COMUNICARE

comunicare

Impersonal: interchanegable, measurable, react only, unreflective, not addressable or
     media: 2.00 din 1 vot

postat de cretusimona in 2012-04-15 14:41
Dupa cum va spuneam, pentru a masura calitatea comunicarii, este nevoie sa tinem cont de cinci caracteristici: unicitatea, partile nemasurabile, alegerea, gandirea si adresabilitatea.


Este foarte importanta prezentarea lui Martin Buber, un filzof evreu al comunicarii. In cartea sa, Eu si Tu, Buber vorbeste despre doua moduri de a percepe lumea: cel rational logic sic el uman, creativ, deschis, interpersonal. Parerea mea este ca are de-a face si cu modul in care ne dezvoltam cele doua emisfere ale creierului.
Redau textul intocmai:



The world is twofold for humans in accordance with their twofold perspective. On the one hand, a human perceives the surrounding world, plain things and beings as things; he or she perceives what happens in the world, plain processes and actions as processes, things that consist of qualities and processes that consist of moments, things recorded in terms of special coordinates and processes recorded in terms of temporal coordinates, things and processes that are bounded by other things and processes and capable of being measured against and compared with those others- an ordered world, a detached world. This world is somewhat reliable; it has density and duration, its structure can be surveyed; one can get it out again and again; one recounts it with one’s eyes closed and then checks with one’s eyes open. There it stands- right next to your skin if you think of it that way, or nestled in your soul should you prefer that: it is your object and remains that, according to your pleasure- and remains primally alien both outside and inside you. You perceive it and take it for your truth; it permits itself to be taken by you, but it does not give itself to you. It is only about it that you can come to an understanding with others: although it takes a somewhat different form for everybody, it is prepared to be a common object for you: but you cannot encounter others in it. Without it you cannot remain alive; its reliability preserves you; but if you were to be buried into it, then you would be buried into nothingness.
Or the human encounters being and becoming as what confronts him or her- always only one being and everything only as a being. What is there reveals itself in occurrence, and what occurs there happens to one as being. Nothing else is present but this one…Measure and comparison have fled. It is up to you how much of the immeasurable becomes reality for you. ..The world that appears to you in this way is unreliable, for it appears always new to you, and you cannot take it by its word. It lacks density, for everything in it permeates everything else. It lacks duration, for it comes even when not called and vanishes even when you cling to it. It cannot be surveyed: if you try to make it surveyable, you loose it. It comes- comes to fetch you- and if it does not reach you or encounter you it vanishes- but it comes again, transformed. It does not stand outside you, it touches your ground… Between you and it, there is a reciprocity of giving: you say Thou to it and give yourself to it; it says Thou to you and gives yourself to you. You cannot come tro an understanding about it with the others…
The It -world hangs together in space and time. The you- world does not hang together in space and time.



Interchangeable parts





Measurable




React only


Not addressable






Unique

Unmeasurable



Choice



Addresable




Pentru a intelege mai bine cum functioneaza aceste caracteristici in comunicarea interpersonala, voi reda in intregime primul Capitol din Together: communicating Inetrpersonally.



PART I CONCEPTELE INTERPERSONALE


CAPTITOLUL 1


CONTACTUL IMPERSONAL SI CEL PERSONAL

Descrierea capitolului

Contactul interpersonal si cel personal
tratandu-i pe ceilalti ca persoane
fiind unici, nemasurabili, reflectivi, alegatori, si adresabili

Functia comunicarii de construire a persoanei

O supozitie de baza: calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii.
A doua presupozitie: Miscarea naturala in lumea omeneasca este spre relatie, nu spre divizie.

Planul cartii


Obiectivele capitolului


Dupa ce veti citi acest capitol, va trebui sa puteti:

l distinge intre comunicarea personala si cea interpersonala;
l descrie cum tu si ceilalti oameni sunteti unici
l identifica cateva parti nemasurabile ale persoanelor
l explica cateva feluri in care oamenii fac alegeri
l descrie ce inseanmna sa spui ca oamenii gandesc
l discuta modul in care oamenii sunt adresabili
l defini comunicarea interpersonala
l distinge intre functia instrumentala, expresiva si uman constructiva a comunicarii umane
Explicati modul in care calitatea vietii este legata de calitatea comunicarii
Descrieti continutul si scopul celorlalte capitole ramase din aceasta carte.


INTRODUCERE


Faptul ca citesti acest paragraf arata ca ai decis sa te ocupi de comunicarea interpersonala. Puteai sa faci multe alte alegeri. Te puteai decide sa studiezi vorbirea publica, drama sau comunicarea organizationala. Sau te puteai gandi la matematica, filosofie, contabilitate, inginerie sau religie- de fapt, ai putea sa faci si unele dintre aceste lucruri, de asemenea. Si totusi, ce este cu aceasta “comunicare interpersonala”? Ce inseamna sa studiezi acest subiect?
Se refera doar la comunicarea intre doua persoane?Sau este vorba despre comunicarea “fata in fata”? Si daca sunt 4 sau 5 oameni fata in fata; este aceea comunicare interpersonala sau este discutie de grup? Si cazul in care doi oameni care discuta la telefon? Sau sunt intr-o intalnire de afaceri? Este comunicarea “interpersonala” mereu prieetnoasa si incurajatoare 9supportive0? Sau cu rol terapeut? Se intampla doar in cadrul familiilor sau in grupuri de viata, sau poate comunicarea interpersonala sa apara la serviciu sau in clasa? Pe scurt, la ce iti foloseset sa studiezi cartea aceasta?
Noi credem ca comunicarea interpersonala este mai mult decat oricare dintre lucrurile pe care le-am mentionat pana acum. Aceasta carte se concentreaza pe un tip de comunicare care poate sa apara intr-o varietate de situatii, incluzand familiile, intre prieteni, la telefon, in situatii de afaceri si in clasa. Ea poate as apara de asemeena in intalniri de grup sip e parcursul unor prezentari sau discursuri publice. Cand are loc, oamenii implicati fac mai mult decat sa isi exprime ideile si sentimentele sau sa indeplineasca niste sarcini. Ei isi construiesc personalitatile.
“construirea personalitatii” (person building) ? La telefon si in discursuri publice? In situatii de afaceri? Si in familie? In vreme ce raspunsurile la toate acestea este da, mergem putin prea departe cu privire la identitatile noastre. Haideti sa dam putin inapoi sis a pornim dintr-un punct mai apropiat de inceput astfel incat sa clarificam despre ce este vorba in aceasta carte si de ce merita comunicarea interpersonala sa fie studiata. Noi vom face si o tercere in revista a cartii astfel incat sa va faceti o idée despre ce urmeaza.


CONTACTUL IMPERSONAL SI INTERPERSONAL



Opreste-te un minut si incearca sa iti amintesti niste experiente personale din ziua ta tipica de comunicare. Cand te trezesti de dimineata poate ca dai drumul la televizor la show-ul Today (Astazi) sau poate pornesti radioul pe postul preferat. Poate ca te certi cu sotia ta in ceea ce priveste copiii sau cu colega in privinta pastei de dinti, sau poate vorbesti despre o petrecere care se apropie sau despre planurile tale pentru week-end. Micul dejun s-ar putea sa te gaseasca int-o cafenea sau intr-un restaurant fast-food cu treizeci sau patruzeci de straini care asteapta la rand, balansandu-ti tava de plastic si zambind in semn de apreciere sau plictiseala la acsiera si la mancarea ce sta sa apara. Mai tarziu dupa- amiaza tu ai putea sa vizitezi o statie de gaz sau o banca unde faci un contact sumar cu vanzatorul. Dupa pranz ai putea purta o conversatie cu o persoana care iti este apropiata sau o discutei scurta cu o persoana nou cunoscuta. De asemenea ai putea asculta un vorbitor la o intalnire sau tu insuti ai putea face o prezentare. Face parte din job-ul tau sa iei parte la o intrunire sis a ajungeti la o decizie importanta. Dupaamiaza ai putea sa participi la un joc de handball sau de baseball ori sa participi la orele de aerobic. In timpul unor diferite momente ale zilei ai putea sa iti iei o pauza ca sa vorbesti cu un prieten apropiat, sau, in timp ce te indrepti (in masina sau pe jos) catre o intalnire, , ai putea sa mentii o tacere confortabila, gandindu-te la evenimentele de pe parcursul zilei.
Atunci cand te afli in restaurantul aglomerat, la benzinarie sau la banca, te-ai putea simti mai degraba ca un animal intr-o turma mai degraba decat un om. Casierul sau vorbitorul te salute cu un zambet care pare sa fie valabil pentru toata lumea. , fiecare afirmatie este programata de treaba pe care tu o faci, si intalniera se termina cu un mechanic “Sa aveti o zi frumoasa!” conversatiile cu oamenii care iti sunt apropiati sunt exact opusul. Voi doi vaconcentrati cu atentie unul asupra celuilalt si amandoi simtiti ce inseamna sa fii tratat ca fiind o persoana unica si interesanta. Ai putea sa ai parte de o experienta pozitiva asemanatoare si in timpul intalnirii comitetului sau chiar atunci cand asculti prezentarea. Consiliul director poate sa fie dedicat muncii pe care o face grupul si toate persoanele pot sa fie sincer interesate de toate ideile complete si grozave ale celor participanti. Sau pe parcursul conversatiei, vorbitorul ar putea de fapt sa converseze cu tine si cu ceilalti membri ai audientei, vorbind despre propria lui experienta in acel subiect si incurajand ascultatorul sa raspunda la ideile prezentate in discutie.
O modalitate prin care poti caracteriza diferitele evenimente care iti alcatuiesc ziua de comunicare este sa le plasezi pe un continuum sau pe o scala care porneste de la Impersonal pe de o parte si ajunge la interpersonal pe partea cealalta. Continuum-ul arata in felul acesta:

TIPURI DE COMUNICARE


Impersonal--------------------------------------------------------------Interpersonal


Comunicarea ta la banca si la restaurant se potriveste undeva in partea stanga a continuum-ului. Chiar daca este evident ca fiintele umane sunt implicate, cu totii functionati ca parti interschimbabile ale unui automobil sau ca un magnetofon (videotape recorder). Asta nu este neaparat ceva rau. Pentru un anume motiv, este efficient. Nimeni nu vrea sa astepte la coada in timp de casiera de la burger King poarta o discutie personala cu fiecare casier in parte. Este de asemenea si adecvat. Nun e apropiem de angajati la banci, casiere, vanzatoare de tichete, sau ospatari de la restaurante asteptandu-ne sau incercand sa purtam o conversatie profunda.
O parte din celelelate experiente de comuniacre ale tale intra in partea dreapta a continuum-ului. In timpul unei sedinte de consiliu sau la orele de aerobic, ai putea sa intri in contact cu o alta persoana si vei dori sa o percepi ca o fiinta unica, si poate ca ea te vat rata in acelasi fel. Acelasi lucru se poate intampla si in conversatia cu colegul tau de camera, cu sotia sau cu prieteni aprpriati. Chiar daca nu esti de accord cu cineva sau daca va adersati intrebari, tu stii ca calitatea contactului tau este la fel ca atunci cand nu esti de accord sau cand ii adresezi intrebari angajatului delabanca.
Intreaga ta viata comunicationala nu poate sa fie impachetata in cutii perfecte; de aceea noi folosim o scala care se misca. La un moment dat poti as te porti cu cineva personal si in urmatorul moment poti deveni impersonal. Insa ceea ce devine important este modelul (pattern)de comunicare, iar impersonal si interpersonal descrie o dimensiune importanta pentru toate contactele noastre. De fapt, noi suntem convinsi ca cea mai buna modalitate ca sa putem intelege ce anume face comunicarea umana sa aiba calitatea de comunicare interpersonala este sa recunoastem diferentele generale dintre aceste doua modalitati princare putem relationa cu ceilalti.
De asemenea noi am descoperit ca cea mai buna modalitate de a intelege aceasta scala cre se misca este san e concentram pe cele doua extreme. Daca te gandesti la ce anume fce distinctia intre “impersonal” (nonhuman- inuman) de personal (uman-human), poti incepe sa vezi clar ce inseamna sa comunici impersonal si interpersonal.



UNICITATEA


Exista cinci caracteristici care fac diferenta intre oameni si alte fiinte sau lucruri. Prima este unicitatea sau neinterschimbarea (noninterchangeability). Un obiect poate sa fie identic cu alt obiect; doua sau mai multe lucruri pot sa fie identice in marime, forma, lungime, adancime, functie si asa mai departe. Pe masura ce tehnicile de observatie electronica se imbunatatesc, noi suntem capabili, spre exemplu, as spunem care sunt diferentele intre atomii de mercur si o molecula de apa cu alta. Insa pentru taote scopurile practice, ele sunt identice una cu alta. Si chiar daca exista mici diferente, doua sau mai multe obiecte pot fi usor schimbate intre ele pentru ca indeplinesc functii identice. Orice cauciuc de H78*15 se va potrivi la rotile acestei masini. Oricare baterii de dimensiunea AA vor intra in acest radio portabil. Noi recunoastem ca anumite tipuri de baterii tin mai mult decat altele,insa o duzina de baterii din acelasi tip ar putea fi atat de asemanatoare incat indiferet care ar fi setul pe care il folosesti, raiocasetofonul tau va suna la fel si va functiona tot ata de mult.
Insa oamenii nu sunt in felul acesta. Desi putem fi tratati ca si cum am fi parti interschimbabile, de fapt fiecare dintre noi este unic in cateva feluri. Gary (unul dintre autori) isi aminteste ca l-a auzit pe un genetician spunand ca fiind data complexitatea genelor umane si a cromozomilor, probabilitatea ca doua persoane in afara de gemeni identici sa aiba acelasi material genetic este egal cu 10 la puterea zece mii. Asta inseamna ca sunt mai putine sanse decat una la un bilion de trilion!
Insa chiar daca doua persoane ar avea acelasi material biologic, fiecare ar fi unic pentru ca fiecare ar experimenta viata in mod diferit. Spre exemplu, aminteste-ti de doi gemeni pe care i-ai cunoscut. Amandoi par sa vada acelasi film la acelasi teatru in aceeasiseara si in acelasi timp, stand unul langa celalalt. Amandoi ar putea pleca de la cinema spunand acelasi lucru despre film: “Mi-a placut acest film!”. La un nivel superficial, cineva ar putea sa sugereze ca cei doi sunt interschimbabili in aceasta situatie. Insa discutii in plus vor demonstra ca aceasta afirmatie nu este adevarata. Le-a placut filmul gemenilor din acelasi motiv? Va avea filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi amintesc ei aceleasi experiente pe masura ce interpreteaza filmul? Va avea oare filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi vor aminti ambii aceleasi lucruri despre film?Isi vor aminti oare cei doi aceleasi aspecte din film? Le vor recomanda amandoi gemenii filmul prietenilor? Daca le-ai pune gemenilor aceste intrebari, ai primi raspunsuri diferite si probabil ca vei descoperi ceea ce stiai dinainte sa incepi procesul: fiecare om este unic. Exista doar un tu.
“Bune” probabil ca spui tu, cauciucurile si bateriile ar putea sa fie interschimbabile si oamenii ar putea sa fie unici, insa doar “unicitatea” singura nu poate face ceva “uman”. Fiecare catel, cal, pisica este unica si la fel sunt multe alte finite care exista (living beings). Acesasta este o remarca buna. Desi zoologistii si veterinarii ar putea adduce argumente ca animalele nu sunt unice, pentru John)celalalt autor) pare evident ca pisica lui, Petsy este diferita de oricare alta pisica pe care a intalnit-o vreodata. Asa ca sa mergem mai departe; unicitatea pare sa faca parte din asta, ins ace altceva mai distinge fiinta umana de alte inhumane (nonhumans)?


Partile nemasurabile

Un obiect este masurabil; se potriveste in niste limite. Un eveniment are o anume durata; dureaza un anumit timp. Chiar si obiectele extreme de comple, precum calculatoare supersofisticate, cladiri de 70 de etaje si vehicule spatiale, pot fi descrise complet in termeni de spatiu sit imp. Iata ce fac schitele. Ele inregistreaza toate masuratorile necesare ca sa recreeze obiectul- lungimea, inaltimea, adancimea, masa, gravitatia specifica, apmerajul, voltajul, velocitatea, circumferinta, duritatea, ductilitatea, maleabilitatea, conductivitatea si tot asa. Desi este dificil sa masori direct niste lucruri- temperature unui sarut, velocitatea unui foton, durata unei explozii- nici un obiect nu are parti care san u poata fi masurate, cel putin in teorie.
Cu persoanele este diferit. Chiar daca doctoral tau inregistreaza cu exactitate inaltimea, greutatea, temperature, gravitatea specifica, presiunea sangelui, nivelul de cholesterol din serum, situatia hemoglobinei, si alte date despre tine pana la precizia potentialului electric din cel de-al saptelea nerv cranian al tau, doctoral nu va fi analizat in intregime ce persoana esti tu. Multi oameni de stiinta, cercetatori in stiintele sociale, filozofi si teologisti spun aceste lucruri de ani de zile. Unii psihologi, de exemplu, include in modelul lor despre persoane ceea ce ei numesc “processor central” sau “mintea” care afecteaza in contnuu comportamentul uman si care scapa tuturor masurilor stiintifice riguroase acre incearca sa o masoare. Persoanele cu mai putine aptitudini stiintifice numesc acest element nemasurabil “spiritual uman”, “suflet” sau “psihic” ori “personalitate”. Insa oricum ai numi-o, ea se afla acolo.
Cea mai clara manifestare pentru aceasta parte nemasurabila a nostra este acest fenomen pe care noi il numim “emotii” sau “sentimente”. Desi putem masura aspecte legate de sentimente- undele cerebrale, palme transpirate, rata inimii, raspunsuri cu pixul si hartia- ceea ce masuratorile inregistreaza sunt departe de sentimentele ele insele. “Puls 110, respiratie 72, rating Likert 5.39, conductivitatea palmarului 0.036 ohmi” pot fi corecte, insa nu surprinde intocmai ce se intampla in mine cand ii sunt recunoscator unei persoane iubite.
Un alt lucru: aceste sentimente si emotii fac mereu parte din experientele noastre. Psihologii si profesorii sunt de accord ca nu este realist sa incerci sa separi aspectele ‘intelectuale” sau “obiective” ale unei persoane sau ale unui subiect de partile “emotionale” sau “affective”. Asta pentru ca oamenii mereu gandesc si simt. Dupa cum afirma un scriitor “ Ar trebui sa fie evident ca nu exista invatare intelectuala fara un fel de simtire sin u exista sentimente fara ca mintea sa fie cumva implicate”. Uneori experientele noastre sunt mai mult gandire decat simtire si alteori opusul, insa nici una dintre aceste parti nu lipseste vreodata complet.
Si cu animalele cum este? Nu simt si ele? Iarasi, unele persoane ar dori as pastreze notiunea de simtire (sentiment) doar pentru animalele umane (human animals). Insa este greu san u iti amintesti de spritul naravas al calului primavara si salutul nerabdator al cockerului spaniel- si chipul lui suparat- “sentimente” (feelings). Intrebarea ramane insa aceeasi, ce anume mai putem spune ca ii face pe oameni sa fie oameni.



ALEGEREA (CHOOSING)


O a treia caracteristica se refera la miscarea(movement) oamenilor si a nonoamenilor (human and nonhuman). Toate miscarile unui obiect sau lucru sunt raspunsuri la alte miscari. Obiectele pot fid oar alese; ele nu pot allege. Ele nu pot sa initieze miscarea. Ele opt doar sa raspunda la miscari incepute in alta parte. Pilotii automati, intrerupatoarele fotoelectrice, robotii personali si industriali, termostatii dau uneori impresia ca “pot actiona pe cont propriu” sau ca se pot inchide sau deschide singuri, insa si ei sunt dependenti de actiuni intreprinse in afara lor. Robotii trebuie sa fie programat; termostatul reactioneaza la temperature, care reactioneaza la razele soarelui, care sunt afectate de rotatia pamantului si tot asa. In mod similar, o minge poate as ajunga doar in directia in care este trimisa, iar daca tu ai fost destul de bun la fizica ai putea sa calculezi cat de departe si unde a putea ajunge, pe baza greutatii, velocitatii, aerodinamicilor, foma pantofului, conditiile atmosferice si tot asa.
Insa tu nu pti sa spui prea exact ce s-ar putea intampla daca i-ai da un sut in fund sefului tau, tatalui tau, sau soferului de autobus. Motivul pentru care nu poti este ca, atunci cand sunt implicate persoane, alegerile umane intervin intre cauza si efect, stimul si raspuns. Aceasta este diferenta dintre miscarea obiectelorsi actiunile persoanelor. Daca apesi pe genunchiul meu ai putea cauza o smucitura de reflex-miscarea. Insa comportamentul, actiunile care insotesc reflexul meu, pot sa fie orice de la ras pana la o palma peste fata ta. Asta inseamna ca cealalta persoana alege cum sa raspunda la cuvintele si actiunile tale. Dca ideile tale despre avort sunt diferite de ale mele, as putea alege san u ascult atunci cand vorbesti despre evidente biologice cu privire la cand incepe viata. Tu ai putea sa imi dai indicatii simple catre teatru, insa eu pot sa aleg un alt drum. Pe scurt, oamenii uneori reactioneaza, precum obiectele. Insa noi facem si alegeri si decidem pentru noi insine.
Asa ca persoanele pot fi facute sa se invarta, sa plutyeasca, sa alunece sau sa zboare, precum obiectele, noi putem fi ridicati, miscati, impinsi, trasi si purtati. Insa noi putem initia aceste miscari si singuri; noi putem alege. Noi nu avem libertate deplina pentru alegerile noastre. Nu putem schimba sexul imediat, sa devenim cu trei ani mai tineri, sau sa memoram instant continutul biblioteccii congresului (Library ofCongress). Insa noi putem alege daca folosim un cuvant conventional sau unul obscene, noi putem alege cum sa prioritizam angajamentele noastre in timp, si, dupa cum vom discuta in urmatoarele capitole, ne putem alege propriile sentimente. (we can choose our feelings).
De fapt, cu cat ajungem sa fim mai mult in contact cu libertatea si puterea noastra de alegere, cu atat suntem mai umani. Uneori ne pierdem cumpatul; simtim de parka “trebuia sa tip si eu; ma facea sa par ridicola!” sau “Pur si simplu nu pot sa spun nimic!” sau “sigur, m-am retras, insa ea m-a facut- era mereu pe mine legat de ceva!” In aceste momente am pierdut masura despre ce intr-o masura inseamna sa fii om. Persoanele fac alegeri si cu cat ne amintim mai mult si actionam conform acestei idei, cu ata comuniacera noastra devine mai interpersonala.
Am gasit noi oare acea caracteristica care este umana si totusi distincta? Ei bine, ne apropiem. Desi pisica lui John isi intoarce nasul la mirosuri anumite de Kal-Kan, somonul migratory selecteaza cursul exact dintre miile care se varsa in ocean, iar unii cai “decide” sa se opreasca din alergat sis a se intoarca la calaretul lor cazut, cel putin o parte dintre oameni ar descrie aceste evenimente ca “fiind programate prin repetare” mai degraba decat alegeri constiente. Pisica reactioneaza temporar la temperature mancarii si in cele din urma se va intoarce sa o manance, iar somonii sunt programati sa gaseasca sis a urmareasca indiciile chimice subtile ale acelui curs de apa in care ei s-au nascut. Calul urmeaza doar un pattern (model) pe care l-a invatat si el; el nu se poate decide sa se intoarca doar la calaretele blonde si cu ochii albastri, sau la acelea care poarta jeansi facuti de designeri. Insa altii vor spune “Nu, ei aleg”. Asa ca sa contnuam mai departe ca sa vedem daca putem clarifica mai mult aceasta discutie.


