COMUNICARE

comunicare

Cauza-efect aplicata in comunicare
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-07 11:25
Rationamenul cauza-efect este unul dintre comportamentele care ne ajuta
sa organizam informatiile brute pe care le percep simturile nostre.

Doar ca, aplicata in comunicarea interpersonala-
acest mod de organizare poate fi foarte daunator.

De obicei, atunci cand no aplicam rationamentul cauza-efect,
traducem acest lucru in comunicare incercand sa aratam cine este de "vina" pentru cele intamplate.

Este o abordare foarte frecventa, mai ales in cazul barbatilor care se cred "rationali".
(si este unul dintre patternurile caracteristicile celor aflati pe ANALOGIC)
http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Ei bine, este INUMAN- CAUZA EFECT IL APLICI LA MATEMATICA, LA PROGRAMARE,
NU INSA SI IN COMUNICAREA DINTRE OAMENI.

Autorii cartii Together vorbesc despre
trei lupe prin care noi alegem sa percepem comunicarea.

Va rog sa fit foarte atenti si sa va ganditi serios la ce fel de lupa folositi voi insiva,
pentru ca de aici pornesc toate greselile.

Si va spun de la inceput
lupa corecta prin care trebuie as percepem comunicarea
este analiza tranzactionala .


Dar sa revin la cela trei lupe prin care putem intelege comunicarea:

1. Prima este conceptia despre comunicare ca fiind o actiune- pe care tu i-o aplici altcuiva.
Este asemanatata cu “acul hipodermic” pentru ca in aceasta abordare, ai impresia ca tu ii injectezi interlocutorului continutul in cap, exact ca atunci cand faci o injectie. Aici doar cel care face actiunea (comunicatorul) este luat in seama. Cel care primeste informatia, receptorul, are un rol pasiv; in aceasta conceptie emitatorul nu primeste feed back de la receptor si nu isi regleaza comportamentul in functie de interlocutorul sau.

2. O a doua conceptie (lentila) prin care putem percepe comunicarea este cea a ‘mingilor de biliard”; apare atunci cand aplicam, cauza-efect in comunicare; avem impresia ca comportamentele in comunicare ale oamenilor sunt o serie de cauza efecte si incercam sa explicam ca “x a facut ceva ca reactie/ raspuns la ce a a zis/facut y…etc”

In aceasta faza devii constient de receptor, asa ca este un progres pentru ca nu mai este doar emitatorul; cel care face comunicarea primeste feed back; insa abordarea tot nu este cea corecta; ai impresia ca ceea ce faci/ii spui cumva, il face pe celalalat sa actioneze/ spuna intr-un anume fel. In aceasta faza, esti in continuare pe o pista gresita. Esti prea putin constient de alegerile pe care le facem atunci cand comunicam.
De obicei, in aceasta situatie, ai impresia ca lucrurile sunt previzibile si controlabile.
De aici decurg de multe ori si self fulfilling prophecies.

3. Aboradrea cea mai corecta este cea a ANALIZEI TRANZACTIONALE, a negocierii eurilor.

Ca sa devenim mai umani, mai personali est nevoie sa intelegem
acest tip de abordare si sa incepem sa o aplicam in viata noastra.

Comunicarea este un process tranzactional in care are loc in continuu negocierea eurilor. Atunci cand doua persoane discuta, fiecare opereaza cu trei imagini: eul meu (my me), taul mu (my you) si cum cred eu ca ma vezi tu pe mine (my your me); deci, in total, cand suntemoi, exista sase euri pe care noi le negociem in continuu.

De asemenea, noi facem optiuni de alegere, atunci cand discutam (negociem eurile)

De aceea va spuneam ca, printre diferentele intre human si nonhuman este ca atunci cand esti human faci alegeri;
iar cand nu esti human, doar reactionezi- ca in exemplele decauza efect…

Deci acum sa va spun care sunt cele
4 alegeri de COMUNICARE pe care le facem
atunci cand negociem identitatile.

Sensibilitate deschisa (ALEGEREA 1)

stereotipie deschisa (ALEGEREA 2)

Sensibilitate inchisa (ALEGEREA 3)


STEREOTIPIE DESCHISA (ALEGEREA 4)

si sa revin la

PRIMA ALEGERE- SENSIBILITATE DESCHISA

Cand alegem sa percepem caracteristicile umane ale celui de langa noi; suntem constienti si inregistram raspunsurile si ajustam mesajul in functie de acest feed back; dialogul il construim impreuna- amandoi participam; ceea ce construim este impreuna si apare intre noi; nu in mine sau in tine.
Ascultam activ (inseamna ca emitem semnale ca ascultam); multi au impresia ca asculta, insa au o privire si expresie de om mort. Facem nexting, adica ducem discutia mai departe.
Zambim, simtim, ne exprimam ce simtim; nu vorbim in termeni generali, vagi impersonali si rationali; folosim eu adesea si incercam sa aratam ca ce exprimam reflecta perceptiile noastre; cand folosesti termeni vagi si generali, esti impersonal si il dezumanizezi si pe cel de langa tine. Alin parca este un robot, nu un om.

ALEGEREA 2- STEREOTIPIE DESCHISA

Este situatia strainului din tren. Orice persoana ar fi in locul lui, el ar primi aceleasi informatii. Cand alegi acest tip de comunicare esti deschis; vorbesti despre viata ta amoroasa, despre succesele si esecurile personale. Tu esti deschis, insa nu esti constient de caracteristicile umane ale persoanei cu care vorbesti. Orice om in locul lui ar primi aceleasi informatii de la tine.


ALEGEREA 3- SENSIBILITATE INCHISA


Apare atunci cand i te adresezi persoanei de langa tine ca si cum ar fi “the filler of a role” Noi indeplinim multiple roluri in viata. Suntem sot/ sotie, copil, mama/tata, angajat/angajata, cumparator, etc. Atunci cand li te adresezi in mod constanti celorlalti ca si cum ar fi “the filler of a role”, si vezi doar caracteristicile lor care tin de aceste roluri, folosesti sensibilitate inchisa.
Imagineaza-ti un exemplu.
Mergi la magazine si ceri trei baterii. Ii vorbesti doamnei ca si cum ar fi o vanzatoare. Daca i-ai spune, vai ce zambet frumos aveti, sau ce rochie draguta aveti azi, deja incepi sa fii mai uman si sa tedresezi ca si cum ati deveni constient de caracteristicile ei umane, personale, unice.

Este rau sa tratam astfel oamenii? Nu trebuie sa ganditi asa. Poate ca nu sunteti interesat sa creati o relatie de lunga durata cu angajata de la supermarket.

Insa daca va tratati sotia in mod constant ca si cum este doar mama, sotie, menajera, etc- cu sensibilitatea inchisa, asta poate sa fie INUMAN, DUREROS. Pentru ca casnicia este o relatia de viata si sa tratezi in mod repetat cu sensibiltate inchisa, oamenii apropiati, este cumplit de dureros.

Inca odata, repet, este nevoie sa incepeti sa constientizati aceste alegeri de comunicare pe care le putem face.
Le puteti folosi pe orisicare, insa trebuie sa fie adecvate (appropriate) pentru context.


Ultima alegere pe care o putem face atunci cand negociem eurile este

ALEGEREA 4- STEREOTIPIE INCHISA


Cand spui aceleasi lucruri si nu esti constient de partea umana a celorlati.





Mai exista si o a cincea alegere de comunicare.
Aceasta are loc atunci cand nu esti implicat.

ESTE DISCONFIRMAREA

Cand alegi sa te porti cu celalalt de parca nu ar exista.

In culturile vestice, la albi, trei situatii de comunicare pot aparea cand faci disconfirmarea:
1. schimbi subiectul

2. te porti de parca celalalat nu ar fi existent (indiferenta)

3. nu te implici


Acestea sunt niste forme de neimplicare care, de fapt
sunt niste comportamente de masa. Sunt de fapt o schizofrenie colectiva.

Alin se poarta foarte frecvent in felul acesta si este foarte dureros.

Cititi mai jos, va rog, descrierea Virginiei Satir despre un comportament de masa
COMPUTING
sau altfel spus dspre oamenii rationali
care cred ca separa rationalul de sensibilitate
si care iti spun mereu ca nu esti rationala
si care nu stiu sa asculte activ

http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Pentru ca aceasta negociere a eurilor apare intre oameni, eu nu pot sa negociez de una singura. Pot ajuta acest proces, il pot incuraja pe interlocutorul meu, insa nu ii pot face temele celui de langa mine.

Eu pot sa fiu mamica comunicarii;
daca Alin alege constant sa aplice disconfirmarea,
adica indiferenta, tu nu existi, eu nu ma implic, etc, eu nu pot sa fac dialogul de una singura.

Asta este schizofrenia; si da, va pot spune clar. Alin este schizofrenic.
Alin nu alege nici una dintre cele patru situatii de negociere a eurilor in cea mai mare parte a timpului de comunicare.

Alin alege in mod constant disconfirmarea
si poate, in cel mai fericit caz, sensibilitatea inchisa.

Chiar si atunci cand oamenii incep sa constientizeze aceste alegeri,
daca ei continua sa faca aceleasi alegeri,
aceasta este schizofrenie.

Si cel mai rau este ca ii condamni la schizofrenie si pe cei de langa tine.


Mai jos, redau din Together in intregime capitolul 2

Capitolul 2


PROCESUL COMUNICARII UMANE


Sumarul capitolului:

Comunicarea umana este tranzactionala
Actiune, “Acul hipodermic” sau perspectiva “conduita”
Perspectiva interactiva sau “Mingea de biliard”
Perspectiva tranzactionala: interdependenta, negocierea eurilor, renuntam la “vina” sau “invinuire”

Comunicarea umana este situationala
Factori de mediu (environmental factors)
Factori psihologici
Factori relationali

Comunicarea umana include
Mesaje si metamesaje
Metamesaje verbale si nonverbale
Metamesaje legate de continut si despre relatii
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

OBIECTIVELE CAPITOLULUI

Dupa ce vei parcurge acest capitol, va trebui sa poti sa

Sa intelegi cum perspectiva sau “lentilele” pe care le alegi, iti afecteaza ceea ce vezi.
Sa distingi intre ceea ce vei vedea atunci cand te uiti la comunicare prin “lentile”de :actiune, interactiune, sau “lentile” tarnzactionale
Sa definesti o tranzactie ca un eveniment in care participantii se definesc pe ei unii in relatie cu ceilalti
Sa identificiprimele parti de mediu ale unei situatii de comunicare
Sa descrii principalele parti psihologice ale situatiei de comuniacre
Sa explicit partile de relationare ale situatiilor de comunicare
Sa distingi intre mesaje si metamesaje
Sa oferi exemple despre metamesaje verbale si nonverbale din propria ta comunicare
Sa dai exemple despre metamesajele legate de continutul comunicarii si metamesaje despre relatia dintre comunicatori.



In capitolul I noi am definit”comunicarea interpersonala” ca fiindtipul de comunicare care apareatunci cand oamenii implicate isi vorbesc si se asculta in feluri care le potenteaza propria umanitatea sip e cea a interlocutorului. Noi ne-am concentrate pe continuum-ul impersonal--------interpersonal si am inceput sa descriem atitudinile si comportamentele care poti ajuta sa misti comunicarea pe scala mobile. Pe parcursul capitolului accentual nostrum a fost pe partea “interpersonala” a termenului de “comunicare interpersonala”. Noi am ignorat partea de “comunicare” sau, mai exact, am presupus ca ai o intelegere destul de clara a intelesului pentru acesti termen astfel incat sa putem sa facem mai clare urmatoarele discutii.
Noi nu mai verm sa mai continuam cu7 aceasta afirmatie. “comunicarea interpersonala” este un subset (un tip de calitate) a comunicarii umane si, pana ne clarificam cu privier la procesul comunicarii, nu vom fi in stare sa mergem mai departe. Asa ca sa intelegm mai bine acest aspect.
Atat experienat noastra cat si cele mai bune cercetari prezente demonstreaza ca cea mai corecta perspective asupra comunicarii este una care recunoaste trei caracteristici primare.

