ARTHUR MILLER SI MARLYN MONROE/ ANALOGIC VS DIALOGIC
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
In opinia mea, cel mai notoriu cuplu de individualist (analogic)- vs prsoana pe dialogic
este cuplul Arthur Miller si Marlyn Monroe.
Ceea ce a atras-o pe Marlyn la Arthur
este chiar abilitatea lui de comunicare.
Insa in timp, Marlyn avea sa isi de-a seama ca
Arthur este un om cu sensibilitatea inchisa
(care nu recepteaza partea ei umana, sentimente, emotii).
Arthur este un om care nu stie sa se bucure (de relatia cu sotia lui) de viata, etc
Va rog sa remarcati, mama lui Marlyn a fost diagnosticata cu schizofrenie.
Poate ca va intrebati de ce anume tot revin la schizofrenie.
Pentru ca este eticheta care li se pune celor care nu mai stiu sa relationeze cu cei din jur.
Deci Marlyn isi depaseste complexul familial si reuseste sa cucereasca lumea.
Si, ghinion…ajunge sa dea peste Arthur Miller,
acest individualist intelectual care …nu mai stie cum sa relationeze.
Drama: relatia de casnicie
este o relatie pe viata.
Daca nu stii cum sa faci relatia sa mearga , iata de unde vine drama.
Bucuria este un element cheie, care face diferenta intre acesti oameni.
Pentru ca bucuria este felul in care ne folosim inima
si ne apropiem de ceilalti.
Odata ce nu mai stii sa te bucuri si devii tipul rational
(daca iti mai si inchizi cutia toracica/ iti blochezi inima)
tu nu mai stii si la un moment dat, chiar daca vrei,
nu mai poti sa iti controlezi inima (prin bucurie s.a)
(pentru ca v-am zis, inima este un organ, un muschi, care nefolosit, se atrofiaza)
Anul 2012 este anul lui Marlin Monroe.
O sa va redau mai jos un fragment din Paris Match.
Lena Pepitone a cunoscut neintelegerile cuplului, crizele de lacrimi si singuratatea ingrozitoare a lui Marly. Croitoreasa isi aminteste de tentativele disperate ale lui Marlyn prin care incerca sa il faca pe Arthur sa iasa din barlogul lui. El ingaima o vaga promisiune. Sotia lui, dintr-o data vesela precum o randunica, se impopotona, se machia, se parfuma si sosea transfigurata in anticamera si isi intindea nasucul in biroul maestrului. O data, apoi a doua oara in decursul unei jumatati de ora ; apoi a treia oara…ca sa il auda ca spune:” pana la urma, nu pot, am prea mult de lucru”. Dezolare, lacrimi, haine aruncate, tranchilizante, somnifere puse in sampanie.”
Va rog sa remarcati, cata insensibilitatea din partea lui Arthur la lacrimi si apoi la faptul ca Marlyn ia tranchilizante si isi pune somnifere in sampanie. Va rog sa ma credeti, oamenii acestia (individualistii a la Arthur Miller) care nu mai simt si nu mai stiu sa se bucure sunt atat de insensibili la cel/cea de langa ei, incat poti sa iti tai linistita venele,
ca el nici nu o sa remarce.
Bucuria este un mod prin care ne activam inima, simturile.
La un moment dat, daca nu practici asta (bucuria)
Si alte elemente care activeaza inima
Ajungi sa fii prea rational- inima ti se atrofiaza
Si chiar daca vrei
Nu mai poti atat de usor sa iti controlezi inima si sa te bucuri.
Dar sa revin la textul din Paris Match. Marlyn spune:
“Eu m-am indragostit mereu de oameni carora le pot vorbi despre mine..Si care sfarsesc prin a-mi spune sa imi vad de cochetariile mele (adica sa o sterg, sa ii las in pace)” a spus ea intr-o zi, amarata. Dupa primii ani, cuplul nu mai avea nimic sa isi spuna. Asezati fata in fata in bucataria cea mare, in fata felurilor delicioase preparate de Hattie, bucatareasa, Marlyn si Arthur cineaza pe fondul unei muzici de jazz…si zgomotul sinistru al furculitelor.
(vedeti cum sunt oamenii acestai incuiati- Arthur Miller in acest caz, care au impresia ca dau totul afara din ei si ajung sa nu isi mai spuna nimic, pentru ca ei nu inteleg cum trebuie sa faca dialogul; ei nu percep realitatea decat intr-o f mica masura)
este cuplul Arthur Miller si Marlyn Monroe.