GANDIREA (reflective)


O alta caracteristica cre ne distinge pe noi oamenii este ca gandim. Sa gandesti inseamna nu doar ca esti constient de ceea ce se intampla in jurul tau, dar si ca noi putem sa fim constienti de constiinta noastra. Cateii, pisicile, soarecii si girafele sunt cu toate constiente de mediile lor care le inconjoara, insa noi nu avem nici o dovada ca ei gandesc. Pana acum, din cate stim, doar oamenii isi exploreaza puterile extrasenzoriale, se intreaba despre sensul vietii si fac speculatii cu privire la trecut si la viitor.
Reflectia nu este un process care ii afecteaza doar pe filozofi si oamenii cu boli terminale. Uneori probabil ca te intrebi ce anume vei face peste cinci ani. Inainte sa iei o decizie importanta, iti pui intrebari despre tine si ceilalti, despre prioritati si consecinte probabile. In zile insorite poate ca remarci frumusetea peisajului care te imprejmuieste sit e gandesti cat de norocos esti sa traiesti acolo. Ca toate persoanele, tu pui intrebari si reflectezi. Si abilitatea si tendinta ta de a face acest lucru este o alta caracteristica care te ajuta pe tine sa te distingi de ceea ce este inuman (nonhumans).
Cand tu ignore faptul ca oamenii gandesc, comunicarea ta te tradeaza. Spre exemplu, ai putea sa te agati de lucruri superficiale- vremea, subiectele recente de la stiri, barfe. Probabil ca vei rata sa remarci felul in care comunicarea ta este afectata de felul in care te percepi, de imaginea celeilalte persoane despre sine si despre ce cred ceilalti ca tu gandesti despre ei. Pe de alta parte, cand esti constient de reflectivitatea ta si a celorlati, tu poti sa raspunzi la mai multe decat la ceea ce se intampla pe masura ce tu comunici. Tu poti sa recunosti, spre exemplu, ca desi te simti incomod intr-un anumit grup, Bill te percepe ca pe un leader puternic, si felul in care el te vede iti influenteaza comunicarea tot atat de mult cat si perceptia ta despre tine.
In scurta lui poveste EPICAC, Kurt Vonnegut Jr exploreaza cateva diferente intre comunicarea cu oameni si neoameni (human and nonhuman). Vonnegut arata ce anume s-ar putea intampla daca un computer ar experimenta sentimental iubirii si daca si-ar pune intrebarea de ce (pentru ce) anume traieste el.
Fiind programatorul lui EPICAC, naratorul povestii explica: “EPICAC ii cost ape platitoriide taxe 776,434,927.54 $...pOti s ail numesti masina daca vrei. El arata ca o masina, insa era cu mult mai putin o masina decat multi oameni pe care as putea sa ii numesc. “ faptul ca EPICAC este mai mult decat o masina devine evident cand programatorul care lucreaza pe el ii cere ajutor ca sa o seduca pe o colega, Pat Kilgallen. Spre surprinderea programatorului, EPICAC raspunde: “Ce este iubirea? Ce este o fata” Odata ce a primit definitiile pentru aceste notiuni si pentru alti termeni cheie, EPICAC incepe sa scoata o gramada de volume cu poezii de iubire pentru Pat. Poezia lui EPICAC, “Sarutul” este triumful lui.
Pat a fost foarte convinsa de poezie pana chiar sa o termine.
“Ea vrea sa se casatoreasca” i-a spus el lui EPICAC.
“Popesteste-mi despre casatorie”, a spus el.
I-am explicat aceasta chestiune dificila in cat mai putine cuvinte.
“Bine” a raspuns EPICAC. “Eu sunt pregatit oricand este si ea”.
Adevarul uimitor si patetic m-a lovit. Cand m-am gandit la sta, mi-am dat seama ca ce se intamplase era perfect logic, inevitabil si vina era doar a mea. L-am invatat pe EPICAC despre iubire si despre Pat. Acum,si automat ca el o iubea pe Pat.
Atunci cand programatorul nu ii poate explica cu success lui EPICAC de ce pat ar trebui sa il aleaga pe el sin u un computer, baiatul se rezuma la definitii care cauta nod in papura.
“Femeile nu pot sa iubeasca masinile si cu asta basta”.
“De ce nu?”
“Asta este soarta”
“Definitia te rog”
“Substantive care inseamna destin predeterminat si inevitabil”.
“15-8” spuse bucata de pagina a lui EPICAC”. “Oo”

Pe masura ce povestea avanseaza, baiatul sin u computerul primeste fata, iar EPICAC raspunde intr-un felin care procedeaza unii oameni. El se sinucide si lasa in urma sa urmatorul mesaj:
Eu nu vreau sa fiu o masina; sin u verau sa ma gandesc la razboi…Eu verau sa fiu facut din protoplasma si sa traiesc vesnic (last forever) astfel incat Pat sa ma iubeasca. Insa soarta m-a facut o masina. Aceasta este singura problem ape care eu nu pot sa o rezolv. Aceasta este singura masina pe care eu vreau sa o rezolv. Nu pot sa mai continuu in felul acesta. ..Noroc, prietene. Sa te porti frumos cu pat a noastra. O sama scurtcircuitez pentru totdeauna afara din vietile voastre.

Povestea lui Vonnegurt este trista si amuzanta in acelasi timp. Poate sa fie amuzant sa vedem ce se poate intampla atunci cand tratam masinile ca si cum ar fi persoane. Insa povestea ne aminteste si de ce anume se poate intampla atunci cand insistam in directia opusa sin e purtam constant cu oamenii ca si cum ar fi masini.Dupa cum am spus mai devreme, uneori asta este adecvat. Insa poate sa fie si trist.


Adresabil (addressable)


Cea din urma caracteristica ar trebui sa faca mai clar distinctia dintre impersonal si personal. Adresabilitate inseamna capacitatea de raspuns prin limbaj; organismele carora li te poti adresa pot sa recunoasca candle te adresezi- asta inseamna cand le vorbesti sic and le strigi prin limbaj. De asemenea, ele li se pot adresa altora. Adersabilitatea este cea care face diferenta intre a vorbi cu si a vorbi catre cineva. Animalele nu sunt adresabile; poti vorbi catre ele insa nu cu ele. Le poti chema, le poti certa, le poti lauda insa nu poti sa porti o conversatie reciproca cu ele.
O persoana a descries ce inseamna pentru ea adresabilitate, amintindu-si experienta din copilarie cu prietena ei imaginara. Mary a spus ca prietena ei “Sharla” mergea peste tot cu ea si era mereu imbracata corespunzator.de asemenea, era mereu preocupata de ceea ce facea Mary. Mary vorbea cu Sharla mereu, spunandu-I ce anume simte ea, plangandu-se de parintii ei si de sora mai mare si alteori faceau planuri elaborate. Uneori Mary vorbea despre Sharla cu mama ei si cu prietenii apropiati. Insa Sharla nu raspundea niciodata cu adevarat. Mary putea sa vorbeasca catre si despre Sharla insa nu cu Sharla. Ea nu era adresabila; Sharla nu era o persoana.
La inceputul acestui secol, un filozof pe nume martin Buber si-a descris comunicarea prin continuum-ul sau impersonal-------------interpersonal intr-o maniera care accentuaza notiunea de adresabilitate. Descria lui apare intr-o carte intitulata I and Thou (eu si cu tine) care, de la publicarea ei in 1922, a fost tradusa in mai mult de 20 de limbi, a fost vanduta in milioane de copii in lumea intreaga si continua sa fie citita, discutata si citata de profesori de comunicare si de cercetatori, filosofi, profesori, psihologi, sociologisti si teologi. Ai putea sa crezi dupa titlul cartii ca Martin Buber este despre religie,insa este mult mai mult decat atat. “thou” din titlu este traducerea in engleza pentru pronumele personal nemtesc “tu”. Buber a scris initial cartea in limba germana si a numit-o “Ich und du”, care a fost tradsa cu “je et tu” in franceza si pentru engleza au spyus “I and Thou”.
In orice caz, in aceasta carte si in aproape oricare alta carte scrisa de el intre 1922 si 1965 cand a murit, Buber se concentreaza pe continuum-ul comunicarii impersonal----interpersonal. Intr-o sectiune cu teri paragrafe aproape de finalul primei parti a cartii, Buber a sumarizat distinctia intre nonumani si umani pe care noi le-am discutat aici. Iata o parafraza a ceea ce el spune cu niste note marginale care traduc termenii lui in termenii nostri:
Lumea este de doua feluri pentru oameni, in acord cu perspective lor dubla. Pe de o parte, un om percepe lumea inconjuratoare, lucruri plate si fiintele ca obiecte; el sau ea percepe ce se intampla in lume, procese plane si actiunile ca niste procese, lucruri care sunt alcatuite din calitati si procese care sunt compuse din momente, lucruri inregistrate in termeni de coordinate spatiale si procese inregistrate in termeni de coordinate temporale, lucruri si procese care sunt legate de alte lucruri si procese sicare pot sa fie masurate si comparate cu altele- o lume ordonata, o lume detasata. Intr-unfel, te poti baza pe lumea aceasta; are densitate si durata; structura ei poate sa fie studiata; el o poate indeparta iar si iar; elsi-o aminetste cu ochii inchisi si apoi deschide ochii si iar o vede. Iat-o cum sta- chiar langa pielea ta, dac ate gandesti la ea in felul acesta, sau ghemuit in sufletul tau poate ca o percepi in felul acesta: este obiectul tau sit u o percepi astfel dupa dispozitia ta- si ramane straina atat in interiorul tau cat si in exterior. Tu o percepi si o iei ca fiind “adevarul” tau; ea iti permite sa o primesti insa nu ti se daruieste. Doar cand este vorba despre ea tu poti ajunge la o intelegere cu ceilalti; desi pare sa ia o forma diferita pentru fiecare, ea este pregatita sa ia forma unui simplu obiect pentru tine: insa tu nu poti sa ii intalnesti pe altii in aceasta lume. Fara ea, tu nu poti sa ramai in viata; faptul ca te poti baza pe ea te mentine sip e tine; dar daca ar fi sa mori in ea, ai fi ingropat in nimicnicie.
Sau omul intalneste fiinta si devenirea ca ceea ce il confrunta- mereu o singura fiinta si totul ca o continua devenire. Ceea ce este acolo i se dezvaluie lui prin revelatie si ceea ce apare este un process continuu. Nimic nu mai este prezent decat acest lucru….masurile si comparatiile au disparut. Depinde de tine cat de mult din nemasurabil sa devina realitatea ta. ..Tu nut e poti baza pe lumea acre ti se dezvaluie tie in felul acesta, pentru ca mereu iti apare noua sin u o poti crede pe cuvant. Ii lipseste densitatea pentru ca orice din interiorul ei se intrepatrunde cu oprice altceva. Ii lipseste durata, pentru ca vine chiar si atunci cand nu este chemata si dispare chiar atunci cand te agati de ea. Nu pate as fie masurata; daca incerci sa o faci studiabila, o pierzi. Ea vine- vine sa te insface- si daca nu ajunge la tine sau nut e intalneste ea dispare- insa apoi apare iarasi, transformata. Nu sta in afara ta, iti atinge pamantul…Intre tine si ea este o reciprocitate a daruirii; ii spui tu cand I te adresezi si i te daruiesti; iti spune tu si ti se daruieste. Nu poti insa sa ajungi la o intelegere despre ea cu altii.
Lumea lui (obiectuala) atarna de el in spatiu sit imp. Lumea lui tu (umana) nu atarna in spatiu sit imp.

PARTI
INTERSCHIMBABILE







ESTI MASURABIL






DOAR REACTIONEAZA

NU ESTE ADRESABIL




ESTI UNIC


ESTI NEMASURABIL





ALEGI


ESTI ADRESABIL

In concluzie, adresabilitatea este o culminare a caracteristicilor care fac distinctia intre uman(you world) ---nonuman (IT world). Si dupa cum ne ajuta si citatul din Eu si tu, toate cele cinci caracteristici pot fi folosite ca sa faci diferenta intre cei care te trateaza ca pe un tu sau ca pe un el(it). De aceea am petrecut noi atat de mult timp ca sa descriem aceste diferente. Continuum-ul comunicarii sau scala arata in felul acesta:


TIPURI DE COMUNICARI


Impersonal-------------------------------------------------Interpersonal

este interschimbabil este unic
este masurabil este nemasurabil
doar reactioneaza------------------------------------- face alegeri
nu gandeste gandeste
nu este adresabil---------------------------------este adresabil

Prin urmare, acesta este modul in care ar trebui sa definim “comunicarea interpersonala”. Noi folosim termenul “interpersonal” ca sa etichetam modul, tipul sau calitatea comunicarii care apare atunci cand oamenii implicate vorbesc si asculta in feluri care maximizeaza umanitatea lor proprie si pe a celorlalti. Acest tip de comunicare este cel mai usor de promovat cand sunteti doar doi de tu si cand deja va cunoasteti si aveti incredere unul in celalalt. Insa ea poate sa apara devreme in niste relatii- chiar de la prima intalnire- si dupa cum am mentionat deja, poate sa apra si la telefon, in intalniri de grup, si chiar in discursuri publice sau in situatii de prezentari. Prezenta sau absenta ei nu este determinata de cat de multi oameni sunt prezenti sau unde se afla ei ci de dorinta si abilitatea fiecarui om de a alege atitudi si comportamente “umane” sau “nonumane”.


Construirea persoanei (person building)



Pana acum noi am discutat despre cum am putea sa folosim continuum-ul impersonal------interpersonal ca sa clasificam sau ca sa iti descriem comunicarea, insa nu am raspuns la intrebarea “Si ce-i cu asta?”. Noi nu am spus nimic despre ce diferenta face punctual in care se afla comunicarea ta pe aceasta scara. Dupa cum reiese, se pare ca reprezinta o diferenta foarte importanta air mai devreme noi am folosit termenul “construirea persoanei” ca sa sugeram ce fel de diferenta este.
Cea mai importanta presupozitie care subliniaza abordarea noastra la comunicarea interpersonala este ca calitatea existentei fiecarei persoane este direct legata de calitatea comunicarii pe care el/ea o experimenteaza. Cu alte cuvinte, comunicarea nu este doar o modalitate prin care potisa faci lucrurile sau ceva care te ajuta sa dai afara ceva ce te apasa; ea afecteaza de asemenea felul in care esti tu ca persoana. Este adevarat ca comunicarea indeplineste sarcini. Te poate ajuta sa obtii o intalnire, sa faci o vanzare sa fii avansat sis a primesti o masina. Poate servi la o mare varietate de functii instrumentale. Insa comunicarea este mai mult decat atat.
Totodata sunt motive pentru care comunicarea poate sa serveasca functii expresive. Spre exemplu, Edgar Allan Poe a vrut sa exprime niste emotii puternice despre Annabel Lee, el a scris, randuri precum acestea:
Insa iubirea nostra era mai oputernica decat insasi iubirea
Celor care erau mai batrrani decat noi-
A multora mai intelepti ca noi-
Si nici ingerii din cerul de sus’
Nici demonii din adancul marilor,
Ar putea vreodata sa desprinda sufletul meu de sufletul
Frumoasei Annabel Lee….

De asemenea, in ceea ce priveste comunicarea, este mai mult decat sa rezolvi lucrurile sis a iti exprimi sentimentele. Pe langa functiile instrumentale si de expresivitate, comunicarea mai poate sa aiba o functie de construire a persoanelor (person building).aceasta este functia pe care se concentreaza abordarea noastra asupra comunicarii. Cand noi spunem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii tale, noi vrem sa spunem ca cine esti tu ca persoana este partial influentata de comunicarea pe care o experimentezi. Iata de ce noi numim functia aceasta de “construire a persoanei”.
Una abordarile care pot clarifica aceasta functie de “construire a persoanei” este sa discutam despre “calitatea existentei” din punct de vedere medical. James J Lynch face asta in doua carti recente care discuta conexiunile dintre sanatatea fizica si comunicarea interpersonala. Lynch este co-director la Clinica psihofiziologica de la Clinica si Laboratoarele Medicale ale Universitatii si Scolii de Medicina Maryland. Dupa cum vom vedea noi, studio dupa studio ne arata cum dialogul uman nu doar ca ne afecteaza semnificativ inimile, ci ele pot chiar sa influenteze (alter) biochimia tesuturilor individuale de la extremitatile cele mai indepartate ale corpului. De vreme ce sangele curge prin fiecare tesut uman, intregul nostru corp este influentat de dialog. “
Una dintre descoperirile importante ale lui Lynch este ca presiunea sangelui se schimba mai rapid si mai frecvent decat eram noi obisnuiti sa credem iar unele dintre cele mai radicale schimbari din presiuena sangelui apar atunci cand vormim si cand ni se vorbeste. Lynch a fost condos spre aceasta descoperire de interesul lui in hipertensiune, sau de o contnua presiune ridicata a sangelui, o boala care afecteaza aproximativ 40 de milioane de oameni in Statele Unite si carea a secerat peste un milion dintre noi in anii ’80. Instrumente computerizate ii permit lui Lynch si altor cercetatori medicali sa monitorizeze constant presiunea sangelui sis a surpinda efectele pe care le are o persoana care intra in incapere, contactul nonverbal, cititul cu voce tare si conversatia. Vorbirea pare sa afecteze direct presiunea sangelui; un studio a aratat ca presiunea arteriala medie la asistente sanatoase a crescut de la 92 cand ele nu spuneau nimic pana la 100 cand “vorbeau calm”. Ascultarea are un effect opus. Mai degraba decat sa se intoarca la linia de baza (baseline) atunci cand o persoana se opreste din vorbit, presiunea sangelui in realitate scade sub linia mediana (baseline) atunci cand noi ne concentram pe cealalta persoana. Si asta se intampla doar atunci cand noi vorbim cu oamenii; “conversatia’ cu alte animale nu produce acelasi rezultat.
In prima lui carte, publicata in 1977, Lynch discuta unele dintre efectele mai globale ale aceluiasi fenomen. Acolo el prezinta rezultatele a sute de studii care coreleaza singuratatea si sanatatea precara. Spre exemplu, oamenii cu putine realtii personale au tendinta sa moara mai repede decat perechea loc care se bucura de retele de prieteni si familie.
De fapt, un studiu din 1970 pe gemeni identici a aratat obiceiurile de fumat, obezitatea si nivelurile de cholesterol ale gemenilor care au avut atacuri de inima nu difereau in mod deosebit de ale gemenilor cu inimi mai sanatoase. Insa erau alte diferente mai importante, pe una dintre care o numesc doctorii “putine relatii interpersonale in copilarie si adolescenta”. Gemenii cu boli de inima erau cei care experimentasera mai mult conflict nerezolvat, mai multe certuri la serviciu si acasa si mai putin supot emotional. Dupa treizeci de ani de lucru cu doctori lucrand cu pacienti bolnavi de inima, doi alti doctori au ajuns la concluzii similare.Ei au descoperit ca desi exista niste relatii intre problemele cu inima si factori precum ereditatea, greutatea si fumatul, exista o legatura mult mai puternica cu propriile obiceiuri(patterns) interpesonale. Persoana care va suferi cel mai probabil un atac de inima este cea care este implicate intr-un conflict prin care incearca sa obtina”printr-o lupta imediata si agresiva incearca sa castige mai mult si intr-un timp cat mai scurt…impotriva eforturilor adverse ale celorlalti oameni/lucruri”. Acesti doctori cred ca agresivitatea si competitivitatea continua iti pot spori sansele la atacuri de inima.
Ce concluzii putem trage de la dovezi de tipul acesta. In cartea lui din 1977, Lynch a declarat in felul acesta: “Compania umana ne afecteaza inimile,si…se reflecta in inimile noastre o baza bilogica pentru necesitatea noastra de a crea relatii umane de iubire sip e care noi esuam sa le indeplinim cu pieirea nostra…decizia finala este simpla: trebuie fie sa invatam sa traim impreuna sau san e crestem sansele de a muri singuri premature.”
Cu alte cuvinte, daca vezi calitatea vietii odpdv psihologic ori dintr-un punct de vedere strict medical, devine clar ca este mai mult decat multa mancare, haine groase, adapost, educatie si comoditati ale vietii moderne. Calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii tale.
Insa in ceea ce priveste viata, este mai mult decat psihologie; calitatea vietii inseamna mai mult decat sanatate fizica. Si, daca daca mergi dincolo de ceea ce este psihologic, poti sa atingi aceeasi idée cu mai multa forta. De fapt, oamenii care nu fac parte din sistemyul medical (nonmedical people) au tot vorbit despre legatura dintre calitatea comunicarii tale si calitatea vietii tale de multi ani. Spre exemplu, filosoful Reuel Howe scrie:

Sa spui despre comunicare ca este importanta pentru viata umana inseamna sa fii banal, insa putina platitudine de genul acesta sta martora la adevarul invariabil; comunicarea inseamna viata sau moarte pentru oameni…atat societatea cat si individual isi sustrag sensul lor primar din relatiile care exista intre persoane. Prin dialog oamenii ajung sa implineasca miracolul personalitatii si al comunitatii.

Abordarea lui Buber a comunicarii porneste de la ideea ca tu si eu descoperim sin e construim umanitatea in relatia cu alte persoane. Si ca sa il parafrazam iarasi:

Faptul fundamental al existentei umane este persoana cu persoana. Acel lucru unic din lumea umanaeste ca ceva se intampla in continuu intre oameni si altii, ceva ce nu se intampla niciodata in lumea plantelor sau animalelor. ..Oamenii sunt facuti oameni(umanizati) prin aceasta intamplare….acest eveniment special incepe cand o persoana se intoarce spre cealalata, cand il vede pe el/ea ca acea fiinta cu totul speciala si oferindu-se sa comunice cu ea intr-un mod reciproc, construind dinspre lumea individuala pe care fiecare o experimenteaza catre o lume pe care amandoi si-o impartasesc.

Psihologul iezuit John Powell sustine aceeasi idée in termeni mai simpli: “ Cel care sunt eu la un anumit moment dat din procesul meu de a deveni o persoana, va fi determinat de relatiile mele cu cei care ma iubesc sau refuza sa ma iubeasca, cu cei pe care ii iubesc sau refuz sa ii iubesc.”

EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala; Instrumentala, Expresiva sau Ontologica

Noi am vorbit despre trei feluri diferite in care comunicarea umana poate sa functioneze. Comunicarea poate avea functie instrumentala (sa ajungi sa faci ceva), sau expresiva (sa dezvalui sentimentele sau gandurile) si in acelasi timp este mereu si ontological (construire a persoanei sau sa adaugi la definitia ta despre tine si pentru acea anumita relatie). Acest exercitiu rapid ar trebui sa va ajute sa intelegeti aceste distinctii.
Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, decide daca comunicarea in acea situatie este in primul rand instrumentala sau in primul rand cu functie expresiva si explica modul cum gandesti cand alegi acest raspuns. Apoi vorbeste despre cum vezi aceeasi situatie functionand ontologic (fara importanta dca mesajul este instrumental sau expresiv). Vei primi doua raspunsuri la aceeasi situatie. Spre exemplu:

SITUATIE

Jan and David au trait impreuna trei ani, pana cand, intr-o zi, david a plecat fara sad ea nici un cuvant de explicatie. Dupa aproximativ 8 luni fara nici un contact, el reapare deodata la casa lui Jan si ea il lasa sa intre. Apoi, ei au stat in casa timp de doua zile fara sa isi adreseze nici un cuvant unul altuia. In cele din urma, dup ace au luat masa de cina intr-o seara, Jan spune:
“Du afara gunoiul”.
Cum apare sa fie acest mesaj: instrumental sau expresiv? Argumenetaza-ti raspunsul. Mesajul pare as fie instrumental in esenta, pentru ca Jan incearca sa “realizeze ceva” prin afirmatia ei- sa fie dus gunoiul afara. In ce feluri vedeti acest mesaj ca functionand ontologic/de construire a persoanei? Jan pare sa spuna ceva despre relatia lor, probabil “ca sunt pregatita sa made-a face cu tine iarasi” sau “bine ai revenit”.

Pentru fiecare dintre aceste patru situatii care urmeaza:
1. Mesajul pare sa fie instrumental sau expresiv? Argumenteaza-ti raspunsul.
2. In ce feluri vezi acest mesaj ca functionand ontologic?


Situatia 1

Darla si Mary Beth s-au cunoscut la colegiu si au devenit bune prietene. Pentru ca acum ele locuiesc in state diefrite, nu prea se mai intalnesc des insa se suna des pentru a ramane in contact una cu cealalata. In timpul uneia dinter aceste conversatii la telefon, ele au inceput sa discute situatia de la munca a Darlei. Darla spune:
“Ma infurii atat de tare cand el imi face de ras munca in fata unor alte persoane”

Situatia 2


Becky si Bill sunt colegi de camera si se cunosc doar din momentul cand Bill a raspuns la anuntul lui Becky “caut coleg de camera” cu doua luni in urma. Anmandoi luceraza si sunt de obicei ocupati sau dorm atunci cand sunt acasa. Intr-o zi, Becky il sun ape Bill la serviciu, ceva ce nu a facut niciodata si spune:
“Ai putea sa te intalnesti cu mine la o cafea dupa serviciu?”
Situatia 3

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu in aceeasi zi. In verme ce ei converseaza la o cafea, Becky povesteset cum a primit o oferta de la o firma care este in concurenta cu cea la care lucreaza ea acum. Noul job presupune mai multi bani si ar trebui sa se mute in alt oras. Becky spune:
“Banii nu ar strica, insa chiar imi place situatia mea actuala asa cum este”.