1. Comunicarea umana este tranzactionala; nu este doar o actiune sau o interactiune.
2. Comunicarea umana este complet situationala; este in mod semnificativ afectata de mediul ei, de context sau de setari (settings).
3. Comunicarea umana este un amestec de doua niveluri informationale, mesaje si metamesaje.

Scopul nostru in acest capitol este sa despachetam sis a explicam aceste trei caracteristici ale comunicarii umane. Cand tu vei termina acest capitol, vei avea o intelegere asupra procesului comunicarii care sa completeze intelegerea generala a tipurilor de comunicare oferite in Capitolul 1. Acaesta intelegere ar trebui sa te tina departe de pericolul supersimplificarii procesului de comunicare in feluri in care multi oameni o fac. Si aceasta te va pregatipentru resturile concepteleor pe care le discutam in capitolele 3 si 4, pareta din acrte cu abilitatile, si aplicatiile contextuale se gasesc in Capuitolele 10 si 11.


COMUNICAREA UMANA ESTE TRANZACTIONALA
Perspectiva actiiunii (the action view)


Daca ar fi sa intrebi oamenii de pe strada cum vad ei comunicarea, el sau ea ti-ar raspunde probabil ca “inseamna sa iti transmiti ideile” sau “comunicarea inseamna sa te faci pe tine inteles”. Baga de seama cum aceasta perspectiva face din comunicare ceva ce face un om; este o actiune pe acre o deruleaza o persoana. Conform acestei definitii, treaba comunicatorului este sa mestereasca un mesaj si sa il injecteze in capul ascultatorilor. Iata de ce oamenii numesc aceasta perspectiva “acul hypodermic”. Din acest punct de vedere, procesul implica in primul rand ca tu sa injectezi in altcineva un mesaj pe care tu inainte l-ai precreat. Urmatoarea diagrama ilustreaza tipul de imagine care merge cu acest tip de abordare.

COMUNICAREA CA ACTIUNE



MESAJ SITUATIE
COMUNICATOR---------------------à AUDIENTA
SITUATIE




Aceasta perspectiva asupra comunicarii functioneaza atunci cand ii auzi pe oameni spunand ceva de genul: “M-am asigurat ca ei au inteles; le-am desenat pe o bucata de hartie si le-am repetat de doua ori directiile.” Sau “Nu e de mirare ca nun e intelegem bine pentru ca ea nu comunica bine” sau “Asistentul acela ma plictiseste”. Din acest punct de vedere, comunicarea eset o actiune care este determinate integral de alegerile comunicatorului. Conform acestei abordari, faptul ca ea “nu comunica bine” face ca noi sa nu ne intelegem bine, sau sentimentele mele se datoreaza profesorului “care imi injecteaza plictis in mine”.
Michael reddy se refera la aceasta perspective ca “o metafora a conduitei”, credinta ca un vorbitor “isi pune ideile (obiecte) in cuvinte (containere) si le trimite (printr-o conduita) catre unascultator care ia ideea/obiectul din cuvinte/containere”. Aceasta metafora razbate din expresii de genul : “Este greu sa facem sa ajunga acea idée pana la el”; “Eu ti-amj dat acea idée”; “Motivele tale au ajuns direct la noi”; “Este greu sa imi pun ideile in cuvinte”; si “cuvinetle lui poarta putin inteles”.
Daca ai reflecata doar putin la unele dintre aceste afirmatii, ai recunoaste cat sunt de distorsionate. Spre exemplu, un asistent nu iti poate injecta plictis. Plictiseala este un sentiment si tu poti sa ai acces doar la ideile si la plictiseala ta. Cuvintele si actiunile asistentului pot sa iti afecteze propriile sentimente si idei, insa ele nu pot sa transporte continuturi mentale dintr-o minte in alta. Raspunsul tau este afecatt de starea ta si de lucrurile pe care alegi sa iti concentrezi atentia iar actiunile asistentului sunt de asemenea afectate de catre feedback-ul pe care tu i-l transmiti. Cu alte cuvinte, doar din aceste exemple este destul de clar de ce acest model al actiunii comunicarii este incomplet si gresit. Atunci cand tu vezi comunicarea ca fiind doar o actiune, ignore rolul ascultatorului in acest process. Aceasta perspective terce cu vederea raspunsul sau feedback-ul ascultatorului, ceva ce este mereu prezent atunci cand oamenii comunica. Chiar si la telefon, noi scoatem sunete ca sa aratam caascultam. Dac te indoiesti de importanta acestui feedback, incearca sa faci liniste totala si vezi auzi cum cealallta persoana intreaba “Mai esti acolo?”
Ca o concluzie, conceptia obisnuita ca comunicarea este o actiune, ceva ce unul ii face altuia, este in mod drastic suprasimplificat. Aceasta perspective ignora efectele pe care factorii din afara, situationali, i-ar pueta avea si presupune ca mesajul pe care comunicatorul il trimiet este exact mesajul pe care ascultatorul il recepteaza. Este de asemenea inselatoare pentru ca sugereaza ca vorbitorii sunt active si asculattorii sunt pasivi, asta insemnand ca mesajele se misca doar intr-o directie.


PERSPECTIVA INTERACTIONALA



Un pas catre imbunatatirea perceptiei pe acre o ai despre comunicare, este sa constientizezi feed-back-ul, as recunosti ca comuniocarea este mereu afectata de raspunsurile pe acre noi le primim de la alte persoane sau delapersoanele implicate. Cu alte cuvinte, este mai correct sa percepem comunicarea ca o interactiune, un process de influenta comuna si reciproca.


COMUNICAREA CA O INTERACTIUNE

MESAJ

EXPEDITOR (SENDER) RECEPTOR (RECEIVER)

FEEDBACK



Punctul de vedere al interactiunii pune accentual pe ideea ca comuniacrea implica nu doar actiune ci actiune si reactie, nu doar stimuli, ci stimuli si raspunsuri. Conform acestei perspective, un “bun” comunicator nu doar pregateste mesajele cu mare grija si le transmite cu mult tact ci de asemenea si urmareste foarte atent la procesul asu de comuniacre. Studiul comunicarii umane devine un studiu despre cum vorbesc oamenii si despre cum raspund ei.
In vreme ce perpectiva actiunii este modelul comunicarii al“acului hypodermic”, perspective interactionala este in esenta un model al “o mingii de biliard”. Din perspectiva interactionala comuniacrea functioneaza ca o masa plina cu mingi de billiard. Mingea principala loveste mingea cu numarul asse, care la randul ei o lovest pe cea cu numarul 15, care se loveste de margine si se duce catre gaura unde o intalneste pe bila numarul 3 si apoi pe acesta reuseste sa o introduca in gaura. Din punctual de vedere al comunicatii inteactionale, exact in felul acesta functioneaza si comunicarea inter oameni: jack tipa la Jill, si Jill se rasteste la Mary, asa ac Mery o loveste pe asistenta ei cu batul de cioban. Apoi asistenta o loveste pe oaie, iar Jack devine si mai furios pentru ca oile fac un zgomot atat de mare. Procesul este numai cauza si efect, stimul si raspuns.
Desi perpectiva interactionala este o imbunatatire daca o comparam cu perpectiva comunicarii ca actiune, totusi inca mai are niste neajunsuri. Cel mai serios, credem noi, este ca perspective inetractionala distorsioneaza comunicarea umana tratand-o ca pe o serie de cause si efecte sau stimuli si raspunsuri. Spre exemplu, aminetste-ti care este ultimul moment in care ai avut o discutie cu cineva pe care il cunosti. Care a fost stimulul care te-a determinat sa o saluti pe cealalta persoana; salutul ei? Felul in care arata? Astepatrile tale de a vedea ca isi doerste sa vorbeasca cu tine? A fost salutul tau un raspuns, sau a fost un stimul pentru ce ea urmeaza sa spuna mai departe? Sau ambele? Ce te-a determinat as spui ce ai spus: ce a spus cealalata persoana? Ce anume ai crezut ca inseamna vorbele si tonul vocii celeilalte persoane? Ce ai simtit tu despre ce a spus si felul in acre cealalata persoana a vorbit? Esti capabil sa distingi clar intre “stimuli” si “raspunsuri” in cadrul acelei conversatii asu intre actiuni, ipozele despre reactii si reactiile insele?
Psihologul george Kelly a scris ca a reusot sa renunte sa mai caute sa isi dae seama care este realtia dintre stimuli si raspunsuri. El a spus, “unii dintre prietenii mei mi-au spus ca lumae este plina de s si de r si ca este nerealist din partea mea san u incerc as ii gasesc. Insa cand le-a venit lor randul as ii defineasca au devenit foarte vagi in privinta lor.”
Aici, suntem si noi de acord. Noi credem ca este ceva mai correct sa privim comunicarea ca pe o interactiune decat sa o percepem ca fiind doar o actiune pe care o persoana o face. Insa dac ate opresti la perspective interactiunii, inca o sa mai experimentezi probleme. Dintr-un anumit motiv, perspectiva “mingii de biliard” asupra comunicarii care pune accentul pe “stimuli si raspunsuri” sau pe “cauza si efecte” sit e incurajeaza pe tine sa te concentrezi pe vina cui este si cine a cauzat aparitia problemei. De obicei este aproape imposibil sa spui cine a pornit-o sau cine trebuie sa fie invinuit; experientele si relatiile umane pur si simplu nu sunt in felul acesta. Si mai important, atata vreme act oamenii sunt prinsi in gasirea vinovatului si in blamare, ei nu vor fi capabili sa faca pera multe ca sa isi imbunatateasca situatia in care se gasesc.
Pana cand nu ajungi sa treci dincolo de perpectiva acului hypodermic si a mingiilor de billiard, este greu sa te abtii de la a te infuria pe persoanele care te critica sau sa te abtii sa devii defensive atunci cand esti evaluat sau controlat. Pana cand nu vei vedea comuniacrea mai mult decat ca pe o actiune sau interactiune, este greu sa tii evidenta la multitudinile de lucruri complexe, interdependente si in continua transformare care schimba permanent relatia cu persoanele apropiate tie- iubita, sotia, familia si colegii de lucru mai apropiati. De fapt, toate atitudinile si abilitatile de comunicare despre care vom discuta mai departe in acest capitol vor incepe sa capete sens atunci cand punctual tau de vedere este unul corect. Si cea mai corecta abordare este cea tranzactionala.


