci cand alegi sa dezvalui o parte din tine catre o alta persoana, ii oferi acelei persoane niste optiuni sau alegeri pe care nu le poti controla complet. Acelei persoane poate sa ii displaca identitatea despre tine pe care o recepteaza. Tu poti fi ridiculizat pentru ce crezi sau pentru sentimentele tale. Sau acea persoana poate sa divulge catre altcineva ceva ce tu nu vrei sa fie cunoscut. POti sa te simti stanjenit, ranit, furios sau poate si mai rau decat atat.
Riscul pe care t-il iei variaza in functie de continutul comunicarii- ceea ce este dezvaluit- si de relatie.- cu cine este. Continutul inchis (close) este adesea mai periculos decat continutul distant; asta inseamna ca detalii specifice despre eu sunt mai periculoase decat generalizari despre “unii oameni” sau “ei”. Si timpul este un altfactor determinant:adesea este mai usor sa vorbesti despre trecut decat despre present, mai ales atunci cand sentimentele tale prezente sunt intense. Importanta este un al treilea aspect; subiectele sunt foarte pregnante sau importante pentru tine sunt de obicei mai riscant de discutat decat sunt subiectele despre care nu iti pasa deloc. De obicei este mai riscant sa dezvalui informatii negative decat positive si cu cat mai personale sau intime sunt informatiile, cu atat sunt mai riscante. Pe scurt, ne simtim de obicei mai comod cand ne ascundem dupa cifre,. Asa ca orice continut care ma singularizeaza, care ma pune deoparte, are tendinta sa fie mai riscant decat continutul care nu face acest lucru.
De asemenea,si relatia afecteaza gradul de risc. Ne vom dori mai mult sa dezvaluim “continut cu risc ridicat” daca credem ca ne place si cealalta persoana. In plus, ne va fi mai usor san e destainuim in fata unei persoane care ne-a ascultat cu atentie si in trecut. Insa cel mai important factor pentru o relatie este reciprocitatea. Atunci cand ambii sau toti oamenii implicati dezvaluie din persoana lor, acest fapt diminueaza substantial posibilitatea ca acel continut sa fie riscant, daca ar fi folosit in alt context.
Pana la urma, unde vrem sa ajungem cu toate astea/ Cum raspundem la intrebarea despre risc? In primul rand, este adevarat ca niste risc este implicat, insa ai grija sa nu exagerezi aceasta amenintare. Tu poti sa alegi continutul si relatia potrivita pentru dezvaluirea ta, si aceste alegeri pot sa diminueze substantial riscul pe care il percepi. Ai si alte posibilitati de alegere; chiar si atunci cand cealalta persoana nut e place sau te ridiculizeaza, tu tot poti sa alegi cum raspunzi. Spre exemplu, nu trebuie as tesimti jenat atunci cand cineva face misto de tine. Poti sa intri sit u in acest joc al distractiei. Sau poate sa iti para rau pentru acea persoana, sau tristete pentru starea erlatiei tale. Insa daca aspectul de interdependenta pe care l-am subliniat in Capitolul 2 este correct, comportamentul celuilalt nu determina raspunsul tau. In cele din urma, cand te gandesti la riscul de a impartasi aminteste-ti presupozitia de baza -calitatea vietii tale este strans legata de calitatea comunicarii tale. Daca sa dezvalui o parte din persoana ta este un aspect care pregateste drumul catre o relatie interpersonala de calitate- si noi credem ca asa se intampla- si daca relatiile personale de calitate pot sa creasca calitatea vietii tale, atunci, ca sa o spunem drept, merita riscul.

2. Baieti, chiar vreti sa spuneti serios ca uneori pot sa ii spun cuiva”vreau sa vorbesc cu tine insa nu stiu ce sa spun”?

Suna un pic ciudat insa, problema este ca gasesti fraza asta intr-o carte si nu o auzi spusa de altcineva in contextual mai potrivit. Daca doi oameni tocmai au avut o cearta puternica si se afla in mijlocul unei perioade de tacere reciproca, o astfel de afirmatie ar putea sa rupa tacerea intr-un mod foarte productive. Este adevarat ca de multe ori adultii nu vorbesc in felul acesta; oamenii inventeaza tot felul de tehnici complicate ca sa evite de fapt sa spuna la ce se refera cu adevarat. Suntem insa convinsi ca macar o parte din timp tu te poti comporta diferit. Tu poti sa inlocuiesti sa pari cu sa fii ceea ce de fapt inseamna ca poti sa spui la ce anume te gandesti si ce simti cu adevarat.
Noi am descoperit ca atunci cand faci asta ceimai multi oameni nu raspund cu “asta suna cam stupid.” De obicei ei sunt surpinsi, se dau putin in spate, doar pentru ca congruenta de obicei violeaza niste norme culturale. Insa termenii pe care ei ii folosesc de obicei sunt vceva de genul “racoritor de direct”.