Situatia 4

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu pe parcursul conversatiei, Betty spune:
“Ce anume crezi ca ar trebui sa fac?”



“Bine”, ai putea spune tu, “nu sunt in dezacord cu idealurile marete exprimate de toti acesti ganditori si pot intelege cum calitatea vietii se leaga de calitatea comunicarii. Dar hai sa fim putin practici. Nu este posibil sa il tratam mereu pe fiecare ca pe o persoana si nici nu este mereu intelept. Asa ca nu te poti astepta in mod realist ca calitatea comunicarii fiecaruia sa fie aproape de extrema dreapta a continuum-ului.”
Suntem de accord. Nu putem si nici nu facem asta. Caracteristicile situatiilor fac uneori comunicarea umana imposibila. Dupa cum vom clarifica mai departe in urmatorul capitol, comunicarea umana este tipul de process in care orice detaliu depinde de altele. Definitiile rolurilor, statuturile relatiilor, diferentele culturale, imprejurimile fizice si cat timp avemla dispozitie- toate pot sa faca contactul interuman imposibil. Lipsa cunostintelor si a abilitatilor pot de asemenea sa limiteze acest tip de contact de calitate. O persoana si-ar putea dori sa se “conecteze” la alegerile si sentimentele altei persoane insa pur si simplu ar pueta san u stie cum sa asculte in felul acesta.
Intr-o serie de alte situatii acest lucru ar putea fi posibil insa nu ar fi prea intelept. Relatiile de putere sau nivelul de ostilitate ar putea sa faca riscant acest lucru. Spre exemplu, un prieten al lui John preda comuniacrea interpersonala ac parte dintr-un curs de “abilitati de Viata” intr-o fabrica cuu angajati. Fabrica si programul in acre lucreaza fac parte din sistemul penitenciar. Eric lucreaza ca guardian si de asemenea preda part time acolo. Puterea lui ca guardian- el are autoritatea sa trimiat oamenii inapoi la inchisoare districtului sau la penitenciarul federal- ii afecteaza drastic ceea ce poate el sa realizeze ca professor de comuniacre interpersonala. Unii oameni de la orele lui ii raspund deschis la eforturile lui de comunicare interpersonala. Altii, totusi, sunt atat de incrancenati de anii pe care ei i-au petrecut la inchisoare incat se gandesc la cum sa isi mentina propria lor putere in ierarhia celor condamnati si cum sa iasa afara mai curand- legal sau prin alte metode. Pur si simplu pentru Eric nu pare de bun simt sa incerce sa comunice in feluri “intepersonale” cu toti cei care participa la orele lui.
Noi incercam sa aratam ca in unele situatii sa comunici impersonal uneori nu inseamna ceva rau sau inadecvat. Datorita asteptarilor, constrangerilor de timp, sau pentru o multitudine de alti factori, este uneori cel mai bun mod de a te purta intr-o situatie. Chiar si Martin Buber, care a fost profund dedicat comunicarii interpersonale, a sustinut acelasi lucru. Intr-un eseu scris la putin timp inainte de moartea lui, el a spus ca s-a nascut intr-o lume in care comunicarea eu-tu sau contactul persoana la persoana (personal) erau norma, atunci ca probabil ar fi trebuit sa pretuiesc “lumea impersonala (a lui IT)”. Insa deoarece el nu a facut asta, pentru calumea in acre el traia continea mai mult impersonal (I-IT) decat personal (I-you), el a pus accentual pe ultima. Ideea lui era ca avem nevoie de mai mult decat un echilibru. Comuniacrea impersonala, Eu-el (I-IT) este uneori necesara, insa vietile noastre devin mai umane si mai complete pe masura ce crestem comunicarea interpersonala.
Noi vrem sa atingem un alt aspect important legat de acest subiect cu ceea ce este practice. O a doua presupozitie care ne ghideaza abordarea noastra asupra comunicarii interpersonale eset credinta ca exista o miscare esentiala in lumea umana si aceasta este catre relatie si nu catre diviziune. Din cauza a ceea ce suntem noi ca oameni, in general ne indreptam catre comuniune si nu catre separare.
Iata cum am ajuns noi la aceasta credinta. In primul rand, noi recunoastem ca viata omeneasca este un process sau o activitate, nu o stare de a fi (a state of being) si ca procesul general in care suntem angajati este procesul prin care nopi devenim ceea ce suntem, sa devenim persoane complet evaluate (dezvoltate). Aristotel a aspus acest lucru acum 2500 de ani si sute de ganditori au repetat aceasta idée. In al doilea rand, persoanele sau oamenii relationeaza, nu sunt finite solitare. Cu alte cuvinte: ‘nici o persoana nu este o insula”; a fi o persoana inseamna sa experiemnetzi erlatii cu alte persoane. Daca ai putea sa creezi un organism uman intr-un mediu complet impersonal- un uter artificial, o nastere asistata de masini, hranire si schimbare mecanica, si tot asa-pana la urma ai ajunge sa nu mai fii o persoana. Asta deoarece, ca sa poti deveni un om, trebuie sa experiemntezi relatii cu alte persoane.
Acesta este aspectul cel mai important in diverse relatari despre copii “salbatici” sau ‘necivilizati”. Espre exemplu, in “experimental interzis: Povestea baiatului salbatic din Aveyron”, Roger Shattuck vorbeste despre o creatura ‘remarcabila” care a iesit din paduri in propierea unui mic sat din Franta de sud pe 9 ianuarie 1800 si el a fost prins in timp ce scormonea dupa legume intr-o gradina din sat. “Creatura”

Era om dupa forma corpului si mergea drept. Totul in legatura cu el sugereau ca este un animal. El mergea gol cu exceptia zdrentelor unei camasi sin u arata modestie, nu se constientiza ca fiind o persoana care sa aiba vreo legatura cu oamenii care il prinsesera. El nu putea vorbi si scotea niste sunete caiudate si fara semnificatie. Desi era foarte scund, parea sa fie un baitat de 11 sau 12 ani.

Creatura a fost dusa epntru tratament la un doctor renumit, Dr Pinel. Acesta era chiar unul dintre fondatorii psihiatriei, nu a fost in stare sa il ajute,partial pentru ca, dupa cum ne arata Shattuk “baiatul nu avea simtul apartenentei umane la lume. El nu se simtea ca fiind o persoana aflata in relatie cu alte persoane.””salbaticul din Aveyron” a facut progrese ca sa devina om abia dupa ce a fost luat pentru studio de catre un alt doctor numit Jean marc Gaspard Itard. Prima mutare a lui Itard a fost sa plaseze copilul in ingrijirea unei mame atente si iubitoare, doamna Madame Guerin. In acel context ei au putut s ail invete pe baiat sa isi foloseasca “olita de noapte”, sa se imbrace, sa vina cand era chemat, si chiar sa asocieze unele litere ale alfabetului cu niste imagini.
Primul raport al lui Itard despre eforturile lui din acel an au arat cum l-a educat si la socializat pe baiatul salbatic si acesta pune accentual pe importanta contactului uman in devenirea personala. Itard descrie in detaliu evenimente care demonstreaza importanta “sentimentului de prietenie” intre el si baiat dar mai ales intre baiat si dna Guerin. “Probabil cavoi fi inteles daca oamenii isi vor aminti influenta majora asupra unui copil a acelor dragalasenii si tandreturi, acele nimicuri delicate care vin natural din inima unei mamesi caer aduc primele zambete si bucurii in viata oamenilor.” Fara acest contact, acest tanar organism uman era o “ceratura”, “un salbatic”. Prin contact uman el a inceput sa se transforme intr-o persoana.
Daca eset adevarat ca ceea ce facem noi ca persoane este sa devenim cei ce suntem, si ca noi suntem finite relationale, atunci poti spune ca miscarea primara in lumea umana este catrre relationare, nu san e departam de ea. Mai mult decat atat, sa spui ca oamenii sunt in mod fundamental “relationatori” (relaters) inseamna sa spui ca la baza noi suntem “comunicatori” pentru ca relationarile se intampla prin intermediul comunicarii. Acesta este un alt mod prin care subliniem ideea din prima noastra asumptie- acea comunicare nu este doar unul dintre multele lucruri pe care le facem pe masura ce inaintam in viata ci eset un lucru definitoriu: comuniacrea este cea care ne face sa fim cine suntem. Dar mai inseamna si altceva. Daca oamenii sunt in mod fundamental comunicatori, atunci, oricand noi suntem eliberati de frica si de ignoranta noi ne vom misca catre altii, nudeparte de ei. Prin urmare, abordarea nostra din aceasta carte nu este sa spunem ca “ar trebui sa stabilesti relatii de la om la om sau “Ar fi mai bines a comunici mai efficient sau daca nu inseaman ca esti un om rau.” In schimb, noi credem ca daca noi in calitate de autori si voi ca cititori putem lucra cu totii impreuna ca sa crestem cunostintele sis a iti diminuam frica si in felul acesta vei stabili mai multe relatii personale. Si nu pentru ca ti-am spus noi asta, ci pur si simplu”natural”.Contactele interpersonale vor avea loc nu pentru ca “tu esti bun”sau pentru ca intri intr-un anumit system de valori ci pentru ca tu esti cel ce esti; o persoana.

REZUMATUL CAPITOLULUI


Acest capitol are rolul sa va introduca in ceea ce noi numim comunicarea interpersonala. Noi folosim termenul “interpersonala” ca sa etichetam un fel, un tip sau calitatea comunicarii care apareatunci cand oamenii implicate aleg sa vorbeasca sis a asculte in feluri care le maximizeaza umanitatea lor si pe a celorlati.
Noi am clarificat faptul ca definitia inseamna sa discutam caracteristicile sau trasaturile care fac distinctia dintre inuma/sau nonpersoane fata de persoane. Prima caracteristica este unicitatea; obiectele sunt in mod evident interschimbabil, insa oamenii nu sunt. Fiecare om este o combinatie genetiac de mare maiestrie si chiar si gemenii identici, care au acelasi construct genetic, au experiente unice. O a doua caracteristica are de a face cu cat de masurabili sunt sau nu sunt oamenii. Obiectele pot fi complet descrise intermeni de spatiu sit imp. Oamenii, totusi, au unele caracteristici nemasurabile. Cele mai obisnuite sunt sentimentele si emotiile.
A treia modalitate in care oamenii difera de nonoameni este faptul ca ei pot face alegeri. Este adevarat, alegerile noastre sunt adesea limitate, insa prezentul nostru nu este niciodata complet determinat de trecutul sau chiar viitorul nostru. A patra caracteristica a omaneilor este ca suntem reflexive (gandim). Nici un alt obiect sau animal pe care il cunoastem a inventat filosofia, stiinta sau religia si doar oamenii petrec atata timp precum facem noi reflectand lau sau intrebandu-ne pe noi sau pe altii.
Adresabilitatea este cae din urma caracteristica distincta a oamenilor. Adresabilitatea inseamna raspunsuri lingvistice, abilitatea nu doar de a vorbi catre dar si de a vorbi cu si de ai se adresa. Desi ai putrea sa argumentezi ca unele sau toate celelalte caracteristici nu sunt specifice doar pentru oameni, toate cele cinci luate impreuna definesc destul de clar ce inseamna sa fii o fiinta umana.
Cu ce ajuat constientizarea acestor caracteristici/ pentru ca ele ne ajuta sa distingem “ei”(its) de “tu”(you) s idea saemenea sa distingem tipuri de contacte-diferente dintre a trata oamenii ca “ei” sau “tu” sau de a fi tratat de ei ca un “el” sau ca un “tu”. Astfel, ei descriu la modul general ce inseamna pentru comunicarea ta se mutecontinuum-ul impersonal--------itnterpersonal. Cand ii tartezi pe altii precum parti interschimbabile, cand le ignore sentimentele, alegerile lor si intrebarile lor sic and ei te tarteaza in felul acela, comuniacrea ta cu ei va fi catre partea stanga a scalei. Cand ii tratezi pe altii si esti tratat de ei ca unic, nemasurabil, care face alegeri, reflexive, si adresabil, pe de alta parte, comunicarea ta se va afla langa partea dreapta a continuum-ului.
Motivul pentru care am petrecut atat de mult timp discutand comunicarea impersonala (Eu-el) si interpersonala (Eu-Tu) este ca noi credem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei fiecarei persoane si calitatea comunicarii pe care el o experimenteaza. Noi numim asta functai de “construire a persoanei”. Noi spunem ca comunicarea nu functioneaza doar (1) ca sa facem niste treburi (asta inseamna, “instrumental”) si (2) ca sa exprime sentimente si ganduri (asta inseamna “Expresiva”) si totodata si ca sa (3) construiasca persoane (care inseaman ‘ontologica”). Daca te gandesti la construirea unei persoane dpdv medical, exista o mare cantitate de dovezi caer, dupa cum ne arata Lynch, “intergul corp eset influenatt de dialog”. Si daca mergi dincolo de psihologie, sunt multi oameni care sa depuna marturie pentru ideea ca “oamenii realizeaza miracolul persoanelor si comunitatii prin dialog”.
Cu siguranta ca nu este mereu posibil sa ii tratezi pe ceilalti ca pe o persoana si uneori chiar nu este intelept. Noi speram ca nu ne vei auzi spunand ca daca toata lumea ar iubi pe toata lumea, toate problemele lumii s-ar dizolva si cu totii ne-am putea da mainile ca sa mergem impreuna catre soare. Noi nu suntem chiar atat de naivi.
Noi argumentam totusi, ca exista o miscare de baza catre relatie in lumea umana si ca noi putem in mod realist, practice si fructuos sa beneficiem de avantajul acestei miscari. Asta inseamna ca toata comunicarea noastra nu poate sa fie interpersonala in calitate, insa ar putea sa fie o parte mai mare din ea si daca ar fi, vietile noastre ar fi ceva mai bune.
Toaet acestea intentioneaza sa te introduca in abordarea asupra comunicarii interpersonale sis a te pregateasca pentru cele ce urmeaza in aceasta carte.


PLANUL CARTII


Primul pas, credem noi, este menit sa dezvolte o intelegere a insusi procesului comunicarii. Acesta este focus-ul primului capitol. Noi suntem convinsi ca perspective sau punctual de vedere pe care il ai asupra ceva determina felul in care il vezi si ca unele perspective asupra procesului comunicarii umane sunt distorsionate. Prin urmare, capitolul 2 este menit sa clarifice unele dintre aceste potentiale distorsiuni si sa ilustreze procesul dynamic, complex de natura interdependenta al comunicarii umane.
Capitolul 3 are de-a face cu perceptia, principalul process care face parte din comunicarea noastra. Noi vorbim despre cativa factori interesanti care influenteaza modurile in care percepem cese intampla in jurul nostrum si care exploeraza in detaliu diferentele despre cum percepem oamenii si cum percepem persoanele.
Capitolul 4 discuta procesul cunoscut cu denumirea de “negocierea eurilor” sau “procesul tranzactiei imaginilor”. Noi credem ca daca tuiti doresti sa iti dezvolti abilitatea de a comunica interpersonal, este vital pentru tine sa intelegi acest proces. Acest capitol include un capitol al alegerilor de comunicare pe care cu totii le facem. Noi explicam acolo modul in care calitatea comunicarii tale este direct afectata de aceste alegeri, si cum anumite alegeri pot ajutasa cresti calitatea contactului pe care tu il experimentezi.
Impreuna, toate aceste prime patru capitole alcatuiesc partea I, “Conceptele interpersonale”. Scopul partii I este sa ofere o imagine conceptuala al abordarii noastre asupra comunicarii interpersonale. Partea a IIa, “Codurile interpersonale” este compusa din urmatoarele doua capitole. Capitolul 5 discuta codurile verbale, cuvintele si partile asemanatoare cuvintelor din comunicarea noastra. Discutam ce anume sunt indiciile verbale si apoi discutam cele sase cuvinte care functioneza ca sa impiedice sau ca as ajute contactul interpersonal. Acest capitol, de asemenea ofera cinci directii de abordare pentru imbunatatirea comunicarii tale nonverbale.
Partea a IIIa, “Abilitatile interpersonale” este alcatuita din capitolele 7,8 si 9 si are de-a face cu primele ca importanta dintre abilitatile de comunicare interpersonala: ascultarea, dezvaluiera, si claritatea. Noi credem ca intelegerea reprezinta doar jumatate din intregul process, iar comunicarea tan u se va imbunatati semnificativ pana cand nu vei putea traduce aspectele conceptuale in schimbari comportamentale. Prin urmare, capitolul 7 incepe cu atitudini si comportamente de ascultare. Noi descriem cat de importanta este ascultarea pentru intregul process de comunicare si noi identificam doua tipuri de ascultare, dintre care fiecare este potrivita sau folositoare in diferite tipuri de situatii de comunicare.
Capitolul 8 vorbeste despre setul de atitudini si abilitati intitulat dezvaluire (sharing) sau deschidere. In esenta, sa te deschizi presupune sa oferi imformatii verbale si nonverbale pe care cealalta persoana nu le-ar putea recunoaste sau intelege fara ajutorul tau. Dupa cum subliniem noi, dezvaluirea nu trebuie sa fie negative sau sa fie ceva “greu”;ea trebuie sa fie adecvata situatiei si relatiei. Ideea este ca, atunci cand vrei ca calitatea comunicarii tale sa se miste pe continuum-ul impersonal—interpersonal catre partea dreapta, tu ai nevoie sa dezvalui ceva despre ce inseamna sa fii uman: unicitatea ta, sentimente, alegeri, intrebari si tot asa. Iata ce anume face deschiderea (disclosure).
Capitolul 9 se concentreaza pe claritate, a treia abilitate cheie. Noi argumentam faptul ca tu nu poti sa fii clar de unul singur, ci ca tu poti invata sa comunici in feluri verbale si nonverbale care mai degraba reduce sin u sporesc ambiguitatea. Cu alte cuvinte, tu poti sa inveti sa ingustezi gama de interpretari pe care tu le dai la ceea ce fac sau spun altii. Tu te poti adapta la situatie, sa iti organizezi gandurile, sa iti ilustrezi ideile sis a iti ghidezi ascultatorul in feluri care promoveaza o maxima intelegere reciproca.
Capitolul 10 deschide Partea a IVa a cartii, “Contextele interpersonale”. Capitolele 10 si 11 discuta cadre sau situatii in care noi aplicam toate conceptele, codurile si abilitatile din capitolele anterioare. In primul rand noi discutam comunicarea in cadrul familiilor si intre prieteni in Capitolul 10, care are de-a face cu comunicarea in contextual erlatiilor. Apoi trecem in revista experientele formative de comunicare crucial de importante si prin care trecem cu totii in cadrul familiilor si discutam despre caracteristicile comunicarii in familiile sanatoase. Noi vorbim de asemenea despre dezvoltarea relatiilor, intre perechi de femei-barbati de acelasi sex sau de sex diferit. Noi oferim niste directii de urmat care san e mentina sis a ne imbogateasca relatiile de familie si de prietenie.
Capitolul 11 discuta despre conflict, un context al comunicarii care eset aproape la fel de familiar precum contactele cu familiile si cu prietenii. Noi pastram acest subiect pentru ultimul capitol, pentru ca conflictul pare sa fie cel mai dificil si provocator fenomen pe care trebuie sa il folosim interpersonal. Noi vorbim despre faptul ca conflictul este natural si “normal” si ca poate sa fie de ajutor. Noi identificam diferite tipuri de conflicte si sugeram feluri in care sa le abordam constructive pe fiecare. Si noi de asemenea oferim niste sugestii ca sa ne ocupam de conflicte care par sa fie de nerezolvat.
Epilogul se inchide in cerc complet, inapoi la ideea de baza pe acre am discutat-o in acest capitol cu privire la legatura dintre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii. Este un extras dintr-o carte numita “Iepurasul de catifea” si noi credem ca vorbeste de la sine.
Pe parcursul cartii noi am introdus de asemenea activitati individuale si de grup, gandite sa te ghideze in aplicarea practica a principiilor si abilitatilor oferite in carte. Dupa cum au descoperit toti cei care au incercat sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare, exista o diferenta mare intre a intelege un principiu sau o atitudine si in a fi capabil sa o aplici. Activitatile individuale si de grup sunt concepute ca sa tea jute sa treci peste aceasta dificultate. Noi credem ca daca vei incerca cel putin o parte dintre ele, vei creste asnsele de a primi ceva valoros in urma parcurgerii acestei carti.
In plus, noi am mai adugat o sectiune intitulata” Poate ca te intrebi…” in care noi ridicam intrebari despre continutul capitolului, intrebari care au mai fost ridicate de persoane la cursurile noastre sau de catre profesori care au folosit aceasta carte. Aceste sectiuni sunt eforturi de a reduce distorsiunile si suprasimplificarile ale principiilor si abilitatilor. Lecturile suplimentare sunt de asemenea citate la sfarsitul fiecarui capitol, pentru cei care vor sa urmareasca o idée mai departe decat o facem noi in carte.
Cam asta este ceae ce va asteapta. Ai putea sa iti doresti sa treci prin capitole in ordinea pe care ti-am propus-o noi sau ai putea sa alegi ordinea care functioneaza mai bine pentru tine. Poate ca vei dori sa suplimentezi informatiile citite prin lecture si exercitii suplimentare. Insa orice anume alegi, noi credem ca vei afla ca efortul pe care il investesti in imbunatatirea comunicarii tale interpersonale iti poate adduce dividente reale. Sin u doar ata: poate sa fie si amuzant!


EXERCITII------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala: Obiectificand si personificand


Impreuna cu colegii tai de clasa, intelegeti-va la o perioada de 24 de ore in care fiecare dinter voi sa tineti evidenta pentru cele mai evidente exemple din experienta voastra in ceea ce priveste (1) sa fii tratat ca un obiect, (2) sa fii tratat ca un om, (3) sa tratezi pe cealalta persoana ca pe un obiect, si (4) sa tartezi celalata persoana ca pe un om. Noteaza cu atentie limbajul si comportamentele care te conduc catre concluziile tale. Ce anuem au in comun diversele situatii?

Aplicatie individuala: Alege sa personifici
Inatlniri obiectificate cu alte persoane sunt inevitabile si uneori parti adecvate in comunicarea noastra de zi cu zi. Uneori, insa, avem tendinta sa ii abiectificam pe altii mai mult decat este nevoie. Fii atenta la modul in care comunici cu altii. Obiectifici mai mult decat este nevoie? Poti sa schimbi catre mai multa personificare?
Iata o provocare: muta la un mod interpersonal in ceea ce pentru tine este in mod obisnuit o situatie impersonala. Alege o interactiune obiectificatoare (spre exemplu, vanzatorul, operatorul de la informatii, angajatul de la benzinarie, si tot asa) si incearca sa reduce obiectificarea din comportamentul tau. Cauta sa abordezi situatia intr-un mod adecvat. Unele sugestii ar putea include:
Sa cresti contactul visual (increase eye contact)
Sa zambesti
Sa folosesti un ton prietenos al vocii
Sa intrebi sincer despre cum a fost ziua celeilalte persoane
Sa asculti cu atentie
Sa dai atentie la indiciile nonverbale

Cum a fost sa abordezi aceasta persoana in acest fel? Te-ai simtit mai confortabil sau mai putin confortabil decat de obicei? De ce? Comportamentul tau pare sa fi avut un affect asupra celeilalte persoane sau asupra calitatii intalnirii? S-a schimbat cumva ceva la tine?