Perspectiva tranzactionala



Dupa cum am mai spus deja, o modalitate prin care poti sa dezvolti o perceptie corecta asupra comunicarii este sa recunosti ca este o tranzactie, nu doar o actiune sau o interactiune. Cand folosim cuvantul tranzactie in sensul acesta, mergem nmai departe de ce vera sa spuna parafraza “tranzactie de afaceri”. Si noi nu o folosim nici in sensul de “analiza tranzactionala” sau “psihoterapie” tranzationala. Nun e referim la nimic atat de esoteric. Noi ne luam termenul dintr-un dictionary al termenilor psihologici care spune ac o tranzactie este “un eveniment in care toate partile aspectele evenimentului concret deriva deriva din existenta si din natura participantilor la eveniment”. Cu alte cuvinte, o tarnzactie este un eveniment in care noi cei care suntem (existenta si natura noastra) reiese din insusi acest eveniment. Comunicarea umana este tranzactionala si asta inseamna ca ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla deriva din faptul ca persoanele se definesc in relatie cu persoanele implicate.
Acest process se intampla in permanenta. Hainele tale fac parte din mesajul “iata cum ma definesc eu pe mine”, la fel cum si hainele noastre. Tonul vocii tale arata cum te definesti tu pe tine in relati cu situatia si cu persoana cu acre discuti. Aminteste-ti de cum este sunetul vocii tale atunci cand vorbesti cu un copil fata de care te definesti ca fiind superior. Contrasteaza asta cu tonul vocii tale atunci cand esti un subordonat in discutie cu seful sau cand vorbesti un parinte. Atingerea, distanta, contactul visual, si alegerea cuvintelor, toate contribuie la definitia ta despre sinele tau. Priveste la felurile in care noi ne-am definit in relatie cu tine in aceasta carte- cuvintele pe care noi le-am ales, exemplele de care ne-am folosit si tot asa. De asemena noi facem niste presupozitii despre felul in cre tu te definesti pe tine insuti, si partial din ceea ce incercam noi este sa raspundem la ceea ce noi credem ca este o definitie a identitatii tale. Sin u ne putem abtine as nu facem aceste lucruri. Acest process al definirii identitatilor si de raspuns la definitia pe care si-o face altul despre tine are loc ori de cate ori oamenii comunica.
In mod clar, acest process de definire a sinelui are propriile asle limite. John este barbat, are 45 de ani, sin u poate sa spuna despre el ca este femeie si care 18 ani si ochi albastri. Insa el poate sa ofere desper sine o definitie care arata ca se percepe mai masculine- sau mai feminine- decat tine, si intr-un anume fel ca se simte mai tanar sau mai batran decat tine. Apoi tu decizi daca raspunzi la definitia sinelui pe care el o prezinta si rapsunsul tau ne va ajuta sa definim imaginea sinelui tau pe care tu i-o prezinti. Prin urmare, chiar daca nici unul dintre voi nu va puteti schimba in mod absolute identitatea, cine sunteti voi doi este afectata de erlatia pe care voi o aveti.
Retine ultima propozitie. Noi nu spunem ca tu imi determine definitia mea despre mine sau ca eu am ultimul cuvint in ceea ce priveste definitia ta. Mai degraba, definitiile despre identitatile noastre sunt afectate de relatiile dintre noi. Asta inseamna ca ele sunt interdependente: ceea ce eu fact e afecteaza pe tine si ce faci tu ma afecteaza pe mine, inas nici unul nu il determina ori il controleaza complet pe celalalt.
Gandeste-te la termenul ‘inetrdependent” pentru un minut. Daca Mark si Marcia ar fi interdependenti, atunci nimic din c ear face Mark nu ar afecta-o pe Marcia si viceversa. Mark ar putea sa spuna glume amuzante, sa ii ceara Marciei bani, sau sa cheltuiasca toti banii lor pe droguri si el nu ar afecta-o deloc pe Marcia. Pe de alta parte, daca Mark ar fi dependent de Marcia, ea ar fi capabila s ail controleze. El nu ar mai putea sa faca nimic fara ea, si ar trebui as faca exact ceea ce el ii cere. Insa interdependenta nu inseamna nici unul dintre aceste lucruri. Interdependenta inseamna ca o schimbare intr-o parte a sitemului afecteaza toate partile sistemului insa nici o paret nu ocontroleaza sau o afecteaza pe oricare alta. Ca as o formulam in termeni mai omenesti, interdependenta inseamna ca ceea ce face u te afecetaza pe tine si ceea ce faci tu ma afecteaza pe mine, insa nici unul dintre noi nu determina comportamentele si sentimentele celuilalt.
Oricand doi oameni comunica, ei sunt interdependenti. Daca Mark ii spune Marciei o gluma despre care el crede ca este amuzanta, iar Maria ramane tacuta, urmatoarea miscare a lui Mark va fi afectata de raspunsul Marciei iar definitia lui Mark despre sine in acesta situatie va fi afectata de tacerea Mariei. Se poate intampla chiar si mai subtil. Chiar daca Marcia nu este constienta de asta, conceptia ei despre sine poate fi influenatta de tonul vocii al lui Mark sau de lipsa de contact visual si daca arspunsul ei se reflecat in comuniacrea ei, probabil ca comportamentul lui Mark se va schimba.
Dupa cum te-ai putea astepta, este mult mai dificil sa descrii intr-o imagine o tranzactie decat sa desenezi o actiune sau o interactiune. Cel mai apropiat model al evenimentului pe care noi il cunoastem este “legaturi de uniune” (bond of union) pe care noi il stim de la MC Escher. Acesta ilustreaza graphic doua persoane ale caror existente si vieti sunt interdependente. Fiecare dinter ei este”ofunctie” in sensul mathematic, al celuilalt, astfel incat nu sunt doar ca benzile care le unesc capetele in partea de sus si de jos; ei se mai intersecteaza intr-un punct additional. Aceasta imagine nu surprinde toata schimbarile dinamice care alcatuiesc procesul dinamic, insa arata felul incare “cine suntem noi” este afectata de contactele noastre cu ceilalti.
Ca sa reluam, poti sa privesti comuniacrea umana ca fiind procesul acului hypodermic- daca vrei, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ceea ce se intampla in jurul tau. Sau poti sa o vezi ca pe o mingie de biliard sau ca pe un proces interactional, dar de asemenea vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. Tu vei pierde procesul continuu si interdependent al definitiilor despre sine si al raspunsurile la definitiile celuilalt- negociere eurilor-(negotiation of selves)- sit u nu vei putea sa vezi clar acest proces pana cand nu vei intelege clar ca comuniacrea este o tranzactie, un proces definit de chiar aceasta intamplare. Toata comuniacrea umana este tranzactionala. De cate ori noi comunicam, noi mereu suntem implicate inetrdeopendent de procesul negocierii eurilor. Uneorii oamenii baga de seama ca fac acest lucru,iar alteori nu. Noi sunetm convinsi ca atunci cand ei nu fac asta, cand ei uita sau ignora faptul ca comunicarea umana este tranzactionala, este mult mai greu sa ai acel contact interpersonal despre acre am vorbit in capitolul1.
Motivul principal pentru care atunci cand tu percepi comunicarea ca pe o actiune, tu nut e concentrezi ep ceea cese intampla intre persoanele implicate. Tot ceea ce vezi sunt alegerile unei persoane, comportamentul unei persoane. Atunci acnd vezi comunicarea ca pe o interactiune, tu inca nu vezi ce se intampla intre persoana A si persoana B. Din perspective interactionala, fiecare persoana pare sa functioneze ca o minge sofisticata de biliard; actiunile fiecaruia sunt afectate de celalalat insa asta nu schimba cine suntem noi.
Atunci cand adopti un puct de vedere transactional, totusi, nut e poti abtine as nu vezi ceea ce este intre persoanele implicate. Daca, spre exemplu, iti concentrezi atentia doar pe persoana A, tu recunosti ca de vreme ce persoana A este cel acre este doar in relatie cu persoana B, vatrebui sa te uiti imediat la ceea ce este intre ei. La fel se intampla si cu persoana B. Pentru ca cei care sunt persoanele- “existenat si natural or”- rasare din intalnirea sau din contactul lor reciproc, nu poti sate abtii san u te concenterzi pe intalnire in sine mai degraba decat pe indivizii care se intalnesc.
Noi verm as accentuam ideea ca “actiune”, “interactiune” si “tranzactie” nu eticheteaza trei niveluri diferuiet ale comunicarii. Noi nu vrem as spunem, spre exemplu, ca soldatul care tip ape camp la soldatiisai sa lupte, face o actiune, ca sa sstrigi pe un teren sis a primesti raspunsuri nu este interactiune si ca sa porti o conversatie intima este “tranzactionala”. Nu asta vrem noi sa spunem”. Toate aceste evenimente sunt tranzactii. Este posibil ca tu as le percepi ca pe actiuni sau interactiuni, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. : felul in care comunicatorii se definesc pe sine si unul pe celalalt. Actiunea, interactiunea si procesul transactional sunt pentru comunicare precum lentilelele pentru un microscop. Fiecare iti permiet sa vezi scena, insa doar o lentila iti permite sa vezi procesul definirii eurilor. Asa ca atunci cand vei dori sa vezi acest process, av trebui sa privesti prin lentilele “tranzactionale”. Si ca sa poti misca procesul comunicarii catre personal, va trebui sa poti vedea procesul de definire a eurilor.
Prin urmare, sergentul nostrum de pe camp ar putea as creada ca comunicarea sa este o actiune si ordinele sale “ii determina” (cause) sa “sa sara sis a interbe cat mai este pana sus” La supfrafata ar putea sa para ca asta este tot ce se intampla, . insa doar daca privesti prin lentilele “actiunii”. Si noi stim ca este mai mult legat de comunicare decat poti tu sa percepi prin aceste lentile. Perceptii, alegeri si definitii ale eurilor fac toate parte din ceea ce se intampla. Oamenii care au tendinta san u vada aceste aspecte lucreaza cu o abordare incomplete si gersita a procesului de comuniacre.
SIdeea noastra este ca sunt cateva avantaje atunci cand vezi comunicarea ca fiind un process tarnzactional. Pentru un motiv anume, acesta este modelul cel mai comprehensive dinter toate cele trei abordari. Atunci cand vezi comunicarea ca pe o tranzactie, ai mari sanse sa ii suprinzi toate complexitatile ei importante. Un al doilea avantaj al acestei abordari este ca , dupa cum am spus noi, iti directioneaza atentia catre ceea ce noi credem ca este cea mai importanta trasatura a comunicarii: undeeste ea localizata pe continuum-ul impersona---interpersonal scala. Noi o vedem in felul acesta: daca scopul tau este sa vezi comuniacrea miscandu-se pe acestra scala, atunci va trebui nu sa dai atentie la actiunile sau reactiile unei persoane ci la contactul dintre aceste persoane.
Ca sa rezumam, functia de baza a comunicarii este caracterul ei tranzactional. Asta inseamna doua lucruri: (1) include un process reciprocde negociere a eurilor (vezi capitolul 4) si (2) apare intre persoane. Si ce-I cu asta? Care este diferenta pe care o adduce? Cum va afecta comuniacrea felul in care tu o percepi? Ei bine, mare parte din aceasta carte incearca sa raspunda la acesta interbare. Insa deocamdata, noi iti putem sugera doua tipuri de impacte pe care aceasta idée le-ar putea avea.
In primul rand, atunci cand percepi comunicarea ca fiind tranzactionala, trebuie sa renunti la notiunile de “vina” si “acuza” 9blame). Asta pentru ac vina si acuzele depend de o cauzalitate lineara iar procesul acre este transactional nu poate sa fie si unul linear, causal.
Sa afirmi ca un process este linaer si cauzalinseamna pur si simplu sa spui ca opereaza dupa legi stricte de cauza si effect si mai spui ca cauza si efectul opereaza liniar (linear) mai degraba decat intr-o curba sau un cerc. Un pendul sau o balanta este o simpla ilustrare a cauzalitatii lineare. Este de ajuns sa lovesti dintr-o parte sau sa asezi o gerutate in balanta ac vei face ca celalalt capat sa se ridice si vei putea prezice exact ce anume se va intampla daca faci anumite masuratori; iti terbuie detalii precum gerutatea exacta, forta cu care ai impins, lungimea mesei, flexibilitatea si puterea tablei, etc.
Cauzalitatea lineara se aplica in lumea umana prin termeni precum “vina” sau “acuza”. Atunci cand tu spui, de exemplu” Este vina ei ca a ratat acest deadline; ea nu mi-a oferit la timp informatiile” tu spui caea a cauzat rezultatul acestei situatii exact la fel cum fierastraul face ca cealalta extrema sa se ridice. Acelasi tip de logica apre sa fei aplicata in propozitii precum”Mi-a ranit sentimentele”, “ea a stricat tot programul”, “noi nu am fi ramas confuzi daca el ar fi fost mai explicit” sau “Uniunea sovietica a pornit razboiul rece”. Toate aceste afirmatii traetaza situatiile de comunicare umana de parca ar fi procese cauzate linear.
Inas atunci cand tu vezi comuniacrea umana ca pe un process transactional, toate acestea trebuie sa se schimbe. Tu nu poti sa o explicit referindu-te doar la o parte din procesul comunicarii. Asta ar fi ca si cum ai incerca sa ii explicit trasaturile de personalitatea ale unui copil raortandu-te la un singur parinte. Cum ai putea sa spui ca toata cultura muzicala si talentului lui I se datoreaza doar mamei lui> sau al tatalui? Fiecare copil este un produs al unei relatii,o intalnier intre parinti. Nici unul dintre parinti nu este de vina pentru toate (causes it all).
Asta inseamna cumva ca atunci cand apar probleme nimeni nu este responsabil? Am renuntat la orice posibilitate de a masura? Nu, deloc. Alegerile individuale inca mai fac diferenta, si este clar ca unele alegeri sunt mai bune decat altele-mai etice, mai adecvate, mai umane si tot asa. Inas noi am inlocuit notiunile suprasimplicate si distorsionate desper vina si acuza cu o atentie mai corecta si mai adecvata asupra ambelor parti ale procesului. Noi nu verm sa inlocuim “este vina lui” cu “este vina ei”. “Amandoi sunt de vina” sau “nimeni nu este de vina”. In schimb, iti cerem sa nu mai folosesti cuvantul vina sau cel putin atunci cand vorbesti despre comunicarea intre oameni. Aceasta eset una dintre implicatii atunci cand folosesti lentilele tranzactionale. Vom discuta mai mult desper acest ea in acpitolele urmatoare si va deveni foarte important cand discutam despre conflict in Capitolul 11.
Un al doilea important raspuns la interbarea “Si ce-I cu asta?”este: atunci cand tu percepi comuniacrea ca pe un process tarnzactional, tu recunosti si esti de accord ca nu ii poti controla si determina calitatea doar de unul singur.Cu alte cuvinte, nuu poti face sa apara comuniacre personala de calitate doar tu de unul singur. De vreme ce comuniacrea se intampla inter oameni, tot ce poti tu controla este pareta ta din acel proces.
Asta inseamna cumva ca esti lipsit de putere, ca calitatea comunicarii va fi determinate de ceea ce altii iti fac tie? Iarasi, nu este chiar asa. Alegerile atle, atitudinile si comportamentele tale pot si contribuie la ceea ce se intampla intre tine si altii. De asemenea, poti sa descurajezi asta. Tu poti incuraja, promova, facilita sau ajuta comunicarea interpersonala sa se intample.De asemnea, o poti descuraja.Insa doar tu insuti nu poti controla ceva care este inerent transactional.
Prin urmare chiar face diferenta. Prima caracteristica a comunicarii este ca e tranzactioanla si faptul ca o percepi astfel poate avea un impact major asupra felului in care participi si experimentezi comunicarea.


