COMUNICARE

comunicare

ARTHUR MILLER SI MARLYN MONROE/ ANALOGIC VS DIALOGIC
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-12 10:34
In opinia mea, cel mai notoriu cuplu de individualist (analogic)- vs prsoana pe dialogic
este cuplul Arthur Miller si Marlyn Monroe.

Ceea ce a atras-o pe Marlyn la Arthur
este chiar abilitatea lui de comunicare.

Insa in timp, Marlyn avea sa isi de-a seama ca
Arthur este un om cu sensibilitatea inchisa
(care nu recepteaza partea ei umana, sentimente, emotii).

Arthur este un om care nu stie sa se bucure (de relatia cu sotia lui) de viata, etc

Va rog sa remarcati, mama lui Marlyn a fost diagnosticata cu schizofrenie.

Poate ca va intrebati de ce anume tot revin la schizofrenie.
Pentru ca este eticheta care li se pune celor care nu mai stiu sa relationeze cu cei din jur.

Deci Marlyn isi depaseste complexul familial si reuseste sa cucereasca lumea.
Si, ghinion…ajunge sa dea peste Arthur Miller,
acest individualist intelectual care …nu mai stie cum sa relationeze.

Drama: relatia de casnicie
este o relatie pe viata.
Daca nu stii cum sa faci relatia sa mearga , iata de unde vine drama.

Bucuria este un element cheie, care face diferenta intre acesti oameni.

Pentru ca bucuria este felul in care ne folosim inima
si ne apropiem de ceilalti.

Odata ce nu mai stii sa te bucuri si devii tipul rational
(daca iti mai si inchizi cutia toracica/ iti blochezi inima)
tu nu mai stii si la un moment dat, chiar daca vrei,
nu mai poti sa iti controlezi inima (prin bucurie s.a)
(pentru ca v-am zis, inima este un organ, un muschi, care nefolosit, se atrofiaza)

Anul 2012 este anul lui Marlin Monroe.
O sa va redau mai jos un fragment din Paris Match.

Lena Pepitone a cunoscut neintelegerile cuplului, crizele de lacrimi si singuratatea ingrozitoare a lui Marly. Croitoreasa isi aminteste de tentativele disperate ale lui Marlyn prin care incerca sa il faca pe Arthur sa iasa din barlogul lui. El ingaima o vaga promisiune. Sotia lui, dintr-o data vesela precum o randunica, se impopotona, se machia, se parfuma si sosea transfigurata in anticamera si isi intindea nasucul in biroul maestrului. O data, apoi a doua oara in decursul unei jumatati de ora ; apoi a treia oara…ca sa il auda ca spune:” pana la urma, nu pot, am prea mult de lucru”. Dezolare, lacrimi, haine aruncate, tranchilizante, somnifere puse in sampanie.”

Va rog sa remarcati, cata insensibilitatea din partea lui Arthur la lacrimi si apoi la faptul ca Marlyn ia tranchilizante si isi pune somnifere in sampanie. Va rog sa ma credeti, oamenii acestia (individualistii a la Arthur Miller) care nu mai simt si nu mai stiu sa se bucure sunt atat de insensibili la cel/cea de langa ei, incat poti sa iti tai linistita venele,
ca el nici nu o sa remarce.

Bucuria este un mod prin care ne activam inima, simturile.
La un moment dat, daca nu practici asta (bucuria)
Si alte elemente care activeaza inima
Ajungi sa fii prea rational- inima ti se atrofiaza
Si chiar daca vrei
Nu mai poti atat de usor sa iti controlezi inima si sa te bucuri.


Dar sa revin la textul din Paris Match. Marlyn spune:

“Eu m-am indragostit mereu de oameni carora le pot vorbi despre mine..Si care sfarsesc prin a-mi spune sa imi vad de cochetariile mele (adica sa o sterg, sa ii las in pace)” a spus ea intr-o zi, amarata. Dupa primii ani, cuplul nu mai avea nimic sa isi spuna. Asezati fata in fata in bucataria cea mare, in fata felurilor delicioase preparate de Hattie, bucatareasa, Marlyn si Arthur cineaza pe fondul unei muzici de jazz…si zgomotul sinistru al furculitelor.

(vedeti cum sunt oamenii acestai incuiati- Arthur Miller in acest caz, care au impresia ca dau totul afara din ei si ajung sa nu isi mai spuna nimic, pentru ca ei nu inteleg cum trebuie sa faca dialogul; ei nu percep realitatea decat intr-o f mica masura)

COMUNICAREA NU ESTE PSIHOLOGIZARE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-12 10:26
As vrea sa retineti un lucru foarte important chiar de la inceput.

Comunicarea nu inseamna psihologizare.

Comunicarea presupune sa ne concentram pe ce este al nostru,
pe discutia pe care noi o contruim impreuna.

Acestea fiind spuse, va trebui sa recunoasteti cele trei comportamente care pot aparea in comunicare:
Sa ma concentrez pe ceea ce este al meu (si sa uit de ceilalti, etc)
Solutia ar fi- amana-ti propria-ti agenda

2. sa ne concentram pe ceea ce este al tau; acesta este un soi de psihologizare (cam cum procedeaza psihologii, consilierii, etc). Cam asta este, ceea ce ati putea numi empatizare. Insa sa empatizezi inseamna sa incerci sa intelegi emotiile si starile celuilat; sa vii cu o judecata elaborata despre ce ar putea sau ce crezi tu ca ar vrea sa spuna si sa gandeasca celalalt, etc:Aceasta psihologizare iti consuma multa energie.

3.Abordarea corecta, este sa te concentrezi pe discutia pe care noi doi
(sau mai multi) o construim impreuna.

Pentru aceasta este nevoie sa adoptam un set mental win/win.

Ce este cu acest set mental win/win?

Spiritul competitional din scoala ne-a invatat sa fim mereu in competitie cu ceilalti.

Avem impresia ca pentru ca noi sa avem dreptate, ceilalti trebuie sa piarda.

Acesta este setul mental win/lose.

Il poti practica la serviciu cu un competitor.

Sau poate sa apara intre politicieni, cand este neaparat nevoie sa arate ca celalalat nu are dreptate.

Insa practicat in familie, cu cei apropiati, acest stil de gandire WIN/LOSE
nu va face decat sa iti strice relatia ta cu ceilalti.

Oricat ai crede ca ajungi sa arati ca ai dreptate,
totusi celalalt are sentimentul ca pierde,
ceea ce ii creeaza o stare neplacuta.

So, ca sa construim impreuna acest dialog
este nevoie sa practicam ceea ce se numeste DIALOGIC LISTENING.

Cand practici stilul dialogic, tu ai un set mental WIN/WIN.

De aceea, va rog sa cititi cu foarte mare atentie cele spuse pe postul (propune un subiect);
aplicati exercitiile si tiparele pe care le propun autorii cartii Together.

http://www.amazon.com/Together-Communicating-Interpersonally-Construction-Approach/dp/1891487973

PROPUNE UN SUBIECT
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-10 23:03
Va suna cunoscut?

Asa isi incepe discutia cel mai adesea un om incuiat.

Asa intelege el sa faca “dialogul”. “PROPUNE UN SUBIECT” este un pattern
care apare foarte des la oamenii incuiati, care nu stiu cum sa asculte activ.

Ii propui un subiect si apoi e ca si cum ai da drumul la televizor.
Odata ce i-ai propus un subiect care ii va placea lui, el iti va vorbi la fel ca un elev silitor la scoala.

In schimb, cei care stiu sa faca dialogul, vor face NEXTING, adica ei vor duce dialogul mai departe; el face incurajari (nonverbale- da din cap, si verbale: da,da, si foloseste expresii de genul: mai spune!, te ascult etc)

Pentru Alin, sa spui da…da…da atunci cand cel de langa el vorbeste- inseamna sa fii un yes man.
Eu il rog pe Alin si ii explic ca asa trebuie sa faca nextingul, incurajand discutia; cand spui “’da.da…” si asculti atent, il incurajezi pe interlocutor sa se deschida, sa aduca mai multe informatii.
Ii arati ca asculti activ, ca iti doresti sa il auzi si sa il intelegi.

Alin imi spune insa: “ce vrei, sa ma transform intr-un yesman?”
Adica pentru el (si pentru toti oamenii incuiati) sa spui da, da, da si sa iti incurajezi partenerul sa vorbeasca mai mult- este ca si cum ar arata ca esti permanent de acord cu acesta; este ca si cum ar trebui sa renunte la parerile lui, la originalitatea lui, la ideile lui care evident mereu sunt diferite de ale interlocutorului.
Asa ca, desigur, Alin nu ar spune in viata lui da.da, da…omului cu care vorbeste.

V-am spus, inteleg acest lucru pentru ca si eu gandeam la fel;
pana nu am facut aceste schimbari de patternuri, nu amreusit sa comunic bine cu cei din jur.

In general problema lui Alin si a oamenilor incuiati este ca nu prea vad mai departe de sensul strict al cuvintelor.

Autorii cartii Together spun ca sunt 100 si o mie de feluri de a spune da astfel incat poate sa varieze de la un da categoric sustinut de postura, mesaje verbale si nonverbale si pana la un da- care sa insemne de fapt nu; sau mai vedem, mai discutam, etc.

Cuvintele sunt acompaniate de mesaje verbale sau nonverbale,
care sustin sau disconfirma mesajul transmis.

Studiile arata, ca, in general oamenii se iau dupa cuvinte in procent de 7%.

Restul de 93% tine de analiza comunicarii nonverbale (gesturi, tonalitate, mimica, gestica, proxemica)

pentru a valida mesajele care sunt transmise.

In general, atunci cand mesajele sunt neclare, oamenii judeca mai mult dupa mesajele nonverbale.


Cam asta inseamna sa fii congruent, sa incerci sa transmiti in exterior ceea ce simti in interior.

In conceptia lui Alin insa, eu si genul acesta de oameni
care comunicam usor, ne exprimam bucuria, etc, suntem superficiali.

Asta nu este adevarat; cand esti congruent ceea ce esti pe interior ajungi sa transmiti si in exterior.

Dar sa revin la stilul dialogic.

Dialogul este ceva care apare intre oameni;
este relatia pe care ei o construiesc impreuna;
iata de ce, sa fii cu un om care nu comunica, nu il condamna doar pe el la schizofrenie ci si pe cei apropiati lui.

Iar stilul dialogic este un mod in care construim intelesuri impreuna;

Autorii compara procesul dialogic cu doi oameni care stau la roata olarului si construiesc impreuna ulcica.
Amandoi sunt responsabili pentru acest rezultat final.

Nimeni nu poate sa faca dialogul de unul singur, si implicit sa construiasca relatia.

Poate ajuta (de ex facand alegerea 1 cu sensibilitate deschisa, etc), insa nu poate sa faca temele interlocutorului.

Si ca sa revin la cele doua patternuri (analogic- propune un subiect; dialogic: mai spune).
Frecvent eu ma gasc in situatia in care ii spun lui Alin, “mai spune” iar el se enerveaza, ii suna ironic ce ii zic eu; lui trebuie sa ii dai un subiect ca sa “poata comunica”. Nu as fi atat de insistenta cu acest aspect, daca nu l-as fi auzit de nenumarate ori ca apare in comunicarea dintre sot si sotie.

As vrea sa va fie foarte clar un lucru. Sa imi pun viata pe tapet- pe un blogg- este foarte dureros.
Fac asta doar pentru ca am speranta ca cei care au nevoie de ajutor vor invata ceva din experienta mea cu Alin.

Alin este ceea ce voi ati putea spune, o persoana inteligenta.

El este programator si isi face foarte bine treaba. Alin poseda inteligenta analitica.

Insa lui Alin ii lipseste INTELIGENTA EMOTIONALA .

V-am mai spus, Alin este ca “Strainul” lui Camus.

Sa iti folosesti sensibilitatea deschisa in relatiile cu ceilalti, sa receptezi partea lor umana
si sa iti dezvalui si tu din partea ta umana- este ceea ce trebuie sa inveti sa faci- ca sa nu mai fii schizofrenic
(sau daca vrei, INUMAN- pe partea stanga a cuantumului impersonal---interpersonal)

Iar eu exact asta incerc sa va invat cu acest blogg,
cum sa va exprimati sentimentele si emotiile
si cum sa ii incurajati si pe partenerii dvs de dialog sa faca acest lucru.

Va rog sa retineti.
Eu am fost exact ca Alin.
Si inteleg foarte bine situatia; m-am schimbat pentru ca nu ma intlegeam cu oamenii.

Si acum lucrurile astea pe care le spun pur si simplu ASA SUNT.

Eu nu imi pierd timpul ca sa ma joc de-a blogg-ul de comunicare
daca eu insami nu as fi facut trecerea de la analogic pe dialogic.

Asa ca sa revin.

Ca sa fii uman
Trebuie sa inveti sa asculti activ, sa faci NEXTING.

“Mai spune…”, “te ascult”, “da…da” insotite de semnale nonverbale (sonore sau expresii faciale, etc) care le insotesc fac ascultarea activa.
Va rog sa fiti atenti, de obicei femeile sunt cele care fac dialogul in mod natural.

Iar barbatii majoritatea sunt mai rigizi, mai inchisi; iar ca elemente fizilogice, persoanele mai inalte sunt mai predispuse la schizofrenie (50 la suta dintre cazuri sunt intre persoane cu constitutie longilina).
Un alt indiciu este spatele cocosat; adesea isi blocheaza inima prin pozitia incorecta a coloanei.


O sa ma intrebati daca un blogg schimba multe, sau o carte tradusa.
Acestea sunt doar o serie de masuri dintr-o campanie mult mai mare.

In afara de comunicare, propun si mai mult efort fizic.
Sportul si miscarea aduce imbunatatiri semnificative: iti deschizi simturile mai mult si inima devine mai puternica.
Totusi, daca nu folositi pattern-uri corecte de comunicare- sa faceti sport nu este de ajuns. Trebuie sa invatati sa ascultati s.a.


Cu riscul de a parea pedanta, o sa va citez din cartea Together despre “ascultarea activa”. Partea aceasta este foarte importanta pentru ca de obicei, oamenii incuiati (pe analogic) nu stiu sa asculte. Si va redau exact textul pentru ca este nevoie sa procedati ca in aceasta carte pentru a putea deveni mai eficienti la ascultare.

Tu abordezi comunicarea ca un proces cooperativ, nu competitiv. Aceats in mod empatic nu inseamna ca esti de accord cu toata lumea mereu, sau ca tot ceea ce comunici este pozitiv si fericit. Asta inseamna cadoresti sa le oferi celorlalti o ascultare sincera si completa. Tu iti doresti sa te concentrezi pe ceea ce spune cealalta persoana- verbal si nonverbal. Iti doresti nu doar sa lucrezi cu ideile in discutie ci sa procesezi si continutul emotional al conversatiei. Tu lucrezi catre o intelegere reciproca, fara sa uiti vreun minut ca intelegerea nu este acelasi lucru cu aprobarea. Vei fi capabil sa asculti dialogic cand vei putea purta cu tine acest set mental castig/castig (win/win) in fiecare dintre cele trei fraze ale procesului.


Prima faza: concentrarea (Focusing)


Sa te concentrezi inseamna pur si simplu sa iti orientezi atentia catre ceea ce se intampla acum. Nu este un concept complex, insa de multe ori esuam sa facem acest lucru, si fara acesta, nu paote sa apara ascultare pura. Te-ai surprins vreodata intr-o conversatie dand din cap si zambind in timp ce te gandeai la ce sa spui mai departe? Sau uitandu-te prin incapere in timp ce un interlocutor iti vorbeste iar tu incercai sa localizezi in sala urmatorul partener de conversatie? Sau cand blocai in tacere criticile alcuiva cu o aparare elaborata sau cu o justificare pentru actiunile tale? Acestea sunt experiente comune, si toate sunt cazuri in care noi nu ne concentram.
Atitudinea din spatele concentrarii este un angajament fata de ceea ce este “al nostru” mai degraba decat “al meu” sau “al tau”. Uneori noi comunicam de parca am vorbi cu noi insine- ne concentram pe cea ce este “al meu”. Aceasta comunicare monologica se poate intampla “pur si simplu”: noi nu suntem constienti de faptul ca noi discutam propriul subiect doar din punctual nostru de vedere, sau nu suntem constienti de cat de mult timp am vorbit sau de cat de putine intrebari reale am adresat. Alteori suntem prinsi de propriile noastre agende; devenim atat de implicati sau de entuziasmati de proiectele sau de oportunitatil noastre incat pierdem legatura cu cealalta persoana. Alte personae se concentreaza pe “ce este al meu” pur si simplu pentru ca ele cred ca agenda lor este mai importanta decat a oricui altcuiva. Ele cad intr-un pattern (tipar) centrat pe ‘eu” atunci cand incantarea sau sau grija in ceea ce le priveste propriul lor subiect eclipseaza orice altceva. Inconstienta, entuziasm onest sau un simt al superioritatii- toate ne pot ajuta sa ne mentinem comunicarea noastra concentrate pe “al meu”. Singura modalitate pe care noi o cunoastem si prin care putem rezolva aceasta problema este sa ne amanam propria noastra agenda.
Alteori noi ne concentram pe “al tau”. Noi incercam sa patrundem ‘inauntrul” gandurilor celorlalte personae sau sa “ne punem in locul lui”. De obicei acesta este scopul consilierului sau psihoterapistului. El sau ea doreste sa obtina o imagine clara despre psihodinamicile clientilor sau pacientilor astfel incat sa fie condusi catre sanatate. Atunci cand esti in pozitia unui superior, poate as fie de ajutor sa tratezi cealalata persoana ca un complex de date care trebuie sa fie analizate, insa daca vrei sa obtii cel mai mult de la contributia fiecarei persoane la o conversatie, este mai productive sa treci de la concentrarea pe ceea ce este “al tau” catre o concentrare pe ceea ce este “al nostru”.
Dupa cum noi am mai precizat, sa te concentrezi pe ceea ce este al nostru inseamna sa iei parte la comunicarea care are loc intre doi sau mai multi oameni prezenti. O modalitate de a clarifica acest lucru este sa o contrastezi cu conceptual psihologic de empatie. O definitie influenta a empatiei spune ca aceasta persupune ‘experimentarea constiintei ‘din spatele” comunicarii vizibile a celuilalt, insa cu constiinta continua ca acesta constiinta isi are locul si se dezvolta in celalalt.” Asta este ceva diferit de a te concentra pe ce este al nostru. Atuncicand tu te concentrezi pe ceea ce este al nostrum, tu nu privesti ‘in spatele’ indiciilor verbale si nonverbale. Tu nu incerci sa deduci sau sa ghicesti ce stare psihica experimenteaza celalalat. In schimb, tu te concentrezi pe intelesurile pe acre tu si celelalte persoane le co-creati intre voi doi sau toate persoanele implicate. In unele situatii poate fi de ajutor sa asculti empatic, insa ascultarea ‘dialogica” presupune sa te misti de la empatie catre o concentrare pe ceea ce este “al nostru”.
Noi nu intentionam sa facem o diferentiere extrema sau artificiala. “Starile externe” nu pot sa fie separate de starile interne, iar gandurile si sentimentele in mod cert sunt o componenta a intregii comunicari. Insa conteaza enorm daca tu te concentrezi pe aceste stari interne, incercand sa construiesti o parere educata despre provenienta celeilalte persoane ,sau daca tu te concentrezi pe construirea discutiei dintre voi doi. Atunci cand concentrarea ta este “dincolo de” (behind), tu iti irosesti timpul si energia mentala cautand posibile legaturi intre ceea ce vezi si auzi tu si ceea ce persoana cealalata “probabil ca” vrea sa spuna si sa gandeasca. Cu alte cuvinte, tu esti implicat intr-un fel de psihologizare, tratand vorbirea ca un indicator pentru altceva care se afla inauntrul si in care te poti increde mai mult (more reliable), care este mai important sau mai interesant.
Pe de alta parte, atunci cand te concentrezi pe ceea ce este “al nostru”, tu te concentrezi pe comunicare, nu doar pe psihologie. Noi nu vrem sa spunem ca este nevoie sa fii insensibil la sentimentele celeilalte persoane. De fapt, sensibilitatea ta poate sa fie sporita, insa ea este orienta intre mai degraba decat in spatele (behind). Tu te concentrezi pe textul verbal si nonverbal pe care voi doi (sau mai multi) il construiti impreuna. Intr-un anume sens, iei vorba la adevarata sa valoare; tu iei parte la ea si nu teconcentrezi pe ceva ce presupui ca se afla “in spatele” ei. Asta nu inseamna ca tu accepti in mod necrotic tot ceea ce se spune ca fiind ‘nimic altceva decat adevarul gol-golut” (“the whole truth and nothing but the truth”). Sa te concentrezi pe ceea ce este al nostrum te pregateste sa raspunzi sis a intrebi in feluri in care fac textul reciproc cat de demn de incredere si complet posibil.
Exista cel putin patru abiliatti sau comportamentede comunicare ce se aplica la atitudinea concentrarii- pe-al- nostrum. Prima este sa iti indrepti postura: fa-ti corpul atent intorcandu-te astfel incat sa fii cu fata sau aproape sa fii indreptat cu fata catre persoana pe care o asculti, iar daca stai jos, apleaca-te catre partenerultau de conversatie. Este un lucru simplu sa iti indrepti postura si totusi multe studii au subestimat importanta acestui aspect. O carte cu texte pentru autori spune in felul acesta: “ de obicei, cel care intentioneaza sa ajute se apleaca intr-o maniera relaxata catre persoana pe care o ajuta. Relaxarea este importanta pentru ca tensionarea are tendinta sa mute concentrarea de pe persoana ajutata catre cel care ajuta…” A fost demonstrat ca atunci cand cei care asculta isi indrepata corpul in felul acesta (focus their body), oamenii cu care vorbesc ii percep ca fiind mai “calzi” si mai accesibili si se ofera sa dezvaluie mai multe informatii.
O a doua modalitate prin care te poti concentra este sa faci contact vizual natural si adecvat. Noi am discutat importanta contactului vizual in Capitolul 6 si ceea ce am spus acolo in mod evident se aplica si la ascultare. In culturile vestice, cand privesti caelalta persoana in ochi, nu doar ca esti in mod acut constient de ea ci sit e arati disponibil pentru acea persoana. Iata de ce contactul visual adecvat este o parte atat de importanta in concentrare. Studiile despre comportamentele de ascultare nonverbala de obicei identifica contactul visual si aplecarea corpului inainte sau miscarea catre celalalt ca fiind doi dintre cei mai importanti indicatori pentru atractie si contact.
Al treilea si a patra modalitate prin care te poti concentra este sa te misti in raspuns (move responsively) si sa transmiti sunete de raspuns (make responsive sounds). Noi cunoastem persoane care cred despre ei ca asculta cu intie atunci cand stau si se holbeaza la cealalta persoana, complet imobili, si avand pe chio o exprsie neschimbata de om mort. Sunt doua probleme cu acest obicei. Cel mai evident este ca, chiar daca tu crezi ca asculti bine, acest lucru nu este evident pentru cealalata persoana. Daca eu nu vad niste raspunsuri in corpul si pe chipul tau, eu nu sunt convinsa ca esti afectat cu adevarat de cele spuse de mine. Cea de-a doua problema este mult mai subtila; tu nu esti de fapt complet implicat in ceea ce auzi pana cand corpul tau nu incepe sa inregistreze aceasta implicare. Asa ca, chiar daca tu ai putea crede ca esti concentrate atunci cand esti tacut si imobil, tu nu esti atat de concentrate pe cat vei incepe sa fii cand vei incepe sa te misti raspunzator (moving responsively) si vei face sunete de raspuns. (make responsive sounds)
Cand spunem sa te misti in raspuns noi vrem sa spunem sa zambesti, sa dai sau sa iti inclini capul, sa iti misti sprancenele, sa misti din umeri, sa te incrunti si tot asa. Iar cand spunem sa te misti in raspuns ne referim la acele actiuni care ar trebui sa fie aduse ca raspuns, legatura cu, ceea ce spune sau face cealalta persoana. Prin urmare un ascultator efficient nu zambeste si aproba mereu; el aproba sau zambeste atunci cand asta este un raspuns la ceea ce spune sau face cealalta persoana, iar el isi incrunta spancenele sau inclina din cap atunci cand asta este in raspuns.
“Sunete de raspuns” sunt “Mnnmhh…”, “Of”, “Oo…” “Aha..” sau “Asa?”, “Sigur!” “Adevarat?” “Aa” interjectii audibile care ii spun celeilalte persoane ca tu esti conectat la ceea ce el /ea iti spune. Dac ate indoiesti de importanta sunetelor in raspuns, incearca sa fii complet tacut data viitoare cand vorbesti la telefon. Dupa o scurta perioada de timp cealalta persoana te va intreba cevade genul “Mai esti acolo?”. Noi avem nevoie de sunete precum acesta care sa ne reasigure ca ascultatorul nostru chiar ne asculta.
Facem o ultima precizare importanta despre toate acestea si celelalte abilitati despre care vom discuta. Noi nu verm sa prezentam aceste abilitati ca o tehnologie pentru concentrare, o metoda garantata in patru pasi care iti va aduce succesul imediat in concentrare. Ele nu vor functiona daca le vei aplica intepenit sau mechanic; trebuieca tu sa le folosesti cu sensibilitate pentru relatie, context si situatie. Noi le prezentam pentru ca vrem sa trecem dincolo desfaturi generale spre situatii concrete. Noi vrem nu doar sa iti sugeram ca ar trebui sa te concentrezi pe ceea ce este al nostru ci iti aratam si cum sa faci acest lucru.
Si inca un lucru: pe masura ce vei incepe sa aplici aceste abilitati- iar asta se aplica de asemenea la toate abilitatile pe care noi le-am discutat- poate ca te vei simti ciudat sau chiar nebun. Astaeste normal. Face parte din invatarea fiecarei noi indemanari, fie ca este vorba despre schiat, jucat tennis, facut aerobic sau ascultat. Aminteste-ti, cu cat devii mai priceput la intregul process- in acesta situatie ascultarea dialogica- cu atat te vei simti mai putin ciudat. Nu lasa sentimentele tale initiale de discomfort sa devina o scuza pentru a nu practica modalitati specifice de imbunatatire.