Ceea ce a atras-o pe Marlyn la Arthur
este chiar abilitatea lui de comunicare.
Insa in timp, Marlyn avea sa isi de-a seama ca
Arthur este un om cu sensibilitatea inchisa
(care nu recepteaza partea ei umana, sentimente, emotii).
Arthur este un om care nu stie sa se bucure (de relatia cu sotia lui) de viata, etc
Va rog sa remarcati, mama lui Marlyn a fost diagnosticata cu schizofrenie.
Poate ca va intrebati de ce anume tot revin la schizofrenie.
Pentru ca este eticheta care li se pune celor care nu mai stiu sa relationeze cu cei din jur.
Deci Marlyn isi depaseste complexul familial si reuseste sa cucereasca lumea.
Si, ghinion…ajunge sa dea peste Arthur Miller,
acest individualist intelectual care …nu mai stie cum sa relationeze.
Drama: relatia de casnicie
este o relatie pe viata.
Daca nu stii cum sa faci relatia sa mearga , iata de unde vine drama.
Bucuria este un element cheie, care face diferenta intre acesti oameni.
Pentru ca bucuria este felul in care ne folosim inima
si ne apropiem de ceilalti.
Odata ce nu mai stii sa te bucuri si devii tipul rational
(daca iti mai si inchizi cutia toracica/ iti blochezi inima)
tu nu mai stii si la un moment dat, chiar daca vrei,
nu mai poti sa iti controlezi inima (prin bucurie s.a)
(pentru ca v-am zis, inima este un organ, un muschi, care nefolosit, se atrofiaza)
Anul 2012 este anul lui Marlin Monroe.
O sa va redau mai jos un fragment din Paris Match.
Lena Pepitone a cunoscut neintelegerile cuplului, crizele de lacrimi si singuratatea ingrozitoare a lui Marly. Croitoreasa isi aminteste de tentativele disperate ale lui Marlyn prin care incerca sa il faca pe Arthur sa iasa din barlogul lui. El ingaima o vaga promisiune. Sotia lui, dintr-o data vesela precum o randunica, se impopotona, se machia, se parfuma si sosea transfigurata in anticamera si isi intindea nasucul in biroul maestrului. O data, apoi a doua oara in decursul unei jumatati de ora ; apoi a treia oara…ca sa il auda ca spune:” pana la urma, nu pot, am prea mult de lucru”. Dezolare, lacrimi, haine aruncate, tranchilizante, somnifere puse in sampanie.”
Va rog sa remarcati, cata insensibilitatea din partea lui Arthur la lacrimi si apoi la faptul ca Marlyn ia tranchilizante si isi pune somnifere in sampanie. Va rog sa ma credeti, oamenii acestia (individualistii a la Arthur Miller) care nu mai simt si nu mai stiu sa se bucure sunt atat de insensibili la cel/cea de langa ei, incat poti sa iti tai linistita venele,
ca el nici nu o sa remarce.
Bucuria este un mod prin care ne activam inima, simturile.
La un moment dat, daca nu practici asta (bucuria)
Si alte elemente care activeaza inima
Ajungi sa fii prea rational- inima ti se atrofiaza
Si chiar daca vrei
Nu mai poti atat de usor sa iti controlezi inima si sa te bucuri.
Dar sa revin la textul din Paris Match. Marlyn spune:
“Eu m-am indragostit mereu de oameni carora le pot vorbi despre mine..Si care sfarsesc prin a-mi spune sa imi vad de cochetariile mele (adica sa o sterg, sa ii las in pace)” a spus ea intr-o zi, amarata. Dupa primii ani, cuplul nu mai avea nimic sa isi spuna. Asezati fata in fata in bucataria cea mare, in fata felurilor delicioase preparate de Hattie, bucatareasa, Marlyn si Arthur cineaza pe fondul unei muzici de jazz…si zgomotul sinistru al furculitelor.
(vedeti cum sunt oamenii acestai incuiati- Arthur Miller in acest caz, care au impresia ca dau totul afara din ei si ajung sa nu isi mai spuna nimic, pentru ca ei nu inteleg cum trebuie sa faca dialogul; ei nu percep realitatea decat intr-o f mica masura)
| 0 comentarii |