3. dar daca gasesti cealalat persoana ca fiind plictisitoare? Ar trebui sa spui “esti plictisitor”/

Nu, noi nu la asta ne referim. Urmareste aceste cuvinte. “tu esti plictisitor” nu tine cont de faptul ca tu si cealalta persoana sunteti interdependenti”. Daca tu te simti plictisit, atunci si ceallata persona face parte din ea, la fel ca si tine. Perceptiile tale sunt astfel: ale tale si perceptiile. “tu esti plictisitor” suna ca o constatare generala mai degraba decat o perceptie care vine de la o anume persoana. Dac ate cantonezi in “esti plictisitor” tu ignore ceea ce noi am spus mai devreme despre afirmatiile cu eu si despre descrierea sentimentelor tale.
Cea mai corecta afirmatie ar putea fi “ma simt plictisit”. Remarca, totusi ca aceste cuvinte vor suna catre cealalata persoana ca ceva de genul “esti plictisitor” pentru celalalt. Asa ca este mai bines a mai adaugi la ea ceva de genul:” o sa ma scuzi putin, dar sunt complet pe dinafara. Nu ma pot concentra la ceea ce imi spui. O sa luam o pauza pana cand ne putemintoarce la ce discutam.”
Carl robbers face o alta remarca importanta cu privire la acest subiect. “eu nu spun” scrie el “ca este de ajutor sa scoti afara cu impulsivitate fiecare sentiment si acuzatie care iti trece prin cap, avand impresia sincera ca esti deschis si natural. Sa fii real implica sarcina dificila de a fi legat de fluxul experientei al propriei persoana, un flux marcat in primul rand de complexitate si continua schimbare. “ sentimental meu de plictiseala este doar o parte din experienta. In acelasi timp ma mai pot simti fizic oboist, jenat, vinovat ca sunt plictisit sau orice altceva. Si poate ca vreau sa impartyasesc toate aceste sentimente. In plus, dupa cum Rogers subliniaza, pe masura ce ma concentrez pe experienta prezenta si depun un efort ca sa o impartasesc adecvat, nu pot sa fiu plictisit. Aceste sentimente se schimba chiar o data cu clipa incare le remark si incerc sa le impartasesc. “cu siguranta nu sunt plictisit daca incerc sa ma deschid fata de el in felul acesta si sunt departe de a fi plictisit atunci cand astept cu nerabdare si cu putina intelegere raspunsul sau.”
Asa ca incearca sa nu consideri cele spuse de noi ca o justificare pentru a gasi vina cuiva sau pentru criticile tale. Toata treaba este mai complicate de atat. Incearca san u o simplifici. Fa un effort ca sa dezvalui sentimente reale- incluzandu-le sip e cele negative- detinandu-le si si tratandu-le ca pe niste experiente schimbatoare si complexe care sunt.

4. Daca reflexivitatea este o caracteristica a mea personala si daca imaginile mele despre mine si despre cealalata persona fac parte din gandirea mea, suna ca si cum mi-ai recomanda sa vorbesc despre aceste imagini- in mod explicit. Vrei sa spui de fapt ca uneori ar trebui sa spun “suna de parka tu crezi ca eu nut e plac, este correct?” sau “mi se pare ca tu ma percepi ca fiind inferior”.

Da
5.Insa daca tot continui sa vorbesti despre “cum ma vad pe mine in acesta situatie” si “cum te vad eu pe tine ca mapercepi tu pe mine cand ne certam in felul acesta”, n-o sa sune asta de parka ai incerca sa ii psihoanalizezi pe toti? Sau n-o sa suni de parka ai fi cel putin un tacanit ciudat expert in comunicarea interpersonala?

Daca ai vorbi mai mereu asa, ar suna destul de ciudat. Si ar suna totodata de parka i-ai analiza pe toti sip e toate.
Insa trebuie sa iti amintesti ca atunci cand iti schimbi comportamentul de comunicare, suna si pare ciudat la inceput, ins ape masura ce progresezi in acest process descoperi de obicei feluri mai naturale si care suna mai putin ciudat. Asa ca ciudata expresie” Eu vad ca tu ma percepi ca fiind amenintator pentru tine. Tu ma percepi in acelasi fel?”poate sa devina o exprimare mai normala si mai spontana de genul Suna de parka ai fi speriat de mine. Este adevarat?”
In al doilea rand, aminteste-ti ce am vorbit noi despre alegeri.nScopul nostrum este sa te ajutam pe tine sa intelegiprocesul de comunicare interpersonala sis a iti vezi reflecxivitatea ca facand parte din eul tau personal. Totusi, tu alegi cand este important sa introduce aceasta parte din personalitatea ta in conversatie. Nu este mereu corect, insa adesea poate sa sporeasca intelegerea reciproca. Tu esti cel care decide cand anume.



EXERCITII


Aplicatie individuala: inventariul dezvaluirilor (sharing inventory)

Cum anume ne deschidem si ce anume dezvaluim este adesea o functie a ceea ce sunte si de unde anume venim. Daca raspunzi la urmatoarele intrebari te poate ajuta sa devii constient de o parte din propria ta istorie personala care afecteaza alegerile pe care le iei tu cand trebuie sa te destainui. Cand tu esti constient de aceste influente, esti mai capabil sa iei decizii constiente, si mai putin decizii inconstiente.