Faza a doua: Incurajarea


Ce- a de-a doua faza a ascultarii dialogice urmareste sa “obtina” mai multa conversatie de la cealalta persoana. Atitudinea din spatele acestei faze este ca “mai multa conversatie e de preferat cel mai adesea”. In mod evident, in majoritatea cazurilor acest lucru nu este adevarat; uneori ne dorim ca cealalta persoana sa vorbeasca mai putin. Dar esenta la ascultarea dialogica este sa raspunzi in feluri care incurajeaza constructia textelor de conversatie prin colaborarea oamenilor. Ascultatorul dialogic crede ca intelegerea se dezvolta prin conversatie, nu doar in capul indivizilor. Asa ca, pana la un punct, cu cat este mai multa comunicare verbala si nonverbala din partea ta, cu atat mai bine. Iata pentru ce unul dintre primele mele obiective ca ascultator dialogic este sa te incurajez sa contribui la intelesul pe care il construim impreuna.
Noi propunem 6 modalitati specifice prin care sa incurajam dialogul. Prima este si cea mai directa: ca si ascultator, raspunde cand este potrivit cu “spune mai mult”, “continua”, “ai putea sa imi dai mai multe detalii despre asta?”, sau “spre exemplu?” O situatie in care aceasta tehnica poate sa ajute este in situatia cand cineva face un comentariu care suna ciudat sau incomplet. Cel mai adesea tendinta noastra este sa parafrazam ce a mai fost spus sau alteori actionam bazat pe acele informatii, chiar daca simtim ca nu avem toate datele ca sa actionam astfel. Asta poate duce la sentimente de vinovatie pentru ca poti sa simti ca detii o parte disproportionate a problemei, “astfel incat sa poti clarifica lucrurile”. Poti sa raspunzi la aceste frustrari alegand sa ilo incurajezi pe cel de langa tine sa adauge mai mult la produsul pe care il create impreuna. Totusi, ar fi ridicol sa raspunzi la intrebarea:”cat e ceasul?” cu “Spune mai mult despre asta”. Dar de fiecare data cand auzi o idée noua, un subiect nou, sau atunci cand este atins un aspect important, iti sugeram sa incepi sa aplici ascultarea dialogica, nu incercand sa ghicesti ce vrea sa spuna cealalata persoana, ci rugand aceasta persoana sa iti spuna chiar ea. “ Mai spune”, “continua”, sau alte incurajari similare pot ajuta.
O a doua incurajare concreta se numeste raspunsul in oglinda. “ Oglindirea” presupune sa repeti un cuvant sau o fraza cheie de la interlocutor adresandu-i o intrebare prin voce/fata si prin postura: “Poti repeta?”da, correct, poti sa iei doar un termen, spre exemplu sis a i-l intorci acelei personae printr-o intrebare si cu sprancenele ridicate, iar cealalata persoana va detalia ceea ce tocmai a exprimat. “Sa elaborez?” sigur, ea va oferi un exemplu, sau va reformula ceea ce tocmai a spus in alti termeni, sau va face asemenea effort incat sa clarifice idea pe care o sustine. Exact cum am procedat noi aici.
Un al treilea fel prin care alegi sa faci incurajare este sa adresezi intrebari de clarificare. Adesea, acestea iau forma:”Vrei sa spui ca…?” sau”Cand afirmi ca…vrei sa spui ca…?” Ai putea ruga acea persoana sa clarifice situatia printr-un cuvant sau o fraza, sau ii poti cere sa arate care sunt implicatiile celor spuse. In cadrul unui interviu pentru un job, spre exemplu, intervievatorul ar putea face acest comentariu, spre exemplu “compania noastra este interesata doar in oameni subordonati (assertive)…” iar candidatul ar putea intreba” Cand spuneti subordonati (assertive)…la ce anume va referiti ?” Tonul vocii conteaza foarte mult la intrebarile de clarificare. Aminteste-ti ca intrebarile tale se nasc din incercarea ta de a intelege mai bine, ele nu sunt menite sa forteze cealalta persoana cu solicitarea “defineste-ti termenii!”.
Intrebarile deschise sunt cea de-a patra modalitate prin care incurajam. Intrebarile inchise cer un raspuns da/nu sau un singur cuvant, sau o simpla propozitie. Intrebarile deschise doar identifica un subiect de interes si incurajeaza cealalta persoana sa vorbeasca dwespre acesta. Astfel, “cine este persoana cu care te-am vazut aseara?”
Este o intrebare inchisa iar “Cum mai merge viata ta amoroasa?” este o intrebare mai deschisa. Intrebarile deschise incep adesea cu “Ce crezi despre?...” sau “Ce simti cu privire la…?” in timp ce o versiune inchisa a aceleiasi intrebari ar putea incepe cu”crezi ca…?” , “Iti place acest capitol?” care sunt intrebari inchise; “Care parti ale acestui capitol iti plac cel mai mult?” este mai deschisa. Ambele tipuri de intrebari pot fi utile, dar atunci cand vrei sa incurajezi, foloseste-le pe cele deschise.
O a cincea modalitate perin care poti incuraja, este sa folosesti tacerea atenta (attentive silence). Asa cum am sustinut si pana acum, ideea la ascultarea dialogica este sa colaborezi pentru a incehia intelesuri comune intre cei doi (sau mai multi) , si asta nu se poate intampla daca nu are fiecare oportunitatea de a se exprima. Asa ca, cel putin jumatate din timp, stai focusat si tine gura inchisa. Cel mai adesea, de asta are nevoie o persoana ca sa contribuie si sa contribuie mai mult.
Sugestia noastra finala in privinta incurajarii, este cu ce sa nu faci. Incurajarea, in mod evident, implica adresarea de intrebari. Dar nu orice fel de intrebari; de fapt, exista doua feluri de intrebari pe care ti le sugeram sa le eviti. Primele sunt ceea ce numim “pseudointrebari”. Pseudo inseamna “pretense”, “nereale” sau “false” iar o pseudointrebare (pseudoquestion) este o afirmatie care pretinde a fi o intrebare. “Unde crezi ca mergem?” nu este chiar o intrebare, este o pseudointrebare. Cu alte cuvinte, in realitate este o afirmatie, si spune ceva de genul” intoarce-te aici!” sau “Nu vreau sa ma parasesti”.”Este oare in siguranta sa conduci ata de repede?” este o alta pseudointrebare; aici, afirmatia ascunsa este ceva de genul “sunt speriat” sau “as vrea sa incetinesti”. In capitolul 11 vom discuta cum pseudointrebarile pot cea conflicte in situatiile de conflict; dar idea noastra aici este ca daca le folosesti in efortul tau de a incuraja, pot sa tensioneze discutia. In loc de pseudointrebari, incearca sa adresezi doar intrebari adevarate, solicitari sincere pentru informare sau detaliere.
Atunci cand incerci sa incurajezi, un al doilea tip de intrebari pe care trebuie sa le eviti, sunt cele care incep cu “De ce?”, pentru ca aceste intrebari au tendinta sa ii faca pe oameni defensivi (sa se apere). “De ce ai decis sa il aduci si pe el la acesta intalnire?” “De ce ii dai drumul acum?” “De ce nu m-ai sunat?” “De ce ai decis sa procedezi in felul acesta?” Percepi solicitarile sugerate de aceste intrebari? Problema este ca intrebarile care incep cu “De ce?” pun persoanele carora le sunt adresate in dificultate. Aceste intrebari par sa ceara justificari morale sau de valoare. Si ca rezultat, nu functioneaza ca incurajatori. In locul lor, incearca sa adresezi exact aceeleasi intrebari, dar care sa inceapa cu alte cuvinte. Sper exemplu, incearca : Cum de te-ai decis sa …?” sau “Care este motivul tau pentru care…?” Noi credem ca o sa descoperi ca acestea se potrivesc mai bine.

FAZA A TREIA: SCULPTAREA (SCULPTING)

Faza aceasta a ascultarii dialogice reprezinta chiar esenta pocesului. Eticheta pe care am ales-o pentru a exprima acest proces- sculptarea (sculpting)- vine de la un articol intitulat “ascultarea dialogica; Sculptand intelesuri reciproce( Dialogic Listening: sculpting mutual Meanings”” pe care John l-a scrs cu un prieten student absolvent, Milt Thomas. Dupa cum explica acel articol:
Metafora cu sculptarea ii apartine lui Milt si acesta o foloseste pentru a sugera o imagine concreta si grafica despre ce inseamna as asculti dialogic. Imagineaza-te pe tine stand de o parte a rotii olarului si de partea cealalta partenerul tau de dialog. Pe masura ce lucrati(vorbiti) impreuna, fiecare dinter voi adauga lut la forma de pe roata, si fiecare foloseste degete umede, degete mari, si palmele, pentru a da formaprodusul final. La fel ca si lutul, vorbirea este tangibila si maleabila; se afla acolo pentru a fi auzita, inregistrata, modelata. Daca sunt neclar sau nesigur in privinta a ceea ce gandesc sau am de spus, pot pune ceva acolo sit u ii poti modifica forma , imi poti cere sa mai adaug lut, sau poti pune tu lut de la tine. Felul tau specific in care modelezi, , pe care o poti face doar ca raspuns la modul meu specific de a modela, poate duce intr-o directie pe care eu nu as fi vazut-o niciodata. Lutul pe care il adaugi poate fi o idée la care am reflectat alta data- totusi nu aici sin u sub aceasta forma, - sau poate sa fie complet noua pentru mine. Uneori aceste sesiuni de “co-sculptare” vor fi mai degraba jucause, , cu notiuni generale adaugate pe roata iar rezultatul aratand ca o masa vag conturata. Alteori, forma de baza este bine definita iar noi ne petrecem timpul pe detalii si rafinare. Eforturile noastre, totusi, sunt mai mereu productive si cel mai adesea foarte satisfacatoare. Uneori am senzatia ca discutia noastra ma ajuta sa ma descopar pe mine mai bine decat as fi facut-o de unul singur. Alteori impreuna putem crea ceva ce nici unul dintre noi nu ar fi putut produce separate. Asta pentru ca figura pe care o sculptam nu este a mea ori a ta, ci este a noastra, rezultatul ambelor noastre activitati de modelare.

Prin urmare, atitudinea esentiala din spatele sculptarii este angajamentul la o construire cooperanta si co-modelarea intelesurilor. Pentru a putea intra efectiv in procesul de sculptare, este nevoie sa iti doresti sa te asezi la roata olarului (concentrare), sa adaugi propriul lut la roata si totodata sa incurajezi si cealalta persoana sa adauge lut. Apoi, mai este necesar sa iti doresti sa te murdaresti pe maini, sa participi la procesul comun de a crea impreuna intelesuri.
Exista cinci modalitati prin care poti imbunatati acesta atitudine, cinci abilitati de sculptare eficienta. Prima este cea mai importanta: noi ii spunem parafraza plus. Te rugam, iarta-ne jargonul; termenul “a parafraza” eticheteaza o modalitate onorata si dovedita in timp de ascultare eficienta, si noi am adaugat plus pentru a arata ca am facut o mica dar importanta adaugire. Pentru a incepe cu prima parte, , o parafrazare este o reformulare a sensului sustinut de celalat prin propriile tale cuvinte si urmata de o afirmatie de verificare. Asta inseamna ca sunt 4 parti importante la o parafraza: (1) E o reformulare, nu o intrebare. O parafraza nu incepe prin a intreba, incepe prin a-i reda celuilalt ce tocmai ai auzit de la el prin propriile tale cuvinte. Primele cuvinte pentru o parafraza ar putea fi “Prin urmare crezi ca…” sau :Cu alte cuvinte spui ca…”(2) Este o reformulare a semnificatiei spuselor celuilalt, nu o repetare a cuvintelor celuilalt. Semnificatia include atat idei cat si sentimente si cele mai complete parafraze le include pe amandoua. Uneori continutul sensibil este foarte important iar alteori mai putin. Insa parafraza ta ar trebui sa sugereze cel putin emotia care este inclusa in ceea ce a afirmat cealalta persoana. “Si esti ingrijorata ca…” sau “Se pare ca esti chiar suparata, pentru ca tu crezi ca…” sunt doua exemple prin care reformulezi sentimentele-“ingrijorat” si “suparat”. (3) O parafraza trebuie sa fie formulate cu propriile tale cuvinte. Am spus deja de ce anume atunci cand am vorbit despre reformulare in sectiunea despre asculatrea deliberate. Sa traduci spusele altcuiva prin propriile tale cuvinte arata ca ai reflectat la cele spuse, ca a trecut prin celulele tale nervoase. (4) Dupa reformulare, termini parafraza oferindu-i celeilalte persoane ocazia de a verifica ceea ce ai inteles. Poti face asta foarte simplu- doar facand pauza sau ridicandu-ti sprancenele, sau intreband”E adevarat?” sau “Asa este/” Daca vei parafraza folosind doar acesti patru pasi, eficienta ta de-a asculta se va imbunatati semnificativ.
Dar poti face si mai mult. Poti adauga la parafraza ta propriul tau raspuns la intrebarea: “Si acum ce mai urmeaza?” Acesta este plus-ul nostru: pornesti prin a-ti aminti ca intelesurile pe care tu le dezvolti sunt create intre voi doi iar perspectivele individuale sunt doar o parte din process. Asa ca iti urmaresti prafraza ta de urmarire a perceptiei cu orice iti indica flerul tau ca raspuns la ce a spus interlocutorul tau. Spiritul unei parafrazeplus este ca fiecare perspective individuala este o caramida adaugata la efortul intregii echipe. Si ca exemplu, remarca diferenetle intre cele trei raspunsuri posibile la Rita:

Rita: Imi place sa fiu implicate intr-o relatie “exclusivista”, si angajamentul tau fata de mine este foarte important. Totusi, uneori simt nevoia sa ma mai intalnesc si cu alte personae.
Mike: Vrei sa spui ca desi sunt anumite aspecte din decizia nostra de a nu ne intalni cu alte personae, pe care le apreciezi, esti inca nesigura. Corect?
I: Oh, deci tu vrei ca eu sa stau agatat de tine ca un prost, in timp ce tu o faci pe fata sociabila! Cine vorbea de dublu standard!
Scott: Suna ca si cum tu ai vedea unele avantaje si alte dezavantaje la relatia pe care o avem noi acum. Mie imi place cum este acum, darn u imi place sa stiu ca tu nu esti prea sigura de asta. Poti sa vorbesti mai mult despre nesiguranta ta?

Mike a raspuns la la comentariul rieti cu o parafraza. Asta ne arata ca Mike a ascultat-o pe Rita, darn u mai mult decat atat. Tim a facut o caricature din comentariul Ritei; raspunsul lui este mai mult un editorial decat o parafraza. Scott in schimb, a oferit o parafrazaplus. El si-a explicat interpretarea lui personala a spuselor Ritei, apoi a mutat focus-ul de pe conversatie inapoi “intre” ei doi, inapoi in punctual in care amandoua persoanele pot lucra pe problema. El a facut asta punand lut de la el la roata olarului. Scott a parfrazat dar mai mult, el a si adresat intrebarea” si mai departe ce urmeaza?” ca raspuns la intrebarile si comentariile Ritei. Si a incheiat parafraza plus prin incurajarea mai degraba decat prin simpla verificare a acuratetei acestei parafraze. Cand toate acestea se intampla, atat oparafarza cat si intelegerea continua sa sporeasca intelegerea dintre indivizi si nu din interiorul lor.
O alta modalitate prin care te poti gandi la parafraza plus este ca iti largesti scopul ascultand mai mult decat “fidel” sau “corespunzator”. Daca folosesti parafraza pentru a reda idea exacta siu corespunzatoare, esti multumit sisatisfacut odata ce ti-ai incheiat sarcina si ai reprodus exact “ce a vrut ea sa spuna”. Parafraza ta este un suces daca ea corespunde sincer intentiei celeilalte personae. Iti sugeram sa treci mai departe de corespondenta catre creativitate, dincolo de a reproduce catre co-producere. E acelasi aspect pe care l-am sustinut si mai devreme.
Exercitiu

Aplicatie individuala: Parafraza Plus

Raspunde la fiecare dinter urmatoarele comentarii, intai cu o parafraza si mai apoi cu parafrazaplus.
(Partenerul de intalnire) “nu ma intereseaza ce face asta seara. Nu-mi place cum ma lasi ep mine sa decide mereu in privinta asta.”
(Angajatorul) “Oamenii pe care ii supervizezi pur si simplu nu sunt eficienti pe cat ar trebui. Ei isi pierd timpul, si o prea mare parte din munca lor trebuie sa fie refacuta de alte persone din ecuatie. Va trebui sa detii un control mai mare asupra lor.”
(Prietenul apropiat) “Ti-am spus! nu stiu daca vreau sau nu sa merg! Nu ma pot decide! Ar fi probabil amuzant si mi-ar placea sa petrec mai mult timp cu acesti oameni, doar ca am de lucru si noi vorbim de tot week-end-ul.”
(Angajator)” In ultima luna nu pera ai facut treaba buna pentru noi”.


Deoarece parafrazarea este atat de importanta, urmatoarea nostra sugestie de sculptare este sa inveti sa ceri o parafraza. Oricand esti nemultumit de masura in acre este implicata cealalta persoanasau despre crectitudinea interpretarii ei/lui, poti sa ii ceri acelei personae versiunea a ceea ce tu sustii. Este dificil sa facio asta correct. Adeseori sa soliciti o parafraza suna ca o acuzatie: “Okay, idiotule, de ce nu incerci tu sa spui ceea ce eu tocmai am zis?” Asta cu siguranta nu va ajuta la procesul de co-sculptare. Ideea este sa soliciti o parafraza fara sa fii rugator sau farasa joci” te-am prins!” daca ea/el nu prinde ideea. Metrge daca o formulezi sub aceasta forma: “ Diar ca sa fiu sigur ca mergem in aceeasi directie, de ce nu-mi spui chiar tu ce am convenit noi pana acum?” Sau ai pueta incerca “Nu sunt prea sigur ca am fost clara- mi-ai putea spune ce pricepi tu de la mine?” Ideea este ca , o parafraza poate promova sculptatul fie ca asta vine de la tine sau de la celalat. Si poti ajuta sa se intample asta cerand o parafraza.
Cea de- treia sugestie a nostra pentru cum as faci co-sclptarea, este sa oferi un exemplu. Poti contribui la procesul de sculptare cerandu-i celeilalte personae sa iti raspunda la un exemplu din propria ta experienta care corespunde cu ideile lui. Aminteste-ti ca acesta este un effort de a construe intelesuri impreuna, nu de a muta conversatia de la problemele celeilalte persone catre propriile tale probleme. Asadar, exemplul trebuie sa fie unul care subliniaza idea sa. Mai departe redam o conversatie care ilustreaza ce vrem as spune.