EXERCITIU---------------------------------------------------------------------------------------


Uneori oamenii spun”sunt cu totul pentru chestia asta tranzactionala, insa uneori comunicarea pur si simplu se potriveste cu modelul actiunii- un mare amfiteatru in care un professor vorbeste cu sute de studenti, spre exemplu.” Ei bine, noi spune ca amfiteatrul poate safie perceput prin “lentilele tranzactionale”.Iata mai jos un exercitiu ca sa intelegi cum functioneaza.
Imagineaza-te cafacand parte din cel mai mare amfiteatru in acre ai fost vreodata si raspunde la urmatoarele intrebari:
1. Cum afecteaza contextul spatial (aranjamentele scaunelor, luminile, temperature si tot asa) comunicarea care are loc?
2. Care factori psihologici (valori, asteptari si tot asa) te afecteaza pe tine in situatia data?
3. Ce feed back-il vezi pe instructor primind de la clasa (spre exemplu, priviri mirate, zambete, obiectye zburatoare). Cum afecteaza acestea comunicarea care are loc?
4. Ce feed-back-uri primeste clasa de la instructor? Cum afecetaza asta comunicarea?
5. ce fel de “construire a persoanei” apaer atunci cand tu esti student? Spre exemplu, comuniacrea din clasa te ajuta sa pari mai intelligent sau mai popular?
6. Ce fel de construire a personalitatii vezi tu ca apare in cazul profesorului?
7. In ce feluri ar fi mai diferite aceste aspecte de construire a personalitatii, daca ai fi cu alt instructor?



COMUNICAREA UMANA ESTE SITUATIONALA


O a doua caracteristica distincta a comunicarii umane este ca este situationala. Asta inseamna ca comunicarea este in mod semnificativ afectata de contextul, cadrul ei sau de situatie; natura comunicarii se schimba odata cu locatia si momentul in carea apare.
Exista trei feluri de factori situationali: cei de mediu, cei psihologici si cei relationali. In aceasta sectiune a capitolului, noi il vom descrie pe scurt pe fiecare si vom da cateva exemple despre cum acesti factori situationali afecteaza comunicarea.


FACTORI DE MEDIU (environmental factors)


“De mediu” se refera atat la factori naturali precum: temperature, umezeala, cantitatea de lumina si timpul zilei precum si caracteristici fabricate (designed features) precum: arhitectura, aranjamentul scaunelor si schema de culori. Ambele tipuride caracteristici pot afecta in mod semnificativ comunicarea pe care o experimentezi.
Spre exemplu, caldura si umiditatea pot sa influenteze contactul uman. Intr-un anumit studio, experimentatorii au variat caldura si umiditatea in conditii de laborator si au descoperit ca, dupa cum au prezis, ca pe masura ce temperature si umiditatea cersteau, atractia interpersonala scadea. Astfel, mediul inconjurator afecta masura in care oamenii se placeau unii pe altii. Cercetatorii in comportamente umane sunt de accord ca verile umede si calduroase cresc probabilitatea pentru violente in ghetto-urile urbane. Iar vremea poaet sa aiba efecte si mai subtile. Pentru ca a fost cerscut in Pacificuul de NordVest, John s-a obisnuit sa reziste la temperature de patruzeci si cincizeci de grade. Cand primavara timpurie a adus aceeasi verme gri, neschimbatoare in oraselul Wisconsin in care el locuia, John nu putea intelege de ce atat de multi dinter pretenii sai erau prosdispusi si se plangeau. El aproape ca se simtea eliberat de cerul intunecat ca si cum s-ar fi intors acasa.
Cercetatorii medicali si investigatorii dela University of Washington Center for Urban Planning and design studiaza efectelefenomenului pe care Johnl-a experimentat care in forma sac ea mai severa se numeste astenie de sezon. Oamenii care sufera de aceasta astenie devin deprimati iarna cand zilele sunt scurte si apoi isi revin cand vine primavara. Psihiatrii au inregistrat ceva succese cand au folosit lumina artificiala ca sa trateze aceste depresii de iarna, iar Centrul pentru Planificari Urbane si design studiaza efectele luminii asupra altor lucruri precum relatiile interpersonale. Atunci cand zilele sunt scuret si intunecate, spune profesorul Judith Heerwagen,”oamenii au tendinta sa manace mai mult, sa doarma mai mult si as se retraga din compania oamenilor.” Interesant este faptul ca acest fenomen pare safie unul general. In opinia lui Mark Knapp “oamenii de stiinta au sugerat ca (10 vermea monotona are mai multe asnse as iti afecetze starea de spirit generala; (2)in mod sezonier, tu produci cel mai efficient effort mental la sfarsitul iernii, primavara devreme si toamna; (3) un cer albastru prelungit iti scade productivitatea; si (4) temperature idaela ar trebui as fie in medie 64 de grade F.”
Vremea nu este singurul factor de mediu care poate as influenteze comportamentul uman. Petele de soare si ciclurile lunare pot sa faca diferenta, de asemenea. Cu cativa ani in urma revista TIME a remarcat ca un raport al unui grup de oameni de stiinta si ingineri care aveau legaturi cu Comisia pentru energie Atomica- fusese publicat cu titlul “model de Accidente Intrigante comparate cu un context de caracteristici naturale din mediul inconjurator”. Conform acestui raport, ratele accidentelor se coreleaza neobisnuit de mult cu fazele lunii, ciclurile solare si alte fenomene naturale. Accidentele pareau sa fie la apogeu dupa ciclurile noii luni la apogeu- cand se afla cel mai departe de pamant- iar susceptibilitatea indivizilor la accidente pare sa fie cea mai mare in timpul fazelor lunare acre sunt similare cu sau cu 180de grade diferite fata de cea in care era atunci cand ei s-au nascut. Cu siguranta ca exista prea putine informatii ca sa tragem niste concluzii despre legaturile cauzale dintre aceste evenimente, insa aceste date sugereaza ca animalele salbatice nu sunt singurele organisme in viata ale caror populatii sunt afectate de ciclurile solare si lunare. Timpul eset o alta caracteristica a mediului natural acer afecteaza comunicarea. Sezoanele afecteaza productivitatea; anumite zile ale saptamanii sunt importante pentru intalniri si altele pentru sarbatori; si desi nu putemsa fim de accord cu toate afirmatiile entuziastilor “bioritmului”, cei mai multi dinter noi avem momente devarf si momnte de cadere chiar si ain timpul activitatilor zilnice. Unii oameni de exemplu, pot scrie ziare, piese de teatru, poezii, dimineata devreme iar altii fac treaba cea mai buna in orele intunecate si linistite din noapte.Unii terapeuti de cuplu de asemenea le recomanda clientilor as isi schimbe din cand in cand in timpul zilei-obiceiurile. Daca stilul de a face dragosteal cuplului a cazutin rutina, ei le recomanda sa incerce niste abordari noi care sa le starneasca entuziasmul. Ideea eset ca, fie ca este vorba despre umiditate si caldura, fazele soarelui si ale lunii sau timpul din an, luna, saptamana suau zi, caracteristicile naturale ale mediuluii inconjurator pot avea un impact major asupra comunicarii umane.
Caracteristicile din mediul care te inconjoara – cele construite de om sau create (designed)- ar putea avea un impact si mai mare asupra comunicarii tale. In cursul despre comunicare pentru incepatori al lui Gary, el discuta felul in care o franciza regionala de inghetata- folosea design-ul culorilor, scaunelor, luminii si a sunetului pentru a promova in randul consumatorilor tipul de comunicare pe care ei si-l doreau. Scopul magazinului era sa ii atraga pe oameni inauntru, sa ii faca sa se entuziazmeze, sa comande si sa manance repede si apoi sa paraseasca localul pentru a le face loc altor clienti platitori. Combinatia lor de culori rosu cu alb, tapiteria semidura si lumini puternice, toate au aranjat sa creeze decorul dorit. De asemenea, ei au angajat doar tineri si i-au incurajat sa alerge dintr-un loc in altul, sa strige ordine, safaca glume cu clientii si intre ei, sa anunte cu multa importanta livrarea unor inghetate dosebite. Iesirile la aniversari erau de asemenea acompaniate de serenade cu sunete puternice. Strategia a functionat; sa mananci acolo era excitant, amuzant, si putin obositor.
Intr-o carte intitulata “Semnificatia unui mediu construit”, Amos Rapoport ne vorbeste despre un exemplu aflat chiar mai aproape de acsa.. El analizeaza studii despre restaurante precum MaDonald’s care arata cum este conceputa fiecare particica din restaurant. Rezultatul? Atunci cand ne aflam in aceste medii noi ne purtam cu “un grad uimitor de uniformitate comportamentala”, trecand prin actiuni care sunt atat de commune incat sunt previzibile precum niste ritualuri.
Este usor sa multiplicam aceste exemple. Doua dintre cunostintele lui John au infiintat o companie care producea muzica programata si preinregistrata pentru magazinele de retail. Ei ai selectii speciale pentru magazinele care vand pentru tineri si alte melodii pentru magazinele mai conservatoire. Si ei au studii care demonstreaza efectele muzicii si efectele diferentiate ale unor tipuri de muzica in comparatie cu altele. Vanzarile arata un tip de muzica care vinde intr-un magazin, in altul ii descurajeaza pe cumparatori.
Mai mult, exista destule dovezi care ne arata cum in clasele aranjate in randuri drepte, mai toate comentariile initiate de studenti provin de la cei aflati in primul rand sau de la cei aflati imediat in spatele persoanei de la mijloc din randul din fata. Toate aceste exemple ilustreaza ca, fie ca este vorba despre combinatia de culori sau de aranjamentul scaunelor, tipul de muzica sau volumul, nivelul lumini, sau chiar marimea camerei, mediul in care ne aflam afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


EXERCITIU

Aplicatie individuala: priveste in jurul tau

Acesta este un exercitiu care te poate ajutra sa te concentrezi asupra caracteristicilor fizice ale situatiei in care te afli. Concentreaza-te mai intai asupra bibliotecii cu care tu esti cel mai familiarizat.Gandeste-te si enumera: cum este luminata biblioteca, ce culoare are, tipul si aranjamentul mobilierului, sunetul si oricare alte caracteristici fizice notabile. Apoi intreaba-te cum iti afecteaza aceste caracteristici comportamentul tau de comunicare cand te afli in biblioteca.
Fa acelasi lucru cu dormitorul tau. Apoi adreseaza aceleasi intrebari in ceea ce priveste localul tau favorit de petrecere asu de amuzament. Cum pot caracteristicile fizice ale unei situatii –influenta comportamentul tau de comunicare?