Aplicatie individuala sau de grup: Lista cu stereotipiile cele mai vanate


Dupa cum am mentionat in acest capitol, noi credem ca exista mult mai multa obiectificare (stereotipie) in aceasta lume, decat este nevoie. Scopul acestui exercitiu este sa iti sporeasca constientizarea despre cat de multe streotipii se fac in societatea noastra.
Gaseste zece exemple de steriotipii pentr un grup de oameni (spre exemplu, barbate, femei, o rasa nealba, cei in varsta, cei cu dizabilitati, si tot asa). Adu-ti propriile exemple la ore daca poti (reviste, magazine sau alte surse printate) si ia-ti notite cu privire la exemplele neprintate.
In vreme ce iti canezi imperjurimile ca sa gasesti stereotipii, tine-ti si ochii deschisi pentru patru exemple de violare al aceluiasi stereotip.Sper exemplu, dac ate uiti la stereotipiile despre femei, vezi daca poti sa gasesti exemple cu femei aflate in roluri nestereotipale; probabil ca director general sau catarator de munte, mai degraba decat secretara.
Mai jos sunt cateva locuri in care sa cauti:
reclamele din reviste
albumele inregistrate (titluri de melodii, opera de arta)
povesti de la stiri
reclame la tigari
fotografii
reclame la TV sau la radio
povesti pentru copii sau fabule
truisme
jucarii
termeni/slogane
bijuterii
sport
culori
cariere
mobile sau decoratiuni
tipuri de reviste
bauturi
diferente comportamentale observte
parfumuri/aftershave-uri
tipuri de masini sau de camioane

Fololoseste urmatoarele intrebari ca un ghid catre discutarea descoperirilor tale. Ce tipuri de stereotipii ai gasit? Ai gasit mai multe sau mai putine stereotipii despre grupuri decat te asteptai initial? Ce spun exemplele tale desper caracteristicile acelui grup? Cat de patrunzatoaer crezi ca este acest tip de stereotipie? Crezi ca majoritatea oamenilor cred in acest stereotip? Cat de mult inrameaza acest stereotip felul in care noi gandim despre membrii acestui grup? Este acesta un stereotip care face rau sau eset periculos, ori este doar un exemplu inofensiv? Exemplele de ncalcare (violare) ale stereotipurilor pe care le-ai gasit spun ceva despre valoile care se schimba? Ce impact crezi ca au reprezentarile stereotipice au asupra membriklor grupului care sunt reprezentati? In ce feluri ar putea ei sa fie afectati daca sunt tratati intr-o maniera nonstereotipala?


Aplicatie de grup: aplicand stereotipuri (stereotyping)

Formeaza grupuri de 5-6 persoane. Selecteaza una dinter urmatoarele categorii (sau creeaza o categorie similara cu acestea):

Profesiuni
Grupuri
Locuri geografice de origine
Aparteneta la grupuri de acelasi fel (barbate si femei)
Preferinet musicale
Preferinte sexuale


Odata ce grupul tau s-a decis la o categorie, identifica subgrupurile care exista in interiorul categoriilor tale de grupuri. Descrie in termeni generali cum este sa fii un membru al fiecarui subgroup. Ofera exemople din propria ta experienta si despre persoane care exemplifica si aletle care contrazic definitiile la care a ajuns grupul tau. Fii sigur ca conclyuziile grupului tau sunt notate pe hartie si sunt gata sa fie impartasite in fata intregii clase.
Care sunt unele dintre avantajele pentru care abordam oamenii in felul acesta? Care sunt dezavantajele?

Aplicatie de grup: sa obiectifici sau sa personifici?


Citeste urmatoarele scenarii. In grupuri de 3-5 oameni, descrie trei feluri diferite in care ai putea tu alege sa te comporti in situatiile date.

Ai un examen important si dup ace studiezi atent toata noaptea, te retragi ca sa dormi bine. Colegul tau de camera vine in camera la ora 1.00AM si vera sa iti vorbeasca despre o problem ape care el o are cu prietena lui.
Esti in oras la o cina romantica cu o persoana deosebita, iar ospatarul a facut tot felul de prostii. Mai intai ti-a adus la salata un sos gresit, apoi a uitat sa aducacosul cu paine, pe urma, bineinteles ca nu a adus unt, mancarea parteneri tale este foarte rece si acum varsa apa pestevoi.
cel mai bun prieten al tau se intoarce in oras dup ace a fost plecat toata vara. Ai auzit ca a venit de o saptamana, insa nut e-a sunat sau contactat inca in vre-un fel. In cele din urma, prietena ta se opreste pe la tine si spune intamplator” Buna, imi pare bines a te vad!”
Tu esti supervizorul unui department de la serviciu care a aratat o scadere a productivitatii. Supervizorultau insista ca tu sa faci niste imbunatatiri ori altfel postul tau va fi afecatt. Cand investighezi mai indeaproape, afli ca unul dintre oamenii din echipa ta a ramas vaduv de putin timp si de atunci are probleme al munca.
Stai la banca la coada de cincisprezece minute cand cineva apare dintr-o data si spune. “ma scuzati” si se aseaza in fata ta.

Acum ca ai descries trei posibile feluri prin care poti raspunde la fiecare situatie, plaseaza fiecare dintre rspunsurile tale pe continuum-ul impersonal-----------interpersonal. Cu alte cuvinte, ii tratai pe ceilalti indivizi mai mult ca pe obiecte sau ca pe persoane?


Ce factori situationali ar putea afecta ce alegeri de comunicare ai face in situatii similare de viata? Cum te poate ajuta pe tine aceasta activitate cand in viitor va trebui sa alegi niste comportamente adecvate?

SHARING (DEZVALUIREA) in comunicarea interprsonala
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-04-15 13:03
Motto: Calitatea vietii este direct proportionala cu calitatea comunicarii noastre (scuzati cacofoniile ))-:)



Aud multi oameni spunand ca sunt manipulati. Eu personal, sunt pe partea cealalta, a oamenilor care manipuleaza. In sensul bun, sper eu. Am inceput sa scriu acest blogg despre comunicare, din dorinta de a va impartasi din cunostintele unui om de comunicare. Am absolvit in 2004 Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la sectia de Comunicare a Universitatii din Bucuresti.
Prin acest blogg si printr-o campanie mai ampla de comunicare, imi propun sa cresc calitatea comunicarii la nivel de societate.
Blogg-ul meu se bazeaza pe Cartea Together- Communicating Interpersonally. Mi se pare o carte cu totul speciala, pentru ca te ajuta sa intelegi ce este INTELIGENTA EMOTIONALA si te ajuta, prin exercitiile pe care le propune, sa cresti calitatea comunicarii interpersonale.




DEZVALUIREA (SHARING)

Cartea Together isi propune sa creasca la cititorii sai calitatea comunicarii interpersonale. Ca instrument de lucru principal, va puteti imagina o scala a comunicarii, care ii masoara calitatea.

NOHUMAN HUMAN
IMPERSONAL interPERSONAL
SCHIZOFRENIC
INCHIS ------------------------------DESCHIS


Problema; calitatea scazuta a comunicarii interpersonale
Scop: Ce imi propun?
Imi propun prin acest blogg (si pe parcurs vor aparea si alte metode, canale de comunicare, etc) sa cresc calitatea comunicarii interpersonale.
Obiective: Sa dezvoltam INTELIGENTA EMOTIONALA
Target : barbatii(dar nu numai). Nivel de educatii: studii medii si superioare. Localizarea? Mai degraba urban decat rural. La nivel de Romania
Caracteristici fiziologice: in general persoanele mai inalte (constitutie longilina, clasificare dupa Krestchner) sunt predispose catre schizofrenie); prin pozitia incorecta a coloanei isi blocheaza inima
Stil de viata: mai degraba pasiv decat active; inchis, necomunicativ; se uita la televizor mult si stau la calculator (si la telefon ))-:
Pregatire: mai degraba tehnica

Strategie
Urmarim doua directii:
crestem calitatea comunicarii
promovam un astil de viata activ

Cum crestem calitatea comunicarii?
Prin campanii la nivel de:
1. sistem educational
sistem medical
la nivel de societate in general

2.Promovam un stil de viata activ:
- printr-o campanie de reevaluare a situatiei bazelor sportive


Tactici….mai vedem

OK…asta a fost doar ca exercitiu sa vedeti cum lucreaza o stratregie
Cand lucrezi cu programe, strategii, apar niste goluri care trebuie umplute; asta se intampla la nivel de societate; eu creez un trend si ceilalti el sesizeaza ca o moda; ceva de genul fac si eu ce fac ceilalti, ca asa este la moda.


Etapele campaniilor de comunicare:

informare, educare, constientizare (raise awarness)
2. intarire a atitudinilor (cand li te adresezi celor care doersc sa faca ceva, dar nu stiu cum; si va dau un exemplu din programul meu eco de plantari: Oamenii daca sunt informati – de ex despre pericolele de mediu- nu e de ajuns; ei devin frustrati daca simt ca nu pot actiona, sa faca ceva concret; atunci cand am venit cu plantarile, m-am adresat in primul rand acestor oameni care doreau sa faca ceva; de aceea, aceasta faza li se adreseaza celor care doresc sa actioneze; si se numeste de intarire a atitudinilor (si este mai usor de realizat decat urmatoarea etapa, deschimbare de comportamente)
schimbare de comportamente (prin legislatie, amenzio; tb as le pui oamenilor la dispozitie si o infrastructural; de ex daca vrei sa arunce gunoiul la cos, tb sa existe astfel de cosuri…)



Dar sa revin la cartea Together. Stiti de ce m-a incantat atat de mult aceasta carte? Pentru ca nu este de acord cu ideile generale, ca noi sunetm predispusi spre anumite comportamente, spre ex. In psihologie sunt tot feluri de categorii: melancolic, apatic, energic, sangvin, coleric si cate si mai cate. Odata ce incepi sa lucrezi cu aceste etichete, este greu sa mai scapi de ele. Pentru ca spui, asa sunt, nu am ce face.
In schimb, in Together, sunt trecute in revista niste comportamente (vedeti spre ex clasificarea preluata de la Virginia Satir) cu niste tipuri de comportamente: computing, pouncing, etc
ACESTA SUNT NISTE COMPORTAMENTE IN CARE SUNT CRESCUTI, CULTURALIZATI
Este bine sa le constientizam si sa vedem matur, daca ne face bine sau nu, noua si celor din jur, sa ne purtam in acest fel. Sin e propunem sa facem niste schimbari, daca nu sunt ok
Abordarea esentiala este ca Virginia Satir nu spune: esti un computer, esti un pouncer, etc Daca ar face asta, noi toti am spune: asa sunt, nu am ce face. Asa ma port. Asa lucreaza procesul de etichetare. E insa WRONG (-:
Ai ce face. Poti face niset alegeri mai bune decat atat
Virginia Satir spune ca exista o predispozitie: barbatii sunt culturalizati mai mult in computing, femeile mai mult in pouncing, etc; ideea este sa le constientizezi si sa faci cele mai bune alegeri.


Ok.

Si care sunt solutiile?

Sa intelegi ce este comunicarea nonverbala si sa o aplici.
Cartea vorbeste despre comunicarea: verbala si cea nonverbala.
Comunicarea nonverbala se invata de mic, din familie; si de asemenea o preiei de la parinti, daca ei se inteleg si fac dialogul. Daca nu ai un model de comunicare ok intre parinti, membrii familiei tale, e foarte posibil sa scada si calitatea ta de a comunica interpersonal.

Sa intelegi ce este analiza tranzactionala si sa eviti sa aplici cauza efect in comunicare.
Sa intelegi ce inseamna: sensibilitate deschisa si inchisa; stereotipie inchisa si deschisa si sa le aplici adecvat contextului. Sa intelegi ca a cincea alegere, cand nu alegi nici una dintre aceste variante este DISCONFIRMAREA; adica nu te implici, eviti subiectul; te faci ca celalat nu exista- toate acestea sunt devastatoare si poti faci foarte mult rau cu aceste comportamente aplicate constant.

Sa intelegi ce este setul mental win- win si win lose. Sa folosesti setul mental win-win in relatiile cu ceilalti.
Sa aplici ascultarea dialogica; pentru cei care chiar au probleme si vad ca nu se inteleg cu ceilalti- ASCULTAREA DIALOGICA mi se pare a fi o abordare revolutionara.
Daca esti tipul rational, logic- si incepi sa aplici: concentrarea, pe ce este al nostru; incepi sa faci contact vizual; sa faci sunete in raspuns (da..da; te ascult, etc); te apleci catre partenerul de dialog;
Eviti intrebarile care incep cu de ce (pentru ca par sa ceara un soi de justrificare morala);
Pui intrebari deschise:
Eviti intrebarile la care ti se poate raspunde cu da sau nu (sunt intrebari inchise)
Folosesti paraphrase plus- adica reiei cele spuse de interlocutor, adaugi ceva- genuine daca se poate- de la tine si termini cu o intrebare care duce dialogul mai departe;
Mirror question- este absolut esentiala in crearea dialogului ( Ex- Eu spun: Imi place pestele. Si tu zici: Peste?! Eu ador pestele!...) retineti si comunicarea nonverbala care insoteste intrebarea in oglinda: te uiti la interlocutor si si spui pe un ton ridicat, aproape exclamat.
(and so on; va rog, gasiti tot textul preluat la PROPUNE UN SUBIECT)

Sa faci SHARING adica sa intelegi ca este nevoie sa te deschizi fata de partenerii tai de dialog
Sa eviti termenii generali, vagi, impersonali
Sa lit e adresezi celorlalti pe nume
Sa iti reglezi tonul vocii (blandete, compasiune, etc)
Sa personifici mai mult comunicarea; sa incepui adesea cu EU propozitiile, ca sa arati ca este cea ce tu simti, modul in care tu percepi, etc
Si sa stii cont si de ceea ce simte, percepe celalat
Eu stiu cat de important este acest eu…in comunicare.
V-am spus, am fost pe analogic. Pur si simplu mi se parea ciudata sa folosesc frecvent eu; era ca si cum as fi prea egoista, prea centrata pe mine;
FALS;
Trebuie sa incepi cu eu propozitiile; arata ca exprima ce simti, cum vezi tu

In schimb, ati vazut ca atunci cand tu construiesti dialogul (la ascultare dialogica- postul Propune un subiect; tb sa nu te focusezi pe ceea ce este al tau; nici pe ceea ce este al celuilalt; ci pe ceea ce este al nostru

De aici vine diferenta, intre analogic si dialogic.
Si pentru ca partea de sharing este foarte importanta, voi reda capitolul pe acest subiect din Together.




CAPITOLUL 8

DARUINDU-TE PE TINE:
DEZVALUIREA IN COMUNICAREA INTERPERSONALA

Rezumatul capitolului

Ce este destainuirea si ce nu este
Cateva sugestii despre daruire sau Dezvaluire
Mai intai, sa devii constient despre propria ta persoana
Sa devii consteint despre cum functioneaza destainuirea
Reciprocitate
Motive pentru destainuire
Diferente de sex
Fereastra lui Johari
In al treilea rand, dezvaluie atat din identitatea ta personala cat si cea impersonala
Indiciile verbale si nonverbale din identitatea ta impersonala
Indiciile verbale si nonverbale din identitatea ta personala
Descrierea orala a sentimentelor
10 cuvinte cheie


Obiectivele capitolului

Dupa ce vei citi acest capitol, va trebui sa poti:
Intelege ca destainurea si dezvaluirea nu sunt neaparat grele sau negative si ca nu ar trebui sa ia forma unei dureri intestinale
Recunoaste ca destainuirea ar trebui sa fie adaptata contextului de comunicare si relatiilor.
Descrie relatia dintre incredere si destainuire.
Dai exemple de aspecte unice si interschimbabile din persoana ta.
Dai exemple de dimensiuni masurabile si nemasurabile din persoana ta.
Dai exemple din parti reactive sau care aleg din persoana ta.
Dai exemple de aspecte reflective si nereflective din identitatea ta.
Descrie diferenta dintre a fi adresabil si a nu fi adresabil
Explica cum reciprocitatea afecteaza destainuirea.
Explica primele patru motive pentru destainuire.
Descrie diferentele dintre sexe in modelele de destainuire.
Identifica cum fereastra Johari clarifica operatia de destainuire
Ofera exemple despre cum iti ascunzi sau dezvalui ego-ul tau nonverbal
Sa iti descrii verbal sentimentele intr-o varietate de situatii
Explica capcanele in care putem fi atrasi dupa felul in care folosim eu, tu, ei, el, dar, da, nu, mereu, niciodata si trebuie


· Maa-mee!Billy nu vrea sa imi dea si mie din prajiturile lui cu ciocolata!
· Desigur ca o sa fiu acolo. Imi place sa impartasesc ce am invatat cu grupuri ca al vostru.
· Familiile noastre doua au mers impreuna sa inchirieze acel condo si il vom folosi impreuna
· Ambele departamente de productie si de vanzari impart meritul pentru cresterea in castig

Dupa cum arata si aceste 4 exemple, folosim termenul share in doua feluri diferite. Uneori sa impartasesti (sharing) inseamna sa ca o persoana da o parte din ceva unei alte persoane, ca in primele doua exemple. Alta data sa imparti inseamna sa ai ceva si sa folosesti in comun cu alti oameni, ca in ultimele doua exemple.
In acest capitol noi folosim termenul de sharing in ambele sensuri. Mai intai, cand vorbim despre a destainui o parte din persoana ta, ne gandim la ceva ce tu poti alege sa faci sau nu. In acest sens, sa dai o parte din tine inseamna sa ii spui altei persoane verbal sau nonverbal ceva despre cine esti tu, ceva care celalat nu ar putea sa inteleaga sau sa vada fara ajutorul tau.
Desigur, cand iti spun ceva despre mine, tu devii constient despre asta, si apoi noi il impartim in al doilea sens- asta inseamna ca il traim in comun. In plus, atat cercetarea in comunicare cat si experienta personala considerabila arata ca sa imparti in acest al doilea sens promoveaza/ ajuta oferitul in primul sens. Cu alte cuvinte, vei fi mai inclinat sa spui ceva despre tine dup ace am facut eu primul acest lucru si viceversa. Vom vorbi mai mult despre asta peste cateva pagini cand vom vorbi despre reciprocitate.


Rezumat in avans (chapter preview)

Deoarece au fost niste neintelegeri in privinta a ceea ce este daruirea si destainuirea , incepem acest capitol cu o clarificare a utilizarii acestor termeni. Apoi vom discuta despre cum functioneaza daruiera si destainuirea- importanta reciprocitatii, motive pentru care oamenii daruiesc, diferente intre modelele feminine si masculine de destainuire si relatia dintre ascultare si destainuire. A treia mare parte a acestui capitol ofera cateva sugestii practice pentru daruire, incepand de la cum sa te vezi pe tine si terminand cu importanta a ceea ce esti mai degraba decat ceea ce pari a fi.



Ce este daruirea(sharing) si ce nu este

Faptul ca termenul daruire are mai multe intelesuri sugereaza ca atitudinile de comunicare si comportamentele pe care le discutam noi aici sunt destul de complexe. De fapt, o parte dintre oamenii de stiinta sociali s-au plans in legatura cu “haosul conceptual” care imprejmuieste daruirea sau dezvaluirea, iar un invatat argumenteaza ca “cel mai slab punct in structura de baza a a cercetari dezvaluirii de sine este chiar conceptual dezvaluirii de sine”. Alt intelept crede ca aceasta confuzie are ca potential serioase consecinte. El a scris un articol prin care se plange ca “ideologia intimitatii”, care, spune el, este promovata in capitole si scrieri despre destainuire, a conferit un prost renume pentru “izolare, discretie si inselatorie”. El argumenteaza ca si aceste calitati sunt importante in relatiile interpersonale. Capitole precum acesta, sustine el, sunt inselatoare si periculoase pentru ca fac parte dintr-o ideologie care “promite o lume in care toate inimile sunt stiute si toate ranile sunt vindicate”dar “ne poate duce pe noi doar intr-o lume in care inimile nu sunt niciodata cunoscute iar ranile niciodata vindecate”.
Pusi in fata acestor preocupari, noi vrem sa fim cat de clari se poate cu ce intelegem noi in privinta daruirii si a destainuirii si la ce nun e referim. Sa incepem cu cateva exemple.

Exemplul 1

Mark: Hei, Sue, ce crezi despre film?
Sue: Fantastic! Nu am ras atat de tare in viata mea- este exact tipul meu de umor!
Mark: Da, inteleg ce veri sa spui.
Sue: De fapt, sunt de cateva saptamani intr- stare foarte buna. Chiar acum lucrez la o lucrare si de obicei urasc sa fac lucrari. Dar nu o las pe asta sa ma doboare. Simt ca am controlul asupra mea. Stii la ce ma refer?
Mark: Ai stat afara prea mult la soare.
Sue: Nu, nu glumesc.Nu e vorba doar de lucrare. M-am tot gandit despre cum ma las eu mereu controlata de lucrurile din jurul meu. Imi fac griji in privinat lucrarilor, cine ma place, cine nu ma place, si chestii din astea. Iar acum mi-am propus san u imi mai fac griji pentru aceste4 lucruri si ma simt grozav!
Mark: Hei, nut e-am vazut niciodata atat de bucuroasa. Cred ca chiar vorbesti serios.
Sue: Ei bine, se pare ca tu trebuie sa auzi mereu despre frustrarile si esecuriele mele, asa ca, azi vei auzi despre reusitele mele!

Exemplul 2

Jorge: Ei, omule, ce-i cu tine?
Ramon: Nimic de bine.
Jorge: cfe se intampla?
Ramon: Nimic care sa merite discutat. Seful meu e Calare pe mine, si tocmai am primit o factura de 60 de dolari la telefon sip e care nu o asteptam.
Jorge: Asta e. Dar vii la petrecerea de diseara, da?
Ramon: Da, sigur. Uitasem despre asta. Ar trebui sa imi imbunatateasca moralul. Multumesc ca mi-ai amintit.

Exemplul 3

Kathryn: Iubita, trebuie sa vorbim un minut.
Jack: Pare ceva serios. Ce se intampla?
Kathryn: Mac si Don si fam Chan vor fi diseara acolo, nu-I asa?
Jack: Da
Kathryn: Ei bine, se pare ca de cate ori iesim cu ei, tu bei atat de mult incat adormi si eu trebjuie sa conduc inapoi spre casa.
Jack: Ei, sa stii ca nu esti chiar Sfanta Kathryn in persoana!
Kathryn: Okay, ai dreptate. Am mai facut asta si alta data. Dar ma simt jenata cand unul dibntre noi se imbata sin u mai vreau sa se intample. Eu te urmaresc pe tine daca ma urmaresti sit u pe mine.
Jack: La naiba cu asta! Eu nuvreau sa te dadacesc pe tine sit u sa ma dadacesti pe mine!
Kathryn: Nici eu nu vreau asta- nu intentionez sa te dadacesc! Dar mi-ar fi mai usor daca m-as putea trezi de dimineata sa merg la serviciu.