Denzel: Colegiul poate sa fie foarte deprimant.
Art (pyune intrebari de clarificare): Te referi la faptul ca studentii nu au pot face prea mullet alegeri epntru educatia lor?
Denzel(ofera mai multe detalii): Da, in parte. E adevarat ca ni se spune ce cursuri sa urmam, cate ore, si lucruri din astea. Dar ma gandesc la cursuri specifice, si la cum profii si asistentii nostri ne spun ce ar trebui sa stim, c ear trebui sa imi amintesc, cum ar trebui sa scriu lucrari, c ear trebui sa scriu, chiar. Nu-mi vine sac red cat control au. Nu ma pot apuca linistit sa studiez fara sa imi fac griji pentru ce anume am de invatat pentru un test in loc sa invat ce imi place.
Art(da un exemplu): Este un curs la Stiintele Umane, 201, cred- unde iti spun de cate ori ai voie sa lipsesti de la ore si ca trebuie sa scrii lucrari de 3 lucrari de 10 pagini,si ei iti dau subiecte pentru lucrari si cartile pe care trebuie sa le folosesti pentru cercetare. Despre asta incercai sa imi vorbesti?
Denzel: Da, exact. Num erg al acel curs, dar am si eu ceva asemanator”

Aminteste-ti ca nici parafraza plus si nici sa dai un exemplu nu inseamnaca esti de accord cu acea persoana. Aceste raspunsuri de ascultare nu urmaresc nici sa adune dovezi legat de ce spui tu sau cealalta persoana. Ele sunt formulte ca sa ajute procesul de co-sclptare, ca as tea jute sa co-laborezi pentru a construe impreuna intelesuri.
O a patra modaliatwe prin care poti sculpta este sa conduci o metafora. Poti sa dezvolti mai mult text de conversatie pe de o parte utilizand metaforele pe care cealalta persoana le-a folosit ca sa isi exprime ideile, dezvoltandu-ti propriile metafore, sau poti incuraja cealalta persoana sa le dezvolte pe ale tale. Dupa cum am mentionat mai devreme, o metafora este o figura de stil care care leaga doua obiecte sau idei diferite pentru a sublinia o idée:” Iubirea mea este un trandafir rosu, rosu.” “Este mare cat King Kong”, si “Locul acesta este gradina Zoologica ” sunt toate metafore. Prima dintre ele leaga iubireamea si un trandafir ca sa arate ceva. Adouametafora leaga constitutia lui de King Kong iar a treia sugereaza ca Regele si prietenii lui s-ar simti ca la ei acasa, in locul acesta (acasa, la scoal, birou). Metaforele nu apar doar in poezii asu in alta lietratura; ele fac parte din conversatiile noastre zilnice. De fapt, devine tot mai clar ca pana la urma tot limbajul este metaforic. In eticheta nostra pentru aceasta abilitate (run with the metaphor) run este metaforic.
Aceasta abilitate consta din a urmari prin ascultare atat metaforele subtile cat si pe cele evidente si apoi sa le preiei si sa le inserezi in raspunsurile tale. Noi am descoperit ca atunci cand alti oameni aud cum metafora lor se intoarce la ei, ei isi dau seama imediat de felul in care sunt ascultati si apoi ei isi pot dezvolta ideea mai usor in jurul liniilor intinse de metafora. Spre exemplu, inter-un seminar pe care el il preda, , John il asculta pe un inginer cum isi descria partial job-ul care presupunea sa mearga la intalniri regulatoare si comitete municipale pentru a raspunde la intrebari si pentru a adduce argumente pentru proiecte variate de constructii. Partial, Phil a sustinut despre job-ul lui ca este un “joc”.John a incercat sa alerge cu aceasta metafora si a intrebat”Care este numele jocului?” “Sa castigi” a venit raspunsul lui Phil. John a recunoscut ca intrebarea lui fusese ambigua , asa ca a continuat: “Okay, dar ce fel de joc este acesta- este baseball, fotbal, sah sau ce anume mai exact?” “Este fotbal” a replicat Phil. “In ce pozitie joci?” de fundas”. “Si cine este in linia de atac?””Toti oamenii din birou care imi dau informatii pe care sa le duc la intalniri”. “Cine este antrenorul?” “nu avem un antrenor. Asta este problema majora.” Acesta a fost un raspuns important. De fapt, din acel punct mai departe, seminarul s-a putut concentra asupra uneia dintre cele mai mari probleme pe care o avea firma de management.
Mai jos redam un alt exemplu pentru cum poti face conversatie alergand cu metafora:

Chip: Pari mai putin fericita decat atunci cand te-am vazut de dimineata. Ce se intampla?
Ann: Tocmai am iesit de la a doua mea clasa de doua ore de azi sin u-mi vine as cred cat de multe am de facut. Chiar ma simt covarsita.
Chip: covarsita ca si cum nu ai mai putea erspira, covarsita de faptul ca terbuie sa faci ce iti cere toata lumea si nu mai ai timp sa iti urmaresti propriile idei?
Ann: Este mai degraba ca si cum nu mai pot respira. Fiecare professor isi imagineaza ca asta este singura clasa la care merg.

Iarasi, scopul acestui exercitiu de-a alerga cu metafora este sa construim impreuna conversatie pentru a produce un raspuns cat mai complet la problema cu care ne confruntam. In plus, metaforele ele insele reformuleaza sau ofera o noua perspectiva pe subiectul conversatiei tale. Un manager de proiect care se vede pe el ca fundas, va gandi si se va comporta diferit fata de unul care gandeste in termeni de “general”, “ghid” sau “birocrat de nivel ridicat”. Iar stresul muncii care te striveste este diferit fata de presiunea care te”face sa sari ca un purice pe o sita.”Atunci cand asculti, urmareste metaforele si profita de putera lor de a-ti modela si extinde propriile idei.
Cea din urma sugestie de sculptura a noastra necesita o abordare de finite. La efl ac si in cazul cererii unei parafraze si la alergatul cu metafora, poate fi dificil sa procedezi correct. Totusi, poate fi o modalitate eficienta prin care putem creste impreuna intelesuri. Abilitatea consista in a urmari cu blandete inconsistente verbale/nonverbale. Primul pas este sa le remarci; trebuie sa fii destul de sensibil pentru a remarca atunci cand cuvintele unei personae nu se potrivesc cu felul in care ea/el le spune. O incruntatura si un strigat “nu sunt suparat!” este un exemplu evident de inconsistenta intre indicii verbale si nonverbale. In mare parte a timpului, totusi, este mai subtila situatia, ca atunci cand o persoana insista ca nu este suparata pentru ceva anume dar petrece 15 minute discutand doar despre acel lucru. Sau postura, expresiile fetei precum si tonul vocii care insotesc cuvintele unei personae “sigur”, “Nu-mi pasa”, Da-I drumul”, sau “nu are nici o importanta pentru mine” toate arata ca vorbele sunt doar niste masti subtiri pentru nemultumire, preocupare sau sentimente ranite.
Ca si ascultator, tu poti incuraja mutarea dincolo de semnificatiile superficiale, urmarind cu tact inconsistentele verbale/nonverbale ep care le remarci. Noi punem accentual pe cuvantul “tact”. Aceasta abilitate nu ar trebui vazuta ca o permisiune as il tachinezi pe celalat cu un club al psihoanalistilor. In schimb, descried oar inconsistentele pe care le ramarci si incurajeaza celelalte personae sa vorbeasca despre asta. In schimb, doar descrie inconsistentele pe care le remarci si incurajeaza cealalta persoana sa vorbeasca despre ele.
Spre exemplu, un grup de profesionisti cu care noi am lucrat treceau printr-un conflict cauzat de o propunere a noului lor manager. Managerul a decis ca grupul trebuia sa devina mai coeziv, asa ca le ceruse ca vineri sa inchida cu o ora mai devreme sis a petreaca acea ora discutand al un pahar de vin cu branza. Cei mai multi au agreat ideea, insa doi oameni erau refractari. Lor nu le placea sa fie socializati fortat si de asemenea erau nemultumiti de faptul ca doar bauturi alcoolice le erau servite. Ei considerau ca nu era potrivit sa bea la serviciu alcool .In cadrul training-ului lor de ascultare, le-am cerut celor din grup sa discute acest subiect. Ann, managera, s-a intors catre Gene, una dinter aceste doua personae refractare si si a intrbat-o ce crede despre aceste intalniri de vinerea. Gene s-a foit putin in scaun si-a incrucisat bratele in fata , s-a uitat jos in podea si a spus “ Ee, cred ca…e.o idée..destul de buna” Ann a zambit a zis bland” Gene, vorbele tale imi spun un lucru, iar corpul tau imi spune altceva.” Apoi Ann a tacut. Dupa cateva secunde Gene si-a relaxat postura, a zambit si a recunoscut ca lui nu prea ii placea planul. Asta a dat startul la o conversatie prin acre cei doi au redefinit aceste intrunmiri de vinerea, tinand cont si de remarcile lui Gene.
Primul motiv pentru care aceste raspunsuri de ascultare functioneaza este ca multe indicii nonverbale “scurg” message neintentionate sau implicite. Dupa cum arata multi cercetatori nonverbali, o parte din comunicarea nostra nonverbala este sub controlul nostrum, dar mare parte nu este. Astfel, tonul vocii noastre, postura, comportamentul ochilor si chiar expresia noastra faciala adesae scot al suprafata graduri de intelegere care sunt ascunse prin alegerea cuvintelor noastre. Ascultatorii sensibili incearca sa remarce aceste inconsistente si, dupa cum sugeram si noi, le urmaresc cu mult tact.


SUMARUL CAPITOLULUI]


In primul capitol am discutat despre partile de“input”, “primire” sau receptionare din procesul de comunicare prcum si despre partile de output, transmitere sau emitere. Noi am sugerat, de asemenea ca poti muta comunicarea ta catre partea dreapta a continuum-ului impersona-----------interpersonal invatand as primesti sis a oferi mai multe caracteristici umane si mai putine nonumane. Invatati sa faceti acest lucru din primele 3 capitole. In acest capitol ne concentram pe INPUT, receptare, primire, sau, dupa cum sugereaza si capitolul, ascultare activa (responsive listening).
Am inceput prin a discuta despre importanta ascultatului, facand diferenta intre a auzi si am enumerate cateva motive pentru acre adesea nu reusim sa ascultam eficient. Apoi ne-am oprit asupra a doua situatii tipice de ascultare in care se gasesc cei mai multi oameni: as fie participant in audienta unui curs, speech sau program. In aceste situatii este evident dificil sa dezvolti relatii personale, pentru ca apropape nu ai nici un control la ce iti va raspunde speak-erul, personalitatea media sau profesorul.
Totusi, poti face cativa pasi ca sa maximizezi contactul persoana-la-persoana / interpersonal monitorizandu-ti propriile atitudini si modalitatile in acre proceseziceea ce auzi. Discutam aceste etape sub sintagma ascultare deliberata.
Iti sugeram mai intai sa te pregatesti pentru ascultare prin a te pune intr-o postura fizica si psihica corecta. In al doilea rand: asculta persoana: mai degraba decat sa crezi ca ai inteles rapid totul, asteapta sa primesti intregul mesaj inainte de a raspunde. In al treilea rand, organizeaza ceeace auzi identificand ideile cheie, observand linia generala de gandire, remarcand tranzitiile, luand niste notite si incercand chiar as folosesti niste indicii mnemonice. Poti chiar tu sa arati ce ai inteles prin parafrazarea in tacere. Si poti sa legi ceea ce auzi de propriile tale preocupari adresandu-ti reflective intrebarea “Si ce-I cu asta ? (the so what question) si prin urmare identificand cum anume informatiile vorbitorulu/ sau din program se leaga de preocupariile tale. Sugestia noastra finala a fost sa ramai deschis atata vreme cat poti; asta face parte tot din a-ti aminti ca asculti o persoana nu un robot fix, static si unidimensional.
Apoi ne intoarcem la situatiile in care asculti o sotie, un iubit, un prieten sau un coleg la serviciu. Ascultarea dialogica este ceea ce credem noi ca functioneaza cel mai bine in aceste situatii. Acesta este tipul de ascultare care poate promova cel mai efficient contact person-to-person (interpersonal).
Fara sa ai un mental set win-win, este dificil sa asculti dialogic. Nu trebuie sa fii naiv sau sa renunti la ceea ce crezi, dar trebuie sa crezi ca prin cooperare poti sa realizezi mai mult decat un comportament competitive de tipul Homo hominem canes (sau fa-le celorlalti inainte sa iti faca ei tie). Dupa ce descriem tipul mental, noi am identificat 3 faze ale acestui process si am sugerat ca o atitudine cheie sa sublinieze fiecare faza si exista 3 sau 4 abilitati care sa manifeste aceasta atitudine primara.
Prima faza este concentrarea (focusing). Atitudinea din spatele unei concentrari eficiente este un angajament la ceeste al nostru. In loc sa sbliniem propria mea agenda (concentrandu-ne pe ce este al meu) sau concentrandu-ne in primul rand pe ceea ce tine de provenienta ta (focusing on yours), functioneazamai bine sa imi directionez atentia catre sensurile pe acre le construim impreuna. $ modalitati prin care putem face acest lucru este san e indreptam postura sis a ne inclinam catre cealalta postura, facand contact natural si potrivit cu ochii, miscandune in raspuuns, si adresand sunete de raspuns. Doar prin ele insele, aceste metode nu vor garanta concentrarea cea mai buna, dar daca ele sunt manifestari exterioare a atitudinii de angajament in ce este al nostru, te vor ajuta mult sa te concentrezi efectiv.
Incurajarea este cea de-a doua faza. Atitudinea cheie este adesea ca mai multa discutie este de preferat. Cei mai buni ascultatori isi dezvolta modalitati prin care sa isi ajute interlocutorii sa isi dezvolte ideile si acesta este primul obiectiv al incurajarii. Noi am oferit 7 sugestii pentru incurajare, , cinci”cum sa faci” si doua”cum san u faci”. Incearca sa incurajezi direct, cu raspunsuri de genul “mai spune” “continua sa vorbesti” “ai pueta sa imi adi detalii despre asta/” “spre exemplu?” In mod ocazional un raspuns in oglinda va adduce mai multe vorbe interesante. De asemenez, foloseste intrebarile de clarificare si si deschise mai degraba decat intrebarile inchise. Aminteste-ti ca tacerea atenta ii ofera celeilalte personae posibilitatea de a vorbi. Si in general sa eviti pseudointrebarile sau intrebarile care incep cu “De ce?”
Faza a treia este a sculptarii iar noi prin asta intelegem munca prin care incercam sa ceram impreuna intelesuri. Atitudinea cheie este implicita metaforei sculptare; este un angajament pentru a colaborala construirea unor intelesuri si semnificatii impreuna. Noi iti sugeram 5 abilitati prin care sa iti poti realize angajamentul. Primul sic el mai important, il numim parafraza plus. . este o reformulare a intelesurilor celuilalt prin propriile tale cuvinte urmata de raspunsul tau si de o incurajare catre celalat sa continue constrirea de intelesuri impreuna cu tine. A doua este sa ceri o parafraza. Adaugarea unui exemplu este cea de-a treia abilitate pe care noi am dicutst-o sis a alergi cu o metafora este a patra. Sugestia noastra finala era sa urmaresti cu tact inconsistentele verbale si nonverbale.
Ar putea fi de folos sa reflectezi la setul mental win/win si win/lose si atitudinile de baza care insotesc concentrarea, incurajarea, si sculptarea la fel cum sunt cele 4 mari categorii de mancare(precum produsele zilnice carne-pui-peste, cereale-grane si fructe-vegetale). Apoi gandeste-te la abilitatile pe care noi le-am enuumerat(plus aletle pe acre tu le-ai putea aduna) la fel ca selectiile dintr-o cafetarie. Pentru a manca bine (a asculat efficient) ai nevoie de cate ceva din toate grupurile de mancare, darn u trebuie sa manaci toate bucatile din fiecare grup. Asa ca nut e vei misca in mod raspunzator tot timpul, nu vei spune” continua sa vorbesti” dupa fiecare oftat sau nu vei incerca mereu sa parafrazezi plus. De fapt, daca vei raspunde la orice vorba cu oglindire, sa dai mereu exemple, sau vei alerga mereu cu o metafora, oamenii vor crede ca ai inebunit. Sau si mai rau, ei vor sti ca tocmai ai citiot un capitol despre cum as asculti mai efficient. Asa cum am spus si mai devreme, toate acestea sunt doar sugestii, indrumari; noi vrem ca tu sa le aplici cu sensibilitate si cu ceva discretie.
Dar totusi, sa le aplici. O buna ascultare este indispenasbila unei bune comuniacrisi a fost demonstrate in timp faptul ca si un mic training poate creste abilitatile de ascultare.

You may be wondering

1.Cand am o problema cu ascultarea se intampla DE OBICEI PENTRU CA MA GANDESC LA ALTCEVA-CE SA SPUN MAI DEPARTE, CUM AS RASPUNDE LA PUNCTUL DE VEDERE AL VORBITORULUI SAU PENTRU CA ESTE CEVA IN AFARA SUBIECTULUI CARE MA DISTRAGE. Cum opt face sa fiu mai atent?

Pare sa fie o problema cu starea ta mentala si cu concentrarea. Incearca una sau mai mullet dinter aceste sugestii: (1) cand esti foarte distras, nu incerca sa asculti. Spune-I celeilalte persoane ca esti prea preocupat ca sa vorbesti acum, reprogrameaza intalnirea, iregistreaza discursul, sau af orice altceva pentru a te pune intr-o dispozitie mentala mai receptive. (2) daca esti distras doar de idei de genul “Pur si simplu nu am timp” incearca sa te gandesti la timpul pe care ti-l ia ca sa asculti ca fiind o investitie mai degraba decat o cheltuiala. Exact ca si banii dintr-un cont de economii sau din fondurii de investitii, , timpul investit in asculatre iti plateste dividende. Minutele pe care le petreci acum isi vor dubla sau tripla valoarea si ceea ce vei primi la schimb va fi o relatie mai buna la serviciu, mai putina aparare (defensivitate), mai multa intimidate, si/sau sentiomente mai calde si mai cooperante. Acestea fiind primate poti spune ca a meritat investitia. (3) Practica prezenta (presentness). Rezista tentatiei mentale de a evada in “si daca” in privinta viitorului sau “numai daca” in privinta trecutului. Un prieten al lui Martin Buber l-a descries pe acesta ca fiind capabil in mod unic sa fie present pana la prezenta celuilalt si sa il cheme pe celalat in aceeasi prezenta cu el. “. Stabileste-ti asta ca un scop pentru tine insuti: sa muncesti impreuna cu celelalte personae ca sa dezvolti intelegeri impreuna cu ele in acum si aici . Nici trecutul si nici viitorul nu sunt relevante, dar sa asculti oamenii asculta in present. Stai focusat aici. (4) Daca esti ingrijorat ca iti vei pierde ce vrei sa spui sau idea sau daca ii acorzi o prea mare atentie celeilalte personae, incerca sa notezi un cuvant sau doua ca sa iti amintesti ce ai de spus si de asemenea incerca sa intelegi diferenta dintre intelegere si accord. Aminteste-ti de asemenea ca cei mai buni ascultatori sunt cei care ii inteleg cel mai bine pe cei pe care ei incerca sa ii convinga. Daca scopul tau este sa te ridici pentru propriile tale idei, , incearca sa intelegi ca cel mai usor sa faci asta este sa intelegi mai intai cealalta persoana.

2. Cum sunt legate intre ele ascultarea deliberate si ascultarea dialogica? Se exclude ele reciproc?

Acsetea sunt niste abordari categoric diferite, darn u se exclude reciproc un ape alta. Ambele moduri de ascultare sunt feluri prin care maximizam continutukl uman din tranzactia comunicarii. Si ele ar putea lucra impreuna. Spre exemplu, odata ce ai reusit sa ai imaginea completa, poti sa ii adresezi unui professor o intrebare dupa curs si asta poate conduce la acel tip de contact uman pe care ascultarea dialogica il poate promova. Experienta ta din acea conversatie poate influenta modul in care vei asculta urmatoarele prezentari ale profesorului. Asa ca cele doua pot lucra impreuna.

Dar asculatrea deliberate poate sa lucreze mai bine cand reciprocitatea este imposibila, cand nu poti avea cu adevarat o comunicare in doua directii. Si asculatera dialogica functioneaza mai bine in acest context.

3. Spui ca ascultarea deliberate promoveaza contactul uman si totusi pare ca organizarea continuturilor celor transmise de vorbitor il depersonalizeaza. Este asa?

Da, poate fi adevarat. Atunci cand reduce ceea ce auzi sau vezi la un set de propozitii sau concluzii otrganizatedupa categoriile tale, il poti obiectifica sau depersonalize pe vorbitor. Acest set de strategii este un fel de compromise, un efort prin care incearca sa te faca sa intelegi clar ce auzi intr-un context conversational in care da si primeste nu poate avea loc. Tine minte asta. Este unul dintre motivele pentru care punem foarte mult accent pe necesitatea de a avea imaginea generala si amanaera judecatii finale.

4.Majoritatea altor abordari pentru asculatre folosesc expresia “ascultare empatica” pentru ceea ce tu numesti ascultare dialogica. Ei mai vorbesc si despre verificarea perceptiilor in loc de sculptare. De ce nu va rezumati pur si simplu la termenii familiarizati?avem nevoie de toate aceste etichete noi?