Factorii psihologici


Caracteristicile psihologice ale unei situatii exista in “interiorul” persoanelor care comunica. Exemplele include emotii, interpretari, nevoi, atitudini, valori si asteptari. Inetresant este faptul ca nimeni nu s-a gandit prea mult la acesti factori pana la sfarsitul secolului XIX- cu aproximativ o suta de ani in urma.Atunci, Sigmund freud a introdus ideea ca actiunile externe sunt cauzate de fenomene interne,in special de dorinte reprimate care au fost in mod repetat respinse dar care totusi persista in subconstient. Freud argumenetaza ca oamenii sunt dirijati de trei factori psihologici mai importanti, ego-ul, id si supereul, care opereaza cam la fel ca un adult, un copil intern, si un parinte. De asemenea el considera dorinta ca fiind principalul motivator pentru fiinta umana. Ca urmare a influentei lui Freud, si ca urmare a influeneti multilor sai urmasi si critici, multi oameni cred acum ca motivatii psihologice constiente, subconstiente si inconstiente definesc cea mai mare parte, daca nu in totalitate, comportamentul uman.
Noi nu sunte total de accord cu aceasta concluzie. Noi credem ca ceea ce se intampla intre persoane este cel putin la fel de important ca ceea ce se intampla in interiorul lor. Insa noi vrem sa accentuam si ideea ca factorii psihologici influenteaza comunicarea. In capitolul 3 noi vom discuta in detaliu cum functioneaza psihologia perceptiei. Aici noi doar caracterizam la modul general cateva dintre trasaturilecomponentei psihologice ale mediului comunicarii.
Despre psihologia umana sunt povesti la fel de numeroase pe cat de multi sunt si psihologii. O descriere influenta imparte necesitatile de baza care ne motiveaza comportamentul. Dupa psihologul Abraham Maslow, exista cinci astfel de nevoi: nevoi psihologice, nevoi de siguranta, nevoia de apartenenta si de iubire, nevoi de stima, si nevoia de pregatire (self-actualization). Prima categorie include nevoi precum hrana, caldura si raporturi sexuale. Maslow argumenteaza ca acestea sunt cele mai importante nevoi ale noastre, cele care trebuie satisfacute primele. La nivel organic,corpul nostru isi potriveste ‘automat” cantitatea de apa din sange, ce niveluri de sare, zahar, calciu, si oxygen exista si temperature corpului nostru. De asemenea, noi ne comportam in asa fel incat sa atingem niveluri similare de homeostaza sau balanta. Prin urmare, daca ii vei retine hrana sau mancarea unei persoane, motivatia primara sau chiar exclusive a acelei persoane va fi sa isi restaureze balanta.
Categoria ‘sigurantei” include nevoi de: securitate, stabilitate, protectie si ordine. Daca nevoile psihologice ale unei persoane sunt satisfacute, spune Maslow, aceasta va fi cea de-a doua prioritate pentru el. Reclamele pentru asigurari si unele campanii politice care fac apel la “lege si ordine” se bazeaza pe aceasta categoriede nevoi.
Al treilea set de nevoi presupune sa fii cu altii, sa ai radacini, sa fii iubit. Desi aceasta nu este nevoia umana cea mai de baza, toti oamenii o experimenteaza. “Noi stim” spune Maslow, “care sunt efectele distructive asupra copiilorale ale mutarilor prea dese; ale dezorientarii; ale supra-mobilitatii generate de industrializare; sa fii fara radacini, sau sa iti dispretuiesti propriile radacini, propriile origini, ale grupului; sa fii despartit de propria familie, de casa, de prieteni si de vecini; sa fii in trecere sau un nou venit mai degraba decat un native”. Intr-o oarecare masura ne purtam intr-un anume fel pentru a evita aceste tipuri de sentimente, iar atunci cand le experimentam, noi incercam sa schimbam lucrurile ca san e satisfacem nevoile de iubire si de apartenenta.
Ultimele doua nevoi pe careMaslow le identifica sunt pentru stima de sine si dezvolatre personala (self actualization). Stima presupune o evaluare pozitiva despre tine. Aceasta nevoie iese la suprafata in dorinta noastra pentru acumulare, indemanare si competenta. Ne place sa ne simtim de parka stim ce facem- iar ceilalti recunosc acest lucru. Auto-dezvoltarea este tendinta noastra de a deveni cei mai buni posibil. Una dintre contributiile teoriei lui Maslow este ca identifica aceasta lupta ca o necessitate existenta in toate fiintele umane. Daca celelalte necesitati primare ale noastre sunt satisfacute, argumenteaza Maslow, noi cu totii ne straduim san e maximizam potentialul sis a ne dezvoltam pe cat de complet e posibil. Cand asta nu se intampla, problema este ca una sau mai multe dintre celelalte nevoi nu este satisfacuta. Dupa cum noi am mentionat deja, relatarea lui Maslow este doar una dintre numeroasele descrieri pentru ceea ce noi numim “factori psihologici” in mediul inconjurator al comunicarii. Totusi, aceasta este o categorisire larg acceptata pentru ca adesea se potriveste cu experientele noastre si este usor de aplicat. Spre exemplu, aminteste-ti de ultima data cand erai cu un prieten si faceai ceva si unuia dintre voi I s-a facut foame. Persoana infometata a inceput sa introduca subiecte despre alimente si mancare in conversatie, el/ea a devenit in mod evident nerabdatoare si a devenit mai dificil as stea concentrate pe ceea ce voi faceati impreuna.ierarhia nevoilor a lui maslow explica de ce anume se intampla acest lucru. Nevoile psihologice vin primele in ierarhie, ceea ce inseamna ca ele nu sunt implinite, ele devin principala preocupare pentru acea persoana. Chiar si nevoile de apartenenta si stima de sine raman pe un loc in spate astfel incat persoana infometata este adesea nu doar insistenta ci si nepoliticoasa! Ideea este ca aceste nevoi fac parte din mediul psihologic inconjurator si afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


Factori relationali



Al treilea aspect legat de mediul inconjurator al comunicarii este alcatuit din ceea ce se afla intre oameni. Mai spunem o data, capitolul 10 este dedicat discutiilor complete cu prietenii, relatiilor de iubire, asa ca aici o sa introducem doar pe scurt acesti factori.
Un factor relational este masura in care procesul de comunicare este simetric sau complementar. O relatie simetrica este una care este bazata pe similaritati, iar o relatie complementara este una care se bazeaza pe diferente. Prin urmare, daca Gary este consultantul iar tu esti clientul, relatia dintre voi doi este complementara si se bazeaza pe diferentele dintre aceste doua roluri. Doctor-pacient, avocat-client sau sef-subordonat, sunt de asemenea relatii complemenatre. Pe dealta parte, in calitate de co-autori a acestei carti, gary si John au o relatie simetrica; ea se bazeaza pe asemanarile dintre ei, nu pe diferentele dintre ei. Relatiile dintre membrii executive ai unui comitet sau dintre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice sunt deasemenea simetrice.
Acest aspest- daca o relatie este simetrica sau complementara-poate sa afecteze modul in acre oamenii implicate comunica intre ei. Atunci can mal se afla intr-o relatie complementara cu seful lui si el este “cel care urmeaza; sao persoana “de jos”, este mai putin probabil ca el sa initieze comunicarea, sa isi corecteze seful sau sa insiste pe propriul fel de a vedea lucrurile. Pe de alta parte, atunci cand o relatie este simetrica, ambii parteneri se asteapta sa aiba oportunitati relativ egale de a vorbi si amandoi se asteapta sa isi exercite puterea.
Una dintre problemele care pot afecta o relatie complementara este ceea ce o anumita carte numeste “complemenatritatea prea rigida”. Diferentele de putere si de statut intr-o relatie se schimba mereu, iar complemenatritatea exagerat de rigida apare cand partenerii ignora acest aspect. Sper exemplu, atunci cand un copil este foarte mic, face parte din responsabilitatea parintilor sa exercite o forma de control asupra a ceea ce mananca copilul. Ca rezultat, multi dintre noi ajungem sa mancam mancaruri care nun e plac in mod deosebit “pentru ca sunt bune pentru tine” sin u puetm pleca de la masa “fara as termini totul din farfurie”. Totusi, la un moment dat copiii devin destul de mature incat sa decida singuri pentru ei cand, cat si ce anume vor ei sa manance. Conflicetle apar atunci cand parintele unui copil mai mare incearca sa mentina complementaritatea rolurilor parinte/copil intr-un mod rigid, in loc as fie mai flexibil in privinta alimenattiei.
Aceea si carte numeste principala problema in relatia simetrica “escalarea simetrica” (symmetrical escalation). Acest fenomen apare atunci cand un membru al relatiei simetrice incearca sa devina “superior” in vreme ce celalalt ii raspunde la randul sau, incercand sa pastreze relatia simetrica. Un exemplu este o discutie pe timpul unei vacante de vara:

“Rulota nostra este mai noua decat vagonul tau de tren invechit!”
“da, doar ca macar noi avem un garaj in care putrem s ail pastram!”
“Mare scofala, bicicleta ta este atat de stricata ca nici macar nu o sa mai poti pedala cu ea!”
“eu te-am invins de cat ori nu ai fost tu pre alas ca sa renunti la cursa!”
“Ei bine, tatal meu este m,ai puternic decat tatal tau!”