Daca ne uitam la aceste exemple, probabil ca vom clarifica o parte din “haosul conceptual” care inconjura subiectul acestui capitol. In primul rand, sa iti deschizi sufletul nu inseamna neaparat ca discuti viata ta sexuala sau o experienta profunda ori un sentiment adanc inradacinat , care iti ravaseste sufletul. Remarca lipsa referirii in text la sex, droguri, religie sau politica. Uneori cele mai importante sentimente sunt importante- precum in exemplul 3- dar adesea ceea ce alegi sa impartasesti nu este atat de profund incat sa iti sfasie inima. Asta nu inseamna ca destainuirea ta este prosetasca sau triviala; factura la telefon de 60 de dolari si seful artagos sunt probleme serioase pentru Ramon. Dar dezvaluirea nu este neaparat dificila.
Sa te destainui nu inseamna totusi sa dezvalui doar sentimentele tale negative si deprimante. Doi oameni se pot conecta adesea interpersonal pentru ca aleg sa-si impartaseasca lucrurile commune care le fac placere. Dialogul dintre Mark si Sue este un astfel de exemplu.
Noi nu vrem sa iti sugeram sa scoti la suprafata tot ceea ce gandesti si simti intr-un flux continuu de destainuiri personale. In exemplul 2, Ramon nu intra prea mult in detalii, insa el isi dezvaluie o parte din umanitatea sa catre Jorge. Si asta este ceea ce trebuie facut. Dupa cum spunea si Martin Buber, destainuirea “nu se bazeaza pe a-i spune celuilalt tot ce iti trece prin cap ci doar sa nu lasi sa pari ciudat in fata celuilalt”. Cu alte cuvinte, nu spui totul, dar ceea ce spui este natural.
Noi suntem de accord cu Mark Knapp ca o destainuire potrivita si eficienta variaza pe un continuum sau linie intre “mai putin deschi-mai putin persona-indirect” catre “ mai deschis-mai personal- direct” si de asemenea cu cercetatorul in discursul comunicarii William k Rawlins si anume ca deschiderea si intimitatea sunt abele dimensiuni importante ale comunicarii. Ne place in mod deosebit discutia lui Rawlins despre felul in care oamenii se descurca in ceea ce el numeste “dialectica expresivitatii si a protectivitatii” prin intretinerea unei tensiuni fructuoase intre “toleranta vulnerabilitatii” si “preferinta candorii”. Suntem de asemenea de accord cu Knapp ca atat prea putina destainuire cat si prea multa poate fi folosita in scop manipulator; deschiderea nu eset buna doar pentru ca este deschisa.
Aceste moduri de-a vedea destainuirea se potrivesc cu notiunile de basa asupra comunicarii pe care noi le-am subliniat in capitolele 1 si 2. Contactele noastre variaza pe acel continuum impersonal-----personal, iar diversele situatii necesita pentru mai mult din una si mai putin din alta. Este de ajutor, totusi, sa stii ce ai de facut ca sa promovezi miscarea de-a lungul acelui continuum iar atunci cand vrei sa-ti ajuti contactul de comunicare sa se miste catre partea dreapta a acestui continuum (human), trebuie sa iti doresti sis a fii capabil sa destainui o parte din tine. Scopul acestui capitol este sa iti dezvolti vointa si abilitatea de a face acest lucru.
De la bun inceput este important sa iti amintesti ca dezvaluirea trebuie sa se potriveasca contextului si relatiei. Cele mai multe relatii interpersonale au nevoie de timp ca sa creasca, iar destainuirile profunde si detaliate catre un strain vor reusi doar sa faca acea persoana sa se simta inconfortabil. In exemplul 3, Kathryn si Jack discuta despre un subiect serios, dar de vreme ce ei traiesc impreuna, greutatile apar uneori in relatie. Remarca faptul ca acest subiect ii preocupa pe amandoi si este relevant pentru ceea ce urmeaza. Asa ca este perfect potrivit pentru situatie. (appropriate)
Potrivirea este foarte importanta. Dezvaluirea persoanei tale nu trebuie sa te faca doar pe tine sa te simti mai bine; scopul este sa imbunatatesti relatia cu o alta persoana. Nu te deschizi doar de dragul tau; te destainui ca sa facilitezi relatia. Adaptarea la context poate fi gandita in trei termeni ai timpului: timpul emotional, timpul potrivit, si timpul situational. Timpul potrivit emotional inseamna ca persoanele implicate isi doresc si sunt capabile sa auda ce ai de spus. Este evident ca unui prieten care este suparat pentru ca a pierdut un job sau pentru ca a pierdut pe cineva drag ii va fi foarte greu sa te asculte pe tine cum ii destainui ceva prea serios. Daca tu totusi continui sa te destainui pe umerii prietenului tau, probabil ca nu iti va ajuta relatia cu el. Timpul potrivit inseamna ca dezvaluirea se potriveste cu subiectele care sunt discutate. Spre exemplu, un vanzator cu care am vorbit noi era suparat pentru ca , dup ace i-a transmis managerului sau un raport, l-a prezentat sumar si era pe cale sa plece insa managera lui s-a folosit de acest moment pentru a-i transmite niste sentimente negative legate de participarea lui in sedintele organizatorice anterioare. Acele sentimente erau de inteles, si probabil ca omul de vanzari ar fi apreciat sa le auda, dar nu acolo si atunci. Nu erau relevante pentru ceea ce discutau cei doi , si prin urmare angajatul a simtit ca acele vorbe vin de nicaieri sau din ziduri .
Timpul situational este asemanator cu timpul potrivit; trebuie sa aiba de a face cu cine este de fata si cu unde te afli tu geografi. O femeie nu va discuta probabil lucruri legate de sarcina ei- chiar si cu cea mai buna prietena- intr-o tribuna aglomerata. Doua persoane care se cearta sau care au o discutie sentimentala isi vor amana confesiunile atunci cand pasesc intr-un lift plin cu straini. Si inainte ca tu sa destainui ceva important, fie ca este pozitiv sau negative, e bine sa te intrebi daca este locul si momentul potrivit.



EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala:
Adecvarea si destainuirea (appropriateness and sharing)

Urmeaza o oportunitate de a te concentra pe propriile tale experiente pentru a vedea cum conceptul de adecvare afecteaza destainuirea. Mai intai, intoarce-te in trecut la o experienta personala pe care ai avut-o si cand destainuirea era plina de sens si benefica pentru tine.
1. Cu cine erai si care era relatia ta cu acesta persoana?
2. Timpul situational: Unde erai? Cine era present? Cum au afectat acesti factori experienta?
3. Timpul emotional: va doreati si puteati amandoi sa auziti?
4. Timpul potrivit: cand a inceput dezvaluirea, s-a potrivit cu subiectul? Daca nu, atunci ati facut sau ati spus ceva ca sa devina confesiunea acceptabila?
5. Destainuirea a venit spontana de la amandoi, sau a fost fortata? Cum a afectat asta intalnirea?

Acum gandeste-te inapoi in timp la o experienta in acre confesiunea a fost inconfortabila, a decurs prost sau a batut in retragere si raspunde la aceleasi intrebari.


In cele din urma, noi credem ca ar trebui sa ai control asupra a cat de mult alegi sa dezvalui despre tine, cu cine sic and. Noi nu suntem de accord cu format unor grupuri de terapie fortatain care fiecare persoana este fortata sa iti verse maruntaiele sau sa paraseasca grupul. Sa te destainui pe tine implica mereu o parte de risc si prin urmare ar trebui mereu sa detii dreptul de a allege ce sa arati si ce sa ascunzi.
Am simtit acel risc atunci cand scriam acesta carte. Nu amdestainuit nimic prea intim cu voi, dar am fost mai deschisi cu o parte din cerdintele si sentimentele noastre decat am fi fost in alte cazuri. Am facut asta pentru ca recunoastem ca unul dinter paradoxurile dezvaluirii persoanei tale este: de obicei nu vrei sa te descoperi daca nu ai incredere, pentru ca dezvaluirea este riscanta. Dar nu poti sa creezi incredere si astfel sa diminuezi riscul fara sa faci confesiuni. In alte cuvinte, dezvaluirea presupune incredere si o si creeaza. Prin urmare, am concluzionat ca riscurile pe care ni le luam merita efortul. Pana acum nu am fost dezamagiti. Unul sau doi dintre oamenii care au citit acest manuscris ne-au spus ca am fost prea personali. Insa majoritatea oamenilor si-au dorit destul de mult san e ofere increderea lor iar noi credem ca increderea va face aceasta carte mai utila decat un comentariu distant si impersonal.
Acesta este un alt paradox al destainuirii. Cu cat afli mai multe despre o alta persoana, cu atat iti dai seama cat de putin cunosti despre aceasta persoana. Ca sa o spunem prin alte cuvinte, cu cat daruiesti mai mult cu atat ramane mai mult de daruit. Unii oameni exagereaza riscul autodezvaluirii pentru ca le e frica ca inseamna sa cedeze ceea ce sunt- sis a nu ramana fara ceea ce este unic al lor. Dar dupa cum au invatat multe cupluri care au avut o relatie intima si lunga, aceasta frica este fara support real. Tu nu vei reusi sa termini niciodata de spus totul despre tine, in primul rand pentru ca esti incredibil de complex si in continua schimbare. Pe masura ce o persoana se deschide mai mult catre alta, el/ea devine tot mai misterios, iar acel mister mereu prezent poate pastra intensitatea relatiei peste ani.
Pe scurt, cand vorbim despre daruire sau despre dezvaluirea unei parti din cine esti tu, nu ne referim neaparat la ceva negative precum un viol, o dezvaluire personala prea intense si necugetata, un monolog mult gandit si centrat pe tine, sau o destainuire stanjenitor de intima .Noi credem ca tu ar trebui sa iei mereu decizii in legatura cu ce dezvalui si ca aceste alegeri ar trebui as fie adecvate contextului si relatiei. Noi recunoastem ca destainuirea este riscanta, dar noi credem ca merita riscul pentru increderea pe care o cladim. Cu cat afli mai multe despre o alta opersoana, ne-am dat noi seama, cu atat realizezi ca este imposibil sa o cunosti complet.


CATEVA SUGESTII DESPRE DARUIRE SAU DEZVALUIRE

Mai inati, sa devii constient de tine (First, become aware of your Self)

Pentru a putea sa impartasesti o parte din sinele tau, trebuie sa incepi sa devii constient despre ce poate fi destainuit. Nu iti sugeram ca trebuie la acest punct sa te retragi pentru o analiza interioara serioasa, dar este o idée buna sa te gandesti la persoana ta. Dupa cum am subliniat si mai devreme, identitatea fiecarei persoane este un amalgam de caracteristici personale si impersonale. Identitatea ta “impersonala” este alcatuita din aspecte care sunt interschimbabile, masurabile, reactive, nereflexive si neadresabile. Partea ta personala este compusa din aceste aspecte ale tale care sunt unice, nemasurabile, care pot allege, reflexive si adresabile.

Aspectele tale unice versus cele interschimbabile

Gandeste-te pentru un minut la cateva caracteristici demografice care iti afecteaza comunicarea. Te vezi pe tine ca Asiatic”exact precum milioane de alti asiatici”? sau ca american nmativ? Negru? Vietnamez,? Brunet? Haopa haole? Creola? Japonezo-american? Caucazian? Te vad si altii in felul acesta? Care sunt cateva modalitati prin care etnicitatea ta iti afecteaza comunicarea? Cu cine vorbesti cel mai mult? Care sunt expresiile pe care le inteleg doar cei din grupul tau etnic? Cat de usor iti este sa ai incredere intr-un membru al unui alt grup etnic?
Cat de masculin sau de feminin te percepi? Care dintre prietenele tale este in mod remarcabil mai feminine/ masculine decat tine?
Esti catholic? Evreu? Protestant? Evanghelic? Ortodox? Budist? Musulman? Te vezi ca fiind tanar sau batran? Esti un estic sau un vestic? Esti un om de la tara sau un orasean? Esti un profesionist? Un sofomor? Un Canadian?
Ce roluri familiale indeplinesti? Esti o sora? Frate? Fiica? Fiu?Sotie? Sot? Unchi? Matusa? Cumnat? Cumnata? Mama? Tata? Gandeste-te cum aceste parti din identitatea ta interschimbabila pot juca un rol important in comunicarea ta.
Cum este insa cu rolurile tale ocupationale? Esti un om de vanzare? Receptioner? Supervizor? Manager? Casier? Secretara? Musician? Mecanic? Gardian? Pictor?
Ce alte roluri mai indeplinesti uneori? Esti un paznic la o organizatie? Alergator? Instructor de aerobic? Comutator? Fotograf? Schior? Ciclist? Toate aceste aspecte din identitatea ta interschimbabila pot influenta comunicarea ta.
Inas aspectele tale unice pot fi si mai importante. Care sunt cateva dintre modalitatile in care experientele tale unice se disting de ale oricarui alt om negru, Indian sau caucazian? “ sigur, sunt evreu, insa nu sunt la fel ca acei askenazimi, sau nici macar precum ceilalti oameni din sinagoga mea. Tin kosher-tot timpul- dar sunt totusi si in contact cu politica locala. Sa fiu evreu este parte din viata mea, si totusi sunt singurul membru din comitetul scolii care chiar reprezinta interesele minoritatilor.”
“Sunt prima generatie din familia mea care a trait in Statele Unite. Pastrez mostenirea culturala chinezeasca , dar ma folosesc de sistemul social si legal American pentru a supravietui. Adaptarea este o caracteristica pe care eu o stapanesc foarte bine in comparative cu alti chinezi. Ma tin strans legata demostenirea mea culturala insa muncesc in cultura actuala. Sunt chinezo-american, dar cu adevarat sunt chinez.”
Care sunt cateva dintre felurile in care tu esti un unic frate, sora, sora, fiica, fiu, mama sau tata? John, sper exemplu, vede aspecet unice ale relatiei sale cu sora sa, Barbara. Ei au trecut prin conflictele si durerile tipice de sora si frate sip e masura ce au crescut, ei s-au apropiat- de asemenea o tendinta obisnuita. Insa John traieste sentimente unice in legatura cu divortul surorii lui , relatia lui cu fiecare dintre copiii ei- si cu copiii noului ei sot- si relatia lor cu parintii. Este clar ca sunt nsite experiente unice si noi pentru John si Barbara.
Exista si aspecet unice care tin de rolul tau occupational. Multi oameni lucreaza in vanzari, spre exemplu. Inas un participant la un seminar pe care il tinea gatry era unicprin faptul ca statuse in compania lui de 28 de ani si isi ratase cuota de vanzari doar de doua ori in acesti ani- un record al companiei. John s-a simtit uunic atunci cand a lucrat intr-o fabrica de ambalaje, pentru ca era singurul masinist de la deposit care apropae ca isi daduse doctoratul.


Dimensiunile masurabile versus dimensiuni nemasurabile



Poti sa inveti destul de multe despre tine doar gandindu-te un minut la asepctele tale masurabile. Atuncicand revista psihologia de azi le-a cerut cititorilor sai sa reflecteze la cum isi percep: inaltimea, greutatea, marimea piciorului si alte masuratori, ei au primit mai mult de 62000 de raspunsuri, multe de la oameni care erau surprinsi de ceea ce aflasera. Unul dintre ei a spus: “chestionarul vostru m-a facut sa imi dau seama ca plutisem prin viata ignorandu-mi corpul. M-ati facut sa ma disec si sa imi dau seama ca chiar cred ca este important.” Altul a scris: “Vechea mea credinta ca trupurile noastre nu sunt importanet a fost spulberata”.
Cercetarea le-a cerut oamenilor sa isi analizeze fetele –par, ochi, urechi, nas, gura, dinti, barbie, voce, ten; extremitatile lor-umeri, brate, maini, picioare; partea lor toracica: abdomen, fund, solduri, picioare si glezne; precum si inaltimea, greutatea, masa musculara a lor si ca un tot, aspectul lor general. Este un pas scurt de acolo si pana la a lua in calcul o suma de aspecte nemasurabile- ceea ce simt oamenii despre ceea ce este masurabil. Cercetarea revistei PT a aratat ca, contrar credintei generale, cei mai multi barbati si femei se simt confortabil cu trupurile lor. Mai exact, 45% dintre femei si 53% dintre barbate au spus ca erau extreme de multumiti. Cercetarea a demonstrat de asemenea si legatura dintre sentimentele tale cu privire la corpul tau si comunicarea ta cu ceilalti. Daca ai fost tachinat cu privire la greutatea ta, spre exemplu, probabil ca gandesti mai negative decat cei care nu au fost tachinati. Si daca altii te considera atragator, probabil ca simti nu doar ca arati bine ci simti ca esti placuta, inteligenta si spirituala.
Ce sentimente traiesti in privinta unor alte subiecte in afara de imaginea corpului tau? Te simti in siguranta, spre exemplu, cu decizia pe care ai luat-o recent cu privire la job-ul tau sau la specializarea ta? Esti incantata cu ceea ce se pregateste pentru week-end-ul acesta? Te simti descurajata pentru ca nu ti-ai atins un scop stability? Esti trista din cauza unei recente inmormantari? Te simti competenta si puternica pentru ca ai reusit sa duci la capat o sarcina dificila?
Toate aceste sentimente fac parte din partea ta umana si primul pas spre a impartasi o parte din acesta este sa intri in contact cu ea. Ce simti tu chiar acum? Esti obosit? Plictisit? Enervat de toate intrebarile? Implicat? Prea grabit ca sa raspunzi? Uneori participantii la cursurile noastre raspund cu putina confuzie si discomfort. Si noi am raspuns in acelasi fel. Partial este adevarat ca nu suntem obisnuiti sa incercam sa fim constienti de sentimentele noastre . Este un lucru neobisnuit pe care ni se cere sa il facem si de obicei reactionam negativ sau superficial cand ni se cere sa facem ceva neobisnuit.
Totusi, nu trebuie sa se intample in felul acesta. Oamenii xperimenteaza mereu sentimente iar sentimentele se schimba mereu. Daca poti sa devii mai constient de aceasta curgere a sentimentelor, vei putea sa ajungi mai usor la ceilalti in modalitati personale, pentru ca vei fi capabil sa iti impartasesti din tine mai correct si mai adecvat. Doar atunci cand esti constienta de ceea ce simti poti allege ce se potriveste cel mai bine cu acest moment si aceasta situatie. Si doar atunci poti sa spui tu cu adevarat-verbal sau nonverbal- ce anume simti si astfel sa lasi cealalta persoana sa te cunoasca mai bine.

Dimensiunile tale reactive versus cele care aleg


Poate sa ajute si daca incepi sa intelegi cum reactionezi de obicei. De fiecare data cand se apropie o lucrare sau un examen tu te pregatesti in exces? Sau de obicei amani invatatul pana in ultimul moment? Reactionezi la canetcele de craciun amintindu-ti de colindele tale din copilarie? De obicei reactionezi la ordinele supervizorului tau cu supunere si respect? Sau cu furie? Intr-o situatie de discurs public eractionezi spunand ca ti-e frica si crezi ca nut e poti descurca? Cand intalnesti un strain iti feresti privirea, te balbai si ai un discomfort? Ai generalizat cumva aceste reactii ca si etichete personale: “Am frica de teste”, “Sunt un om care amana mereu”, “Sunt un sentimentaluist”, “Sunt defensiv” si “sunt timida”.
Aminteste-ti ca etichetele personale sunt niste amenintari din experientele trecute, etichete puse de profesori, parinti sau “prieteni”. Am auzit etichetele pe parcursul copilariei sau adolescentei cand incercam san e raspundem la interbarea”cine sunt eu?” sipentru ca sunt simple, s-au lipit. Sau poate sunt niste etichete pe care le ducem cu noi pentru ca evitam sa facem niste lucruri neplacute- ca intalnirea unor straini sau sa tinem un discurs. Alteori, pe de alta parte, folosim niste etichete pentru a ne scuza un obicei pe care l-am dezvoltat. Un prieten de-al nostrum tinea cursul in fata studentilor sai cand un student pe nume Mark a izbucnit: “Cursul asta este chiar tampit”. Prietenul nostru s-a oprit din vorbire si a spus: “De ce aispus asta Marc?”Este nepoliticos si doare”. O alta studenta a replicat:”trebuie s ail intelegi pe Marc. Pur si simplu asta este el”. “Prea bine”a spus profesorul. “Mark ii raneste pe cei din jur si isi scuza comportamentul sau spunand: Pur si sim[plu asa sunt eu. Mark, asta este o scuza! Poti sa alegi ceva mai bun decat atat!”(Mark si prietenul nostrum au putut discuta conflictul dupa ora).
Problema cu etichetele personale este ca ingreuneaza posibilitatea ta de a intra in contact cu partile care aleg din umaniattea ta.Este important sa invatam de la trecut, darn u san e afundam in el. Poate ca te-ai panicat atunci cand cineva ti-a adersat o intrebare surprinzatoare si dura sin u erai pregatita sa raspunzi cum ai fi vrut. Dar asta nu inseamna ca vei proceda mereu la fel. Poti alege alte raspunsuri. Incearca san u lasi etichetele tale personale sa devina autoprofetii care se indeplinesc. Daca o sa iti spui ca esti “timida” , acea eticheta poate fi suficienta pentru ca pe tine sa te faca sa alegi un comportament timid. Sunt insa si niste pasi pe care tu ii poti face pentru a intra in contact cu partea ta mai umana, neobiectificata, acel tu care alegi.
Pentru un singur motiv, adesea ajuta sa te gandesti la ce primesti in schimb de la etichetele tale. Ce castigi daca iti spui tie ca esti neindemanatic, sentimental sau timid? Ce solicitari provocatoare reusesti sa eviti? Vrei sa continui tot asa? (Do you want to keep that pattern?) spre exemplu, Johnsi-a pus eticheta de om prea batran si necoordonat pana cand sotia sa, Kris l-a inscris la cursuri de schi. Asta s-a intamplat acum mai bine de 10 ani iar acum lor le face placere sa mearga la shi impreuna. In acest caz o alta optiune a dat curs la o noua activitate.

EXERCITIU--------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala: Inventarul etichetelor personale

Etichetele personale pot fi negative sau pozitive. Problema cu ele este ca avem tendinta sa le acceptam fara intrebari sau si ignorand aspectul ca putem alege cine suntem si cum ne afecteaza. Chiar si etichetarile pozitive ne pot sabota. Spre exemplu, daca te percepi ca fiind o persoana activa fizic si bun la sport, ai putea sa te retragi de la activitati care nu sunt fizice, dar care totusi ar putea fi amuzante precum sa mergi la o piesa de teatru.
Scrie 4 etichete.Apoi noteaza ce ai putea obtine si ce ai putea pierde de la fiecare.



Ai putea sa faci, de asemenea si o lista cu modalitati prin care am ales sa ma schimb si care acopera ultimul an. Daca te fortezi sa iti reamintesti cateva schimbari pe care le-ai experimentat in trecutul recent, asta te poate incuraja sa continui schibarea si in present. Uneori un prieten apropiat te poate ajuta cu aceasta lista pentru ca el vede schimbari de care tu nu esti constient. Dar daca tu te simti prins in niste etichete personale, incearca sa faci aceasta lista.
O alta modalitate prin care poti intra mai mult in contact cu partea ta umana este sa te joci cu vorbele pe care tu le folosesti cand vorbesti despre tine. In loc sa gandesti sau sa spui”Azi sunt lenesa la (gatit, tennis,caligrafie sau orice)” incearca ceva de genul”Pana azi am ales san u ,----, Iar de acum pentru ca sunt interesat sa--- vreau sa dezvolt----pe care il am. “ Sau in loc de “sunt timida” incearca”Adesea m-am simtit inconfortabil in situatii precum aceasta, dar voi incepe sa schimb acest lucru cu cate un pas mic.”

EXERCITIU--------------------------------------------------------------------
Activitate individuala: Schimbarea
Pe o bucata de hartie separate, completeaza urmatoarele propozitii:
1. In ultimul an am schimbat modul in care eu
2. Am schimbat si felul in care
3. pe parcursul ultimului an am devenit mai priceputa la
4. pe parcursul ultimului an am schimbat eflul in care vad
5. In ultimul an am renuntat la


Adesea ne este si mai greu sa realizam ca facem alegeri in privinta sentimentelor. Uneori pare exact opusul- parem coplesiti de furie si incapabili sa infruntam frica sau furia. Ni se pare ca nu avem deloc optiuni. Dar aminteste-ti ultima data cand ai fost intreruptra din mijlocul unei certi de un telefon acre suna. Erai infuriate:”la naiba!nu asta vreau sa spun!” si telefonul suna. Faci o pauza pentru o secunda, il ridici, si cu o voce controlata si placuta spui: “Alo?” Daca intr-adevar nu ai fi putut alege in privinta sentimentelor tale, pur si simplu nu ai putea proceda astfel! Si totusi, noi facem asta. Este foarte greu sa facem alegeri in fata unor sentimente puternice si totusi pot fi facute.
De asemenea tu iti dezvolti o imagine despre cealalta persoana-my you(tu-ul meu)- si perspective despre cum te percepe celalalt-my your me. Odata ce toate aceste imagini joaca un rol important in comunicarea ta, cu cat devii mai constient despre ele, cu atat mai bine intelegi comunicarea pe care o experimentezi. Reflectia asupra acestor dimensiuni ale sinelui tau te ajuta sa le impartasesti cand este cazul.

Aspectele tale adresabile versus cele neadresabile


Acesta este un fel de sumar al categoriilor care te fac sa fii o fiinta umana. Ea subliniaza abilitatea ta de nu doar de a vorbi si de fi pus in discutie de altii (be talked about) dar a vorbi si a ti se adresa. Poti sa evaluezi aceasta parte a finite tale revazand contactele umane din viata ta. Cat de des te simti conectat sau atins de catre altii? Pana la ce punct te misti in lumea ta: la munca, la scoala, in familier si la obligatiile sociale, …ca un strat de nalbe sau ca un tamponsau ca o spuma de cauciuc pusa intre tine si oamenii pe care ii intalnesti? Esti izolat de ceilalti sau, macar periodic, direct conectat de ei? Pana la ce punct ceea ce spui este unraspuns direct la ce a spus celalalt, mai degraba decat sa fie un comentariu pregatit dinainte, standardizat sau nepotrivit? Cat din comportamentul tau si sentimentele tale sunt conectate cu ale celorlalti? Cat de mult esti in propria ta lume si cat de mult esti intim implicat intr-o lume cu ceilalti?
Singuratatea este importanta; momentele de unul singur pot fi pretioase, dar si contactul uman poate fi. Si atunci cand vrei sa ajuti comunicarea ta sa se mute catre dreapta pe continuumul impersonal---interpersonal, ajuta daca iti energizezi potentialul tau uman pentru contact- adresabilitatea ta.