Da, cred ca avem nevoie de ele. Atat asculatrea empatica cat si controlul perceptiilor sunt termeni care se potrivesc cu o abordare a asculatrarii care pune accentual pe sa iesi din propriul tau spatiu mental si sa patrunzi in spatial celuilat. Sa accentuezi inseamna sa experimentezi ceea ce simte celalat. Asta este diferita fata de abordarea pe care o propunem noi aici. Sa ne concentram pe ce este al nostru nu inseamna sa empatizezi. Noi nu spunem ca e greu sa incerci sa empatizezi dar credem ca este o modalitate si mai buna , una care se concentreaza pe comnicare, pe ce se intampla intre mine si cealalta persoana, mai degraba decat san e concentram pe psihologie, , ce este in capul sau psyhe al celeilalte personae. Noi nu am explicat problemele practice si conceptuale pe care le avem cu empatia dar daca esti interesata de acest subiect, poti gasi aceste explicatii in lecture sugerate de Stewart, Stewart and Thomas, and Arnett and Nakagawa. Aceste articole include si referinte la cateva studii care sprijina si dezvolta puncte de vedere pe care noi le sustinem.
Verificarea perceptiilor (perception checking) este o alta eticheta despre care noi credem ac pune accentual pe psihologie in detrimental comunicarii. Mai degraba decat sa incerci sa potrivesti perceptiile, credem ca este mai productive sa te concentrezi pe negociere, sculptura, sau construirea de intelesuri si semnificatii impreuna intre ascultator si vorbitor. Aici poate ca suntem noi neclari; poate fi adevarat ca aceasta verificare a perceptiei sa fie exact aceeasi eticheta pentru ceea ce noi numim sculptare. . daca crezi ca asa este, ok; foloseste acel termen. Noi folosim noul termen pentru a pune accent pe faptul ca abordarea nostra este putin diferita fata de cea a majoritatii literature.

EXERCITII--------------------------------------------------------------------------


ACTIVITATE INDIVIDUALA: Raspunsuri alternative

Scrie 4 raspunsuri diferite la urmatoarea afirmatie facuta de un bunic.

Copiii de azi sunt atat de extremi, ca ma sperie. O mare parte a muzicii lor ridica in slavi violenta si ura, drogurile sunt peste tot sin u le pasa deloc despre dezvoltarea morala sau spirituala. Nu stiu ce se va intampla cand ei vor deveni condufcatorii acestei tari.

1. Scrie un raspuns de evaluare rational- negativ.
2. 2. Scrie o parafraza plus.
3. Adreseaza o intrebare de clarificare.
4. Descrie oral sentimentele pe care le-ai avut atunci cand ai auzit aceasta afirmatie.

ACTIVITATE INDIVIDUALA;
Inventariul personal al obiceiurilor de ascultare: Partea 1


Scopul acestui inventar este sa te faca sa iti intelegi mai bine obiceiurile de ascultare; atunci cand ai terminat cu asta ar trebui sa fii capabil sa iti descrii obiceiurile de ascultare si ar trebui sa iti stabilesti o lista de prioritati a obiceiurilor de ascultare, pe care sa ti le imbunatatesti. Acesta este, evident un inventar subiectiv sin u un test obiectiv.

Directii:

Mai intai, citeste aceasta lista si noteaza fiecare obicei pe care il ai acum, chiar si numai daca folosesti acel obicei 13 pana la 1-2 din timp. In al doilea rand, reciteste obiceiurile pe care ti le-ai notat si marcheaza acele obiceiuri ep acre ti se pare ca le aplici cea mai mare parte din timpul de ascultare, probabuil inter 75% si 100%.

1.Ma pregatesc pentru ascultare indreptandu-mi gandirea catre vorbitor si subiectul asteptat si imi dedic timpul ascultarii.
2. Adresez intrebari despre ceea ce tocmai am auzit inainte de a-l lasa pe vorbitor sa inteleaga ce am inteles si ce am auzit.
3. Urmaresc vorbitorul revizuind ceea ce el sau ea a spus, concentrandu-ma pe ce are de spus vorbitorul si anticipand ceea ce acesta va afirma.
4. Analizez ceea ce aud si incerc sa interpretez pentru a avea intelegerea corecta inainte sa ii dau vorbitorului de stire cu ce am auzit si ce am inteles.
5. Ma uit la fata vorbitorului, ochi, postura corpului si miscarea sa si ii ascult vocea sau alte indicii.
6. Ma gandesc la alte subiecte sau preocupari in timp ce ascult.
7. Ascult in egala masura ceea ce se spune si ceea ce nu se spune.
8. Imi slabeste atentia catre vorbitor, mai ales daca sunt grabit sau daca cred ca stiu ce are de gand sa spuna.
9. Arat intr-o maniera fizica ca ascult si incerc sa il fac pe vorbitor sa se simta lejer.
10. Ascult mai degraba faptele si detalii mai mult decat ascult pentru idei si motive.
11. Sunt constient de indiciile faciale, vocale si corporale pe care le foloasesc atunci cand ascult.
12. Evaluez si judec intelepciunea si acuratetea a ceea ce am auzit inainte de a-mi verifica interpretarile impreuna cu vorbitorul.
13. Evit as simpatizez cu vorbitorul sis a fac comentarii de genul “ Stiu ce vrei sa spui, mi s-a intamplat si mie” si apoi sa imi spun propria poveste, inainte ca vorbitorul sa afle ce am auzit si inteles.
14. Ma gasesc in situatia in care presupun ca stui ce va urma sa spuna vorbitorul inainet ca acesta sat ermine de vorbit.
15. Accept sentimentele emotionale ale vorbitorului.
16. Gasesc argumente pentru a combate vorbitorul astfel incat sa raspund imediat ce acesta termina.
17. Folosesc raspunsuri echo sau in oglinda pentru a-I transmite inapoi vorbitorului fraze si cuvinte specifice pe care el le foloseste si care trebuei clarificate.
18. ma simt inconfortabil cu sentimentele vorbitorului si de obicei le resping.
19. Parafrazez sau sumarizez ce am auzit inainte de a oferi punctual meu de vedere.
20. Pot fi usor distrs de zgomot sau de maniera de livrare a vorbitorului.

Acum ai un inventar al obiceiurilor tale de ascultare eficiente (toate acele obiceiuri cu numere impare pe care le-ai notat), obiceiurile tale ineficiente( cu numere pare), cele mai eficiente obiceiuri de asculatre(cele marcate de doua ori cu numere impare) si cele mai ineficiente obiceiuri de ascultare( numere pare marcate de doua ori).


Activitate individuala: Propriul inventar al obiceiurilor de ascultare: Partea a doua

Acum ca ai obtinut un inventar cu obiceiurile tale de asculatre cele mai eficiente si cele mai ineficiente, poti incerca sa stabilesti o prioritate cu ce obiceiuri sa imbunatatesti sip e acre obiceiuri as le opresti.

1. Listeaza in ordinea importantei ce ti-ar placea sa te opresti sa faci in timp ce asculti. Pentru a afla asta, gandeste-te la numerele pare pe care le-ai marcat de doua ori si apoi, folosindu-ti propria judecata pentru a identifica care dintre aceste obiceiuri ineficiente iti cauzeaza cea mai mare dificulatte si aranjeaza-le in propria ierahie pentru a decide de care scapi primul. Daca nu ai 3 numere pare marcate de doua ori mergi la acele obiceiuri cu numere pare marcate doar o data si iarasi, prin prisma propriei tale judecati selecteaza una sau doua care iti cauzeaza dificultati considerabile.
2. 2. In continuare, listeaza in ordinea importantei care sunt cele 3 obiceiuri pe care vei incerca sa le dobandesti sau, daca le detii acum, ce deprinderi vei incerca sa folosesti mai des. Pentru a determina aceste obiceiuri, gandeste-te la numerele impare pe care nu le-ai marcat. Apeleaza iar la judecata ta personala cu privire la ce obiceiuri vor trebui imbunatatite sau folosite mai des.

Dup ace ai aflat mai multe despre deprinderile de asculatre si modalitati prin acre sa iti imbunatatesti ascultarea, ai putea gasi utila o revizuire a prioritatilor sis a creezi noi liste cu ce sa opresti si ce sa imbunatatesti.

Aplicatie de grup: Non Ascultarea

De multe ori nu suntem constienti de felurile variate in care nu ascultam. Acest exercitiu din doua parti va va ajuta sa deveniti constient de cateva obiceiuri zilnice de non ascultare.

Incepe prin a compune o lista cu 3 lucruri:
1. Un subiect actual care este important pentru mine.
2. Treaba personala neterminata(spre exemplu, un proiect incomplete sau lucrare, o problema intr-o relatie importanta, o problema in curs la serviciu)
3. O problema de comunicare personala sau ceva ce consideri ca o lipsa in personalitatea ta.

Activitatea 1

Formeaza grupuri mici. Fiecare membru petrece doua sau teri minute discutand cu ceilalti subiectul current pe care l-a gasit important(#1).
Pe masura ce fiecare persoana ia cuvantul, totusi, ascultatorii trebuie sa se gandeasca la treaba lor personala neterminata (#2 de sus).

ASCULTATORII:

Concentreaza-te asupra modului in care planuiesti sa iti termini treaba neterminata. Nu fi nepoliticos cu vorbitorul. Poarta-te ca si cum ai asculta; dincand in cand raspunde-I politicos vorbitorului, dar tine-ti mintea la propriul tau subiect.

DISCUTIA:

Dup ace fiecare persoana a avut ocazia de a vorbi, discutati despre cum v-ati simtit in timpul activitati.. A semanat asta cu viata reala? Cum a fost vorbitorul? Cum a fost sa fii ascultatorul? Cum a afectat comportamentul ascultatorului ceea ce ai spus tu ca vorbitor? Cat de des crezi ca are loc acest tip de ascultare?
Activitatea II
Formeaza iarasi grupuri; ai 5 minute ca sa duci la bun sfarsit aceasta activitate. . Alege o persoana care sa vorbeasca. Aceasta persoana ar trebui sa isi discute propria problema de personalitate sau de comunicare. (#3 de sus)

VORBITORUL
Incearca sa fii deschis si sincer in ceea ce priveste sentimentele tale. Imagineaza-ti ca este foarte important pentru tine sa iti discuti problema si trebuie sa depui efort pentru a tine atentia concentarata asupra problemei tale. Nu-ti parasi rolul de vorbitor daca poate fi de folos.

ASCULTATORII:
Regual pentru voi este sa va supuneti regulile de conversatie; san u fiti prea nepoliticosi, dar incercati sa aduceti conversatia in jurul propriului vostru subiect. Daca ajungeti sa fiti vorbitor incearca san u lasi pe altcineva sa preia discutia.
Dupa 5 minute de discutat exercitiul, raspundeti la aceleasi 5 intrebari pe care le-ati discutat dupa activiattea 1.
In mod evident, aceste activitati nu modeleaza ceea ce noi am putea denumi comuniacre interpersonala de calitate. Discutati, la ora de curs, care sunt cauzele si/sau sursele pentru acest tip de comportament. In alte cuvinte, de ce o facem? Apoi discutati ce poate fi facut pentru a transforma situatii similare de viata in comunicare interpersonala mai de ciliate. Ce ai putea facwe, intr-o situatie similara, daca ai fi vorbitorul? Dar ascultatorul?


Aplicatie de grup: Distorsionarea mesajului

Sase voluntari ar trebui sa iasa din incapere sis a intre apoi unul cate unul. O poveste scurta, oferita de instructor, va fi citita catre primul instructor care intra in ancapere. Acea persoana va repeat ce isi aminteste catre urmatoarea persoana care intra in camera pana cand toti cei sase au intrat au auzit si au repetat povestea. Odata ce ultima persoana a repetat povestea, citeste tare povestea originala.

Ascultatorii:

Ascultati atenti. Sa nu aveti reactii vizibile la ceea ce auziti. Dup ace toate persoanele vor fi aduse in incapere, puneti pe cineva sa citeasca ce urmeaza: Veti auzi o poveste. O veti auzi o singura data asa ca ascultati foarte atenti. Nu puteti adresa intrebari odata ce povestea incepe. Atunci cand povestea se termina, o vei repeat la urmatoarea persoana de afara. Intelegeti instructiunile?

Povestea

Louice, Bill si Janice lucreaza impreuna intr-un restaurant. Janice supervizeaza schimburile de pranz si cina iar Louise si Bill sunt ospatari. Toti trei lucreaza impreuna la acest restaurantde trei ani.
La inceputul serii de vineri Janice Janice ii avertizeaza pe toti ospatarii ca patronul restaurantului va cina la ei. In tercut, proprietarul facuse rar vizite surpriza. Toti angajatii sunt decisi sa ii ofere patronului cele maibune servicii; totusi, deoarece ei nu l-au mai vazut nicioadta pe proprietar si pentru ca mai stiu cat de mult se aglomereaza uneori managera lor, Bill si Janice isi fac griji ca nu il vor recunoaste pe big boss.
In toiul cinelor, Louise vede un cuplu pe care il suspecteazaa fi seful si sotia sa, darn u are ocazia sa verifice acest lucru cu Janice. Bill trebuie sa o roage pe Janicesa il ajute cu o masa cu sase cine pretentioase si astfel ea isi neglijeaza masa speciala. Cuplul porneste o discutie cu cei de langa ei, acre se dovedesxc de fapt a fi adevaratii proprietari.
Va puteti imagina ce se intampla atunci. Janice este criticata pentru management inefficient, Bill trebuie sa accepte sa primeasca training pe cum as gestioneze grupuri mai mari, iar Louise este aproape concedita pentru ac isi neglijeaza clientii, in ciuda insistentelor ei ca doar incerca s ail ajute pe Bill.

Discutie

Ce s-a intamplat cu povestea? Ce a fost adaugat? Ce s-a pierdut? Cum ar fi schimbat povestea daca ascultatorii ar fi putut adresa intrebari? Chiar daca este un fel de joc, in ce feluri se aseamana cu viata reala? Poti aplica ceea ce tocmai ai invatat la propriile tale abilitati de comunicare?


Aplicatie de grup: Parafrazarea

Pentru a incheia acest exercitiu, trebuie sa faci parte dintr-o diada. Instructorul tau te va va aseza impreuna cu alt coleg de clasa cu care nu esti de acord in privinta unui subiect care este important pentru voi amandoi. Ti se va cere sa completezi un chestionar sau sa iti arati pozitia ta in privinta unui subiect sensibil (spre exemplu, pedeapsa capitala, rugaciunile in scoli, legalitatea avorturilor) astfel incat diada sa asigure contrastul necesitrat de acest exercitiu.
O persoana incepe ca speakerul desemnat, celalalt ca ascultator.Vorbitorul incepe prin a-si exprima in doua minute propriile idei si argumentand care are sau nu dreptate.
Ascultatorul nu vorbeste in timp ce vorbitorul incepe sa isi exprime subiectul, dar ar trebui sa participe sis a confirme nonverbal. Odata ce vorbitorul a terminat cu afirmatia initiala, ascultatorul ar trebui sa practice urmatoarele abilitati, in ordinea in care sunt prezentate mai jos:


1. Reformuleaza ceea ce auzi cu propriile tale cuvinte.
2. Cere-i celeilalte persoane sa confirme- a reusit parafraza ta sa surprinda ceea ce incerca sa iti comunice cealalta persoana?
3. Cere-i vorbitorului explicatii sau ilustratii ca o modalitate de a explica in situatii dificile.
4. 4. Daca este potrivit, cere definitia unui termen sau cere
5. 5. “Ce vrei sa spui atunci cand il folosesti?”
6. Raspunde la sentimentele continute si la indiciile nonverbale observate precum si la mesajele verbale.
7. Creeaza o metafora despre care tu crezi ca surprinde esenta punctului de vedere al vorbitorului pe acest subiect. Nu-ti afirma inca propria ta opinie asupra subiectului.
8. Cere-i confirmarea celeilalte persoane- captureaza metafora ta esenta a ceea ce el incerca sa afirme? Cere-i vorbitorului sa mai construiasca in jurul acelei metafore, sa adauge la ea ca o modalitate de a-si clarifica propria pozitie.

Odata ce ai practicat toateaceste abilitati, schimba rolurile si repeta procesul.
Cum este aceasta situatie diferita fata de situatiile de comunicare zilnice? In ce fel sunt asemanatoare? Ai fost frustrat, la fel ca si ascultatorul, de faptul ca nu ti-ai putut exprima opinia imediat? Ai aflat ca, in calitate de vorbitor, te-ai simtit mai putin defensiv pe masura ce ai inceput sa iti exprimi parerea? De ce sau de ce nu? Cat de mult parafrazezi in intalnirile de zi cu zi pe care le ai tu cu alti oameni? In care dintre situatii te vezi parafrazand mai mult si daca te simti comfortabil in aceasta situatie?

REDAT DIN CARTEA tOGETHER- cOMMUNICATING INTERPERSONALLY

Cauza-efect aplicata in comunicare
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-07 11:25
Rationamenul cauza-efect este unul dintre comportamentele care ne ajuta
sa organizam informatiile brute pe care le percep simturile nostre.

Doar ca, aplicata in comunicarea interpersonala-
acest mod de organizare poate fi foarte daunator.

De obicei, atunci cand no aplicam rationamentul cauza-efect,
traducem acest lucru in comunicare incercand sa aratam cine este de "vina" pentru cele intamplate.

Este o abordare foarte frecventa, mai ales in cazul barbatilor care se cred "rationali".
(si este unul dintre patternurile caracteristicile celor aflati pe ANALOGIC)
http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Ei bine, este INUMAN- CAUZA EFECT IL APLICI LA MATEMATICA, LA PROGRAMARE,
NU INSA SI IN COMUNICAREA DINTRE OAMENI.

Autorii cartii Together vorbesc despre
trei lupe prin care noi alegem sa percepem comunicarea.

Va rog sa fit foarte atenti si sa va ganditi serios la ce fel de lupa folositi voi insiva,
pentru ca de aici pornesc toate greselile.

Si va spun de la inceput
lupa corecta prin care trebuie as percepem comunicarea
este analiza tranzactionala .


Dar sa revin la cela trei lupe prin care putem intelege comunicarea:

1. Prima este conceptia despre comunicare ca fiind o actiune- pe care tu i-o aplici altcuiva.
Este asemanatata cu “acul hipodermic” pentru ca in aceasta abordare, ai impresia ca tu ii injectezi interlocutorului continutul in cap, exact ca atunci cand faci o injectie. Aici doar cel care face actiunea (comunicatorul) este luat in seama. Cel care primeste informatia, receptorul, are un rol pasiv; in aceasta conceptie emitatorul nu primeste feed back de la receptor si nu isi regleaza comportamentul in functie de interlocutorul sau.

2. O a doua conceptie (lentila) prin care putem percepe comunicarea este cea a ‘mingilor de biliard”; apare atunci cand aplicam, cauza-efect in comunicare; avem impresia ca comportamentele in comunicare ale oamenilor sunt o serie de cauza efecte si incercam sa explicam ca “x a facut ceva ca reactie/ raspuns la ce a a zis/facut y…etc”

In aceasta faza devii constient de receptor, asa ca este un progres pentru ca nu mai este doar emitatorul; cel care face comunicarea primeste feed back; insa abordarea tot nu este cea corecta; ai impresia ca ceea ce faci/ii spui cumva, il face pe celalalat sa actioneze/ spuna intr-un anume fel. In aceasta faza, esti in continuare pe o pista gresita. Esti prea putin constient de alegerile pe care le facem atunci cand comunicam.
De obicei, in aceasta situatie, ai impresia ca lucrurile sunt previzibile si controlabile.
De aici decurg de multe ori si self fulfilling prophecies.

3. Aboradrea cea mai corecta este cea a ANALIZEI TRANZACTIONALE, a negocierii eurilor.

Ca sa devenim mai umani, mai personali est nevoie sa intelegem
acest tip de abordare si sa incepem sa o aplicam in viata noastra.

Comunicarea este un process tranzactional in care are loc in continuu negocierea eurilor. Atunci cand doua persoane discuta, fiecare opereaza cu trei imagini: eul meu (my me), taul mu (my you) si cum cred eu ca ma vezi tu pe mine (my your me); deci, in total, cand suntemoi, exista sase euri pe care noi le negociem in continuu.

De asemenea, noi facem optiuni de alegere, atunci cand discutam (negociem eurile)

De aceea va spuneam ca, printre diferentele intre human si nonhuman este ca atunci cand esti human faci alegeri;
iar cand nu esti human, doar reactionezi- ca in exemplele decauza efect…

Deci acum sa va spun care sunt cele
4 alegeri de COMUNICARE pe care le facem
atunci cand negociem identitatile.

Sensibilitate deschisa (ALEGEREA 1)

stereotipie deschisa (ALEGEREA 2)

Sensibilitate inchisa (ALEGEREA 3)


STEREOTIPIE DESCHISA (ALEGEREA 4)

si sa revin la

PRIMA ALEGERE- SENSIBILITATE DESCHISA

Cand alegem sa percepem caracteristicile umane ale celui de langa noi; suntem constienti si inregistram raspunsurile si ajustam mesajul in functie de acest feed back; dialogul il construim impreuna- amandoi participam; ceea ce construim este impreuna si apare intre noi; nu in mine sau in tine.
Ascultam activ (inseamna ca emitem semnale ca ascultam); multi au impresia ca asculta, insa au o privire si expresie de om mort. Facem nexting, adica ducem discutia mai departe.
Zambim, simtim, ne exprimam ce simtim; nu vorbim in termeni generali, vagi impersonali si rationali; folosim eu adesea si incercam sa aratam ca ce exprimam reflecta perceptiile noastre; cand folosesti termeni vagi si generali, esti impersonal si il dezumanizezi si pe cel de langa tine. Alin parca este un robot, nu un om.

ALEGEREA 2- STEREOTIPIE DESCHISA

Este situatia strainului din tren. Orice persoana ar fi in locul lui, el ar primi aceleasi informatii. Cand alegi acest tip de comunicare esti deschis; vorbesti despre viata ta amoroasa, despre succesele si esecurile personale. Tu esti deschis, insa nu esti constient de caracteristicile umane ale persoanei cu care vorbesti. Orice om in locul lui ar primi aceleasi informatii de la tine.