…si tot asa. Un exemplu global al aceleiasi probleme sunt armele nucleare si inarmarea. Fiecare parte isi escaladeaza propriile armamente doar pentru ca, spune el, trebuie sa mentina pacea. Problema este ca, daca cele doua parti nu schimba subiectul sau nu refuza contactul, escalarea simetrica duce la acelasi tip de explozie.
Atat in relatiile complementare si cele simetrice, comunicarea este afectata nu doar de mediul inconjurator natural si cel creat sau de factorii psihologici din interiorul personajelor, ci si de relatia dintre ei doi. Fiecare lider are nevoie de cel putin un om care s ail urmeze; ca sa fii o persoana puternica, ai nevoie de o alta persoana care sa detina mai putina putere decat tine. De asemenea, tu nu poti sa fii un parinte afra sa ai un copil si nimeni nu poate sa fie un sot pe cont propriu. Toate aceste exemple de complementaritate necesita doua persoane, , iar calitatea care ii face sa fie “inferiori sau superiori” se intampla intre ei. Aceasta este diferenta dintre aspectele psihologice ale mediului de comunicare si factorii relationali.
De asemenea, poti sa observi efectele factorilor relationali asupra comunicarii concentrandu-te pe retele. O retea este un system de legaturi interrelationate; fiecare dintre noi face parte din cateva retele de comunicare. Spre exemplu, tu ai o retea de prieteni si o retea diferita de cunostinte si colegide afaceri care totusi se suprapun cumva. Ambii autori ai acestei carti luceraza ca si consultanti in comunicare si noi avem ertele de clienti care intr-o mica masura se si suprapun. In putinele cazuri in care aceste retele se suprapun, Gary si John sunt rivali in afaceri (business competitors).
Cercetarile recente ne-au indicat faptul ca retelele afecteaza in mod semnificativ experientele noastre de comunicare. Spre exemplu, una dintre cele mai utile feluri de a infrunta stresul personal si de la serviciu este as iti atragi propriul sprijin social al propriei tale retele sociale.Profesorul Teri Albrecht a descoperit intr-un studiu ca sprijinul oferit de colegii de birou si mai ales de sef era o strategie foarte importanta la asistente. In mod interesant, studiul a descoperit ca retelele asistentelor de rude si de soti nu functiona in felul acesta. Dupa cum ne arata acesta, “Altii nu vroiau sa se incarce cu grijile asistentelor, sau nu intelegeau dificultatile, lasandu-le astfel pe asistente dezamagite si frustrate.”
Multe alte relatii mai distante si fara relatii intime ne pot oferi de asemenea sprijin social (social suport). Managerii caselor cu apartamente inchiriate, barmanii si coafezele, spre exemplu, adesea functioneaza cu roluri de sprijin (supportive roles). Un studio a raportat ca clientele de la coafor “isi faceau o rutina din a-si impartasi conflictele lor conjugale, copii dificili, depresii, anxietate si raul fizic”. Alti asa zisi agentiurbani de asemenea functioneaza ca persoane de sprijin, chiar daca ei nu au relatii apropiate cu persoana pe care ei o sprijina.
In unele cazuri, cu cat reteaua personala este mai densa, cu atat ofera mai mult sprijin. Intr-un studiu despre lucratorii sociali dintr-un adapost pentru copii, ni se arata ca angajatii care au relatiile cele mai solide cu colegii lor erau cei mai rezistenti la situatiile de stres si la eforturi. Insa in alte situatii apare clar ca studentii cu legaturi sociale mai slabe sau mai putine se simteau mai valorizati social sau le crestea stima de sine la examenele finale. Cercetatorii au argumentat ca legaturiole mai slabe ale elevului l-au eliberat mai usor ca sa poata obtine ajutor din alta parte atunci cand o anumita paret ii cauza stress.
Si ca sa rezumam, masura in care o relatie este complementara sau simetrica poate sa afecteze lucruri precum cine vorbeste primul sau cel mai mult, cat de mult dureaza conversatia si ce subiecet sunt discutate. In plus, relatiile care construiesc diferitele noastre retele sociale de familie, prieteni, colegi si cunostinte, ne afecteaza in mod semnificativ comunicarea. Retelele ne pot de asemenea oferi sau ne pot impiedica sa obtinem sprijin social. Toti acesti factori relationali afecteaza si ei comunicarea in mod considerabil.



COMUNICAREA UMANA
INCLUDE MESAJE SI METAMESAJE



Dupa cum am mai afirmat, cea dintai trasatura distincta a comunicarii este faptul ca este tranzactionala si in al doilea rand ca este situationala. O a treia trasatura se refera la faptul ca implica doua nivele, mesajele si metamesajele.
Prefixul “meta” inseamna “dincolo de”, prin urmare cuvantul ‘metafizica” inseamna studiul realitatii din spatele sau dincolo de lumea fizica iar “mathemathics” este matematica despre matematici. In comunicare, metamesajele sunt mesaje despre mesaje.
Atat functionarea metamesajelor cat si “necesitatea” pentru ele sunt direct legate de faptul ca comunicarea umana este situationala. Iata cum: de vreme ce comunicarea este situationala, modul in care noi interpretam mesajele trebuie sa se schimbe odata cu situatia. Astfel, pentru ca tu sa poti interpreta corect mesajele, trebuie sa stii cate ceva despre situatia sau contextual care le incadreaza. Asta presupune ca trebuie as stii cate ceva despre ceea ce noi am discutat deja- mediul inconjurator; nevoile, intentiile si alte aspecte care tin de psihologie; si relatiile care construiesc situatia.Metameasjele iti ofera aceste informatii necesare.Ele ofera un context sau o ramaa pentru mesaj si astfel ele influenteaza modul in care tu si celelalte persoane implicate intelegeti evenimentul de comunicare. Asa ca, spre exemplu, cineva ar putea spune: “Doar glumeam” sau “acesta este un ordin” iar acele metamesaje explicite iti arata cum sa interpertezi ceea ce ei tocmai au spus sau ceea ce urmeaza sa spuna.
Antropologistul si teoreticianul comunicarii Gregory Bateson a scris un dialog intre tata si fiica care iti arata felul in care metamesajele functioneaza. Dialogul incepe cu intrebarea fiicei “Tata, de ce francezii isi tot agita bratele ?” Tatal intreaba”ce vrei sa spui?” iar fiica raspunde “vreau sa spun atunci cand vorbesc. De ce tot isi agita bratele si altele de genul asta?” putin mai tarziu in discutie, acest schimb apare:

F: Ei bine, haide sa presupunem ca tu vorbesti cu un francez iar el isi tot agita bratele pe langa corp, si poi, in timpul unei conversatii, dup ace tocmai i-ai spus ceva, el deodata se opreste sa mai dea din maini si doar vorbeste. Tu ce crezi atunci? Ca tocmai a incetat sa fie entuziasmat si prostesc?
D: Nu…as fi speriata. As crede ca am spus ceva care i-a ranit sentimenetle si probabil ca el ar putea sa fei destul de furios.
F: Da- si s-ar putea sa ai dreptate.
D: Foarte bine-deci ei nu mai gesticuleaza din maini atunci cand devin furiosi.
F: Asteapta un minut. Interbarea opana la urma este ce ii spune un francez altui francez atunci cand isi misca mainile? Si noi avem o parte din raspuns- el ii spune partial ce simte el pentru celalalt tip. El ii spune ca nu este cu adevarat suparat- ca isi doreste si este capabil sa fie cum spui tu “prostesc”. [toate acestea sunt evident, metamesaje].
D:Insa-nu-asta nu este sensibilitate. El nu poaet sa munceasca atat pentru ca mai tarziu sa ii comunice celuilalt tip ca este furios doar tinandu-si mainile nemiscate pe langa corp. Cum o sa is idea el seama mai tarziu daca este furios?
F: Nu stie. Doar daca nu cumva…
D: Nu, tati, nu are nici o logica. Nu ma opersc acum sa iti mai zambesc, pentru ca mai tarziu sa iti comunic ca nu mai sunt furios doar nemaizambind.
Da- si eu cred ca este o parte din motivul pentru cre noi zambim. Si sunt o garmada de oameni care zambesc ca sa iti area ca nu mai sunt furiosi- cand de fapt sunt. [si zambitul poate fi un metamesaj]
D: Insa asta este diferit, tati. Asta este un fel de a spune minciuni cu propriul chip. Ca atunci cand joci poker.
F: Da.

Aici, datul din maini este un metamesaj, pentru ca ii spune ascultatorului cum se simte in privinta celuilalt tip. O parte din motivul pentru care zambim, este ca sa restabilim un cadru sau un context care va fi clarificat mai tarziu, cand nu mai zambesc, sunt furios. Metamesajele ar putea fi precum a spune minciuni sau adevaruri cu propriul chip.
Majoritatea oamenilor care vorbesc despre metamesaje fac distinctia intre acele metamesaje care comenteaza pe marginea unui comentariu literar si cele acre au de-a face cu relatia dintre oamenii care comunica. “Aceasta este o poveste adevarata” este un metamemsaj despre continutul ope care urmeaza s ail comunic.
Pe de alta parte, comentariul “artrebui sa o chemi pe babysittera, pentru ca tu esti sotia” este un metamesaj despre relatia dintre cel care vorbeste sic el care asculta. Atingerea, contactul visual si cantitatea timpului pe care il petrecem impreuna, pot sa fie de asemenea metamesaje despre o relatie. In concluzie, metamesajele pot fi despre continut sau despre relatia dintre comunicatori.
Tipuri de mesaje

verbale
nonverbale
Despre continut
“Aceasta este o gluma”. “Acesta este un ordin”
Sa strigi, sa dai din cap in sensul de da saunu si tot asa
Despre relatie
“Tu esti seful”, “Nu uita ca eu sunt tatal tau” si tot asa
Atingere, zambet, postura si tot asa


De asemenea, metamesajele pot fi verbale si/sau nonverbale. Verbal inseamna ca sunt compuse din cuvinte iar nonverbal include taote celelalte feluri in care noi comunicam-contactul visual, expresia faciala, gesture, miscarea corpului, atingere si tot asa. (vom vorbi mai multdespre comunicarea verbala si nonverbala in capitolele 5 si 6)
Din pacate, toate aceste posibilitati pot si de obicei se amesteca laolalta. Asta deoarece toate eforturile noastre de a comunica contin niste metamesaje impliciet sau explicite. Spre exemplu, ce metameasje primiti de la modul in care vorbim noi in aceasta carte? Noi ne folosim prenumele, eu sit u, si o varietate de exemple specifice. De asemenea noi folosim italice, bold italic si alte modalitati de a pune accentual. Toate acete mesaje sugereaza felul in care noi ne dorim ca tu sa receptezi sau sa inramezi ceea ce transmitem noi.
Si nu am putea evita sa facem acest lucru. Dupa cum sustine terapista de familie Virginia Satir “…oamenii nu pot sa comunice fara, in acelasi timp, sa metacomunice. Oamenii nu pot sa evite metacomunicarea”. Exemplul pe care Satir il ofera mai jos, ii ilustreaza ideea. Ea scrie:
“A fost o gluma” (razi la ea)
“Era o remarca trecatoare” (ignor-o)
“A fost o intrebare” (raspunde)
“A fost o solicitare” (tine cont de ea)
“A fost un ordin” (supune-te)

Evident, toate acestea sunt mesaje metaverbale. Insa trebuie sa remarci ca ele ofera un “cadru” atat pentru continut cat sipentru relatie. Cand tu spui despre ultimul tau comentariu “a fost o intrebare” implicit tu spui “raspunde” iar tonul vocii tale va indica daca “raspunde” este o solicitare, ordin sau sugestie. Asta, la randul ei, este un comentariu despre cum tu iti definesti relatia ta cu ascultatorul. Ultimul exemplu este chiar si mai evident: “Acesta este un ordin; supune-te” se refera in acelasi timp si la continut si la relatie.
Sandra L. Ragan a studiat interviurile pentru angajare si a fost in stare sa identifice unsprezece functii diferite ale metamesajelor folosite de catre intervievati si de catre intervievatori. Spre exemplu, “Vreau sa spun ca…” si “presupun ce vorbesti despre…” functioneaza ca metamesaje de clarificare. “Nu te-am inteles prea bine legat de … “ sau “asta o sa sune ciudat” sunt exemple pentru ceea ce ea numeste mesaje de remediere. De asemenea ea eticheteaza afirmatii precum “Pot sa adresez o intrebare?” ca metamesaje de directionare, si “Permite-mi sa ma prezint formal” este o expresie a carui metamesaj este sa treaca in agenda. Ragan a descoperit ca intervievatii si intervievatorii folosesc metamesajele in feluri semnificativ diferite. Intervievatorii au folosit “strategii care controlau ritmul si progresul conversatiei; aplicantii, pe de alta parte, le foloseau pe acelea care le explicau sau le justificau comportamentul.”
Studiul lui Ragan ilustreaza de ce este important sa distingem intre mesaje si metamesaje. Cand faci asta, iti poti imbunatati in mod semnificativ eficienta comunicarii. Spre exemplu, te poate ajuta sa intelegi problemele de comunicare pe care le experimentezi. Daca cineva s-a simtit insultat de niste instructiuni pe care tu le gasesti foarte clare, acea persoana ar putea sa reactioneze la metamesajele tale despre relatia dintre voi. Ea probabil ca ti-a interpretat metamesajul ca ceva de genul: “Iata cum trebuie sa procedezi, tampitule!” mai degraba decat “As fi incantat sa te ajut.”
Ultima noastra remarca in ceea ce priveste metamesajele este ca ele pot sa incadreze sau sa contextualizeze intreaga relatie de comunicare, sau se pot referi la episodul current. Spre exemplu, atunci cand comunicarea dintre doua persoane contine metamesaje de genul “noi suntem prieteni” care serveste pentru a contextualiza felicitari de genul “Salutare Gerry, fiu de catea” si care transforma o potentiala insulta intr-o gluma. In acest caz, metamesajul despre relatie poate sa incadreze si astfel sa ii si ajute pe ascultatori sa interpreteze o mare varietate de comentarii. Alte exemple despre metamesaje verbale explicite care se refera la intreaga relatie include plangerea sotiei “ tu intotdeauna incalci intelegerile noastre” sau alternative “cu siguranta ca ne intelegem bine”.
Metamesajele despre episoadele de comunicare individuala sunt mail imitate ca scop. Satir identifica niste exemple. Ea ne arata ca fiecare poate:

Sa eticheteze ce fel de mesaje transmite si cat de serios este in privinta lor:”Doar glumesc” sau “Acum ai aflat tot ce stiu eu cu privire la acel subiect”.
Sa spui de ce el a facut ce a facut referindu-te la dorintele si solicitarea celuilalt: “eu doar incerc sa iti ofer cele mai simple moduri in care poti aborda aceasta problema” sau “Acestea sunt informatiile pe care mi le-ai cerut”.
spune de ce anume a spus ce a spus referindu-te la tipul de raspuns pe care ea incerca s ail obtina: “eu iti spun asta pentru ca vreau sa ma asigur ca vii la timp”.