IN AL DOILEA RAND,
SA DEVII CONSTIENT DE CUM FUNCTIONEAZA DARUIREA (SHARING)

Acum ca tocmai ti-ai amintit cine este identitatea ta de oferit, ti-ai putea dori sa intelegi la ce trebuie sa te astepti cand incepi sa te deschizi. Oamenii care au studiat comunicarea stiu ceva despre asta. In anii 50 Sidney Jourard a fost prima care a studiat descoperirea sinelui(self disclosure) ca un fenomen psihologic si de comunicare si de atunci, o mare parte din cercetare s-a concentrate pe cine se deschide catre cine si cum si in ce fel de circumstante, de ce oamenii se destainuie si cum dezvaluirile afecteaza comunicarea. De fapt, o bibliografie care contine cuvintele deschiderea sinelui (self disclosure) pentru anii 1970-1978 ne arata peste 1150 de lucrari. Am redus aceasta bogatie de informatii la o discutie cu 3 subiecte despre care noi credem ca te pot ajuta sa intelegi cum poti coordona destainuirea/dezvaluirea care apare in propria ta comunicare.


Reciprocitate

Multe studii au incercat sa determine care tipuri de personalitate destainuie mai mult, sau ce fel de situatii creeaza oamenii pentru a dezvalui o parte din ceea cesunt. Majoritatea acestor eforturi au esuat; nu exista un tip de personalitate distinct sau vreo situatie tipica. Insa cel mai bun premonitor pentru destainuirea unei persoane, este chiar destainuirea unei alte persoane. Dupa cum spune un cercetator, “aceasta reciprocitate sau efectul diadic fost demonstrat frecvent si pare sa depaseasca oricare ar fi diferentele variabile individuale.” Probabil caai remarcat deja acest lucru in comunicarea ta. Dezvaluirea poate as apara cand vorbim la telefon, in scrisori sau fata in fata, in scenario intime sau alteori in aglomeratii, intre tine si perechi, intre prieteni de acelasi sex, intre prieteni de sex diferit, intre batrani, iar atunci cand se intampla motivul este ca o persoana incepe si cealalata persoana ii raspunde in acelasi fel. Dezvaluirea aincurajeaza dezvaluirea.
Reciprocitatea isi are propriile sale limite. Un om relative strain ar putea sa iti intoarca destainuirile acre nu sunt neaparat intime, dar dupa un anumit punct, o destainuire care crestein intimidate s-ar putea san u atraga ceva de acelasi fel. Destainuire prea personala de la un strain, in alte cuvinte, de obicei il ameninta sau il jigneste pe cel care recepteaza. Pe masura ce strainii se cunosc mai bine, totusi, normele de reciprocitate sunt restabilite iar destainuirea pare sa primeasca iarasi destainuire.
O alta limitare are de-a face cu subiectul destainuirii. Cel putin un studio a aratat ca destainuirea reciproca a crescut daca a fost pe acelasi subiect darn u si atunci cand au fost subiecte diferite. Prin urmare reciprocitatea luceraza mai bine cand este si relevanta.


Motive pentru dezvaluire/ Disclosure



In plus fata de reciprocitate, par sa fie patru motive pentru acre oamenii dezvaluie informatii despre persoana lor. Prima este catharsis-sa eliberezi sentimentele inchise. Uneori dezvaluirea unor sentimente neconfortabile precum: anxietate, dorinta, jena, ne poate ajuta sa traim cu ele. Al doilea motiv este sa clarificam idei sau opinii, sa crestem probabilitatea ca ceralalta persoana sa stie ce credem noi despre un subiect in discutie. Un al treilea motiv este ca sa dezvoltam sau sa pastram o relatie interpersonala. Cel de-al patrulea motiv cel mai des invocat in literature este mai instrumental: “destainuiera selectivaa informatiilor personale pot fi folosite pentru a controla rezultatele in relatiile sociale printr-un management al impresiilor”. In alte cuvinte, uneori noi dezvaluim ca sa ajustam imagine ape acre altii o au despre noi.
Un studio recent scris de doi cercetatori in comunicarea discursului au identificat motivul pentru care oamenii aleg cel mai adesea sa dezvaluie. Ei au descoperit ca reciprocitatea si si formarea impresiilor par sa fie motivele pentru care ne dezvaluim pentru straini, iar pastrarea/cresterea relatiei, clarificarea personala, si reciprocitatea sunt cele mai importante motive pentru care ne dezvaluim in fata prietenilor. Dupa cum indica si aceste rezultate, erlatia dintre persoanele care se destainuie si “target” sau ascultator are un impact considerabil asupra a ceea ce destainuie persoanele, cand unde si cat de mult. Studii despre motivele pentru care oamenii evita sa se dezvaluie subliniaza de asemenea importanta managementului impresiei precum si reciprocitatea. Primul motiv pentru nedezvaluire , conform unui studio al lui Lawrence Rosenfeld, este ca”Daca ma destainui, as putea proiecta o imagine pe care nu vreau sa o proiectez”.


Diferentele de sex

O mare parte dintre cercetarile timpurii despre dezvaluirea personala (self disclosure) se concentreaza pe diferentele dintre barbate si femei. A iesit la suprafata ca barbatii prefera sa se dezvaluie in fata unor straini in timp ce femeile prefera prietenii si ca femeile acordau o importanta mai mare decat barbatii la deschiderea si increderea pe care le-o arata persoana cu care vorbeau. De asemenea se mai spune despre barbate ca dezvaluie mai mult pentru a incerca sa impresioneze iar femeile mai mult incercau sa stabileasca o buna relatie.
Cele mai recente cercetari inas iau accentual de pe aceste diferente dintre barbate si femei in ceea ce priveste obiceiurile de comunicare. Oamenii credeau ca femeile pur si simplu se deschid mai mult decat barbatii, insa e clar ca lucrurile sunt mult mai complexe. Atat femeile cat si barbatii isi adapteaza ceea ce dezvaluie la persoana cu care sunt. Itr-un studio, sotiile au raportat ca se destainuie mai mult decat barbatii lor, insa cei acre le urmareau comportamentul si-au dat seama ca greseau. Observatorii au descoperit cam aceeasi cantitate precum si tipuri de dezvaluiri la femei si la barbati. Unul dintre cele mai complete recenzii pe acest subiect concluzioneaza ca , daca cercetatorii iau in considerare atat sexul anatomic si psihologic si daca iau in calcul si situatie, subiect si relatie intre comunicatori, atunci niste diferente intre sexe in ceea ce priveste modalitatile de dezvaluire, pot aparea. Insa generalizari suprasimplificate bazate pe stereotipii cu rolurile sexurilor_ “femeile vorbesc mai mult asa ca trebuie sa dezvaluie mai mult”, “Barbatii sunt de obicei puternici si tacuti”- sunt cel putin nepotrivite si pot fi chiar jignitoare.


Fereastra lui Johari (the Johari window)

Joseph Luft si Harrington Inghamau cerat o diagrama care sintetizeaza unele rezultate ale cercetarilor intr-o explicatie despre cum functioneaza procesul dezvaluirii personale in comunicarea umana. Ei numesc diagrama – fereastra Johari (Joseph plus Harrington) si arata astfel.



Informatii cunoscute mie Informatii necunoscute mie


OPEN


BLIND


HIDDEN


UNKNOWN
Informatii
cunoscute
altora



informatii necunoscute altora


Fereastra lui Johari identifica patru tipuri de informatii despre persoana ta care joaca rol in comunicarea ta: lucrurile despre acre esti constient sip e care vrei sa le daruiesti (open); lucrurile pe care ceilaltioameni le cunosc despre tine dar despre care nun u esti constient (orb/blind); lucrurile pe care le cunosti despre tine sip e care nu vrei sa le impartasesti (ascunse/hidden); si aspectele despre tine pe care nici tu si nici alte persoane nu le cunoasteti (necunoscute/unknown).
In comunicaera dintre noi chiar din acest moment, noi amandoi stim, de exemplu, ca John este recunoscator pentru progresele din relatia cu sora lui Barbara. Aceasta informatie despre el se afla in patratica deschisa din fereastra lui Johari si care descrie comunicarea noastra prezenta. Este important sa iti amintesti ca mereu este ceva in aceasta patratica. De fiecare data cand comnuci cu un alt om, obligatoriu imparti ceva din personalitatea ta; nu poti sa eviti complet sa arati ceva din tine.
Pe masura ce scriem acest capitol, suntem obi la informatii despre noi si pe care tu le primesti citind “printer randurile” acestei carti. Spre exemplu, poate ai ramas cu impresia ca suntem mai lipsiti de incredere decat vrem sa parem, sau ca destainuim mai mult despre noi decat credem noi ca o facem. Mai sunt multe alte lucruri ascunse in relatia noastra cu tine-evenimente din trecutul si din prezentul nostru despre care noi credem ca sunt irelevante in comunicarea noastra, detalii despre relatiile noastre cu altiidespre care noi nu credem ca sunt potrivite sa fie dezvaluite in acest context, sa. Pentru fiecare dintre noi exista si o dimensiune necunoscuta a relatiei. Este mai dificil sa discutam despre acest aspect, dar ar putea include, spre exemplu, atitudini sau motivatii pe care un psihoanalist le poate vedea manifestandu-se in comunicarea noastra, dar desper care nici unul dintre noi nu suntem constienti. Existenat acestei arii necunoscute (unknown) pare as fie dovedita de fiecare data cand o atitudine, frica sau credinta pe care nu credeam ca o avemiese la suprafata sin e afecteaza comunicarea.
Theoretic, ai putea sa desenezi o fereastra Johari pentru fiecare relatie in care te afli. Fereastra care reprezinta relatia ta cu supervizerul la serviciul ar trebui, evident, sa fie diferita de cea cu iubitul, colega de camera, prietena, sa.Poti as mai folosesti fereastra Johari pentru a diagrama statusul la deschiderea (sharing status) din relatiile tale. Spre exemplu, atunci cand doi indivizi se intalnesc pentru prima data, fereastra unei persoane pentru acea relatie ar putea arata astfel

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

CEVA TIMP MAI TARZIU CAND ACEEASI RELATIE A AJUNS LA INTIMITATE, FEREASTRA ACELEIASI PERSOANE AR PUTEA ARATA ASTFEL:

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

In mod similar, comunicarea unor autori de carti cu texte cu voi ar putea arata astfel:
OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

Noi am incercat sa schimbam aceasta configuratie. Noi speram ca o fereastra Johari a comunicarii noastre cu voi arata mai degraba in acest fel:

OPEN
BLIND
HIDDEN
UNKNOWN

Fereastra Johari rezuma o mare parte din ceea ce spuneam despre comunicarea interpersonala in acest capitol si in cel anterior. Ca sa formulam in termenii ferestrei Johari, capitolul 7 despre ascultare se concentreaza pe mutarea informatiei din zona oarba (blind) catre zona deschisa (open) prin constientizarea prezentei celuilalt si oferindu-i raspunsuri adecvate. In acest capitol(no 8) discutam cum mutam informatii din zona oarba (blind) catre zona deschisa (open). Asta este ceea ce poate face dezvaluirea sau deschiderea daca mai intai tu incepi sa intri in contact cu sinele tau si mai apoi, incepand sa vezi cum functioneaza dezvaluirea. Al treilea pas este sa oferi atat aspecte impersonale cat si personale din tine.



In al treilea rand
Dezvaluie atat sinele tau personal cat si pe cel impersonal
(Share Both Your Impersonal and Your Personal Self)


Impersonal Self (Sinele impersonal)

Desi comunicarea “impersonala” nu este scopul principal al acestei carti, sa dezvalui aspectele mai putin umane ale tale te pot ajuta ca sa deschizi usa pentru comunicarea interpersonala de calitate. Vorbind cu altii despre caracteristicile tale demografice sau despre reactii, spre exemplu, poate fi impersonal, dar acest tip de contact poate sa paveze drumul catre o dezvaluire mai personala.
Nonverbal. In mod continuu faci cunoscute niste aspecte din persoana ta obiectiva prin intermediul indiciilor nonverbale. Hainele pe care le porti, stilul parului tau, cantitatea si tipul de bijuterii pe care le porti, si felul in care umbli(bicicleta, masina sport, pickup, motocicleta)- toate acestea arata ceva despre identitatea ta. Daca porti uneori uniforma, spre exemplu, este clar ca un aspect al tau este ca faci parte din fortele ROTC, o agentie pentru respectarea legii, Noi numim aceasta informatie “impersonala” pentru ca nu este unica pentru tine- exista duzini sau chiar sute de uniforme similare.
Deoarece toate aceste elemente nonverbale sunt mesaje potentiale despre cine esti tu, este util sa verificam ca vedem daca sunt corecte. Mijlocul de transport pe care il folosesti reflecta corect tipul tau de personalitate? Stilul parului tau este un indicator valid pentru cateva aspecte legate de tine? Ce spun hainele tale despre you’re my me (eu-l meu)?
Verbal. Exceptand uniformele, majoritatea indiciilor nonverbaledespre sinele tau impersonal sunt in general vagi si ambigue. Cele mai precise informatii despre tine poate sa vina de la indiciile verbale, ceea ce spui tu. Ai invatat ceva despre noi din imaginea nonverbala a ta dedusa din cadrele noastre profesionale. L-ai putea vizualiza pe John intr-o clasa sau pe un culoar nu departe de un teanc de cartisi pe Gary intr-un birou sau la o intalnire de pranz cu cativa asociati de afaceri. Insa tu poti sa afli despre familiile noastre , experientele si atitudinile si credintele noastre doar din cuvinetle pe care noi le scriem. Asta este valabil si pentru tine. Persoanele cu care tu vorbesti nu au de undesa stie ca tu ai fost un tanar Democrat, ca ai invatat sa inoti, ca nu iti place vinul rosu, ca ai petrecut un an in Franta si ca dintotdeauna ti-ai dorit sa studiezi dreptul, doar daca tu alegi sa le povestesti asta.
Prin urmare incearca sa fii atent la ce fel de informatii le transmiti tu celorlalti. Nimeni nu vrea sa treaca printr-un monolog prea lung si centrat pe sine, insa oamenii vor sa auda despre apartenente la grupuri si experiente trecute. Si dupa cum am spus, desi calitatea comunicarii interpersonale nu poate fi construita doar pe baza unor destainuri a diverselor noastre fatete, este totusi un inceput si poate fi de mare ajutor.



Sinele Personal

Sa te deschizi inseamna de asemenea sa lasi alte [persoane sa cunoasca unele aspecte din sinele tau personal pe care probabil nu l-ar cunoastedaca tu nu le-ai arata. Si facand disponibile parti din sinele tau personal este una dintre cele mai bune metode prin care prin care poti ajuta sa aiba loc comunicarea iterpersonala de calitate.
Nonverbal. Dupa cum am afirmat si mai devreme, nu poti sa te opresti din a transmite indicii nonverbale. Vorbirea include tonul vocii, rata, volumul si calitatea vocii si este insotita de expresiefaciala, postura, tonusul muscular, miscare si tot asa. Chiar si cuvintele scrise includ elemente nonverbale precum spatiile, tipul de character, culoarea hartiei si tot asa. Astfel, oamenii cu care tu comunici iti interpreteaza permanent indiciile nonverbale sit rag concluzii-mai mult sau mai putin constient- bazate pee le.
Noi am mentionat totodata in capitolul sapte ca atunci cand exista o discrepanta intre indiciile tale verbale si cele nonverbale, oamenii vor fi inclinati sa remarce , sa isi aminteasca, sa se bazeze sis a creada mai mult in indiciile nonverbale. Acesta este un motiv pentru care indiciile nonverbale sunt atat de importante in procesul de dezvaluire a persoanei tale.Fie ca recunosti sau nu acest lucru tu respingi sau accept ice iti spun ceilalti in primul rand in functie de mesajele nonverbale.
Acest aspect ridica o problema. Suntem ingrijorati ca ai putea sa crezi ceva de genul:” Ei bine! Daca oamenii cred in primul rand in ceea ce transmit eu prin comportamentul nonverbal, atunci, de vreme cevreau sa fiu credibil, ar fi mai bines a ma concentrez nu pe ceea ce spun ci pe cum spun. Ar fi mai bines a incep sa imi orchestrez expresiile faciale, tonul vocii, postura si tot asa, astfel incat sa par sincer si onest, fie ca sunt sau nu.
Aceasta este o reactie de inteles. De fapt, sociologistul Erving Goffman descries relatiile umane in general ca niste forme de drame sau precum roluri de roluri deactori. Goffman argumenteaza ca fiecare dintre noi isi prezinta mereu repertoire-ul sau de fete catre altii astfel incat sa ii facem sa raspunda cum vrem noi. Desi Goffman descrie correct unele comportamente interpersonale, noi nu credem ca trebuie sa iti tratezi cele mai multe dintre situatiile tale de comunicare ca o serie de scene repetate si performante artificiale. Suntem convinsi ca sunt modalitati mai bune prin care putem comunica. In primul rand, problema practica a trairii in spatele unui front fals este faptul ca e aproape imposibil sa faci asta cu success. Dupa cum a dovedit o echipa de cercetatori, “este usor sa profesezi ceva verbal insa e dificil sa porti o minciuna in tesatura nonverbalului.”
Si mai important, sa ne ascundem in spatele unui fals front este un alt mod prin care ii depersonalizam pe ceilaltii in cele din urma iese la suprafata. De vreme ce sinele tau creste in relatie cu ceilalti, sinele tau sufera daca aceste relatii se bazeaza pe minciuni. Cu alte cuvinte, incercarea de a minti atunci cand dezvalui o parte din identitatea ta este o forma de poluare interpersonala. Este cel mai bine si pentru tine si pentru celelalte persoane implicate, sa fiti pe cat de congruente posibil. Asta inseamna ca nu vatrebui sa iti faci teama pentru conflicte intre comportamentul tau verbal sic el nonverbal daca incerci sa fii mereu pe dinafara cel care esti si pe dinauntru. Asta e ce inseamna congruenta. Carl Rogers o descrie astfel:

Am ajuns sa realizez ca sa fiu de incredere nu necesita sa fiu consistenta in mod rigid ci sa fiu insa reala si demna de incredere. Termenul congruent este unul pe care l-am folosit ca sa descriu cum mi-ar placea sa fiu. Prin asta inseamna ca orice fel de atitudine sau sentiment experimentez, acesta va fi dublat de constientizarea acelei stari. Cand acest lucru este adevarat, in acest caz sunt o persoana unificata sau integrata in acel moment si prin urmare pot sa fiu oriunde sunt cu adevarat. Acesta este o realitate pe care descopar ca altii o traiesc ca fiind demna de incredere.

Martin Buber discuta acelasi fenomen sub titlu “sa fii si sa pari”. Dupa cum spune si el”Putem distinge intre doua tipuri diferite de existenta umana. Una decurge din ceea ce oamenii sunt cu adevarat si cealalta decurge din ceea ce un om vrea sa para.” Cand o persoana “este” in sensul acesta, atunci ea nu este influentata de nici un gand cu privire la ce imagine despre sine ar putea sa trezeasca sau sa creeze in ceilalti. Ea este pur si simplu spontana, neretinuta. Insa atunci cand cineva incearca sa para, el se concentreaza pe cum trebuie sa arate si cum sa afiseze o fatada sau fata dezirabila.
Buber doreste sa arate ca aceste doua calitati se gasesc mai mereu amestecate impreuna. Pana la un anumit punct, incercam”mai mereu” sa parem, partial si pentru ca rareori suntem complet constienti despre ce gandim si simtim si partial pentru ca ne schimbam atat de rapid. Dupa cum ilustreaza si fereastra Johari, mereu exista niste lucruri care sunt ascunse sau necunoscute; congruenta totala sau fiinta este omeneste imposibil. Insa este foarte important sa maresti patratul cu OPEN (deschis) pe cat de mult posibil- astfel incat sa fii cat mai congruent (in acord)cu tine insati.
Verbal. Cand apare o problema-daca tu crezi ca esti congruent (ca te porti adecvat) insa altcineva crede ca te ascunzi dupa un paravan- poate sa tea jute daca voi amandoi discutati despre experienta voastra. Cu alte cuvinte, problemele cu partile nonverbale ale destainuirii pot fi adesea rezolvate prin discutii.
Adesea, poti sa iti dai seama daca ceea ce dezvalui este din sinele personal sau impersonal doar ascultand cuvintele care sunt folosite. Destainuirea sinelui personal aproape intotdeauna include pronumele personal la persoana intai; este “Eu” sau “pe mine” nu “tu” sau “ei”. In plus, acest tip de dezvaluire este facuta de obicei la timpul prezent. Cea mai corecta si eficienta destainuire a sinelui tau este de asemenea specifica si concreta; persoana nu se ascunde in spatele generalitatilor insa impartaseste detalii relevante si grafice. Afirmatia: “oamenii se supara uneori atunci cand aud astfel de lucruri” nu este o dezvaluire personala. Comentarii de genul: “Ma simt relaxat atunci cand pot discuta cu tine lucrurile atat de sincer” sau “ma simt incomod pentru ca mi se pare ca nu ma asculti”sunt.
O alta caracteristica a limbajului pentru tipul acesta de dezvaluire este ca e detinut. Este important sa iti amintesti ca “esti nebun” de obicei inseamna ceva de genul “ Nu sunt de accord cu tine”, “Nu inteleg” sau poate”mi-e frica de tine”. In mod similar “ea este o persoana imposibila” inseamna”Mi se pare ca nu ma pot intelege cu ea” iar “Acest curs nu merita” inseamna”Eu nu gasesc nimic acum care sa merite in acest curs”. Si pentru ca etichetele sunt de fapt aproape intotdeauna reprezentari ale perceptiilor personale, este foarte important sa inveti sa iti formulezi perceptiile foarte clar. Incearca sa schimbi “Esti confuz” cu “eu nu inteleg”. Incearca “Nu ma simt in largul meu cand spui asta!” in loc de “taci din gura!” sau “iesi afara de aici!” Pentru ca tu sa iti dezvolti abilitatea de a-ti deschide sinele personal pe cale orala, ai putea sa incerci de asemenea urmatoarele activitati individuale:

EXERCITIU

Activitate individuala: descrierea sentimentelor

Noi afisam sentimentele in diverse feluri. Iata cateva dintre ele.

Comenzi: “Dispari!” “taci din gura!”
Intrebari: “Esti sigur ca e bines a fumezi chestiile astea?”
Acuzatii: “Intotdeauna ii dai priritate jobului tau nenorocit!”

Judecati: “Esti un minunat compositor de cantece”. “Esti un snob”

Remarca faptul ca, fiecare exemplu afiseaza sentimente puternice, afirmatiile verbale nu descriu sau nu spun care este sentimental. In nici una dintre propozitii vorbitorul nu se refera la el sau la ce simte el/ea.
Uneori, totusi, propozitiile contin starea emotionala a vorbitorului. Astfel de propozitii sunt descrieri de sentimente. Ele dezvaluie identitatea personala prin referirea la vorbitor si numind sau identificand ceea ce simte vorbitorul. “Sunt foarte furios!” “Ma tem sa fumez chestiile astea!” “Ma simt invins”.
Atunci cand folosesti descrieri, tu poti sa iti impartasesti sentimentele in mod corect in feluri care vor fi probabil mai putin jignitoare decat comenzile, intrebarile, acuzatiile sau judecatile.
In fiecare dintre seturile urmatoare de intrebari, toate afirmatiile afiseaza ce simti; asta inseamna ca oricare dintre el ear fi putut sa fie spusa de aceeasi persoana in aceeasi situatie. Fiecare propozitie, totusi, poate sa fie oricare dintre doua feluri diferite de a comunica sentimentele prin cuvinte. Pe o bucata de hartie separate, pune un D inaintea fiecarei propozitii care corespunde cu sentimentele personale despre sine, descriind sentimentele vorbitorului. Pune un nu inaintea fiecarei propozitii care descrie sentimente dar care nu precizeaza exact ce anume.(raspunsurile si explicatiile noastre sunt la pagina 265)

1. (a) Taci din gura! Nici un alt cuvant de la tine!
(b) Te rog, fa liniste; ai devenit enervant de tare.
© Sunt chiar enervat de ceea ce tocmai ai spus.