ALEGEREA 3- SENSIBILITATE INCHISA


Apare atunci cand i te adresezi persoanei de langa tine ca si cum ar fi “the filler of a role” Noi indeplinim multiple roluri in viata. Suntem sot/ sotie, copil, mama/tata, angajat/angajata, cumparator, etc. Atunci cand li te adresezi in mod constanti celorlalti ca si cum ar fi “the filler of a role”, si vezi doar caracteristicile lor care tin de aceste roluri, folosesti sensibilitate inchisa.
Imagineaza-ti un exemplu.
Mergi la magazine si ceri trei baterii. Ii vorbesti doamnei ca si cum ar fi o vanzatoare. Daca i-ai spune, vai ce zambet frumos aveti, sau ce rochie draguta aveti azi, deja incepi sa fii mai uman si sa tedresezi ca si cum ati deveni constient de caracteristicile ei umane, personale, unice.

Este rau sa tratam astfel oamenii? Nu trebuie sa ganditi asa. Poate ca nu sunteti interesat sa creati o relatie de lunga durata cu angajata de la supermarket.

Insa daca va tratati sotia in mod constant ca si cum este doar mama, sotie, menajera, etc- cu sensibilitatea inchisa, asta poate sa fie INUMAN, DUREROS. Pentru ca casnicia este o relatia de viata si sa tratezi in mod repetat cu sensibiltate inchisa, oamenii apropiati, este cumplit de dureros.

Inca odata, repet, este nevoie sa incepeti sa constientizati aceste alegeri de comunicare pe care le putem face.
Le puteti folosi pe orisicare, insa trebuie sa fie adecvate (appropriate) pentru context.


Ultima alegere pe care o putem face atunci cand negociem eurile este

ALEGEREA 4- STEREOTIPIE INCHISA


Cand spui aceleasi lucruri si nu esti constient de partea umana a celorlati.





Mai exista si o a cincea alegere de comunicare.
Aceasta are loc atunci cand nu esti implicat.

ESTE DISCONFIRMAREA

Cand alegi sa te porti cu celalalt de parca nu ar exista.

In culturile vestice, la albi, trei situatii de comunicare pot aparea cand faci disconfirmarea:
1. schimbi subiectul

2. te porti de parca celalalat nu ar fi existent (indiferenta)

3. nu te implici


Acestea sunt niste forme de neimplicare care, de fapt
sunt niste comportamente de masa. Sunt de fapt o schizofrenie colectiva.

Alin se poarta foarte frecvent in felul acesta si este foarte dureros.

Cititi mai jos, va rog, descrierea Virginiei Satir despre un comportament de masa
COMPUTING
sau altfel spus dspre oamenii rationali
care cred ca separa rationalul de sensibilitate
si care iti spun mereu ca nu esti rationala
si care nu stiu sa asculte activ

http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Pentru ca aceasta negociere a eurilor apare intre oameni, eu nu pot sa negociez de una singura. Pot ajuta acest proces, il pot incuraja pe interlocutorul meu, insa nu ii pot face temele celui de langa mine.

Eu pot sa fiu mamica comunicarii;
daca Alin alege constant sa aplice disconfirmarea,
adica indiferenta, tu nu existi, eu nu ma implic, etc, eu nu pot sa fac dialogul de una singura.

Asta este schizofrenia; si da, va pot spune clar. Alin este schizofrenic.
Alin nu alege nici una dintre cele patru situatii de negociere a eurilor in cea mai mare parte a timpului de comunicare.

Alin alege in mod constant disconfirmarea
si poate, in cel mai fericit caz, sensibilitatea inchisa.

Chiar si atunci cand oamenii incep sa constientizeze aceste alegeri,
daca ei continua sa faca aceleasi alegeri,
aceasta este schizofrenie.

Si cel mai rau este ca ii condamni la schizofrenie si pe cei de langa tine.


Mai jos, redau din Together in intregime capitolul 2

Capitolul 2


PROCESUL COMUNICARII UMANE


Sumarul capitolului:

Comunicarea umana este tranzactionala
Actiune, “Acul hipodermic” sau perspectiva “conduita”
Perspectiva interactiva sau “Mingea de biliard”
Perspectiva tranzactionala: interdependenta, negocierea eurilor, renuntam la “vina” sau “invinuire”

Comunicarea umana este situationala
Factori de mediu (environmental factors)
Factori psihologici
Factori relationali

Comunicarea umana include
Mesaje si metamesaje
Metamesaje verbale si nonverbale
Metamesaje legate de continut si despre relatii
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

OBIECTIVELE CAPITOLULUI

Dupa ce vei parcurge acest capitol, va trebui sa poti sa

Sa intelegi cum perspectiva sau “lentilele” pe care le alegi, iti afecteaza ceea ce vezi.
Sa distingi intre ceea ce vei vedea atunci cand te uiti la comunicare prin “lentile”de :actiune, interactiune, sau “lentile” tarnzactionale
Sa definesti o tranzactie ca un eveniment in care participantii se definesc pe ei unii in relatie cu ceilalti
Sa identificiprimele parti de mediu ale unei situatii de comunicare
Sa descrii principalele parti psihologice ale situatiei de comuniacre
Sa explicit partile de relationare ale situatiilor de comunicare
Sa distingi intre mesaje si metamesaje
Sa oferi exemple despre metamesaje verbale si nonverbale din propria ta comunicare
Sa dai exemple despre metamesajele legate de continutul comunicarii si metamesaje despre relatia dintre comunicatori.



In capitolul I noi am definit”comunicarea interpersonala” ca fiindtipul de comunicare care apareatunci cand oamenii implicate isi vorbesc si se asculta in feluri care le potenteaza propria umanitatea sip e cea a interlocutorului. Noi ne-am concentrate pe continuum-ul impersonal--------interpersonal si am inceput sa descriem atitudinile si comportamentele care poti ajuta sa misti comunicarea pe scala mobile. Pe parcursul capitolului accentual nostrum a fost pe partea “interpersonala” a termenului de “comunicare interpersonala”. Noi am ignorat partea de “comunicare” sau, mai exact, am presupus ca ai o intelegere destul de clara a intelesului pentru acesti termen astfel incat sa putem sa facem mai clare urmatoarele discutii.
Noi nu mai verm sa mai continuam cu7 aceasta afirmatie. “comunicarea interpersonala” este un subset (un tip de calitate) a comunicarii umane si, pana ne clarificam cu privier la procesul comunicarii, nu vom fi in stare sa mergem mai departe. Asa ca sa intelegm mai bine acest aspect.
Atat experienat noastra cat si cele mai bune cercetari prezente demonstreaza ca cea mai corecta perspective asupra comunicarii este una care recunoaste trei caracteristici primare.

1. Comunicarea umana este tranzactionala; nu este doar o actiune sau o interactiune.
2. Comunicarea umana este complet situationala; este in mod semnificativ afectata de mediul ei, de context sau de setari (settings).
3. Comunicarea umana este un amestec de doua niveluri informationale, mesaje si metamesaje.

Scopul nostru in acest capitol este sa despachetam sis a explicam aceste trei caracteristici ale comunicarii umane. Cand tu vei termina acest capitol, vei avea o intelegere asupra procesului comunicarii care sa completeze intelegerea generala a tipurilor de comunicare oferite in Capitolul 1. Acaesta intelegere ar trebui sa te tina departe de pericolul supersimplificarii procesului de comunicare in feluri in care multi oameni o fac. Si aceasta te va pregatipentru resturile concepteleor pe care le discutam in capitolele 3 si 4, pareta din acrte cu abilitatile, si aplicatiile contextuale se gasesc in Capuitolele 10 si 11.


COMUNICAREA UMANA ESTE TRANZACTIONALA
Perspectiva actiiunii (the action view)


Daca ar fi sa intrebi oamenii de pe strada cum vad ei comunicarea, el sau ea ti-ar raspunde probabil ca “inseamna sa iti transmiti ideile” sau “comunicarea inseamna sa te faci pe tine inteles”. Baga de seama cum aceasta perspectiva face din comunicare ceva ce face un om; este o actiune pe acre o deruleaza o persoana. Conform acestei definitii, treaba comunicatorului este sa mestereasca un mesaj si sa il injecteze in capul ascultatorilor. Iata de ce oamenii numesc aceasta perspectiva “acul hypodermic”. Din acest punct de vedere, procesul implica in primul rand ca tu sa injectezi in altcineva un mesaj pe care tu inainte l-ai precreat. Urmatoarea diagrama ilustreaza tipul de imagine care merge cu acest tip de abordare.

COMUNICAREA CA ACTIUNE



MESAJ SITUATIE
COMUNICATOR---------------------à AUDIENTA
SITUATIE




Aceasta perspectiva asupra comunicarii functioneaza atunci cand ii auzi pe oameni spunand ceva de genul: “M-am asigurat ca ei au inteles; le-am desenat pe o bucata de hartie si le-am repetat de doua ori directiile.” Sau “Nu e de mirare ca nun e intelegem bine pentru ca ea nu comunica bine” sau “Asistentul acela ma plictiseste”. Din acest punct de vedere, comunicarea eset o actiune care este determinate integral de alegerile comunicatorului. Conform acestei abordari, faptul ca ea “nu comunica bine” face ca noi sa nu ne intelegem bine, sau sentimentele mele se datoreaza profesorului “care imi injecteaza plictis in mine”.
Michael reddy se refera la aceasta perspective ca “o metafora a conduitei”, credinta ca un vorbitor “isi pune ideile (obiecte) in cuvinte (containere) si le trimite (printr-o conduita) catre unascultator care ia ideea/obiectul din cuvinte/containere”. Aceasta metafora razbate din expresii de genul : “Este greu sa facem sa ajunga acea idée pana la el”; “Eu ti-amj dat acea idée”; “Motivele tale au ajuns direct la noi”; “Este greu sa imi pun ideile in cuvinte”; si “cuvinetle lui poarta putin inteles”.
Daca ai reflecata doar putin la unele dintre aceste afirmatii, ai recunoaste cat sunt de distorsionate. Spre exemplu, un asistent nu iti poate injecta plictis. Plictiseala este un sentiment si tu poti sa ai acces doar la ideile si la plictiseala ta. Cuvintele si actiunile asistentului pot sa iti afecteze propriile sentimente si idei, insa ele nu pot sa transporte continuturi mentale dintr-o minte in alta. Raspunsul tau este afecatt de starea ta si de lucrurile pe care alegi sa iti concentrezi atentia iar actiunile asistentului sunt de asemenea afectate de catre feedback-ul pe care tu i-l transmiti. Cu alte cuvinte, doar din aceste exemple este destul de clar de ce acest model al actiunii comunicarii este incomplet si gresit. Atunci cand tu vezi comunicarea ca fiind doar o actiune, ignore rolul ascultatorului in acest process. Aceasta perspective terce cu vederea raspunsul sau feedback-ul ascultatorului, ceva ce este mereu prezent atunci cand oamenii comunica. Chiar si la telefon, noi scoatem sunete ca sa aratam caascultam. Dac te indoiesti de importanta acestui feedback, incearca sa faci liniste totala si vezi auzi cum cealallta persoana intreaba “Mai esti acolo?”
Ca o concluzie, conceptia obisnuita ca comunicarea este o actiune, ceva ce unul ii face altuia, este in mod drastic suprasimplificat. Aceasta perspective ignora efectele pe care factorii din afara, situationali, i-ar pueta avea si presupune ca mesajul pe care comunicatorul il trimiet este exact mesajul pe care ascultatorul il recepteaza. Este de asemenea inselatoare pentru ca sugereaza ca vorbitorii sunt active si asculattorii sunt pasivi, asta insemnand ca mesajele se misca doar intr-o directie.


PERSPECTIVA INTERACTIONALA



Un pas catre imbunatatirea perceptiei pe acre o ai despre comunicare, este sa constientizezi feed-back-ul, as recunosti ca comuniocarea este mereu afectata de raspunsurile pe acre noi le primim de la alte persoane sau delapersoanele implicate. Cu alte cuvinte, este mai correct sa percepem comunicarea ca o interactiune, un process de influenta comuna si reciproca.


COMUNICAREA CA O INTERACTIUNE

MESAJ

EXPEDITOR (SENDER) RECEPTOR (RECEIVER)

FEEDBACK



Punctul de vedere al interactiunii pune accentual pe ideea ca comuniacrea implica nu doar actiune ci actiune si reactie, nu doar stimuli, ci stimuli si raspunsuri. Conform acestei perspective, un “bun” comunicator nu doar pregateste mesajele cu mare grija si le transmite cu mult tact ci de asemenea si urmareste foarte atent la procesul asu de comuniacre. Studiul comunicarii umane devine un studiu despre cum vorbesc oamenii si despre cum raspund ei.
In vreme ce perpectiva actiunii este modelul comunicarii al“acului hypodermic”, perspective interactionala este in esenta un model al “o mingii de biliard”. Din perspectiva interactionala comuniacrea functioneaza ca o masa plina cu mingi de billiard. Mingea principala loveste mingea cu numarul asse, care la randul ei o lovest pe cea cu numarul 15, care se loveste de margine si se duce catre gaura unde o intalneste pe bila numarul 3 si apoi pe acesta reuseste sa o introduca in gaura. Din punctual de vedere al comunicatii inteactionale, exact in felul acesta functioneaza si comunicarea inter oameni: jack tipa la Jill, si Jill se rasteste la Mary, asa ac Mery o loveste pe asistenta ei cu batul de cioban. Apoi asistenta o loveste pe oaie, iar Jack devine si mai furios pentru ca oile fac un zgomot atat de mare. Procesul este numai cauza si efect, stimul si raspuns.
Desi perpectiva interactionala este o imbunatatire daca o comparam cu perpectiva comunicarii ca actiune, totusi inca mai are niste neajunsuri. Cel mai serios, credem noi, este ca perspective inetractionala distorsioneaza comunicarea umana tratand-o ca pe o serie de cause si efecte sau stimuli si raspunsuri. Spre exemplu, aminetste-ti care este ultimul moment in care ai avut o discutie cu cineva pe care il cunosti. Care a fost stimulul care te-a determinat sa o saluti pe cealalta persoana; salutul ei? Felul in care arata? Astepatrile tale de a vedea ca isi doerste sa vorbeasca cu tine? A fost salutul tau un raspuns, sau a fost un stimul pentru ce ea urmeaza sa spuna mai departe? Sau ambele? Ce te-a determinat as spui ce ai spus: ce a spus cealalata persoana? Ce anume ai crezut ca inseamna vorbele si tonul vocii celeilalte persoane? Ce ai simtit tu despre ce a spus si felul in acre cealalata persoana a vorbit? Esti capabil sa distingi clar intre “stimuli” si “raspunsuri” in cadrul acelei conversatii asu intre actiuni, ipozele despre reactii si reactiile insele?
Psihologul george Kelly a scris ca a reusot sa renunte sa mai caute sa isi dae seama care este realtia dintre stimuli si raspunsuri. El a spus, “unii dintre prietenii mei mi-au spus ca lumae este plina de s si de r si ca este nerealist din partea mea san u incerc as ii gasesc. Insa cand le-a venit lor randul as ii defineasca au devenit foarte vagi in privinta lor.”
Aici, suntem si noi de acord. Noi credem ca este ceva mai correct sa privim comunicarea ca pe o interactiune decat sa o percepem ca fiind doar o actiune pe care o persoana o face. Insa dac ate opresti la perspective interactiunii, inca o sa mai experimentezi probleme. Dintr-un anumit motiv, perspectiva “mingii de biliard” asupra comunicarii care pune accentul pe “stimuli si raspunsuri” sau pe “cauza si efecte” sit e incurajeaza pe tine sa te concentrezi pe vina cui este si cine a cauzat aparitia problemei. De obicei este aproape imposibil sa spui cine a pornit-o sau cine trebuie sa fie invinuit; experientele si relatiile umane pur si simplu nu sunt in felul acesta. Si mai important, atata vreme act oamenii sunt prinsi in gasirea vinovatului si in blamare, ei nu vor fi capabili sa faca pera multe ca sa isi imbunatateasca situatia in care se gasesc.
Pana cand nu ajungi sa treci dincolo de perpectiva acului hypodermic si a mingiilor de billiard, este greu sa te abtii de la a te infuria pe persoanele care te critica sau sa te abtii sa devii defensive atunci cand esti evaluat sau controlat. Pana cand nu vei vedea comuniacrea mai mult decat ca pe o actiune sau interactiune, este greu sa tii evidenta la multitudinile de lucruri complexe, interdependente si in continua transformare care schimba permanent relatia cu persoanele apropiate tie- iubita, sotia, familia si colegii de lucru mai apropiati. De fapt, toate atitudinile si abilitatile de comunicare despre care vom discuta mai departe in acest capitol vor incepe sa capete sens atunci cand punctual tau de vedere este unul corect. Si cea mai corecta abordare este cea tranzactionala.