1. Ce asteptari sau credinte ai tu despre cum vezi tu dezvaluirile personale la femei si la barbate?
2. Familia ta detine o valoare acceptata despre ce inseamna dezvaluirea permisa? (spre exemplu, “este gresit sa ii lasi pe cei din exterior sa cunoasca problemele familiei”.)
3. Cultura ta etnica detine anume cutume in ceea ce priveste deschiderea? (aproape toate au asa ca gandeste-te bine la acest aspect)
4. Ai fost vreodata ridiculizat dupa ce te-ai destainuit cuiva? Ce anume s-a intamplat?
5. Prietenii tai par sa aiba niste norme puternice cu privire la ce anume dezvaluie?
6. stii pe cineva care este/sau a fost injunghiat pe la spate dup ace a destainuit ceva riscant? Ce anume s-a intamplat?
7. Ti s-a intamplat tie(sau vreunui membru al familie) ceva bun in mod evident dup ace ti-ai luat riscul de a te destainui? Ce s-a intamplat atunci?
8. Detii cumva un rol semnificatif(in familie, prin ocupatie, club sa) care par sa implice anumite asteptari de la dezvaluirea peronala? Care este rolul si care sunt asteptarile?

Acum priveste la raspunsurile tale. Incearca sa te gandesti la momente specifice cand fiecare dintre aceste experiente, roluri sau asteptari au afectat deciziile de destainuire pe care le-ai facut. Cat de puternic crezi ca te afecteaza aceste lucruri? Foarte puternic? Deloc? Cum poate sa tea jute constientizarea acestor factori cand faci alegeri cu privire la ce anume as dezvalui pe viitor?


Aplicatie de grup: Cea mai jenanta experienta de dezvaluire

Interdependenta devine evidenta in mod deosebit atunci cand alegem sa dezvaluim elemente ale identitatilor noastre personale. Du pace formati grupuri de 5 sau 6 persoane, gandeste-te la cea mai jenanta experienta prin acre ai trecut tu sip e care tu vrei sa le-o impartasesti colegilor. Daca vrei mai multe indicii pentru cum sa iti amintesti, gandeste-te la ceva care sa implice romanta, functiile corpului, imbracat, substante controlate, norme ale grupului tau de amici, si tot asa. Impartaseste-i aceasta experienta grupului tau.
Odata ce toti si-au impartasit povestile, petrece o paret din timp raspunzand la urmatoarele intrebari: Cum dete-ai hotarat la ce anume sa dezvalui? Ce efecte au avut povestile celorlalti asupra proprieitale povesti. Ce ai simtit tu atunci cand ceilalti ti-au impartasit experientele lor? Ce ai simtit tu cand ai povestit experienta ta? Cum difera acest exercitiu de dezvaluirile cotidiene? Cum se aseamana?


Activitate de grup: Un obiect care imi apartine

O alta modalitate prin care alegi sa dezvalui o parte din persoana ta catre altii, este sa aduci la scoala un obiect care te reprezinta cumva felul in care te percepi iar tu trebuie sa le expliciti celorlalti ce anume exprima obiectul despre tine. John a adus odata o copie a piesei de teatru Jurnalul lui Anne Frank” pentru ca el o admira pe Anne frank si se identifica cu felul ei optimist de a vedea fiintele umane. Pentru Gary, un intrerupator de lumina este un obiect relevant din cateva motive. In primul rand, pare incomprehensibil de complex daca nu esti familiarizat cu electricitatea insa devine de inteles daca aloci ceva timp ca sa intelegi ce vrea sa spuna. In al doilea rand, Gary isi doreste sa ii faca pe oameni sa invie atunci cand ei fac descoperiri despre ei si despre comunicarea lor. Alte persoane au adus variate si intrigante obiecte precum un giroscop, un colaj, un trandafir desenat cu raze laser, o picture, si o cutie colorata viu pe care numai o persoana stia cum sa o deschida.


Activitate de grup: cine sunt eu?


Iata mai jos un exercitiu care ar putea sa tea jute as descoperi ceva despre tine si de asemene acare te va ajuta sa experimentezi efectul reciprocitatii asupra dezvaluirii. Pe o coala de hartie, termina de completat urmatoarele propozitii in cat maimulte feluri posibil: “devin o persoana care….” Acum, in grupuri de 3 pana la 5 discutati ce anume a scris fiecare persoana.
Ce anume a scos la suprafata propria ta dezvaluire? Ai spus ceva comod? Te-ai expus fata de ceilalti? Cat de confortabil te-ai simtit? Pe masura ce ati inceput sa dezvaluiti ceea cea scris fiecare, ai remarcat factorul de reciprocitate care afecteaza modalitatile in acre ai destainuit sau ai raspuns? Discutia ta a devenit mai usoara sau s-a ingreunat pe masura ce ai progresat? A fost vreo persoana anume responsabila pentru rezultatul (tonul) exercitiului?

 
Termeni si Conditii de Utilizare