2. (a) Nu vezi ca sunt ocupata? Nu ai ochi?
(b) Chiar ma deranjeaza ca ma intrerupi atat de des.
© Nu ai respect pentru nimeni; esti complet egoist!

3. (a)ma simt descurajat din cauza unor lucruri care s-au untamplat azi.
(b) A fost o zi lenesa.
© Cine, eu? Oh, sunt bine.

4. (a) Esti o persoana minunata.
(b) Eu chiar respect parerea ta; esti atat de bine informat.

5(a) Ma simt confortabil si liber sa fiu eu insumi atunci cand sunt in preajma ta.
(b) Noi simtim cu totii ca esti minunat.
© Toata lumea te place.

6. (a) daca lucrurile nu prea se imbunatatesc pe aici, imi voi cauta un alt job.
(b) Ma tem sa recunosc ca am nevoie de ajutor cu lucrarea mea.

7. (a) Acesta eset un exercitiu foarte slab.
(b) Simt ca acesta este un exercitiu foaret slab.
© Ma simt neplacut cand fac acest exercitiu.

8. (a) simt ca nu sunt potrivit sa fac vero contributie la acest grup.
(b) Eu nu sunt potrivit sa contribui cu nimic la acest grup.

9. (a) M-am nascut un ratat; nu o sa realizez niciodata nimic.
(b) Profesorul acela este ingrozitor; nu m-a invatat nimic.
© sunt deprimat pentru ca am cazut la acel test.

10. (a) Ma simt placut si confortabil in grupul meu.
(b) Eu simt ca toata lumea apreciaza contributia mea la acest grup.


Raspunsurile noastre

1. (a)Nu- Comenzile de genul acesta exprima sentimente puternice insa nu numesc sentimentul care le-a dat nastere.
(b) Nu- Aceasta sugestie este mai cugetata decat (a), insa nici ea nu explica sentimentele vorbitorului.
© Da- Vorbitorul spune ca el/ea se simte deranjat. (annoyd)

2. (a)Nu -Acestea sunt intrebari care exprima sentimente puternice fara sa le numeasca.
(b) da- Vorbitorul spune ca se simte deranjat.
© Nu- Aceasta este o acuzatie care transmite sentimente negative puternice. Deoarece sentimentele nu sunt mentionate, nu stii clar daca acuzatia decurge din manie, nemultumire sau din altceva.

3. (a) Da- Vorbitorul spune ca se simte descurajat.

(b) Nu- Afirmatia pare sa descrie ce fel de zi a fost. De fapt, ea exprima sentimentele negative ale vorbitorului fara sa spuna daca acesta se simte deprimat, enervat, singur, umilit sau respins.
© Nu- Poate parea ca descrie un sentiment, insa “bine” (fine) este un cuvant prea vag ca sa poata ajuta pe cineva sa il inteleaga pe vorbitor iar acest tip de afirmatie este adesea o modalitate prin care ne ascundem sentimentele.
4. (a) Nu- Aceasta judecata de valoare transmite sentimente positive in legatura cu cealalta persoana insa nu precizeaza care sunt acestea. Vorbitorului ii place, o iubeste, o admira se bucura de prezenta sau o pretuieste pe cealalta persoana, sau ce anume?
(b)Da- Vorbitorul isi descrie sentimental pozitiv ca fiind pretuirea (respectful).
5. (a) da- Aceasta descrie clar cum se simte cealalta persoana atunci cand se afla in preajma vorbitorului.
(b) Nu- Tu poti sa iti descrii doar popriile tale sentimente; aici cel care vorbeste nu se exprima doar in numele lui dar “se ascunde” in spatele frazei “noi simtim”. .In plus, “esti grozav” este mai degraba o judecata de valoare si nu numeste un sentiment.
© Afirmatia numeste un sentiment “place) insa vorbitorul atribuie acest sentiment catre toti cei prezenti sin u precizeaza daca sentimental ii apartine. O descriere a sentimentului trebuie sa contina Eu, pe mine, al meu, sau ma ca as fie evident ca sentimentele ii apartin vorbitorului.
6. (a) Nu- Aceasta afirmatie afiseaza sentimente negative referindu-se la conditiile unui job. Nu descrie starea interioara a vorbitorului.
(b) DaAceasta este o descrier clara pentru ceea ce simte vorbitorul cu privire la aceasta problema. El/ea este speriat.
7. (a) Nu- Critica negativa si judecatile de valoare par sa fie adesea expresia unei manii. De fapt, judecatile negative de valoare si acuzatiile adesea apar din fricile vorbitorului, sentimente ranite, dezamagiri sau singuratate. Aceasta afirmatie este o judecata de valoare negative care transmite sentimenet negative, darn u spune clar care sunt acele sentimente.
(b) Nu- Desi persoana incepe spunand ca “Eu simt”, vorbitorul nu spune care este acel sentiment. In schimb, vorbitorul plaseaza o judecata de valoare negativa asupra exercitiului. Retine ca doar plasand cuvintele “eu simt” in fata unei propozitii nu face din acea afirmatie o descriere a unui sentiment. Oamenii spun adesea” Eu simt” cand de fapt se refera la “eu cred” sau “Eu consider”.
8. (a) Da- Cel care vorbeste spune ca se simte nepotrivit.
(b) Nu-Suna foarte asemanatoare cu cea dinainte. Totusi, ea spune ca vorbitorul este nepotrivit- nu ca el/ea simte acum acest lucru. Vorbitorul a dat o evaluare proprie- a emis o judecata de valoare negative si s-a etichetat pe sine ca nepotrivit.
9. (a) Nu- vorbitorul a oferit iarasi o evaluare de sine- alansat o judecata de valoare si s-a etichetat pe sine ca fiind un loser innascut.
(b) Nu Vorbitorul il acuza pe professor. . Aceasta este o alta judecata de valoare sin u este descrierea unui sentiment.
© Da- Vorbitorul sustine ca se simte deprimat. Afirmatiile (a) si (c) importanta diferentei dintre a transmite o judecata de valoare despre tine sau descrierea sentimentelor.
10.(a) Da- Vorbitorul spune ca el/ ea se simte confortabil sau placut.
(b) Nu-In loc sa spuna “eu simt” ar fi trebuit sa spuna “eu cred”. Ultima parte a afirmatiei chiar precizeaza ce anume crede vorbitorul ca simt ceilalti si nu ce simte el.



In cartea ei Making Contact (Cum sa ne cunoastem) Virginia Satir identifica 10 cuvinte din limba engleza care merita atentie speciala din cauza impactului pe acre il au asupra dezvaluirii. Cuvintele sunt: eu, tu, ei, dar, da, nu, mereu, niciodata si ar trebui. Dupa cum satir afirma “ Daca ai fi in stare sa folosesti aceste cuvinte cu atentie, asta ar rezolva deja multe probleme de comunicare care sunt create de neintelegeri.
“Multi oameni evita sa foloseasca cuvantul eu” spune Satir “pentru ca ei simt ca incearca sa atraga atentia asupra lor. Ei cred ca sunt astfel egoisti. Reminiscente din copilarie, cand nu ar trebui sa te distingi si cine vrea sa fie egoist? Insa dupa cum arata autoarea, cand folosesti Eu, iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui. Asta poate sa creeze o situatie mai egala intre doua persoane. Asculta la diferentele dintre “Nu poti face asta” si “Eu cred ca tu nu poti face asta”. Baga de seama cat de util este sa ai de-a face cu cineva care foloseste afirmatiile cu eu pentru a descrie ceea ce simte precum in activitatea de “descriere a sentimentelor”. Eu este cuvantul care spune direct cine vorbeste- cine spera, vrea, evalueaza sau orice altceva.
Asa ca daca vrei sa iesi afara cu aceasta persoana, insa nu la aceasta petrecere, incearca sa nu folosesti invechitul “Sunt ocupat dar sper ca ma vei suna inapoi”.” In loc de asta ai putea spune la ce te referi de fapt:”Vreau sa ies cu tine dar nu la aceasta petrecere.” Sau dac ate afli intr-un autobus si vrei sa vorbesti cu omul de langa tine insa nu stii ce sa spui, ai putea sa spui chiar asa”Vreau sa vorbesc cu tine insa nu stiu ce sa spun”. Aceste sugestii ar putea sa para ridicule pe masura ce le citesti aici, insa au cateva avantaje clare, dintre care cel mai grozav este ca sunt adevarate. Acestea sunt niste reflectii reale legat de ceea ce tu simti sau gandesti si fac o parte din tine disponibila pentru persoana de langa tine.
Si cuvantul “tu” este destul de inselator. Adesea oamenii il folosesc in locul lui eu chiar daca vorbesc despre ei insisi. Sper exemplu,

Supervisor: De ce tu ai terminat treaba aceea?
Alice: Ei, stii, cand ai 10 lucruri de facut si esti singur pe tura, nu reusesti sa ajungi la toate asa ca atunci tu faci doar lucrurile care crezi ca sunt cele mai importante.

Incearca sa remarci cat de mult ar fi castigat in claritate Alice daca si-ar fi asumat aceste propozitii folosind mai degraba eu (I) in loc de tu.
Cuvantul tu poate sa sune ca o acuzatie sau ca o amenintare. Dupa cum spune si Satir “tu inrautatesti lucrurile” ar putea sa sune diferit daca ai adauga cuvintele “eu cred”. “Eu cred ca tu inrautatesti lucrurile”.
Cuvantul “ei” este adesea folosit pentru a imprastia responsabilitatea sau ca sa invinuiesti si astfel incat nimeni sa nu riste sa fie identificat. “Nu ma vor lasa sa fac asta” sau “vor veni dupa mine” este o alta modalitate prin acre evitam sa recunoastem ca “Nu vreau”. Solutia ca sa folosesti bine acest cuvant este dorinta ta de a te intreba-pe tine si pe altii- “la cine te referi cand spui ei?”Dupa cum spune Satir” sa te faci inteles in acest fel pare sa contribuie la securitatea fiecaruia. Informatiile devin solide, ceva de care te poti agata, in loc sa fii o nebuloasa si probabil punand un fel de amenintare.”
O problema asemanatoare apare adesea la cuvantul “el” (it); asta pentru ca folosim cuvantul fara sa fie clar la ce ne referim. Uneori oamenii spun el in loc sa spuna pentru ca nu nu vor sau nu isi doresc sa ia in posesie atitudinea sau sentimental pe care il experimenteaza. Asculat inter diferentele dintre cuvantul “it hurts” (doare) si I hurt (ma doare) sau intre “It isn’t clear” (nu este clar) si “I am not clear) (nu mi-e clar).O afirmatie linistitoare poate sa devina si mai personala daca pui I (eu) in locul lui it (el). Incearca “M-am simtit frustrate si speriat” in loc de “Oricine se poate simti asa cand este dat afara”.
Problema cu dar (but) este ca adesea este un mod de a spune da sin u in aceeasi propozitie. Exemplul lui Satir “Te iubesc, dar as vrea sa iti schimbi lenjeria intima mai des”. Atunci cand auzi o astfel de afirmatie, te simti de parca ai fi tratata frumos si apoi ti se ia inapoi.” Satir iti sugereaza sa incerci sa inlocuiesti cuvantul dar cu si. Asta poate sa ajute mai ales atunci cand incerci sa spui ceva negative si vrei sa faci soliciatrea mai atractiva punand-o intre doua afirmatii positive. Astfel “Te iubesc, dar as vrea sa iti schimbi lenjeria intima mai des” ar putea sa fie doua afirmatii: “Te iubesc” si “As vrea sa iti schimbi desuurile mai des”.
Da (yes) creeaza probleme atunci cand este mereu “da, dar” sau “da, poate” si nu (no) paote sa fie destructive atunci cand este obisnuitul, cel mai sigur, prim raspuns, mai ales de la o persoana intr-o pozitie de putere. Ambele cuvinte trebuie sa fie spuse cu claritate, intelese sa insemne acum sin u mereu, sis a fie direct legate de intrebarea in discutie mai degraba decat sa fie directionate catre o anume persoana sau un set de valori. No este un cuvand destul de dificil de folosit atunci cand simti ca vrei as ii multumesti pe oameni sau altfel ei te vor respinge. Asa cum arata Satir “Prea adesea cand oamenii simt un nu ei spun mai degraba “poate” sau da” pentru a evita sa confrunte situatia. Asta se justifica prin incercarea de a proteja sentiomentele celuilalt. Este o forma de minciuna si de obicei atrage neintelegerea care, desigur, inseamna moartea pentru contactul uman.
Mereu (always) si niciodata (never) sunt forme positive si negative pentru cuvinet globale- care incearca sa acopere universul. “Nu esti niciodata gata la timp” si “Intotdeauna cheltui mai mult decat castigam”sunt exemple. Cand aplici aceste cuvinte la situatiile umane, ele nu pot sa fie perfect adevarate literal. Sunt putine situatii in viata cand ceva este intotdeauna sau nu este niciodata. Prin urmare la ce ne referim atunci cand le folosim? Adesea incercam sa subliniem ideea ca “tu niciodata nu esti gata la timp” inseamna “Acum sunt chiar furios pe tine”. Dupa cum arata V satir “Daca situatiile ar fi cum ni le arata vorbitorul glandele suprarenale s-ar uza de tot”Deoarece aceste cuvinte sunt adeseori nepotrivite sau neadevarate si pentru ca sunt folosite adesea pentru a pune accentual pe sentimente negative, ele mai mult fac rau la situatie in loc sa o ajute. Cand te auzi pe tine folosint mereu sau niciodata, opreste-te pentru un minut si incearca sa te gandesti ce vrei sa spui de fapt. Daca poti sa formulezi ce vrei sa spui- “Acum sunt chiar suparata pe tine”-tu poti sa incurajezi si mai putin sa descurajezi comunicarea interpersonala de calitate.
Trebuie si e nevoie sunt cuvinte periculoase cand insinueaza ca ceva este in neregula cu tine si ca, intr-un fel ai esuat sa te ridici la inaltimea asteptarilor. Problema este ca aceste cuvintye sugereaza ca standardul la care nut e-ai ridicat este unul universal, oregula sau o lege imuabila pe care “nimeni nu o incalca niciodata” , pe cand in retaliate este doar parerea unei persoane. “Nu ar trebui sa porti vara asa ceva”, “Ar fi trebuit sa fii avansat pana acum” si “E nevoie sa petreci mai mult timp cu familia ta” sunt astfel de exemple. Aceste cuvinte pot de asemenea sa indice ca persoana care le foloseste are o dilema- “imi place aceasta dar ar trebui sa o primesc pe aceea”. Atunci cand esti deodata tras in doua directii, rareori raspunsul este simplu, chiar daca poti allege sa mergi intr-o singura directie o data. Insa dupa cum spune Satir, sa te auzi pe tine pronuntand cuvintele ar trebui sau e nevoie in acest sens, poate fi un indiciu ca se da o lupta in interiorul tau. “Poate ca mai bine decat sa incerci sa te confrunti cu aceste doua parti opuse ca fiind un a, mai bines a le separi in doua”Imi place asta…(o parte)Insa ar trebui sa fac aia…tradus in…Am nevoie si de …( o a doua parte)”
Dupa cum rezuma, “incepe sa dai atentie cuvintelor pe care le folosesti. Ce intelegi tu prin ei? Ce inseamna el (it)?Ce inseamna nu la tine? Ce inseamna nu pentru tine? Ce vrei sa spui cu da ? Este eu-l tau suficient de clar? Spui mereu si niciodata cand vrei sa spui uneori si atunci cand vrei sa pui accent pe emotii? Cum le folosesti pe ar trebui si pe e nevoie?


REZUMATUL CAPITOLULUI


Cand reflectezi putin iti dai seama ca sa comunici interpersonal inseamna sa fii constient de umanitatea celorlati si totodata presupune sa impartasesti o parte din umanitatea ta. Asa ca acest capitol si cel dinaintea lui se concentreaza pe cele mai importante doua abilitati ale comunicarii interpersonale. Noi ne-am propus ca prin acest capitol sa te incurajam sis a te pregatim sa incerci acel tip de comunicare care poate creste calitatea continutului uman impartasit. Aminteste-ti ca acest tip de destainuire nu este neaparat negative sau greu. Nu este o destainuire neincetata si monologica. Si nu este nici macar o redare a fiecarui gand care iti apare in minte.
In schimb, este un tip de comunicare care ii ajuta pe ceilalti sa vada mai clar omul din tine. Este potrivita pentru persoanele implicate si pentru situatie. Este intentionata sa imbunatateasca relatia dintre tine si ceilalti, nu doar sa te usureze pe tine de angoasele tale. Prin urmare, nu este niciodata motivata de un sentiment de genul” Sunt pur si simplu onest si tu ar trebui sa poti accepta orice vine de la mine”.
Mai pe scurt, tipul de dezvaluire care este necesar pentru o comunicare interpersonala de calitate este compusa din raspunsuri sensitive verbale si nonverbale la relatia dintre tine si ceilalti implicate, raspunsuri care le lasa pe celelalte persoane sa vada o parte din umanitatea si unicitatea ta, o parte din partile nemasurabile din tine- starile tale, sentimentele, dorintele, visele, temerile- o parte din sinele tau care face alegeri- asta inseamna, partea care actioneaza mai degraba decat partea care reactioneaza la lume- o parte din gandirea ta si, dincolo de toate, capaciattea ta de a fi adresabil.
Sa destainui o parte din tine poate fi la fel de usor precum ai spune”si eu lucrez in sistemul educational” sau “ma simt mai bine acum”. Pote sa fie la fel de subtil ca atunci cand porti un ac mic cu o litera greceasca sau cand iti apleci capul in tacere inainte de a incepe sa mananci. Sau poate sa fie explicit si complet precum o scrisoare bine gandita care ajuta un prieten sa inteleaga de ce nu ai sunat, sau precum un raspuns deschis si complet la intrebarea parintilor tai “ce crezi ca vrei sa faci dupa colegiu?” Insa oricare ar fi situatia, daca nu are loc destainuirea, comunicarea ta interpersonala nu poate fi de caliate. O relatie care este interpersonala in calitate poate avea loc doar atunci cand fiecare persoana este capabil pe deplin sa il vada pe celalalt. Si dupa cum o spune si Hugh Prather, “ca sa pot vedea, trebuie sa imi doresc sa vad”.


Poate te intrebi

1. Nu vorbiti prea mult despre riscurile dezvaluirii. De ce sa imi risc gatul dezvaluind ceea ce cred si simt cu adevarat? Cand faci acest lucru, doar ii faci pe ceilalti sa calce peste tine.

Aceasta este o intrebare importanta si noi cedem ca merita mai mult decat un raspuns simplu de o propozitie. Sa dezvalui o parte din tine este riscant, nu e nici un dubiu in privinta asta. Insa este important sa recunosti care este acest risc. Unii oameni se tem sa se destainuie din ideea ca “Cine sunt eu cu adevarat este tot ce am si daca iti spun prea mult din cine sunt eu, nu mai ramane nimic pentru mine.” Oamenii acestia cred ca sunt in pericol sa ramana fara identitatea lor daca se destainuie prea mult. Frica aceasta este nefondata, totusi, pentru ca identitatile nu sunt ceva care se termina, se uzeaza sau dispar. Este o greseala sa crezi ca sinele se supune la regula economica a saraciei- ca este numai acesta cantitate din ele si ca dup ace le-ai folosit, gata, s-au terminat. Identitatile nu sunt ca petrolul sau ca proprietatile imobiliare. Ele se schimba si cresc constant, mai ales in relatii, asa ca atunci cand Lonnie se destainuie in fata lui Art, el nu da nimic “ de la el. El doar face posibil ca cei doi sa experimenteze ceva in comun.
Altii se tem ca dezvaluirea lor va fi plictisitoare. Daca esti preocupat de risc, un lucru bun despre care trebuie sa iti amintesti este ca dezvaluirea personalitatii tale este tot timpul interesanta. Este adevarat ca adesea ne simtim plictisisti cand cineva vorbeste despre el in continuu. Insa plictiseala vine mai degraba din faptul ca pesoana alege sa isi dezvaluie partea impersonala mai degraba decat pe cea personala. Dupa cum ne arata si Gerard Egan, sa iti dezvalui identitatea personala” este intotdeauna motivant pentru ca presupune ca vorbitorul sa spulbere cortina, sa isi lase jos apararea, …Oamenii sunt rareori, in caz ca sunt vreodata , plictisiti de destainuiri sincere,pentru ca intiutiv ei ii remarca importanta pentru cel care face destainuirea si il respecta pentru ceea ce face…
Este important sa iti amintesti un aspect pe care l-am atins mai devreme- ai control asupra a cat de mult impartasesti,cand si cu cine. Exerciti control asupra indiciilor nonverbale emise atunci cand alegi cu ce sa te imbraci,, iti alegi un tablou pentru peretele tau, si iti aranjezi parul. Si iti dezvalui ceea ce comunici verbal atunci cand decizi sa amani o discutie serioasa pentru a suna un prieten care stii ca te va asculta, sau cand spui in loc de “Oh, sunt in regula” cu “Ma simt grozav astazi; am primit promovarea pe care o cautam si sunt sigura ca pot sa devin manager intr-un an.”Asa ca atunci cand te gandesti la riscul care este implicat in destainuire, incearca s ail tii departe.
Totusi, este adevarat ca atunci cand alegi sa dezvalui o parte din tine catre o alta persoana, ii oferi acelei persoane niste optiuni sau alegeri pe care nu le poti controla complet. Acelei persoane poate sa ii displaca identitatea despre tine pe care o recepteaza. Tu poti fi ridiculizat pentru ce crezi sau pentru sentimentele tale. Sau acea persoana poate sa divulge catre altcineva ceva ce tu nu vrei sa fie cunoscut. POti sa te simti stanjenit, ranit, furios sau poate si mai rau decat atat.
Riscul pe care t-il iei variaza in functie de continutul comunicarii- ceea ce este dezvaluit- si de relatie.- cu cine este. Continutul inchis (close) este adesea mai periculos decat continutul distant; asta inseamna ca detalii specifice despre eu sunt mai periculoase decat generalizari despre “unii oameni” sau “ei”. Si timpul este un altfactor determinant:adesea este mai usor sa vorbesti despre trecut decat despre present, mai ales atunci cand sentimentele tale prezente sunt intense. Importanta este un al treilea aspect; subiectele sunt foarte pregnante sau importante pentru tine sunt de obicei mai riscant de discutat decat sunt subiectele despre care nu iti pasa deloc. De obicei este mai riscant sa dezvalui informatii negative decat positive si cu cat mai personale sau intime sunt informatiile, cu atat sunt mai riscante. Pe scurt, ne simtim de obicei mai comod cand ne ascundem dupa cifre,. Asa ca orice continut care ma singularizeaza, care ma pune deoparte, are tendinta sa fie mai riscant decat continutul care nu face acest lucru.
De asemenea,si relatia afecteaza gradul de risc. Ne vom dori mai mult sa dezvaluim “continut cu risc ridicat” daca credem ca ne place si cealalta persoana. In plus, ne va fi mai usor san e destainuim in fata unei persoane care ne-a ascultat cu atentie si in trecut. Insa cel mai important factor pentru o relatie este reciprocitatea. Atunci cand ambii sau toti oamenii implicati dezvaluie din persoana lor, acest fapt diminueaza substantial posibilitatea ca acel continut sa fie riscant, daca ar fi folosit in alt context.
Pana la urma, unde vrem sa ajungem cu toate astea/ Cum raspundem la intrebarea despre risc? In primul rand, este adevarat ca niste risc este implicat, insa ai grija sa nu exagerezi aceasta amenintare. Tu poti sa alegi continutul si relatia potrivita pentru dezvaluirea ta, si aceste alegeri pot sa diminueze substantial riscul pe care il percepi. Ai si alte posibilitati de alegere; chiar si atunci cand cealalta persoana nut e place sau te ridiculizeaza, tu tot poti sa alegi cum raspunzi. Spre exemplu, nu trebuie as tesimti jenat atunci cand cineva face misto de tine. Poti sa intri sit u in acest joc al distractiei. Sau poate sa iti para rau pentru acea persoana, sau tristete pentru starea erlatiei tale. Insa daca aspectul de interdependenta pe care l-am subliniat in Capitolul 2 este correct, comportamentul celuilalt nu determina raspunsul tau. In cele din urma, cand te gandesti la riscul de a impartasi aminteste-ti presupozitia de baza -calitatea vietii tale este strans legata de calitatea comunicarii tale. Daca sa dezvalui o parte din persoana ta este un aspect care pregateste drumul catre o relatie interpersonala de calitate- si noi credem ca asa se intampla- si daca relatiile personale de calitate pot sa creasca calitatea vietii tale, atunci, ca sa o spunem drept, merita riscul.