Perspectiva tranzactionala



Dupa cum am mai spus deja, o modalitate prin care poti sa dezvolti o perceptie corecta asupra comunicarii este sa recunosti ca este o tranzactie, nu doar o actiune sau o interactiune. Cand folosim cuvantul tranzactie in sensul acesta, mergem nmai departe de ce vera sa spuna parafraza “tranzactie de afaceri”. Si noi nu o folosim nici in sensul de “analiza tranzactionala” sau “psihoterapie” tranzationala. Nun e referim la nimic atat de esoteric. Noi ne luam termenul dintr-un dictionary al termenilor psihologici care spune ac o tranzactie este “un eveniment in care toate partile aspectele evenimentului concret deriva deriva din existenta si din natura participantilor la eveniment”. Cu alte cuvinte, o tarnzactie este un eveniment in care noi cei care suntem (existenta si natura noastra) reiese din insusi acest eveniment. Comunicarea umana este tranzactionala si asta inseamna ca ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla deriva din faptul ca persoanele se definesc in relatie cu persoanele implicate.
Acest process se intampla in permanenta. Hainele tale fac parte din mesajul “iata cum ma definesc eu pe mine”, la fel cum si hainele noastre. Tonul vocii tale arata cum te definesti tu pe tine in relati cu situatia si cu persoana cu acre discuti. Aminteste-ti de cum este sunetul vocii tale atunci cand vorbesti cu un copil fata de care te definesti ca fiind superior. Contrasteaza asta cu tonul vocii tale atunci cand esti un subordonat in discutie cu seful sau cand vorbesti un parinte. Atingerea, distanta, contactul visual, si alegerea cuvintelor, toate contribuie la definitia ta despre sinele tau. Priveste la felurile in care noi ne-am definit in relatie cu tine in aceasta carte- cuvintele pe care noi le-am ales, exemplele de care ne-am folosit si tot asa. De asemena noi facem niste presupozitii despre felul in cre tu te definesti pe tine insuti, si partial din ceea ce incercam noi este sa raspundem la ceea ce noi credem ca este o definitie a identitatii tale. Sin u ne putem abtine as nu facem aceste lucruri. Acest process al definirii identitatilor si de raspuns la definitia pe care si-o face altul despre tine are loc ori de cate ori oamenii comunica.
In mod clar, acest process de definire a sinelui are propriile asle limite. John este barbat, are 45 de ani, sin u poate sa spuna despre el ca este femeie si care 18 ani si ochi albastri. Insa el poate sa ofere desper sine o definitie care arata ca se percepe mai masculine- sau mai feminine- decat tine, si intr-un anume fel ca se simte mai tanar sau mai batran decat tine. Apoi tu decizi daca raspunzi la definitia sinelui pe care el o prezinta si rapsunsul tau ne va ajuta sa definim imaginea sinelui tau pe care tu i-o prezinti. Prin urmare, chiar daca nici unul dintre voi nu va puteti schimba in mod absolute identitatea, cine sunteti voi doi este afectata de erlatia pe care voi o aveti.
Retine ultima propozitie. Noi nu spunem ca tu imi determine definitia mea despre mine sau ca eu am ultimul cuvint in ceea ce priveste definitia ta. Mai degraba, definitiile despre identitatile noastre sunt afectate de relatiile dintre noi. Asta inseamna ca ele sunt interdependente: ceea ce eu fact e afecteaza pe tine si ce faci tu ma afecteaza pe mine, inas nici unul nu il determina ori il controleaza complet pe celalalt.
Gandeste-te la termenul ‘inetrdependent” pentru un minut. Daca Mark si Marcia ar fi interdependenti, atunci nimic din c ear face Mark nu ar afecta-o pe Marcia si viceversa. Mark ar putea sa spuna glume amuzante, sa ii ceara Marciei bani, sau sa cheltuiasca toti banii lor pe droguri si el nu ar afecta-o deloc pe Marcia. Pe de alta parte, daca Mark ar fi dependent de Marcia, ea ar fi capabila s ail controleze. El nu ar mai putea sa faca nimic fara ea, si ar trebui as faca exact ceea ce el ii cere. Insa interdependenta nu inseamna nici unul dintre aceste lucruri. Interdependenta inseamna ca o schimbare intr-o parte a sitemului afecteaza toate partile sistemului insa nici o paret nu ocontroleaza sau o afecteaza pe oricare alta. Ca as o formulam in termeni mai omenesti, interdependenta inseamna ca ceea ce face u te afecetaza pe tine si ceea ce faci tu ma afecteaza pe mine, insa nici unul dintre noi nu determina comportamentele si sentimentele celuilalt.
Oricand doi oameni comunica, ei sunt interdependenti. Daca Mark ii spune Marciei o gluma despre care el crede ca este amuzanta, iar Maria ramane tacuta, urmatoarea miscare a lui Mark va fi afectata de raspunsul Marciei iar definitia lui Mark despre sine in acesta situatie va fi afectata de tacerea Mariei. Se poate intampla chiar si mai subtil. Chiar daca Marcia nu este constienta de asta, conceptia ei despre sine poate fi influenatta de tonul vocii al lui Mark sau de lipsa de contact visual si daca arspunsul ei se reflecat in comuniacrea ei, probabil ca comportamentul lui Mark se va schimba.
Dupa cum te-ai putea astepta, este mult mai dificil sa descrii intr-o imagine o tranzactie decat sa desenezi o actiune sau o interactiune. Cel mai apropiat model al evenimentului pe care noi il cunoastem este “legaturi de uniune” (bond of union) pe care noi il stim de la MC Escher. Acesta ilustreaza graphic doua persoane ale caror existente si vieti sunt interdependente. Fiecare dinter ei este”ofunctie” in sensul mathematic, al celuilalt, astfel incat nu sunt doar ca benzile care le unesc capetele in partea de sus si de jos; ei se mai intersecteaza intr-un punct additional. Aceasta imagine nu surprinde toata schimbarile dinamice care alcatuiesc procesul dinamic, insa arata felul incare “cine suntem noi” este afectata de contactele noastre cu ceilalti.
Ca sa reluam, poti sa privesti comuniacrea umana ca fiind procesul acului hypodermic- daca vrei, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ceea ce se intampla in jurul tau. Sau poti sa o vezi ca pe o mingie de biliard sau ca pe un proces interactional, dar de asemenea vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. Tu vei pierde procesul continuu si interdependent al definitiilor despre sine si al raspunsurile la definitiile celuilalt- negociere eurilor-(negotiation of selves)- sit u nu vei putea sa vezi clar acest proces pana cand nu vei intelege clar ca comuniacrea este o tranzactie, un proces definit de chiar aceasta intamplare. Toata comuniacrea umana este tranzactionala. De cate ori noi comunicam, noi mereu suntem implicate inetrdeopendent de procesul negocierii eurilor. Uneorii oamenii baga de seama ca fac acest lucru,iar alteori nu. Noi sunetm convinsi ca atunci cand ei nu fac asta, cand ei uita sau ignora faptul ca comunicarea umana este tranzactionala, este mult mai greu sa ai acel contact interpersonal despre acre am vorbit in capitolul1.
Motivul principal pentru care atunci cand tu percepi comunicarea ca pe o actiune, tu nut e concentrezi ep ceea cese intampla intre persoanele implicate. Tot ceea ce vezi sunt alegerile unei persoane, comportamentul unei persoane. Atunci acnd vezi comunicarea ca pe o interactiune, tu inca nu vezi ce se intampla intre persoana A si persoana B. Din perspective interactionala, fiecare persoana pare sa functioneze ca o minge sofisticata de biliard; actiunile fiecaruia sunt afectate de celalalat insa asta nu schimba cine suntem noi.
Atunci cand adopti un puct de vedere transactional, totusi, nut e poti abtine as nu vezi ceea ce este intre persoanele implicate. Daca, spre exemplu, iti concentrezi atentia doar pe persoana A, tu recunosti ca de vreme ce persoana A este cel acre este doar in relatie cu persoana B, vatrebui sa te uiti imediat la ceea ce este intre ei. La fel se intampla si cu persoana B. Pentru ca cei care sunt persoanele- “existenat si natural or”- rasare din intalnirea sau din contactul lor reciproc, nu poti sate abtii san u te concenterzi pe intalnire in sine mai degraba decat pe indivizii care se intalnesc.
Noi verm as accentuam ideea ca “actiune”, “interactiune” si “tranzactie” nu eticheteaza trei niveluri diferuiet ale comunicarii. Noi nu vrem as spunem, spre exemplu, ca soldatul care tip ape camp la soldatiisai sa lupte, face o actiune, ca sa sstrigi pe un teren sis a primesti raspunsuri nu este interactiune si ca sa porti o conversatie intima este “tranzactionala”. Nu asta vrem noi sa spunem”. Toate aceste evenimente sunt tranzactii. Este posibil ca tu as le percepi ca pe actiuni sau interactiuni, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. : felul in care comunicatorii se definesc pe sine si unul pe celalalt. Actiunea, interactiunea si procesul transactional sunt pentru comunicare precum lentilelele pentru un microscop. Fiecare iti permiet sa vezi scena, insa doar o lentila iti permite sa vezi procesul definirii eurilor. Asa ca atunci cand vei dori sa vezi acest process, av trebui sa privesti prin lentilele “tranzactionale”. Si ca sa poti misca procesul comunicarii catre personal, va trebui sa poti vedea procesul de definire a eurilor.
Prin urmare, sergentul nostrum de pe camp ar putea as creada ca comunicarea sa este o actiune si ordinele sale “ii determina” (cause) sa “sa sara sis a interbe cat mai este pana sus” La supfrafata ar putea sa para ca asta este tot ce se intampla, . insa doar daca privesti prin lentilele “actiunii”. Si noi stim ca este mai mult legat de comunicare decat poti tu sa percepi prin aceste lentile. Perceptii, alegeri si definitii ale eurilor fac toate parte din ceea ce se intampla. Oamenii care au tendinta san u vada aceste aspecte lucreaza cu o abordare incomplete si gersita a procesului de comuniacre.
SIdeea noastra este ca sunt cateva avantaje atunci cand vezi comunicarea ca fiind un process tarnzactional. Pentru un motiv anume, acesta este modelul cel mai comprehensive dinter toate cele trei abordari. Atunci cand vezi comunicarea ca pe o tranzactie, ai mari sanse sa ii suprinzi toate complexitatile ei importante. Un al doilea avantaj al acestei abordari este ca , dupa cum am spus noi, iti directioneaza atentia catre ceea ce noi credem ca este cea mai importanta trasatura a comunicarii: undeeste ea localizata pe continuum-ul impersona---interpersonal scala. Noi o vedem in felul acesta: daca scopul tau este sa vezi comuniacrea miscandu-se pe acestra scala, atunci va trebui nu sa dai atentie la actiunile sau reactiile unei persoane ci la contactul dintre aceste persoane.
Ca sa rezumam, functia de baza a comunicarii este caracterul ei tranzactional. Asta inseamna doua lucruri: (1) include un process reciprocde negociere a eurilor (vezi capitolul 4) si (2) apare intre persoane. Si ce-I cu asta? Care este diferenta pe care o adduce? Cum va afecta comuniacrea felul in care tu o percepi? Ei bine, mare parte din aceasta carte incearca sa raspunda la acesta interbare. Insa deocamdata, noi iti putem sugera doua tipuri de impacte pe care aceasta idée le-ar putea avea.
In primul rand, atunci cand percepi comunicarea ca fiind tranzactionala, trebuie sa renunti la notiunile de “vina” si “acuza” 9blame). Asta pentru ac vina si acuzele depend de o cauzalitate lineara iar procesul acre este transactional nu poate sa fie si unul linear, causal.
Sa afirmi ca un process este linaer si cauzalinseamna pur si simplu sa spui ca opereaza dupa legi stricte de cauza si effect si mai spui ca cauza si efectul opereaza liniar (linear) mai degraba decat intr-o curba sau un cerc. Un pendul sau o balanta este o simpla ilustrare a cauzalitatii lineare. Este de ajuns sa lovesti dintr-o parte sau sa asezi o gerutate in balanta ac vei face ca celalalt capat sa se ridice si vei putea prezice exact ce anume se va intampla daca faci anumite masuratori; iti terbuie detalii precum gerutatea exacta, forta cu care ai impins, lungimea mesei, flexibilitatea si puterea tablei, etc.
Cauzalitatea lineara se aplica in lumea umana prin termeni precum “vina” sau “acuza”. Atunci cand tu spui, de exemplu” Este vina ei ca a ratat acest deadline; ea nu mi-a oferit la timp informatiile” tu spui caea a cauzat rezultatul acestei situatii exact la fel cum fierastraul face ca cealalta extrema sa se ridice. Acelasi tip de logica apre sa fei aplicata in propozitii precum”Mi-a ranit sentimentele”, “ea a stricat tot programul”, “noi nu am fi ramas confuzi daca el ar fi fost mai explicit” sau “Uniunea sovietica a pornit razboiul rece”. Toate aceste afirmatii traetaza situatiile de comunicare umana de parca ar fi procese cauzate linear.
Inas atunci cand tu vezi comuniacrea umana ca pe un process transactional, toate acestea trebuie sa se schimbe. Tu nu poti sa o explicit referindu-te doar la o parte din procesul comunicarii. Asta ar fi ca si cum ai incerca sa ii explicit trasaturile de personalitatea ale unui copil raortandu-te la un singur parinte. Cum ai putea sa spui ca toata cultura muzicala si talentului lui I se datoreaza doar mamei lui> sau al tatalui? Fiecare copil este un produs al unei relatii,o intalnier intre parinti. Nici unul dintre parinti nu este de vina pentru toate (causes it all).
Asta inseamna cumva ca atunci cand apar probleme nimeni nu este responsabil? Am renuntat la orice posibilitate de a masura? Nu, deloc. Alegerile individuale inca mai fac diferenta, si este clar ca unele alegeri sunt mai bune decat altele-mai etice, mai adecvate, mai umane si tot asa. Inas noi am inlocuit notiunile suprasimplicate si distorsionate desper vina si acuza cu o atentie mai corecta si mai adecvata asupra ambelor parti ale procesului. Noi nu verm sa inlocuim “este vina lui” cu “este vina ei”. “Amandoi sunt de vina” sau “nimeni nu este de vina”. In schimb, iti cerem sa nu mai folosesti cuvantul vina sau cel putin atunci cand vorbesti despre comunicarea intre oameni. Aceasta eset una dintre implicatii atunci cand folosesti lentilele tranzactionale. Vom discuta mai mult desper acest ea in acpitolele urmatoare si va deveni foarte important cand discutam despre conflict in Capitolul 11.
Un al doilea important raspuns la interbarea “Si ce-I cu asta?”este: atunci cand tu percepi comuniacrea ca pe un process tarnzactional, tu recunosti si esti de accord ca nu ii poti controla si determina calitatea doar de unul singur.Cu alte cuvinte, nuu poti face sa apara comuniacre personala de calitate doar tu de unul singur. De vreme ce comuniacrea se intampla inter oameni, tot ce poti tu controla este pareta ta din acel proces.
Asta inseamna cumva ca esti lipsit de putere, ca calitatea comunicarii va fi determinate de ceea ce altii iti fac tie? Iarasi, nu este chiar asa. Alegerile atle, atitudinile si comportamentele tale pot si contribuie la ceea ce se intampla intre tine si altii. De asemenea, poti sa descurajezi asta. Tu poti incuraja, promova, facilita sau ajuta comunicarea interpersonala sa se intample.De asemnea, o poti descuraja.Insa doar tu insuti nu poti controla ceva care este inerent transactional.
Prin urmare chiar face diferenta. Prima caracteristica a comunicarii este ca e tranzactioanla si faptul ca o percepi astfel poate avea un impact major asupra felului in care participi si experimentezi comunicarea.


EXERCITIU---------------------------------------------------------------------------------------


Uneori oamenii spun”sunt cu totul pentru chestia asta tranzactionala, insa uneori comunicarea pur si simplu se potriveste cu modelul actiunii- un mare amfiteatru in care un professor vorbeste cu sute de studenti, spre exemplu.” Ei bine, noi spune ca amfiteatrul poate safie perceput prin “lentilele tranzactionale”.Iata mai jos un exercitiu ca sa intelegi cum functioneaza.
Imagineaza-te cafacand parte din cel mai mare amfiteatru in acre ai fost vreodata si raspunde la urmatoarele intrebari:
1. Cum afecteaza contextul spatial (aranjamentele scaunelor, luminile, temperature si tot asa) comunicarea care are loc?
2. Care factori psihologici (valori, asteptari si tot asa) te afecteaza pe tine in situatia data?
3. Ce feed back-il vezi pe instructor primind de la clasa (spre exemplu, priviri mirate, zambete, obiectye zburatoare). Cum afecteaza acestea comunicarea care are loc?
4. Ce feed-back-uri primeste clasa de la instructor? Cum afecetaza asta comunicarea?
5. ce fel de “construire a persoanei” apaer atunci cand tu esti student? Spre exemplu, comuniacrea din clasa te ajuta sa pari mai intelligent sau mai popular?
6. Ce fel de construire a personalitatii vezi tu ca apare in cazul profesorului?
7. In ce feluri ar fi mai diferite aceste aspecte de construire a personalitatii, daca ai fi cu alt instructor?



COMUNICAREA UMANA ESTE SITUATIONALA


O a doua caracteristica distincta a comunicarii umane este ca este situationala. Asta inseamna ca comunicarea este in mod semnificativ afectata de contextul, cadrul ei sau de situatie; natura comunicarii se schimba odata cu locatia si momentul in carea apare.
Exista trei feluri de factori situationali: cei de mediu, cei psihologici si cei relationali. In aceasta sectiune a capitolului, noi il vom descrie pe scurt pe fiecare si vom da cateva exemple despre cum acesti factori situationali afecteaza comunicarea.


FACTORI DE MEDIU (environmental factors)


“De mediu” se refera atat la factori naturali precum: temperature, umezeala, cantitatea de lumina si timpul zilei precum si caracteristici fabricate (designed features) precum: arhitectura, aranjamentul scaunelor si schema de culori. Ambele tipuride caracteristici pot afecta in mod semnificativ comunicarea pe care o experimentezi.
Spre exemplu, caldura si umiditatea pot sa influenteze contactul uman. Intr-un anumit studio, experimentatorii au variat caldura si umiditatea in conditii de laborator si au descoperit ca, dupa cum au prezis, ca pe masura ce temperature si umiditatea cersteau, atractia interpersonala scadea. Astfel, mediul inconjurator afecta masura in care oamenii se placeau unii pe altii. Cercetatorii in comportamente umane sunt de accord ca verile umede si calduroase cresc probabilitatea pentru violente in ghetto-urile urbane. Iar vremea poaet sa aiba efecte si mai subtile. Pentru ca a fost cerscut in Pacificuul de NordVest, John s-a obisnuit sa reziste la temperature de patruzeci si cincizeci de grade. Cand primavara timpurie a adus aceeasi verme gri, neschimbatoare in oraselul Wisconsin in care el locuia, John nu putea intelege de ce atat de multi dinter pretenii sai erau prosdispusi si se plangeau. El aproape ca se simtea eliberat de cerul intunecat ca si cum s-ar fi intors acasa.
Cercetatorii medicali si investigatorii dela University of Washington Center for Urban Planning and design studiaza efectelefenomenului pe care Johnl-a experimentat care in forma sac ea mai severa se numeste astenie de sezon. Oamenii care sufera de aceasta astenie devin deprimati iarna cand zilele sunt scurte si apoi isi revin cand vine primavara. Psihiatrii au inregistrat ceva succese cand au folosit lumina artificiala ca sa trateze aceste depresii de iarna, iar Centrul pentru Planificari Urbane si design studiaza efectele luminii asupra altor lucruri precum relatiile interpersonale. Atunci cand zilele sunt scuret si intunecate, spune profesorul Judith Heerwagen,”oamenii au tendinta sa manace mai mult, sa doarma mai mult si as se retraga din compania oamenilor.” Interesant este faptul ca acest fenomen pare safie unul general. In opinia lui Mark Knapp “oamenii de stiinta au sugerat ca (10 vermea monotona are mai multe asnse as iti afecetze starea de spirit generala; (2)in mod sezonier, tu produci cel mai efficient effort mental la sfarsitul iernii, primavara devreme si toamna; (3) un cer albastru prelungit iti scade productivitatea; si (4) temperature idaela ar trebui as fie in medie 64 de grade F.”
Vremea nu este singurul factor de mediu care poate as influenteze comportamentul uman. Petele de soare si ciclurile lunare pot sa faca diferenta, de asemenea. Cu cativa ani in urma revista TIME a remarcat ca un raport al unui grup de oameni de stiinta si ingineri care aveau legaturi cu Comisia pentru energie Atomica- fusese publicat cu titlul “model de Accidente Intrigante comparate cu un context de caracteristici naturale din mediul inconjurator”. Conform acestui raport, ratele accidentelor se coreleaza neobisnuit de mult cu fazele lunii, ciclurile solare si alte fenomene naturale. Accidentele pareau sa fie la apogeu dupa ciclurile noii luni la apogeu- cand se afla cel mai departe de pamant- iar susceptibilitatea indivizilor la accidente pare sa fie cea mai mare in timpul fazelor lunare acre sunt similare cu sau cu 180de grade diferite fata de cea in care era atunci cand ei s-au nascut. Cu siguranta ca exista prea putine informatii ca sa tragem niste concluzii despre legaturile cauzale dintre aceste evenimente, insa aceste date sugereaza ca animalele salbatice nu sunt singurele organisme in viata ale caror populatii sunt afectate de ciclurile solare si lunare. Timpul eset o alta caracteristica a mediului natural acer afecteaza comunicarea. Sezoanele afecteaza productivitatea; anumite zile ale saptamanii sunt importante pentru intalniri si altele pentru sarbatori; si desi nu putemsa fim de accord cu toate afirmatiile entuziastilor “bioritmului”, cei mai multi dinter noi avem momente devarf si momnte de cadere chiar si ain timpul activitatilor zilnice. Unii oameni de exemplu, pot scrie ziare, piese de teatru, poezii, dimineata devreme iar altii fac treaba cea mai buna in orele intunecate si linistite din noapte.Unii terapeuti de cuplu de asemenea le recomanda clientilor as isi schimbe din cand in cand in timpul zilei-obiceiurile. Daca stilul de a face dragosteal cuplului a cazutin rutina, ei le recomanda sa incerce niste abordari noi care sa le starneasca entuziasmul. Ideea eset ca, fie ca este vorba despre umiditate si caldura, fazele soarelui si ale lunii sau timpul din an, luna, saptamana suau zi, caracteristicile naturale ale mediuluii inconjurator pot avea un impact major asupra comunicarii umane.
Caracteristicile din mediul care te inconjoara – cele construite de om sau create (designed)- ar putea avea un impact si mai mare asupra comunicarii tale. In cursul despre comunicare pentru incepatori al lui Gary, el discuta felul in care o franciza regionala de inghetata- folosea design-ul culorilor, scaunelor, luminii si a sunetului pentru a promova in randul consumatorilor tipul de comunicare pe care ei si-l doreau. Scopul magazinului era sa ii atraga pe oameni inauntru, sa ii faca sa se entuziazmeze, sa comande si sa manance repede si apoi sa paraseasca localul pentru a le face loc altor clienti platitori. Combinatia lor de culori rosu cu alb, tapiteria semidura si lumini puternice, toate au aranjat sa creeze decorul dorit. De asemenea, ei au angajat doar tineri si i-au incurajat sa alerge dintr-un loc in altul, sa strige ordine, safaca glume cu clientii si intre ei, sa anunte cu multa importanta livrarea unor inghetate dosebite. Iesirile la aniversari erau de asemenea acompaniate de serenade cu sunete puternice. Strategia a functionat; sa mananci acolo era excitant, amuzant, si putin obositor.
Intr-o carte intitulata “Semnificatia unui mediu construit”, Amos Rapoport ne vorbeste despre un exemplu aflat chiar mai aproape de acsa.. El analizeaza studii despre restaurante precum MaDonald’s care arata cum este conceputa fiecare particica din restaurant. Rezultatul? Atunci cand ne aflam in aceste medii noi ne purtam cu “un grad uimitor de uniformitate comportamentala”, trecand prin actiuni care sunt atat de commune incat sunt previzibile precum niste ritualuri.
Este usor sa multiplicam aceste exemple. Doua dintre cunostintele lui John au infiintat o companie care producea muzica programata si preinregistrata pentru magazinele de retail. Ei ai selectii speciale pentru magazinele care vand pentru tineri si alte melodii pentru magazinele mai conservatoire. Si ei au studii care demonstreaza efectele muzicii si efectele diferentiate ale unor tipuri de muzica in comparatie cu altele. Vanzarile arata un tip de muzica care vinde intr-un magazin, in altul ii descurajeaza pe cumparatori.
Mai mult, exista destule dovezi care ne arata cum in clasele aranjate in randuri drepte, mai toate comentariile initiate de studenti provin de la cei aflati in primul rand sau de la cei aflati imediat in spatele persoanei de la mijloc din randul din fata. Toate aceste exemple ilustreaza ca, fie ca este vorba despre combinatia de culori sau de aranjamentul scaunelor, tipul de muzica sau volumul, nivelul lumini, sau chiar marimea camerei, mediul in care ne aflam afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


EXERCITIU

Aplicatie individuala: priveste in jurul tau

Acesta este un exercitiu care te poate ajutra sa te concentrezi asupra caracteristicilor fizice ale situatiei in care te afli. Concentreaza-te mai intai asupra bibliotecii cu care tu esti cel mai familiarizat.Gandeste-te si enumera: cum este luminata biblioteca, ce culoare are, tipul si aranjamentul mobilierului, sunetul si oricare alte caracteristici fizice notabile. Apoi intreaba-te cum iti afecteaza aceste caracteristici comportamentul tau de comunicare cand te afli in biblioteca.
Fa acelasi lucru cu dormitorul tau. Apoi adreseaza aceleasi intrebari in ceea ce priveste localul tau favorit de petrecere asu de amuzament. Cum pot caracteristicile fizice ale unei situatii –influenta comportamentul tau de comunicare?