Bill Wilmot accentueaza ideea ca acest tip de metamesaj poate sa fie pervaziv si ca poate sa aiba o mare influenta.

O profesoara, spre exemplu, poate sa indice trimitand indicii clare ca “Ok, elevi, discutia noastra s-a terminat, acum o sa va citesc ceva”, fara ca macar sa I se adreseze clasei in mod explicit. Nivelul de metacomunicare episodica apare de fiecare data cand doua persoane sunt constiente unul de altul. Toate ‘continuturile” de mesaje poarta mesaje implicite despre “iata cum te vad eu pe tine in momntul de fata cu scopul de a-mi interpreta mesajele”.

Wilmot subliniaza ideea pe care satir a exprimat-o mai deverme:toata comunicarea nostra include metamesaje despre relatia pe care o percem ca fiind intre noi si ascultatorii nostril sau partenerii de conversatie. Noi nu putem san u metacomunicam. Iata motivul epntru care noi am dedicate intreg capitolul 4 al acestei carti vorbind despre exact acest process pe care noi il numim negocierea eurilor.


EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala: metacomunicarea


Gandeste-te la o conversatie semnificativa de data recent ape care ai avut-o. Prin semnificativa noi intelegem ca a fost importanta pentru tine, probabil o discutie de la suflet la suflet cu un prieten stabil, sau prima conversatie profunda pe care ai avut-o cu o noua cunostinta, sau o confrunatre pe care ai avut-o cucineva. Noteaza scurt care a fost subiectul conversatiei pentru ca asta te va ajuta sa iti amintesti pe scurt cateva detalii din conevrsatia ta. Concentreaza-te pe ceea ce tu ai spus si ai facut si raspunde la urmatoare intrebari despre metacomunicarea ta:
1. Ai transmis metamesaje verbale despre continut? Care erau acestea?
2. Ai transmis metamesaje nonverbale despre continut? Care erau acestea?
3. Ai transmis metamesaje verbale despre relatii? Care erau acestea?
4. Care erau metamesajele nonverbale despre relatie?


Sumarul capitolului

Deoarece aceasta este o carte despre comunicarea interpersonala, capitolul 1 se “concentreaza” pe partea “inetrpersonala” a procesului, iar acest capitol vorbestedespre ceea ce intelegem noi prin termenul “comuniacre”. Aceste capitole de asemenea te pregatesc pentru restul cartii. Noi introducem aici subiecte noi pe acre le vom aprofunda mai departe in capitolele ce urmeaza.
Am inceput acest capitol cu ideea ca exista trei perspective generale asupra procesului comunicarii si ca doar o parte dint cele trei te va ajuta sa intelegi ce se intampla in jurul tau. Perspectiva actiunii, sau ‘acul hipodermic” face sa para comunicarea ca fiind o actiune pe care o persoana i-o face altcuiva. Perspectiva interactiunii sau a “mingii de billiard” trateaza comunicarea ca o serie de stimuli si raspunsuri. Aceasta este de preferat conceptiei de actiune, insa ea tot trece cu vederea un eveniment important care se intampla atunci cand oamenii comunica.
Acel evenimenteste definirea recirpoca a eurilor sau procesul negocierii identitatilor. Noivrem sa spunem ca, ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla apare ca urmare a faptului ca se defineste pe sine in relatie cu celelalte persoane implicate. Asta inseamna ca o abordare tranzactionala asupra comunicarii se concentreaza exact pe procesul pe care conceptiile actiunii si al interactiunii il ignora: negocierea eurilor.
Principalul nostru obiectiv aici este sa te incurajam sa ii remarci nu doar pe comunicatorii individuali, ci pe ceea ce se afla intre ei. Aceasta este prima noastra caracteristica importanta, credem noi, despre o conceptie corecta asupra comunicarii umane: atentia sa fei pe ceea ce este intre noi.
La finalul discutiei noastre despre comunicarea cao tranzactie, noi raspundem la intrebarea “si ce-i cu asta?” (te “so what ?” question) – sugerand de ce anume conteaza cand vezi comunicarea ca pe o actiune, o interactiune sau o tranzactie. Exista un anume motiv, daca vezi comunicarea ca o tranzactie, tu recunosti ca comunicatorii sunt interdependenti, si asta inseamna catrebuie sa incetezi sa mai vezi comunicarea ca un process linear si causal sis a renunti la conceptele ancorate in cauzalitate de “vina” (fault) si “invinovatire” (blame). Dupa cum iti vom arata mai tarziu, asta poate sa insemne o schimbare radicala. In al doilea rand, noi am argumenatt faptul ca daca tu vezi comunicarea cafiind tarnzactionala, atunci tuvei intelege de ce anume nu poti controla evenimentele de comuniacre pe care le experimentezi. Participarea ta nu este irelevanta, insa este doar “jumatate” din ceea ce se intampla.
O a doua trasatura distincta a comunicarii este ca e situationala: orice comunicare este afectata de contextual sau, sau de cadru. Mediul (environment) include atat caracteristici naturale precum: caldura, umiditatea, caldura si lumina si totodata caracteristici construite (designed) precum: aranjarea camerei, nivelul zgomotului si culorile. Factorii psihologici- spre exemplu, nevoile tale de hrana si caldura, siguranta, apartenenta si iubire, stima si autodezvoltare- deasemenea iti influenteaza comunicarea. In cele din urma, caracteristicile relatiei afecteaza comunicarea, incluzand aici daca relatiile sunt simterice sau complementare ori tipurile de retele in care sunteti implicati.
O a treia caracteristica distincta a comunicarii este ca aceasta este un amestec de mesaje si metamesaje. Metamesajele sunt metamesaje implicite sau explicite “despre” continutul care se discuta sau despre relatiile oamenilor care comunica. Afirmatia “acest lucru este important” este un metamesaj verbal explicit despre continut, si “iti spun lucruriel astea pentru ca tin la tine” este un metamesaj verbal explicit cu referire la relatie. De asemenea, metamesajele pot sa fie si nonverbale; sa strigi sau un ton care subliniaza poate as fie un metamesaj despre continutul important iar atingerea, expresiile faciale si cantitatea de timp pot fi niste metamesaje despre relatii.
Sunt doua motive pentru acre este important sa recunosti atat mesajele cat si metamesajele. In primul rand, aceasta recunoastere, precum intelegerea actiune/interactiune/tranzactie te ajuta sa te abtii de la a supersimplifica procesul comunicarii. Daca ai de gand sa comunici efficient, este de ajutor sa fii constient de tot ce se intampla in jurul tau. In al doilea rand, tu poti sa folosesti metamesajele ca sa concenterzi atentia pe procesul de comunicare, ca sa verifici perceptiile si ca sa oferi feed-back. Dupa cum o sa explicam in capitolele urmatoare, toate aceste utilizari pot ajuta ca sa cresti claritatea, sa reduci neintelegerile si sa abordezi conflictul.


Poate ca te intrebi…

1. Discutarea “actiunii, interactiunii si tranzactiei” suna ca o cantiatte mare de jargon. Care este ideea?
Sunt doua idei principale. In primul rand, modul in care tu vezi comunicarea iti afecteaza in mod direct felul in care comunici- spre exemplu, decizia ta daca sa taci su sa asculti, cand sa vorbesti, cat de mult sa vorbesti, daca sa trimiti un memo sau sa folosesti telefonul, daca sa te intalnesti in mod obisnuit in intalniri fata in fata sau in mod neplanificat prin scrisoare, si tot asa. In mod literal, fiecare decizie de comunicare pe care o iei vafi afectatade modul in care tu vezi comunicarea.
In al doilea rand, daca perspectiva ta este ‘actiune” sau “interactiune”, deciziile tale nu vor fi atatde eficiente pe cat ar trebui pentru ac se vor baza peinformatii insuficiente. Doar o abordare tranzactionala se apropie de o explicare completa a comunicarii (chiar daca este incompleta). Insa in mod special atunci cand tu vrei sa ajuti miscarea comunicarii pe continuum-ul impersonal-------interpersonal, ar trebui sa fii capabil sa vezi ce anume iti permit lentilele tranzactionale sa vezi: procesul negocierii eurilor.

2. Ar trebui sa incerc mereu sa imi fac comunicarea tranzactionala? Nu este uneori comunicarea actionala esxact cea de care este nevoie?
Intrebarea ta ne spune ca tu te gandesti laactiune, interactiune si tranzactii ca tipuri de comunicare si ele nu sunt asta. Aceste trei cuvinte eticheteaza perspective, lentile pe care le potifolosi casa te uiti la comunicare. Din nou, gandeste-te la cele trei lentile ale unui microscop. Tesutul sau fluidul de pe lamella microscopului nu se schimba, insa fiecare lentila itipermite tie sa le vezi in feluri diferite. Unelelentile sunt mai potrivite pentru anumite scopuri decat alte lentile. Cu riscul de a ne repeta, noi spunem ca tu terbuie sa folosesti lentila tranzactionala pentru a vedea procesul negocierii eurilor, iar procesul determina in primul rand unde se afla comuniacrea ta pe scala impersonal-----interpersonal discutat in capitolul 1. toate acestea vor deveni mai clare atunci cand vei ajunge la Capitolul 4. insa deocamdata recunoaste ca termenul “tranzactie” nu eticheteaza un tip de comunicare; ea eticheteaza o lentila, un punct de vedere sau o modalitate de a privi comunicarea.

3. De ce ar trebui oamenii care studiaza comunicarea interpersonala sa fie atat de preocupati de “caractersiticile situationale”? Ce fel de impact poate avea situatia cu adevarat?

Caracteristicile situationale sunt niste potentiale bariere in calea aplicarii abilitatilor interpersonale si ele ne pot afecta ascultarea, increderea, perceptiile despre altii si tot asa. Odata ce devii constient de situatii si incepi sa le controlezi vei fi mai bine pregatit ca sa aplici abilitatile interpersonale intr-o varietatede situatii.