Factorii psihologici


Caracteristicile psihologice ale unei situatii exista in “interiorul” persoanelor care comunica. Exemplele include emotii, interpretari, nevoi, atitudini, valori si asteptari. Inetresant este faptul ca nimeni nu s-a gandit prea mult la acesti factori pana la sfarsitul secolului XIX- cu aproximativ o suta de ani in urma.Atunci, Sigmund freud a introdus ideea ca actiunile externe sunt cauzate de fenomene interne,in special de dorinte reprimate care au fost in mod repetat respinse dar care totusi persista in subconstient. Freud argumenetaza ca oamenii sunt dirijati de trei factori psihologici mai importanti, ego-ul, id si supereul, care opereaza cam la fel ca un adult, un copil intern, si un parinte. De asemenea el considera dorinta ca fiind principalul motivator pentru fiinta umana. Ca urmare a influentei lui Freud, si ca urmare a influeneti multilor sai urmasi si critici, multi oameni cred acum ca motivatii psihologice constiente, subconstiente si inconstiente definesc cea mai mare parte, daca nu in totalitate, comportamentul uman.
Noi nu sunte total de accord cu aceasta concluzie. Noi credem ca ceea ce se intampla intre persoane este cel putin la fel de important ca ceea ce se intampla in interiorul lor. Insa noi vrem sa accentuam si ideea ca factorii psihologici influenteaza comunicarea. In capitolul 3 noi vom discuta in detaliu cum functioneaza psihologia perceptiei. Aici noi doar caracterizam la modul general cateva dintre trasaturilecomponentei psihologice ale mediului comunicarii.
Despre psihologia umana sunt povesti la fel de numeroase pe cat de multi sunt si psihologii. O descriere influenta imparte necesitatile de baza care ne motiveaza comportamentul. Dupa psihologul Abraham Maslow, exista cinci astfel de nevoi: nevoi psihologice, nevoi de siguranta, nevoia de apartenenta si de iubire, nevoi de stima, si nevoia de pregatire (self-actualization). Prima categorie include nevoi precum hrana, caldura si raporturi sexuale. Maslow argumenteaza ca acestea sunt cele mai importante nevoi ale noastre, cele care trebuie satisfacute primele. La nivel organic,corpul nostru isi potriveste ‘automat” cantitatea de apa din sange, ce niveluri de sare, zahar, calciu, si oxygen exista si temperature corpului nostru. De asemenea, noi ne comportam in asa fel incat sa atingem niveluri similare de homeostaza sau balanta. Prin urmare, daca ii vei retine hrana sau mancarea unei persoane, motivatia primara sau chiar exclusive a acelei persoane va fi sa isi restaureze balanta.
Categoria ‘sigurantei” include nevoi de: securitate, stabilitate, protectie si ordine. Daca nevoile psihologice ale unei persoane sunt satisfacute, spune Maslow, aceasta va fi cea de-a doua prioritate pentru el. Reclamele pentru asigurari si unele campanii politice care fac apel la “lege si ordine” se bazeaza pe aceasta categoriede nevoi.
Al treilea set de nevoi presupune sa fii cu altii, sa ai radacini, sa fii iubit. Desi aceasta nu este nevoia umana cea mai de baza, toti oamenii o experimenteaza. “Noi stim” spune Maslow, “care sunt efectele distructive asupra copiilorale ale mutarilor prea dese; ale dezorientarii; ale supra-mobilitatii generate de industrializare; sa fii fara radacini, sau sa iti dispretuiesti propriile radacini, propriile origini, ale grupului; sa fii despartit de propria familie, de casa, de prieteni si de vecini; sa fii in trecere sau un nou venit mai degraba decat un native”. Intr-o oarecare masura ne purtam intr-un anume fel pentru a evita aceste tipuri de sentimente, iar atunci cand le experimentam, noi incercam sa schimbam lucrurile ca san e satisfacem nevoile de iubire si de apartenenta.
Ultimele doua nevoi pe careMaslow le identifica sunt pentru stima de sine si dezvolatre personala (self actualization). Stima presupune o evaluare pozitiva despre tine. Aceasta nevoie iese la suprafata in dorinta noastra pentru acumulare, indemanare si competenta. Ne place sa ne simtim de parka stim ce facem- iar ceilalti recunosc acest lucru. Auto-dezvoltarea este tendinta noastra de a deveni cei mai buni posibil. Una dintre contributiile teoriei lui Maslow este ca identifica aceasta lupta ca o necessitate existenta in toate fiintele umane. Daca celelalte necesitati primare ale noastre sunt satisfacute, argumenteaza Maslow, noi cu totii ne straduim san e maximizam potentialul sis a ne dezvoltam pe cat de complet e posibil. Cand asta nu se intampla, problema este ca una sau mai multe dintre celelalte nevoi nu este satisfacuta. Dupa cum noi am mentionat deja, relatarea lui Maslow este doar una dintre numeroasele descrieri pentru ceea ce noi numim “factori psihologici” in mediul inconjurator al comunicarii. Totusi, aceasta este o categorisire larg acceptata pentru ca adesea se potriveste cu experientele noastre si este usor de aplicat. Spre exemplu, aminteste-ti de ultima data cand erai cu un prieten si faceai ceva si unuia dintre voi I s-a facut foame. Persoana infometata a inceput sa introduca subiecte despre alimente si mancare in conversatie, el/ea a devenit in mod evident nerabdatoare si a devenit mai dificil as stea concentrate pe ceea ce voi faceati impreuna.ierarhia nevoilor a lui maslow explica de ce anume se intampla acest lucru. Nevoile psihologice vin primele in ierarhie, ceea ce inseamna ca ele nu sunt implinite, ele devin principala preocupare pentru acea persoana. Chiar si nevoile de apartenenta si stima de sine raman pe un loc in spate astfel incat persoana infometata este adesea nu doar insistenta ci si nepoliticoasa! Ideea este ca aceste nevoi fac parte din mediul psihologic inconjurator si afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


Factori relationali



Al treilea aspect legat de mediul inconjurator al comunicarii este alcatuit din ceea ce se afla intre oameni. Mai spunem o data, capitolul 10 este dedicat discutiilor complete cu prietenii, relatiilor de iubire, asa ca aici o sa introducem doar pe scurt acesti factori.
Un factor relational este masura in care procesul de comunicare este simetric sau complementar. O relatie simetrica este una care este bazata pe similaritati, iar o relatie complementara este una care se bazeaza pe diferente. Prin urmare, daca Gary este consultantul iar tu esti clientul, relatia dintre voi doi este complementara si se bazeaza pe diferentele dintre aceste doua roluri. Doctor-pacient, avocat-client sau sef-subordonat, sunt de asemenea relatii complemenatre. Pe dealta parte, in calitate de co-autori a acestei carti, gary si John au o relatie simetrica; ea se bazeaza pe asemanarile dintre ei, nu pe diferentele dintre ei. Relatiile dintre membrii executive ai unui comitet sau dintre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice sunt deasemenea simetrice.
Acest aspest- daca o relatie este simetrica sau complementara-poate sa afecteze modul in acre oamenii implicate comunica intre ei. Atunci can mal se afla intr-o relatie complementara cu seful lui si el este “cel care urmeaza; sao persoana “de jos”, este mai putin probabil ca el sa initieze comunicarea, sa isi corecteze seful sau sa insiste pe propriul fel de a vedea lucrurile. Pe de alta parte, atunci cand o relatie este simetrica, ambii parteneri se asteapta sa aiba oportunitati relativ egale de a vorbi si amandoi se asteapta sa isi exercite puterea.
Una dintre problemele care pot afecta o relatie complementara este ceea ce o anumita carte numeste “complemenatritatea prea rigida”. Diferentele de putere si de statut intr-o relatie se schimba mereu, iar complemenatritatea exagerat de rigida apare cand partenerii ignora acest aspect. Sper exemplu, atunci cand un copil este foarte mic, face parte din responsabilitatea parintilor sa exercite o forma de control asupra a ceea ce mananca copilul. Ca rezultat, multi dintre noi ajungem sa mancam mancaruri care nun e plac in mod deosebit “pentru ca sunt bune pentru tine” sin u puetm pleca de la masa “fara as termini totul din farfurie”. Totusi, la un moment dat copiii devin destul de mature incat sa decida singuri pentru ei cand, cat si ce anume vor ei sa manance. Conflicetle apar atunci cand parintele unui copil mai mare incearca sa mentina complementaritatea rolurilor parinte/copil intr-un mod rigid, in loc as fie mai flexibil in privinta alimenattiei.
Aceea si carte numeste principala problema in relatia simetrica “escalarea simetrica” (symmetrical escalation). Acest fenomen apare atunci cand un membru al relatiei simetrice incearca sa devina “superior” in vreme ce celalalt ii raspunde la randul sau, incercand sa pastreze relatia simetrica. Un exemplu este o discutie pe timpul unei vacante de vara:

“Rulota nostra este mai noua decat vagonul tau de tren invechit!”
“da, doar ca macar noi avem un garaj in care putrem s ail pastram!”
“Mare scofala, bicicleta ta este atat de stricata ca nici macar nu o sa mai poti pedala cu ea!”
“eu te-am invins de cat ori nu ai fost tu pre alas ca sa renunti la cursa!”
“Ei bine, tatal meu este m,ai puternic decat tatal tau!”

…si tot asa. Un exemplu global al aceleiasi probleme sunt armele nucleare si inarmarea. Fiecare parte isi escaladeaza propriile armamente doar pentru ca, spune el, trebuie sa mentina pacea. Problema este ca, daca cele doua parti nu schimba subiectul sau nu refuza contactul, escalarea simetrica duce la acelasi tip de explozie.
Atat in relatiile complementare si cele simetrice, comunicarea este afectata nu doar de mediul inconjurator natural si cel creat sau de factorii psihologici din interiorul personajelor, ci si de relatia dintre ei doi. Fiecare lider are nevoie de cel putin un om care s ail urmeze; ca sa fii o persoana puternica, ai nevoie de o alta persoana care sa detina mai putina putere decat tine. De asemenea, tu nu poti sa fii un parinte afra sa ai un copil si nimeni nu poate sa fie un sot pe cont propriu. Toate aceste exemple de complementaritate necesita doua persoane, , iar calitatea care ii face sa fie “inferiori sau superiori” se intampla intre ei. Aceasta este diferenta dintre aspectele psihologice ale mediului de comunicare si factorii relationali.
De asemenea, poti sa observi efectele factorilor relationali asupra comunicarii concentrandu-te pe retele. O retea este un system de legaturi interrelationate; fiecare dintre noi face parte din cateva retele de comunicare. Spre exemplu, tu ai o retea de prieteni si o retea diferita de cunostinte si colegide afaceri care totusi se suprapun cumva. Ambii autori ai acestei carti luceraza ca si consultanti in comunicare si noi avem ertele de clienti care intr-o mica masura se si suprapun. In putinele cazuri in care aceste retele se suprapun, Gary si John sunt rivali in afaceri (business competitors).
Cercetarile recente ne-au indicat faptul ca retelele afecteaza in mod semnificativ experientele noastre de comunicare. Spre exemplu, una dintre cele mai utile feluri de a infrunta stresul personal si de la serviciu este as iti atragi propriul sprijin social al propriei tale retele sociale.Profesorul Teri Albrecht a descoperit intr-un studiu ca sprijinul oferit de colegii de birou si mai ales de sef era o strategie foarte importanta la asistente. In mod interesant, studiul a descoperit ca retelele asistentelor de rude si de soti nu functiona in felul acesta. Dupa cum ne arata acesta, “Altii nu vroiau sa se incarce cu grijile asistentelor, sau nu intelegeau dificultatile, lasandu-le astfel pe asistente dezamagite si frustrate.”
Multe alte relatii mai distante si fara relatii intime ne pot oferi de asemenea sprijin social (social suport). Managerii caselor cu apartamente inchiriate, barmanii si coafezele, spre exemplu, adesea functioneaza cu roluri de sprijin (supportive roles). Un studio a raportat ca clientele de la coafor “isi faceau o rutina din a-si impartasi conflictele lor conjugale, copii dificili, depresii, anxietate si raul fizic”. Alti asa zisi agentiurbani de asemenea functioneaza ca persoane de sprijin, chiar daca ei nu au relatii apropiate cu persoana pe care ei o sprijina.
In unele cazuri, cu cat reteaua personala este mai densa, cu atat ofera mai mult sprijin. Intr-un studiu despre lucratorii sociali dintr-un adapost pentru copii, ni se arata ca angajatii care au relatiile cele mai solide cu colegii lor erau cei mai rezistenti la situatiile de stres si la eforturi. Insa in alte situatii apare clar ca studentii cu legaturi sociale mai slabe sau mai putine se simteau mai valorizati social sau le crestea stima de sine la examenele finale. Cercetatorii au argumentat ca legaturiole mai slabe ale elevului l-au eliberat mai usor ca sa poata obtine ajutor din alta parte atunci cand o anumita paret ii cauza stress.
Si ca sa rezumam, masura in care o relatie este complementara sau simetrica poate sa afecteze lucruri precum cine vorbeste primul sau cel mai mult, cat de mult dureaza conversatia si ce subiecet sunt discutate. In plus, relatiile care construiesc diferitele noastre retele sociale de familie, prieteni, colegi si cunostinte, ne afecteaza in mod semnificativ comunicarea. Retelele ne pot de asemenea oferi sau ne pot impiedica sa obtinem sprijin social. Toti acesti factori relationali afecteaza si ei comunicarea in mod considerabil.



COMUNICAREA UMANA
INCLUDE MESAJE SI METAMESAJE



Dupa cum am mai afirmat, cea dintai trasatura distincta a comunicarii este faptul ca este tranzactionala si in al doilea rand ca este situationala. O a treia trasatura se refera la faptul ca implica doua nivele, mesajele si metamesajele.
Prefixul “meta” inseamna “dincolo de”, prin urmare cuvantul ‘metafizica” inseamna studiul realitatii din spatele sau dincolo de lumea fizica iar “mathemathics” este matematica despre matematici. In comunicare, metamesajele sunt mesaje despre mesaje.
Atat functionarea metamesajelor cat si “necesitatea” pentru ele sunt direct legate de faptul ca comunicarea umana este situationala. Iata cum: de vreme ce comunicarea este situationala, modul in care noi interpretam mesajele trebuie sa se schimbe odata cu situatia. Astfel, pentru ca tu sa poti interpreta corect mesajele, trebuie sa stii cate ceva despre situatia sau contextual care le incadreaza. Asta presupune ca trebuie as stii cate ceva despre ceea ce noi am discutat deja- mediul inconjurator; nevoile, intentiile si alte aspecte care tin de psihologie; si relatiile care construiesc situatia.Metameasjele iti ofera aceste informatii necesare.Ele ofera un context sau o ramaa pentru mesaj si astfel ele influenteaza modul in care tu si celelalte persoane implicate intelegeti evenimentul de comunicare. Asa ca, spre exemplu, cineva ar putea spune: “Doar glumeam” sau “acesta este un ordin” iar acele metamesaje explicite iti arata cum sa interpertezi ceea ce ei tocmai au spus sau ceea ce urmeaza sa spuna.
Antropologistul si teoreticianul comunicarii Gregory Bateson a scris un dialog intre tata si fiica care iti arata felul in care metamesajele functioneaza. Dialogul incepe cu intrebarea fiicei “Tata, de ce francezii isi tot agita bratele ?” Tatal intreaba”ce vrei sa spui?” iar fiica raspunde “vreau sa spun atunci cand vorbesc. De ce tot isi agita bratele si altele de genul asta?” putin mai tarziu in discutie, acest schimb apare:

F: Ei bine, haide sa presupunem ca tu vorbesti cu un francez iar el isi tot agita bratele pe langa corp, si poi, in timpul unei conversatii, dup ace tocmai i-ai spus ceva, el deodata se opreste sa mai dea din maini si doar vorbeste. Tu ce crezi atunci? Ca tocmai a incetat sa fie entuziasmat si prostesc?
D: Nu…as fi speriata. As crede ca am spus ceva care i-a ranit sentimenetle si probabil ca el ar putea sa fei destul de furios.
F: Da- si s-ar putea sa ai dreptate.
D: Foarte bine-deci ei nu mai gesticuleaza din maini atunci cand devin furiosi.
F: Asteapta un minut. Interbarea opana la urma este ce ii spune un francez altui francez atunci cand isi misca mainile? Si noi avem o parte din raspuns- el ii spune partial ce simte el pentru celalalt tip. El ii spune ca nu este cu adevarat suparat- ca isi doreste si este capabil sa fie cum spui tu “prostesc”. [toate acestea sunt evident, metamesaje].
D:Insa-nu-asta nu este sensibilitate. El nu poaet sa munceasca atat pentru ca mai tarziu sa ii comunice celuilalt tip ca este furios doar tinandu-si mainile nemiscate pe langa corp. Cum o sa is idea el seama mai tarziu daca este furios?
F: Nu stie. Doar daca nu cumva…
D: Nu, tati, nu are nici o logica. Nu ma opersc acum sa iti mai zambesc, pentru ca mai tarziu sa iti comunic ca nu mai sunt furios doar nemaizambind.
Da- si eu cred ca este o parte din motivul pentru cre noi zambim. Si sunt o garmada de oameni care zambesc ca sa iti area ca nu mai sunt furiosi- cand de fapt sunt. [si zambitul poate fi un metamesaj]
D: Insa asta este diferit, tati. Asta este un fel de a spune minciuni cu propriul chip. Ca atunci cand joci poker.
F: Da.

Aici, datul din maini este un metamesaj, pentru ca ii spune ascultatorului cum se simte in privinta celuilalt tip. O parte din motivul pentru care zambim, este ca sa restabilim un cadru sau un context care va fi clarificat mai tarziu, cand nu mai zambesc, sunt furios. Metamesajele ar putea fi precum a spune minciuni sau adevaruri cu propriul chip.
Majoritatea oamenilor care vorbesc despre metamesaje fac distinctia intre acele metamesaje care comenteaza pe marginea unui comentariu literar si cele acre au de-a face cu relatia dintre oamenii care comunica. “Aceasta este o poveste adevarata” este un metamemsaj despre continutul ope care urmeaza s ail comunic.
Pe de alta parte, comentariul “artrebui sa o chemi pe babysittera, pentru ca tu esti sotia” este un metamesaj despre relatia dintre cel care vorbeste sic el care asculta. Atingerea, contactul visual si cantitatea timpului pe care il petrecem impreuna, pot sa fie de asemenea metamesaje despre o relatie. In concluzie, metamesajele pot fi despre continut sau despre relatia dintre comunicatori.
Tipuri de mesaje

verbale
nonverbale
Despre continut
“Aceasta este o gluma”. “Acesta este un ordin”
Sa strigi, sa dai din cap in sensul de da saunu si tot asa
Despre relatie
“Tu esti seful”, “Nu uita ca eu sunt tatal tau” si tot asa
Atingere, zambet, postura si tot asa


De asemenea, metamesajele pot fi verbale si/sau nonverbale. Verbal inseamna ca sunt compuse din cuvinte iar nonverbal include taote celelalte feluri in care noi comunicam-contactul visual, expresia faciala, gesture, miscarea corpului, atingere si tot asa. (vom vorbi mai multdespre comunicarea verbala si nonverbala in capitolele 5 si 6)
Din pacate, toate aceste posibilitati pot si de obicei se amesteca laolalta. Asta deoarece toate eforturile noastre de a comunica contin niste metamesaje impliciet sau explicite. Spre exemplu, ce metameasje primiti de la modul in care vorbim noi in aceasta carte? Noi ne folosim prenumele, eu sit u, si o varietate de exemple specifice. De asemenea noi folosim italice, bold italic si alte modalitati de a pune accentual. Toate acete mesaje sugereaza felul in care noi ne dorim ca tu sa receptezi sau sa inramezi ceea ce transmitem noi.
Si nu am putea evita sa facem acest lucru. Dupa cum sustine terapista de familie Virginia Satir “…oamenii nu pot sa comunice fara, in acelasi timp, sa metacomunice. Oamenii nu pot sa evite metacomunicarea”. Exemplul pe care Satir il ofera mai jos, ii ilustreaza ideea. Ea scrie:
“A fost o gluma” (razi la ea)
“Era o remarca trecatoare” (ignor-o)
“A fost o intrebare” (raspunde)
“A fost o solicitare” (tine cont de ea)
“A fost un ordin” (supune-te)

Evident, toate acestea sunt mesaje metaverbale. Insa trebuie sa remarci ca ele ofera un “cadru” atat pentru continut cat sipentru relatie. Cand tu spui despre ultimul tau comentariu “a fost o intrebare” implicit tu spui “raspunde” iar tonul vocii tale va indica daca “raspunde” este o solicitare, ordin sau sugestie. Asta, la randul ei, este un comentariu despre cum tu iti definesti relatia ta cu ascultatorul. Ultimul exemplu este chiar si mai evident: “Acesta este un ordin; supune-te” se refera in acelasi timp si la continut si la relatie.
Sandra L. Ragan a studiat interviurile pentru angajare si a fost in stare sa identifice unsprezece functii diferite ale metamesajelor folosite de catre intervievati si de catre intervievatori. Spre exemplu, “Vreau sa spun ca…” si “presupun ce vorbesti despre…” functioneaza ca metamesaje de clarificare. “Nu te-am inteles prea bine legat de … “ sau “asta o sa sune ciudat” sunt exemple pentru ceea ce ea numeste mesaje de remediere. De asemenea ea eticheteaza afirmatii precum “Pot sa adresez o intrebare?” ca metamesaje de directionare, si “Permite-mi sa ma prezint formal” este o expresie a carui metamesaj este sa treaca in agenda. Ragan a descoperit ca intervievatii si intervievatorii folosesc metamesajele in feluri semnificativ diferite. Intervievatorii au folosit “strategii care controlau ritmul si progresul conversatiei; aplicantii, pe de alta parte, le foloseau pe acelea care le explicau sau le justificau comportamentul.”
Studiul lui Ragan ilustreaza de ce este important sa distingem intre mesaje si metamesaje. Cand faci asta, iti poti imbunatati in mod semnificativ eficienta comunicarii. Spre exemplu, te poate ajuta sa intelegi problemele de comunicare pe care le experimentezi. Daca cineva s-a simtit insultat de niste instructiuni pe care tu le gasesti foarte clare, acea persoana ar putea sa reactioneze la metamesajele tale despre relatia dintre voi. Ea probabil ca ti-a interpretat metamesajul ca ceva de genul: “Iata cum trebuie sa procedezi, tampitule!” mai degraba decat “As fi incantat sa te ajut.”
Ultima noastra remarca in ceea ce priveste metamesajele este ca ele pot sa incadreze sau sa contextualizeze intreaga relatie de comunicare, sau se pot referi la episodul current. Spre exemplu, atunci cand comunicarea dintre doua persoane contine metamesaje de genul “noi suntem prieteni” care serveste pentru a contextualiza felicitari de genul “Salutare Gerry, fiu de catea” si care transforma o potentiala insulta intr-o gluma. In acest caz, metamesajul despre relatie poate sa incadreze si astfel sa ii si ajute pe ascultatori sa interpreteze o mare varietate de comentarii. Alte exemple despre metamesaje verbale explicite care se refera la intreaga relatie include plangerea sotiei “ tu intotdeauna incalci intelegerile noastre” sau alternative “cu siguranta ca ne intelegem bine”.
Metamesajele despre episoadele de comunicare individuala sunt mail imitate ca scop. Satir identifica niste exemple. Ea ne arata ca fiecare poate:

Sa eticheteze ce fel de mesaje transmite si cat de serios este in privinta lor:”Doar glumesc” sau “Acum ai aflat tot ce stiu eu cu privire la acel subiect”.
Sa spui de ce el a facut ce a facut referindu-te la dorintele si solicitarea celuilalt: “eu doar incerc sa iti ofer cele mai simple moduri in care poti aborda aceasta problema” sau “Acestea sunt informatiile pe care mi le-ai cerut”.
spune de ce anume a spus ce a spus referindu-te la tipul de raspuns pe care ea incerca s ail obtina: “eu iti spun asta pentru ca vreau sa ma asigur ca vii la timp”.

Bill Wilmot accentueaza ideea ca acest tip de metamesaj poate sa fie pervaziv si ca poate sa aiba o mare influenta.

O profesoara, spre exemplu, poate sa indice trimitand indicii clare ca “Ok, elevi, discutia noastra s-a terminat, acum o sa va citesc ceva”, fara ca macar sa I se adreseze clasei in mod explicit. Nivelul de metacomunicare episodica apare de fiecare data cand doua persoane sunt constiente unul de altul. Toate ‘continuturile” de mesaje poarta mesaje implicite despre “iata cum te vad eu pe tine in momntul de fata cu scopul de a-mi interpreta mesajele”.

Wilmot subliniaza ideea pe care satir a exprimat-o mai deverme:toata comunicarea nostra include metamesaje despre relatia pe care o percem ca fiind intre noi si ascultatorii nostril sau partenerii de conversatie. Noi nu putem san u metacomunicam. Iata motivul epntru care noi am dedicate intreg capitolul 4 al acestei carti vorbind despre exact acest process pe care noi il numim negocierea eurilor.


EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala: metacomunicarea


Gandeste-te la o conversatie semnificativa de data recent ape care ai avut-o. Prin semnificativa noi intelegem ca a fost importanta pentru tine, probabil o discutie de la suflet la suflet cu un prieten stabil, sau prima conversatie profunda pe care ai avut-o cu o noua cunostinta, sau o confrunatre pe care ai avut-o cucineva. Noteaza scurt care a fost subiectul conversatiei pentru ca asta te va ajuta sa iti amintesti pe scurt cateva detalii din conevrsatia ta. Concentreaza-te pe ceea ce tu ai spus si ai facut si raspunde la urmatoare intrebari despre metacomunicarea ta:
1. Ai transmis metamesaje verbale despre continut? Care erau acestea?
2. Ai transmis metamesaje nonverbale despre continut? Care erau acestea?
3. Ai transmis metamesaje verbale despre relatii? Care erau acestea?
4. Care erau metamesajele nonverbale despre relatie?


Sumarul capitolului

Deoarece aceasta este o carte despre comunicarea interpersonala, capitolul 1 se “concentreaza” pe partea “inetrpersonala” a procesului, iar acest capitol vorbestedespre ceea ce intelegem noi prin termenul “comuniacre”. Aceste capitole de asemenea te pregatesc pentru restul cartii. Noi introducem aici subiecte noi pe acre le vom aprofunda mai departe in capitolele ce urmeaza.
Am inceput acest capitol cu ideea ca exista trei perspective generale asupra procesului comunicarii si ca doar o parte dint cele trei te va ajuta sa intelegi ce se intampla in jurul tau. Perspectiva actiunii, sau ‘acul hipodermic” face sa para comunicarea ca fiind o actiune pe care o persoana i-o face altcuiva. Perspectiva interactiunii sau a “mingii de billiard” trateaza comunicarea ca o serie de stimuli si raspunsuri. Aceasta este de preferat conceptiei de actiune, insa ea tot trece cu vederea un eveniment important care se intampla atunci cand oamenii comunica.
Acel evenimenteste definirea recirpoca a eurilor sau procesul negocierii identitatilor. Noivrem sa spunem ca, ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla apare ca urmare a faptului ca se defineste pe sine in relatie cu celelalte persoane implicate. Asta inseamna ca o abordare tranzactionala asupra comunicarii se concentreaza exact pe procesul pe care conceptiile actiunii si al interactiunii il ignora: negocierea eurilor.
Principalul nostru obiectiv aici este sa te incurajam sa ii remarci nu doar pe comunicatorii individuali, ci pe ceea ce se afla intre ei. Aceasta este prima noastra caracteristica importanta, credem noi, despre o conceptie corecta asupra comunicarii umane: atentia sa fei pe ceea ce este intre noi.
La finalul discutiei noastre despre comunicarea cao tranzactie, noi raspundem la intrebarea “si ce-i cu asta?” (te “so what ?” question) – sugerand de ce anume conteaza cand vezi comunicarea ca pe o actiune, o interactiune sau o tranzactie. Exista un anume motiv, daca vezi comunicarea ca o tranzactie, tu recunosti ca comunicatorii sunt interdependenti, si asta inseamna catrebuie sa incetezi sa mai vezi comunicarea ca un process linear si causal sis a renunti la conceptele ancorate in cauzalitate de “vina” (fault) si “invinovatire” (blame). Dupa cum iti vom arata mai tarziu, asta poate sa insemne o schimbare radicala. In al doilea rand, noi am argumenatt faptul ca daca tu vezi comunicarea cafiind tarnzactionala, atunci tuvei intelege de ce anume nu poti controla evenimentele de comuniacre pe care le experimentezi. Participarea ta nu este irelevanta, insa este doar “jumatate” din ceea ce se intampla.
O a doua trasatura distincta a comunicarii este ca e situationala: orice comunicare este afectata de contextual sau, sau de cadru. Mediul (environment) include atat caracteristici naturale precum: caldura, umiditatea, caldura si lumina si totodata caracteristici construite (designed) precum: aranjarea camerei, nivelul zgomotului si culorile. Factorii psihologici- spre exemplu, nevoile tale de hrana si caldura, siguranta, apartenenta si iubire, stima si autodezvoltare- deasemenea iti influenteaza comunicarea. In cele din urma, caracteristicile relatiei afecteaza comunicarea, incluzand aici daca relatiile sunt simterice sau complementare ori tipurile de retele in care sunteti implicati.
O a treia caracteristica distincta a comunicarii este ca aceasta este un amestec de mesaje si metamesaje. Metamesajele sunt metamesaje implicite sau explicite “despre” continutul care se discuta sau despre relatiile oamenilor care comunica. Afirmatia “acest lucru este important” este un metamesaj verbal explicit despre continut, si “iti spun lucruriel astea pentru ca tin la tine” este un metamesaj verbal explicit cu referire la relatie. De asemenea, metamesajele pot sa fie si nonverbale; sa strigi sau un ton care subliniaza poate as fie un metamesaj despre continutul important iar atingerea, expresiile faciale si cantitatea de timp pot fi niste metamesaje despre relatii.
Sunt doua motive pentru acre este important sa recunosti atat mesajele cat si metamesajele. In primul rand, aceasta recunoastere, precum intelegerea actiune/interactiune/tranzactie te ajuta sa te abtii de la a supersimplifica procesul comunicarii. Daca ai de gand sa comunici efficient, este de ajutor sa fii constient de tot ce se intampla in jurul tau. In al doilea rand, tu poti sa folosesti metamesajele ca sa concenterzi atentia pe procesul de comunicare, ca sa verifici perceptiile si ca sa oferi feed-back. Dupa cum o sa explicam in capitolele urmatoare, toate aceste utilizari pot ajuta ca sa cresti claritatea, sa reduci neintelegerile si sa abordezi conflictul.


Poate ca te intrebi…

1. Discutarea “actiunii, interactiunii si tranzactiei” suna ca o cantiatte mare de jargon. Care este ideea?
Sunt doua idei principale. In primul rand, modul in care tu vezi comunicarea iti afecteaza in mod direct felul in care comunici- spre exemplu, decizia ta daca sa taci su sa asculti, cand sa vorbesti, cat de mult sa vorbesti, daca sa trimiti un memo sau sa folosesti telefonul, daca sa te intalnesti in mod obisnuit in intalniri fata in fata sau in mod neplanificat prin scrisoare, si tot asa. In mod literal, fiecare decizie de comunicare pe care o iei vafi afectatade modul in care tu vezi comunicarea.
In al doilea rand, daca perspectiva ta este ‘actiune” sau “interactiune”, deciziile tale nu vor fi atatde eficiente pe cat ar trebui pentru ac se vor baza peinformatii insuficiente. Doar o abordare tranzactionala se apropie de o explicare completa a comunicarii (chiar daca este incompleta). Insa in mod special atunci cand tu vrei sa ajuti miscarea comunicarii pe continuum-ul impersonal-------interpersonal, ar trebui sa fii capabil sa vezi ce anume iti permit lentilele tranzactionale sa vezi: procesul negocierii eurilor.

2. Ar trebui sa incerc mereu sa imi fac comunicarea tranzactionala? Nu este uneori comunicarea actionala esxact cea de care este nevoie?
Intrebarea ta ne spune ca tu te gandesti laactiune, interactiune si tranzactii ca tipuri de comunicare si ele nu sunt asta. Aceste trei cuvinte eticheteaza perspective, lentile pe care le potifolosi casa te uiti la comunicare. Din nou, gandeste-te la cele trei lentile ale unui microscop. Tesutul sau fluidul de pe lamella microscopului nu se schimba, insa fiecare lentila itipermite tie sa le vezi in feluri diferite. Unelelentile sunt mai potrivite pentru anumite scopuri decat alte lentile. Cu riscul de a ne repeta, noi spunem ca tu terbuie sa folosesti lentila tranzactionala pentru a vedea procesul negocierii eurilor, iar procesul determina in primul rand unde se afla comuniacrea ta pe scala impersonal-----interpersonal discutat in capitolul 1. toate acestea vor deveni mai clare atunci cand vei ajunge la Capitolul 4. insa deocamdata recunoaste ca termenul “tranzactie” nu eticheteaza un tip de comunicare; ea eticheteaza o lentila, un punct de vedere sau o modalitate de a privi comunicarea.

3. De ce ar trebui oamenii care studiaza comunicarea interpersonala sa fie atat de preocupati de “caractersiticile situationale”? Ce fel de impact poate avea situatia cu adevarat?

Caracteristicile situationale sunt niste potentiale bariere in calea aplicarii abilitatilor interpersonale si ele ne pot afecta ascultarea, increderea, perceptiile despre altii si tot asa. Odata ce devii constient de situatii si incepi sa le controlezi vei fi mai bine pregatit ca sa aplici abilitatile interpersonale intr-o varietatede situatii.

4. Ce anume pot face ca sa controlez situatiile? (manage situations)


In primul rand, incearca sa nu intri intr-o situatie cu ideea ca totul este batut in cuie. Inchipuie-ti ca multe aspecte ale situatiei sunt negociabile; asta inseaman ca pana la un anumit puct ele pot sa fei schimbate. Mobila poaet sa fei mutate, termostatele pot sa fie ajustate mai sus ori mai jos, nici unul nu “detine” o anumita pozitie, iluminatul poate sa fie schimbat, structura poate sa fie creata sau modificata si tot asa.
In al doilea rand, chiar daca tu nu poti schimba unele aspecte legate de situatie, totusi ai niste alegeri despre cum poti sa le raspunzi. Pentru a putea practica un astfel de control asupra raspunsurilor tale, incearcasa iti dai seama care parti ale situatii iti solicita o reactie aproape fara ca tu sa iti dai seama. Spre exemplu, tu mai mereuesti tacuta atunci cand sunt in incapere mai mult de zece persoane? Ai tendinta de a nu vorbi atunci cand simti ca atmosfera este foarte rationala (judgmenta)? Felul inacre oamenii se imbraca te deranjeaza pe tine mai mereu? Te simti neconfortabil in jurul oamenilor cu inalt statut social? Te relaxezi mai bine daca incaperea este casual, tapitata si mobilata cu scaune confortabile? Adreseaza-ti astfel de intrebari pentru a afla care sunt partile din situatiile de comunicare pe care pari sa le controlezi.
In al treilea rand, incepe sa practice diferite tipuride raspunsuri. Poti sa alegi, spre exemplu, felul in care esti afectata de vestimenattia oamenilor. Tu potisa le raspunzi in mod pozitiv, negativ, apatic, critic si asa mai departe. Alege un raspuns care sa incurajeze cel mai bine tipul de comunicare pe care ti-l doresti si pune acest raspuns in practica ori de cate ori ai ocazia. Uneori, pentru a schimba un obicei este nevoie sa practice noul comportament de patruzeci sau de cincizeci de ori pana cand iti vei intra in mana.
Odata ce ai invatat sa devii constient sis a exerciti control, te vei descurca mult mai eficient in diverse situatii.

4. Termenul ‘relatie” este confuz. Tu il folosesti atunci cand vorbesti despre retele si apoi de asemenea spui ca metamesajele pot fi deasemenea indicii pentru “relatie”. La ce anume te referi cand spui ‘relatie” ?

Noi folosim mereu acest cuvant ca sa indicam”ceea apare intre oameni”. Atunci cand folosim acest cuvant in sectiunea a doua a acestui capitol, vrem sa spunem ca “ceea ce se intampla intre oameni” face parte din situatia care afecteaza toata comunicarea. Fie ca legaturile din retea sunt “dense” sau “largi”, spre exemplu, aceasta este o caracteristica care apare intre oameni.
In sectiunea despre metamesaje noi folosim cuvantul in acelasi sens. Metamesajele despre relatie sunt in mod implicit sau explicit despre ceea ce se intampla intre oameni. Plangerea: ‘Tu mereu raspunzi in felul acesta cand ne certam!” este un metamesaj explicit despre relatie si inseamna ca este despre ceea ce se intampla intre oamenii care se cearta.

6. Pur si simplu ma simt coplesita si confuza de la toti termenii si de felul in care ei interrelationeaza.

Foarte bine, noi apreciem sinceritatea ta. Inprimul rand, noi vrem ca voi sa recunoasteti ca comunicarea este un process complex. Am merge chiar putin mai departe sa spunem ca daca nu sunteti putin confuzi, voi nu intelegeti situatia! Prea multi oameni suprasimplifica procesul sic red, spre exemplu “Tot ce trebuie sa fac este sa fiu clar si totul va fi in regula” sau “ca sa fii un bun communicator trebuie doar sa fii deschis si onest”. Procesul este mult mai complex de atat.
Pe de alta parte, noi verm sa oferim niste instrumente pentru a aborda aceasta confuzie. Termenii si conceptele ar putea sa fei noi pentru tine acum, insa noi speram ca pe masura ce avansezi cu lectura acestei carti, ele vor incepe sa functioneze si pentru tine la fel cum functioneaza si epntru clientii nostril sau pentru studentii de la facultate. Asta ne apropie de cel de-al doilea raspuns: aminteste-ti ca aceta este doar inceputul cartii si ca urmatoarele capitole vor dezvolta aceste concepte mai in detaliu. Asa ca incearca sa fii linistit; intelegerea ta se va dezvolta pe masura ce tu avansezi.


EXERCITII-------------------------------------------------------------------


Aplicatie de grup: creeaza o analogie


Formeaza grupuri de trei sau patru persoane si ajunge-ti la o intelegere asupra procesului/evenimentului despre care tu crezi ca este similar sau analogic cu comunicarea umana. Cu alte cuvinte, gaseste o analogie care crezi ca ar putea sa accentueze caracteristicile pe acre le-am discutat in acest capitol. Este comunicarea umana mai degraba un meci de fotbal? Un aeroport aglomerat? Un motor care functioneaza silentios? O piesa de teatru? Un razboi? O slujba la biserica? O partida de sah? O planat care creste? O gramadade compost? O relatie amoroasa? Un meci de tennis? Fiipergatit sa vorbesti despre similaritatile dintre caracteristicile analogiei tale si caracteristicile comunicarii umane.


Aplicatie individuala:Experiment cu norme


In acpitolul acesta noi vorbim despre masura in care comunicarea este influentata, printer altele si de situatia in care ne gasim. In ultimul capitol am discutat niste caracteristici care diferentiaza persoanele de obiecte (posibilitatea de a alege, nemasurabilitatea, si tot as). Acesta este un exercitiu in care tu vei vedea aceste caracteristici “in actiune”, ca sa spunem asa, sivom vedea efectele alegerilor tale asupra alegerilor de comunicare ale celor din jurul tau.
Impreuna cu alti membri ai aceste clase, alege o zi in care toti membrii clasei in mod constient vor viola o norma a societatii. Spre exemplu, ai putea sa intri intr-un lift aglomerat sis a ii privesti pe toti in ochi. Probabil ca vei dori sa intri cu spatele in campus, sa petreci putin timp deschizand usa pentru strainii xcare intra intr-un supermarket, sa stai in cap putin in cladirea campusului unde se reunesc studentii sau sa te asezi foarte aproape de cineva intr-un restaurant sau intr-un autobuz aproape gol. Fii cerativ si distreaza-te- posibilitatile sunt limitate de ceea ce te face pe tine confortabil.
Aceasta tema nu considera ca este potrivit sa incalcam normele cele mai inviolabile, cele numite “legi”-exista mullet norme care pot fi inculcate si care nu implica sistemul legal. Aminteste-ti ca cei din jurul tau sunt si ei oameni si ca nu ar putea sa reactioneze asa cum ai vrea tu sa anticipezi. Ca sa fii in siguranta, este bine sa nu atingi oamenii daca iti sunt straini si ai grija ca comportamentul tau san u fie o amenintare pentru ceilalti oameni.
Incearca sa fii constient de oamenii din jurul tau. Odatace ai terminat cu rasturnatul valorilor, analizeaza-ti interdependenta fata de oamenii cu care ai venit in contact. Cum anume au afectat alegerile tale ce anume au spus sau au facut ei? Cum anume au influentat alegerile lor. Limbajul si comportamentul tau? Te-ai simtit inprimul rand personificata sau obiectificata de oamenii din jurul tau? Tu ai ales sa ii personifici sau sa ii obiectifici?


Aplicatie de grup: Actiune, Interactiune, Tranzactie



Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, explica cum diferite persoane ar putea sa se comporte, in functie de perspective pe acre o folosesc ei pentru comunicare: actiune, interactiune sau tranzactionala. O serie de interbari urmeaza dupra prima situatie ca sa te ghidezi pentru fiecare dintre cele trei abordari. Raspunsurile model sunt date doar pentru prima situatie.

Situatia 1

Seful tau ti-a spus ca un angajat al tau nu isi indeplineste asrcinile in mod adecvat.acest angajat este mai in varsta decat tine si este responsabilitatea ta sa obtii munca de o calitate mai ridicata de la el (seful tau o asteapta si asa ti-a cerut).
Daca ai incerca o abordare “actionala” a comuniacrii pentru aceasta situatie (tu esti cel acre trebuiesavorbeasca cuangajatul, (1) Ce anume ai putea sa spui mai exact?, (2) Cum anume ai spune asta? (3) Unde anume ai spune asta? (4) Ce anume ai face? Ce actiuni ai intreprinde?
Pentru o abordare ‘interactionala” a comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.


RASPUNSURI MODEL

Abordarea actionala


1. “Iata ce este gresit. Iata ce anume ai de facut ca sa o repari!”
2. Ferm, respectuos, cu un ton puternic, cu o fata serioasa si tot asa. (Nu l-as lasa sa cerada ca ar putea cumva sa scape)
3. M-as asigura ca a fost pe teritoriul meu, desi as putea sa inregistrez asta cu un memo.
4. M-as asigura ca imi acorda atentie si ca nu ma intrerupe. Mi-as vedea de treburile mele dupa intalnire.As presupune ca isi afce bien teraba; daca nu, atunci l-as termina.

Abordarea interactionala


1. “Iata cu ce anume ai gresit. Ce anume ai de gand sa faci ca sa o repair?intelegi ce vreau sa spun? (as primi raspuns de la un angajat)
2. Pe un ton de comanda. As asculta serios insa si critic la ceea ce el imi spune. As incepe prin a vorbi si apoi prin a asculta. Asa da atentie la feed-back.
3. in oricare dintre aceste situatii este posibil sa obtii raspuns imediat.
4. as instala un system de monitorizare astfel incat sa pot monitoriza rezultatele. M-as baza pe imaginea acestui muncitor; asta inseamna ca mi-as pune intrebarea “Este el un bun muncitor? Pot sa ma bazez pe el?”

Abordarea tranzactionala


Nu as spune nimic pana cand n-am cercetat mai intai problema pentru a-i determina cauzelele potentiale, istoricul problemei si tot asa. As veirifica iarasi care este problema sefului. Mai intai as asculta! As proba. As intervieva cateva persoane. As vrea sa ma asigur mai inainte de a-i spune acestui angajat ce anume sa faca, ca el are de fapt controlul asupra muncii lui. Poate ca si o alta persoana este implicate. L-as intreba daca el vede asta ca pe o posibila problema. Eu as vera as ii primesc definitia lui asupra situatiei. L-as intreba :”cu ce anume pot eu ajuta in aceasta situatie?”
L-as asculta si as vorbi deschis si cu o abordare foarte senzitiva si incurajatoare- placut, ferm, nu ciudat, pur.
As folosi un timp bun, as gasi locul adecvat si timpul potrivit.
As verifica contextual de munca sa vad ce alte variabile mai afectau caliatea. As permite intreruperi. As pune o multime de intrebari, , as incerca sa categorisesc aceasta persoana in imagini din trecut pe care le-am avut. As deschide un sistem de feedback pentru a monitoriza rezultatele. Abordarea mea generala ar fi sa ascult, sa verific toate cauzele posibile, sa dezvolt o abordare rezonabila ca sa pot rezolva problema- cu angajatul participand la identificarea solutiei- si apoi as lucra ca sa am solutia implementata. Daca timpul numi-ar permite aceasta abordare tot as asculta mai intai si apoi as lua decizii despre cum sa abordam problema.


Situatia 2


Tu esti un membru al unui grup de sase persoane care completeaza un proiect de grup solicitat de la ora de comunicare organizationala. Este un proiect amplu si complex, unul la care ati lucrat deja si ati trecut de un sfert. Cadeti de acord sa va intalniti sis a treceti prin prezentarea voastra cu o zi inainte de a prezenta proiectul in fata colegilor. Doi membri ai grupului nu apar la intalnirea programata. Dupa ce ai muncit si ai astepatt camo ora, va decideti sa faceti voi ceva.
Daca ai adopta o abordare “actionala” pentru aceasta situatie (to esti cel acre trebuie sa vorbeasca cuangajatul), (1) ce ar fi mai probabil sa spui? (2) cum anume ai spune asta? (3) unde anume ai spune asta? (4) ce anume ai face? Ce atiuni ai intreprinde/
Pentru o abordare “interactionala” asupra comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.

 
Termeni si Conditii de Utilizare