4. Ce anume pot face ca sa controlez situatiile? (manage situations)


In primul rand, incearca sa nu intri intr-o situatie cu ideea ca totul este batut in cuie. Inchipuie-ti ca multe aspecte ale situatiei sunt negociabile; asta inseaman ca pana la un anumit puct ele pot sa fei schimbate. Mobila poaet sa fei mutate, termostatele pot sa fie ajustate mai sus ori mai jos, nici unul nu “detine” o anumita pozitie, iluminatul poate sa fie schimbat, structura poate sa fie creata sau modificata si tot asa.
In al doilea rand, chiar daca tu nu poti schimba unele aspecte legate de situatie, totusi ai niste alegeri despre cum poti sa le raspunzi. Pentru a putea practica un astfel de control asupra raspunsurilor tale, incearcasa iti dai seama care parti ale situatii iti solicita o reactie aproape fara ca tu sa iti dai seama. Spre exemplu, tu mai mereuesti tacuta atunci cand sunt in incapere mai mult de zece persoane? Ai tendinta de a nu vorbi atunci cand simti ca atmosfera este foarte rationala (judgmenta)? Felul inacre oamenii se imbraca te deranjeaza pe tine mai mereu? Te simti neconfortabil in jurul oamenilor cu inalt statut social? Te relaxezi mai bine daca incaperea este casual, tapitata si mobilata cu scaune confortabile? Adreseaza-ti astfel de intrebari pentru a afla care sunt partile din situatiile de comunicare pe care pari sa le controlezi.
In al treilea rand, incepe sa practice diferite tipuride raspunsuri. Poti sa alegi, spre exemplu, felul in care esti afectata de vestimenattia oamenilor. Tu potisa le raspunzi in mod pozitiv, negativ, apatic, critic si asa mai departe. Alege un raspuns care sa incurajeze cel mai bine tipul de comunicare pe care ti-l doresti si pune acest raspuns in practica ori de cate ori ai ocazia. Uneori, pentru a schimba un obicei este nevoie sa practice noul comportament de patruzeci sau de cincizeci de ori pana cand iti vei intra in mana.
Odata ce ai invatat sa devii constient sis a exerciti control, te vei descurca mult mai eficient in diverse situatii.

4. Termenul ‘relatie” este confuz. Tu il folosesti atunci cand vorbesti despre retele si apoi de asemenea spui ca metamesajele pot fi deasemenea indicii pentru “relatie”. La ce anume te referi cand spui ‘relatie” ?

Noi folosim mereu acest cuvant ca sa indicam”ceea apare intre oameni”. Atunci cand folosim acest cuvant in sectiunea a doua a acestui capitol, vrem sa spunem ca “ceea ce se intampla intre oameni” face parte din situatia care afecteaza toata comunicarea. Fie ca legaturile din retea sunt “dense” sau “largi”, spre exemplu, aceasta este o caracteristica care apare intre oameni.
In sectiunea despre metamesaje noi folosim cuvantul in acelasi sens. Metamesajele despre relatie sunt in mod implicit sau explicit despre ceea ce se intampla intre oameni. Plangerea: ‘Tu mereu raspunzi in felul acesta cand ne certam!” este un metamesaj explicit despre relatie si inseamna ca este despre ceea ce se intampla intre oamenii care se cearta.

6. Pur si simplu ma simt coplesita si confuza de la toti termenii si de felul in care ei interrelationeaza.

Foarte bine, noi apreciem sinceritatea ta. Inprimul rand, noi vrem ca voi sa recunoasteti ca comunicarea este un process complex. Am merge chiar putin mai departe sa spunem ca daca nu sunteti putin confuzi, voi nu intelegeti situatia! Prea multi oameni suprasimplifica procesul sic red, spre exemplu “Tot ce trebuie sa fac este sa fiu clar si totul va fi in regula” sau “ca sa fii un bun communicator trebuie doar sa fii deschis si onest”. Procesul este mult mai complex de atat.
Pe de alta parte, noi verm sa oferim niste instrumente pentru a aborda aceasta confuzie. Termenii si conceptele ar putea sa fei noi pentru tine acum, insa noi speram ca pe masura ce avansezi cu lectura acestei carti, ele vor incepe sa functioneze si pentru tine la fel cum functioneaza si epntru clientii nostril sau pentru studentii de la facultate. Asta ne apropie de cel de-al doilea raspuns: aminteste-ti ca aceta este doar inceputul cartii si ca urmatoarele capitole vor dezvolta aceste concepte mai in detaliu. Asa ca incearca sa fii linistit; intelegerea ta se va dezvolta pe masura ce tu avansezi.


EXERCITII-------------------------------------------------------------------


Aplicatie de grup: creeaza o analogie


Formeaza grupuri de trei sau patru persoane si ajunge-ti la o intelegere asupra procesului/evenimentului despre care tu crezi ca este similar sau analogic cu comunicarea umana. Cu alte cuvinte, gaseste o analogie care crezi ca ar putea sa accentueze caracteristicile pe acre le-am discutat in acest capitol. Este comunicarea umana mai degraba un meci de fotbal? Un aeroport aglomerat? Un motor care functioneaza silentios? O piesa de teatru? Un razboi? O slujba la biserica? O partida de sah? O planat care creste? O gramadade compost? O relatie amoroasa? Un meci de tennis? Fiipergatit sa vorbesti despre similaritatile dintre caracteristicile analogiei tale si caracteristicile comunicarii umane.


Aplicatie individuala:Experiment cu norme


In acpitolul acesta noi vorbim despre masura in care comunicarea este influentata, printer altele si de situatia in care ne gasim. In ultimul capitol am discutat niste caracteristici care diferentiaza persoanele de obiecte (posibilitatea de a alege, nemasurabilitatea, si tot as). Acesta este un exercitiu in care tu vei vedea aceste caracteristici “in actiune”, ca sa spunem asa, sivom vedea efectele alegerilor tale asupra alegerilor de comunicare ale celor din jurul tau.
Impreuna cu alti membri ai aceste clase, alege o zi in care toti membrii clasei in mod constient vor viola o norma a societatii. Spre exemplu, ai putea sa intri intr-un lift aglomerat sis a ii privesti pe toti in ochi. Probabil ca vei dori sa intri cu spatele in campus, sa petreci putin timp deschizand usa pentru strainii xcare intra intr-un supermarket, sa stai in cap putin in cladirea campusului unde se reunesc studentii sau sa te asezi foarte aproape de cineva intr-un restaurant sau intr-un autobuz aproape gol. Fii cerativ si distreaza-te- posibilitatile sunt limitate de ceea ce te face pe tine confortabil.
Aceasta tema nu considera ca este potrivit sa incalcam normele cele mai inviolabile, cele numite “legi”-exista mullet norme care pot fi inculcate si care nu implica sistemul legal. Aminteste-ti ca cei din jurul tau sunt si ei oameni si ca nu ar putea sa reactioneze asa cum ai vrea tu sa anticipezi. Ca sa fii in siguranta, este bine sa nu atingi oamenii daca iti sunt straini si ai grija ca comportamentul tau san u fie o amenintare pentru ceilalti oameni.
Incearca sa fii constient de oamenii din jurul tau. Odatace ai terminat cu rasturnatul valorilor, analizeaza-ti interdependenta fata de oamenii cu care ai venit in contact. Cum anume au afectat alegerile tale ce anume au spus sau au facut ei? Cum anume au influentat alegerile lor. Limbajul si comportamentul tau? Te-ai simtit inprimul rand personificata sau obiectificata de oamenii din jurul tau? Tu ai ales sa ii personifici sau sa ii obiectifici?


Aplicatie de grup: Actiune, Interactiune, Tranzactie



Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, explica cum diferite persoane ar putea sa se comporte, in functie de perspective pe acre o folosesc ei pentru comunicare: actiune, interactiune sau tranzactionala. O serie de interbari urmeaza dupra prima situatie ca sa te ghidezi pentru fiecare dintre cele trei abordari. Raspunsurile model sunt date doar pentru prima situatie.

Situatia 1

Seful tau ti-a spus ca un angajat al tau nu isi indeplineste asrcinile in mod adecvat.acest angajat este mai in varsta decat tine si este responsabilitatea ta sa obtii munca de o calitate mai ridicata de la el (seful tau o asteapta si asa ti-a cerut).
Daca ai incerca o abordare “actionala” a comuniacrii pentru aceasta situatie (tu esti cel acre trebuiesavorbeasca cuangajatul, (1) Ce anume ai putea sa spui mai exact?, (2) Cum anume ai spune asta? (3) Unde anume ai spune asta? (4) Ce anume ai face? Ce actiuni ai intreprinde?
Pentru o abordare ‘interactionala” a comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.


RASPUNSURI MODEL

Abordarea actionala


1. “Iata ce este gresit. Iata ce anume ai de facut ca sa o repari!”
2. Ferm, respectuos, cu un ton puternic, cu o fata serioasa si tot asa. (Nu l-as lasa sa cerada ca ar putea cumva sa scape)
3. M-as asigura ca a fost pe teritoriul meu, desi as putea sa inregistrez asta cu un memo.
4. M-as asigura ca imi acorda atentie si ca nu ma intrerupe. Mi-as vedea de treburile mele dupa intalnire.As presupune ca isi afce bien teraba; daca nu, atunci l-as termina.

Abordarea interactionala


1. “Iata cu ce anume ai gresit. Ce anume ai de gand sa faci ca sa o repair?intelegi ce vreau sa spun? (as primi raspuns de la un angajat)
2. Pe un ton de comanda. As asculta serios insa si critic la ceea ce el imi spune. As incepe prin a vorbi si apoi prin a asculta. Asa da atentie la feed-back.
3. in oricare dintre aceste situatii este posibil sa obtii raspuns imediat.
4. as instala un system de monitorizare astfel incat sa pot monitoriza rezultatele. M-as baza pe imaginea acestui muncitor; asta inseamna ca mi-as pune intrebarea “Este el un bun muncitor? Pot sa ma bazez pe el?”

Abordarea tranzactionala


Nu as spune nimic pana cand n-am cercetat mai intai problema pentru a-i determina cauzelele potentiale, istoricul problemei si tot asa. As veirifica iarasi care este problema sefului. Mai intai as asculta! As proba. As intervieva cateva persoane. As vrea sa ma asigur mai inainte de a-i spune acestui angajat ce anume sa faca, ca el are de fapt controlul asupra muncii lui. Poate ca si o alta persoana este implicate. L-as intreba daca el vede asta ca pe o posibila problema. Eu as vera as ii primesc definitia lui asupra situatiei. L-as intreba :”cu ce anume pot eu ajuta in aceasta situatie?”
L-as asculta si as vorbi deschis si cu o abordare foarte senzitiva si incurajatoare- placut, ferm, nu ciudat, pur.
As folosi un timp bun, as gasi locul adecvat si timpul potrivit.
As verifica contextual de munca sa vad ce alte variabile mai afectau caliatea. As permite intreruperi. As pune o multime de intrebari, , as incerca sa categorisesc aceasta persoana in imagini din trecut pe care le-am avut. As deschide un sistem de feedback pentru a monitoriza rezultatele. Abordarea mea generala ar fi sa ascult, sa verific toate cauzele posibile, sa dezvolt o abordare rezonabila ca sa pot rezolva problema- cu angajatul participand la identificarea solutiei- si apoi as lucra ca sa am solutia implementata. Daca timpul numi-ar permite aceasta abordare tot as asculta mai intai si apoi as lua decizii despre cum sa abordam problema.


Situatia 2


Tu esti un membru al unui grup de sase persoane care completeaza un proiect de grup solicitat de la ora de comunicare organizationala. Este un proiect amplu si complex, unul la care ati lucrat deja si ati trecut de un sfert. Cadeti de acord sa va intalniti sis a treceti prin prezentarea voastra cu o zi inainte de a prezenta proiectul in fata colegilor. Doi membri ai grupului nu apar la intalnirea programata. Dupa ce ai muncit si ai astepatt camo ora, va decideti sa faceti voi ceva.
Daca ai adopta o abordare “actionala” pentru aceasta situatie (to esti cel acre trebuie sa vorbeasca cuangajatul), (1) ce ar fi mai probabil sa spui? (2) cum anume ai spune asta? (3) unde anume ai spune asta? (4) ce anume ai face? Ce atiuni ai intreprinde/
Pentru o abordare “interactionala” asupra comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.

Comentarii


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
Termeni si Conditii de Utilizare