2. Baieti, chiar vreti sa spuneti serios ca uneori pot sa ii spun cuiva”vreau sa vorbesc cu tine insa nu stiu ce sa spun”?

Suna un pic ciudat insa, problema este ca gasesti fraza asta intr-o carte si nu o auzi spusa de altcineva in contextual mai potrivit. Daca doi oameni tocmai au avut o cearta puternica si se afla in mijlocul unei perioade de tacere reciproca, o astfel de afirmatie ar putea sa rupa tacerea intr-un mod foarte productive. Este adevarat ca de multe ori adultii nu vorbesc in felul acesta; oamenii inventeaza tot felul de tehnici complicate ca sa evite de fapt sa spuna la ce se refera cu adevarat. Suntem insa convinsi ca macar o parte din timp tu te poti comporta diferit. Tu poti sa inlocuiesti sa pari cu sa fii ceea ce de fapt inseamna ca poti sa spui la ce anume te gandesti si ce simti cu adevarat.
Noi am descoperit ca atunci cand faci asta ceimai multi oameni nu raspund cu “asta suna cam stupid.” De obicei ei sunt surpinsi, se dau putin in spate, doar pentru ca congruenta de obicei violeaza niste norme culturale. Insa termenii pe care ei ii folosesc de obicei sunt vceva de genul “racoritor de direct”.

3. dar daca gasesti cealalat persoana ca fiind plictisitoare? Ar trebui sa spui “esti plictisitor”/

Nu, noi nu la asta ne referim. Urmareste aceste cuvinte. “tu esti plictisitor” nu tine cont de faptul ca tu si cealalta persoana sunteti interdependenti”. Daca tu te simti plictisit, atunci si ceallata persona face parte din ea, la fel ca si tine. Perceptiile tale sunt astfel: ale tale si perceptiile. “tu esti plictisitor” suna ca o constatare generala mai degraba decat o perceptie care vine de la o anume persoana. Dac ate cantonezi in “esti plictisitor” tu ignore ceea ce noi am spus mai devreme despre afirmatiile cu eu si despre descrierea sentimentelor tale.
Cea mai corecta afirmatie ar putea fi “ma simt plictisit”. Remarca, totusi ca aceste cuvinte vor suna catre cealalata persoana ca ceva de genul “esti plictisitor” pentru celalalt. Asa ca este mai bines a mai adaugi la ea ceva de genul:” o sa ma scuzi putin, dar sunt complet pe dinafara. Nu ma pot concentra la ceea ce imi spui. O sa luam o pauza pana cand ne putemintoarce la ce discutam.”
Carl robbers face o alta remarca importanta cu privire la acest subiect. “eu nu spun” scrie el “ca este de ajutor sa scoti afara cu impulsivitate fiecare sentiment si acuzatie care iti trece prin cap, avand impresia sincera ca esti deschis si natural. Sa fii real implica sarcina dificila de a fi legat de fluxul experientei al propriei persoana, un flux marcat in primul rand de complexitate si continua schimbare. “ sentimental meu de plictiseala este doar o parte din experienta. In acelasi timp ma mai pot simti fizic oboist, jenat, vinovat ca sunt plictisit sau orice altceva. Si poate ca vreau sa impartyasesc toate aceste sentimente. In plus, dupa cum Rogers subliniaza, pe masura ce ma concentrez pe experienta prezenta si depun un efort ca sa o impartasesc adecvat, nu pot sa fiu plictisit. Aceste sentimente se schimba chiar o data cu clipa incare le remark si incerc sa le impartasesc. “cu siguranta nu sunt plictisit daca incerc sa ma deschid fata de el in felul acesta si sunt departe de a fi plictisit atunci cand astept cu nerabdare si cu putina intelegere raspunsul sau.”
Asa ca incearca sa nu consideri cele spuse de noi ca o justificare pentru a gasi vina cuiva sau pentru criticile tale. Toata treaba este mai complicate de atat. Incearca san u o simplifici. Fa un effort ca sa dezvalui sentimente reale- incluzandu-le sip e cele negative- detinandu-le si si tratandu-le ca pe niste experiente schimbatoare si complexe care sunt.

4. Daca reflexivitatea este o caracteristica a mea personala si daca imaginile mele despre mine si despre cealalata persona fac parte din gandirea mea, suna ca si cum mi-ai recomanda sa vorbesc despre aceste imagini- in mod explicit. Vrei sa spui de fapt ca uneori ar trebui sa spun “suna de parka tu crezi ca eu nut e plac, este correct?” sau “mi se pare ca tu ma percepi ca fiind inferior”.

Da
5.Insa daca tot continui sa vorbesti despre “cum ma vad pe mine in acesta situatie” si “cum te vad eu pe tine ca mapercepi tu pe mine cand ne certam in felul acesta”, n-o sa sune asta de parka ai incerca sa ii psihoanalizezi pe toti? Sau n-o sa suni de parka ai fi cel putin un tacanit ciudat expert in comunicarea interpersonala?

Daca ai vorbi mai mereu asa, ar suna destul de ciudat. Si ar suna totodata de parka i-ai analiza pe toti sip e toate.
Insa trebuie sa iti amintesti ca atunci cand iti schimbi comportamentul de comunicare, suna si pare ciudat la inceput, ins ape masura ce progresezi in acest process descoperi de obicei feluri mai naturale si care suna mai putin ciudat. Asa ca ciudata expresie” Eu vad ca tu ma percepi ca fiind amenintator pentru tine. Tu ma percepi in acelasi fel?”poate sa devina o exprimare mai normala si mai spontana de genul Suna de parka ai fi speriat de mine. Este adevarat?”
In al doilea rand, aminteste-ti ce am vorbit noi despre alegeri.nScopul nostrum este sa te ajutam pe tine sa intelegiprocesul de comunicare interpersonala sis a iti vezi reflecxivitatea ca facand parte din eul tau personal. Totusi, tu alegi cand este important sa introduce aceasta parte din personalitatea ta in conversatie. Nu este mereu corect, insa adesea poate sa sporeasca intelegerea reciproca. Tu esti cel care decide cand anume.



EXERCITII


Aplicatie individuala: inventariul dezvaluirilor (sharing inventory)

Cum anume ne deschidem si ce anume dezvaluim este adesea o functie a ceea ce sunte si de unde anume venim. Daca raspunzi la urmatoarele intrebari te poate ajuta sa devii constient de o parte din propria ta istorie personala care afecteaza alegerile pe care le iei tu cand trebuie sa te destainui. Cand tu esti constient de aceste influente, esti mai capabil sa iei decizii constiente, si mai putin decizii inconstiente.

1. Ce asteptari sau credinte ai tu despre cum vezi tu dezvaluirile personale la femei si la barbate?
2. Familia ta detine o valoare acceptata despre ce inseamna dezvaluirea permisa? (spre exemplu, “este gresit sa ii lasi pe cei din exterior sa cunoasca problemele familiei”.)
3. Cultura ta etnica detine anume cutume in ceea ce priveste deschiderea? (aproape toate au asa ca gandeste-te bine la acest aspect)
4. Ai fost vreodata ridiculizat dupa ce te-ai destainuit cuiva? Ce anume s-a intamplat?
5. Prietenii tai par sa aiba niste norme puternice cu privire la ce anume dezvaluie?
6. stii pe cineva care este/sau a fost injunghiat pe la spate dup ace a destainuit ceva riscant? Ce anume s-a intamplat?
7. Ti s-a intamplat tie(sau vreunui membru al familie) ceva bun in mod evident dup ace ti-ai luat riscul de a te destainui? Ce s-a intamplat atunci?
8. Detii cumva un rol semnificatif(in familie, prin ocupatie, club sa) care par sa implice anumite asteptari de la dezvaluirea peronala? Care este rolul si care sunt asteptarile?

Acum priveste la raspunsurile tale. Incearca sa te gandesti la momente specifice cand fiecare dintre aceste experiente, roluri sau asteptari au afectat deciziile de destainuire pe care le-ai facut. Cat de puternic crezi ca te afecteaza aceste lucruri? Foarte puternic? Deloc? Cum poate sa tea jute constientizarea acestor factori cand faci alegeri cu privire la ce anume as dezvalui pe viitor?


Aplicatie de grup: Cea mai jenanta experienta de dezvaluire

Interdependenta devine evidenta in mod deosebit atunci cand alegem sa dezvaluim elemente ale identitatilor noastre personale. Du pace formati grupuri de 5 sau 6 persoane, gandeste-te la cea mai jenanta experienta prin acre ai trecut tu sip e care tu vrei sa le-o impartasesti colegilor. Daca vrei mai multe indicii pentru cum sa iti amintesti, gandeste-te la ceva care sa implice romanta, functiile corpului, imbracat, substante controlate, norme ale grupului tau de amici, si tot asa. Impartaseste-i aceasta experienta grupului tau.
Odata ce toti si-au impartasit povestile, petrece o paret din timp raspunzand la urmatoarele intrebari: Cum dete-ai hotarat la ce anume sa dezvalui? Ce efecte au avut povestile celorlalti asupra proprieitale povesti. Ce ai simtit tu atunci cand ceilalti ti-au impartasit experientele lor? Ce ai simtit tu cand ai povestit experienta ta? Cum difera acest exercitiu de dezvaluirile cotidiene? Cum se aseamana?


Activitate de grup: Un obiect care imi apartine

O alta modalitate prin care alegi sa dezvalui o parte din persoana ta catre altii, este sa aduci la scoala un obiect care te reprezinta cumva felul in care te percepi iar tu trebuie sa le expliciti celorlalti ce anume exprima obiectul despre tine. John a adus odata o copie a piesei de teatru Jurnalul lui Anne Frank” pentru ca el o admira pe Anne frank si se identifica cu felul ei optimist de a vedea fiintele umane. Pentru Gary, un intrerupator de lumina este un obiect relevant din cateva motive. In primul rand, pare incomprehensibil de complex daca nu esti familiarizat cu electricitatea insa devine de inteles daca aloci ceva timp ca sa intelegi ce vrea sa spuna. In al doilea rand, Gary isi doreste sa ii faca pe oameni sa invie atunci cand ei fac descoperiri despre ei si despre comunicarea lor. Alte persoane au adus variate si intrigante obiecte precum un giroscop, un colaj, un trandafir desenat cu raze laser, o picture, si o cutie colorata viu pe care numai o persoana stia cum sa o deschida.


Activitate de grup: cine sunt eu?


Iata mai jos un exercitiu care ar putea sa tea jute as descoperi ceva despre tine si de asemene acare te va ajuta sa experimentezi efectul reciprocitatii asupra dezvaluirii. Pe o coala de hartie, termina de completat urmatoarele propozitii in cat maimulte feluri posibil: “devin o persoana care….” Acum, in grupuri de 3 pana la 5 discutati ce anume a scris fiecare persoana.
Ce anume a scos la suprafata propria ta dezvaluire? Ai spus ceva comod? Te-ai expus fata de ceilalti? Cat de confortabil te-ai simtit? Pe masura ce ati inceput sa dezvaluiti ceea cea scris fiecare, ai remarcat factorul de reciprocitate care afecteaza modalitatile in acre ai destainuit sau ai raspuns? Discutia ta a devenit mai usoara sau s-a ingreunat pe masura ce ai progresat? A fost vreo persoana anume responsabila pentru rezultatul (tonul) exercitiului?

ARTHUR MILLER SI MARLYN MONROE/ ANALOGIC VS DIALOGIC
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-12 10:34
In opinia mea, cel mai notoriu cuplu de individualist (analogic)- vs prsoana pe dialogic
este cuplul Arthur Miller si Marlyn Monroe.

Ceea ce a atras-o pe Marlyn la Arthur
este chiar abilitatea lui de comunicare.

Insa in timp, Marlyn avea sa isi de-a seama ca
Arthur este un om cu sensibilitatea inchisa
(care nu recepteaza partea ei umana, sentimente, emotii).

Arthur este un om care nu stie sa se bucure (de relatia cu sotia lui) de viata, etc

Va rog sa remarcati, mama lui Marlyn a fost diagnosticata cu schizofrenie.

Poate ca va intrebati de ce anume tot revin la schizofrenie.
Pentru ca este eticheta care li se pune celor care nu mai stiu sa relationeze cu cei din jur.

Deci Marlyn isi depaseste complexul familial si reuseste sa cucereasca lumea.
Si, ghinion…ajunge sa dea peste Arthur Miller,
acest individualist intelectual care …nu mai stie cum sa relationeze.

Drama: relatia de casnicie
este o relatie pe viata.
Daca nu stii cum sa faci relatia sa mearga , iata de unde vine drama.

Bucuria este un element cheie, care face diferenta intre acesti oameni.

Pentru ca bucuria este felul in care ne folosim inima
si ne apropiem de ceilalti.

Odata ce nu mai stii sa te bucuri si devii tipul rational
(daca iti mai si inchizi cutia toracica/ iti blochezi inima)
tu nu mai stii si la un moment dat, chiar daca vrei,
nu mai poti sa iti controlezi inima (prin bucurie s.a)
(pentru ca v-am zis, inima este un organ, un muschi, care nefolosit, se atrofiaza)

Anul 2012 este anul lui Marlin Monroe.
O sa va redau mai jos un fragment din Paris Match.

Lena Pepitone a cunoscut neintelegerile cuplului, crizele de lacrimi si singuratatea ingrozitoare a lui Marly. Croitoreasa isi aminteste de tentativele disperate ale lui Marlyn prin care incerca sa il faca pe Arthur sa iasa din barlogul lui. El ingaima o vaga promisiune. Sotia lui, dintr-o data vesela precum o randunica, se impopotona, se machia, se parfuma si sosea transfigurata in anticamera si isi intindea nasucul in biroul maestrului. O data, apoi a doua oara in decursul unei jumatati de ora ; apoi a treia oara…ca sa il auda ca spune:” pana la urma, nu pot, am prea mult de lucru”. Dezolare, lacrimi, haine aruncate, tranchilizante, somnifere puse in sampanie.”

Va rog sa remarcati, cata insensibilitatea din partea lui Arthur la lacrimi si apoi la faptul ca Marlyn ia tranchilizante si isi pune somnifere in sampanie. Va rog sa ma credeti, oamenii acestia (individualistii a la Arthur Miller) care nu mai simt si nu mai stiu sa se bucure sunt atat de insensibili la cel/cea de langa ei, incat poti sa iti tai linistita venele,
ca el nici nu o sa remarce.

Bucuria este un mod prin care ne activam inima, simturile.
La un moment dat, daca nu practici asta (bucuria)
Si alte elemente care activeaza inima
Ajungi sa fii prea rational- inima ti se atrofiaza
Si chiar daca vrei
Nu mai poti atat de usor sa iti controlezi inima si sa te bucuri.


Dar sa revin la textul din Paris Match. Marlyn spune:

“Eu m-am indragostit mereu de oameni carora le pot vorbi despre mine..Si care sfarsesc prin a-mi spune sa imi vad de cochetariile mele (adica sa o sterg, sa ii las in pace)” a spus ea intr-o zi, amarata. Dupa primii ani, cuplul nu mai avea nimic sa isi spuna. Asezati fata in fata in bucataria cea mare, in fata felurilor delicioase preparate de Hattie, bucatareasa, Marlyn si Arthur cineaza pe fondul unei muzici de jazz…si zgomotul sinistru al furculitelor.

(vedeti cum sunt oamenii acestai incuiati- Arthur Miller in acest caz, care au impresia ca dau totul afara din ei si ajung sa nu isi mai spuna nimic, pentru ca ei nu inteleg cum trebuie sa faca dialogul; ei nu percep realitatea decat intr-o f mica masura)

COMUNICAREA NU ESTE PSIHOLOGIZARE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-12 10:26
As vrea sa retineti un lucru foarte important chiar de la inceput.

Comunicarea nu inseamna psihologizare.

Comunicarea presupune sa ne concentram pe ce este al nostru,
pe discutia pe care noi o contruim impreuna.

Acestea fiind spuse, va trebui sa recunoasteti cele trei comportamente care pot aparea in comunicare:
Sa ma concentrez pe ceea ce este al meu (si sa uit de ceilalti, etc)
Solutia ar fi- amana-ti propria-ti agenda

2. sa ne concentram pe ceea ce este al tau; acesta este un soi de psihologizare (cam cum procedeaza psihologii, consilierii, etc). Cam asta este, ceea ce ati putea numi empatizare. Insa sa empatizezi inseamna sa incerci sa intelegi emotiile si starile celuilat; sa vii cu o judecata elaborata despre ce ar putea sau ce crezi tu ca ar vrea sa spuna si sa gandeasca celalalt, etc:Aceasta psihologizare iti consuma multa energie.

3.Abordarea corecta, este sa te concentrezi pe discutia pe care noi doi
(sau mai multi) o construim impreuna.

Pentru aceasta este nevoie sa adoptam un set mental win/win.

Ce este cu acest set mental win/win?

Spiritul competitional din scoala ne-a invatat sa fim mereu in competitie cu ceilalti.

Avem impresia ca pentru ca noi sa avem dreptate, ceilalti trebuie sa piarda.

Acesta este setul mental win/lose.

Il poti practica la serviciu cu un competitor.

Sau poate sa apara intre politicieni, cand este neaparat nevoie sa arate ca celalalat nu are dreptate.

Insa practicat in familie, cu cei apropiati, acest stil de gandire WIN/LOSE
nu va face decat sa iti strice relatia ta cu ceilalti.

Oricat ai crede ca ajungi sa arati ca ai dreptate,
totusi celalalt are sentimentul ca pierde,
ceea ce ii creeaza o stare neplacuta.

So, ca sa construim impreuna acest dialog
este nevoie sa practicam ceea ce se numeste DIALOGIC LISTENING.

Cand practici stilul dialogic, tu ai un set mental WIN/WIN.

De aceea, va rog sa cititi cu foarte mare atentie cele spuse pe postul (propune un subiect);
aplicati exercitiile si tiparele pe care le propun autorii cartii Together.

http://www.amazon.com/Together-Communicating-Interpersonally-Construction-Approach/dp/1891487973

PROPUNE UN SUBIECT
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-10 23:03
Va suna cunoscut?

Asa isi incepe discutia cel mai adesea un om incuiat.

Asa intelege el sa faca “dialogul”. “PROPUNE UN SUBIECT” este un pattern
care apare foarte des la oamenii incuiati, care nu stiu cum sa asculte activ.

Ii propui un subiect si apoi e ca si cum ai da drumul la televizor.
Odata ce i-ai propus un subiect care ii va placea lui, el iti va vorbi la fel ca un elev silitor la scoala.

In schimb, cei care stiu sa faca dialogul, vor face NEXTING, adica ei vor duce dialogul mai departe; el face incurajari (nonverbale- da din cap, si verbale: da,da, si foloseste expresii de genul: mai spune!, te ascult etc)

Pentru Alin, sa spui da…da…da atunci cand cel de langa el vorbeste- inseamna sa fii un yes man.
Eu il rog pe Alin si ii explic ca asa trebuie sa faca nextingul, incurajand discutia; cand spui “’da.da…” si asculti atent, il incurajezi pe interlocutor sa se deschida, sa aduca mai multe informatii.
Ii arati ca asculti activ, ca iti doresti sa il auzi si sa il intelegi.

Alin imi spune insa: “ce vrei, sa ma transform intr-un yesman?”
Adica pentru el (si pentru toti oamenii incuiati) sa spui da, da, da si sa iti incurajezi partenerul sa vorbeasca mai mult- este ca si cum ar arata ca esti permanent de acord cu acesta; este ca si cum ar trebui sa renunte la parerile lui, la originalitatea lui, la ideile lui care evident mereu sunt diferite de ale interlocutorului.
Asa ca, desigur, Alin nu ar spune in viata lui da.da, da…omului cu care vorbeste.

V-am spus, inteleg acest lucru pentru ca si eu gandeam la fel;
pana nu am facut aceste schimbari de patternuri, nu amreusit sa comunic bine cu cei din jur.

In general problema lui Alin si a oamenilor incuiati este ca nu prea vad mai departe de sensul strict al cuvintelor.

Autorii cartii Together spun ca sunt 100 si o mie de feluri de a spune da astfel incat poate sa varieze de la un da categoric sustinut de postura, mesaje verbale si nonverbale si pana la un da- care sa insemne de fapt nu; sau mai vedem, mai discutam, etc.

Cuvintele sunt acompaniate de mesaje verbale sau nonverbale,
care sustin sau disconfirma mesajul transmis.

Studiile arata, ca, in general oamenii se iau dupa cuvinte in procent de 7%.

Restul de 93% tine de analiza comunicarii nonverbale (gesturi, tonalitate, mimica, gestica, proxemica)

pentru a valida mesajele care sunt transmise.

In general, atunci cand mesajele sunt neclare, oamenii judeca mai mult dupa mesajele nonverbale.


Cam asta inseamna sa fii congruent, sa incerci sa transmiti in exterior ceea ce simti in interior.

In conceptia lui Alin insa, eu si genul acesta de oameni
care comunicam usor, ne exprimam bucuria, etc, suntem superficiali.

Asta nu este adevarat; cand esti congruent ceea ce esti pe interior ajungi sa transmiti si in exterior.

Dar sa revin la stilul dialogic.

Dialogul este ceva care apare intre oameni;
este relatia pe care ei o construiesc impreuna;
iata de ce, sa fii cu un om care nu comunica, nu il condamna doar pe el la schizofrenie ci si pe cei apropiati lui.

Iar stilul dialogic este un mod in care construim intelesuri impreuna;

Autorii compara procesul dialogic cu doi oameni care stau la roata olarului si construiesc impreuna ulcica.
Amandoi sunt responsabili pentru acest rezultat final.

Nimeni nu poate sa faca dialogul de unul singur, si implicit sa construiasca relatia.

Poate ajuta (de ex facand alegerea 1 cu sensibilitate deschisa, etc), insa nu poate sa faca temele interlocutorului.

Si ca sa revin la cele doua patternuri (analogic- propune un subiect; dialogic: mai spune).
Frecvent eu ma gasc in situatia in care ii spun lui Alin, “mai spune” iar el se enerveaza, ii suna ironic ce ii zic eu; lui trebuie sa ii dai un subiect ca sa “poata comunica”. Nu as fi atat de insistenta cu acest aspect, daca nu l-as fi auzit de nenumarate ori ca apare in comunicarea dintre sot si sotie.

As vrea sa va fie foarte clar un lucru. Sa imi pun viata pe tapet- pe un blogg- este foarte dureros.
Fac asta doar pentru ca am speranta ca cei care au nevoie de ajutor vor invata ceva din experienta mea cu Alin.

Alin este ceea ce voi ati putea spune, o persoana inteligenta.

El este programator si isi face foarte bine treaba. Alin poseda inteligenta analitica.

Insa lui Alin ii lipseste INTELIGENTA EMOTIONALA .

V-am mai spus, Alin este ca “Strainul” lui Camus.

Sa iti folosesti sensibilitatea deschisa in relatiile cu ceilalti, sa receptezi partea lor umana
si sa iti dezvalui si tu din partea ta umana- este ceea ce trebuie sa inveti sa faci- ca sa nu mai fii schizofrenic
(sau daca vrei, INUMAN- pe partea stanga a cuantumului impersonal---interpersonal)

Iar eu exact asta incerc sa va invat cu acest blogg,
cum sa va exprimati sentimentele si emotiile
si cum sa ii incurajati si pe partenerii dvs de dialog sa faca acest lucru.

Va rog sa retineti.
Eu am fost exact ca Alin.
Si inteleg foarte bine situatia; m-am schimbat pentru ca nu ma intlegeam cu oamenii.

Si acum lucrurile astea pe care le spun pur si simplu ASA SUNT.

Eu nu imi pierd timpul ca sa ma joc de-a blogg-ul de comunicare
daca eu insami nu as fi facut trecerea de la analogic pe dialogic.

Asa ca sa revin.

Ca sa fii uman
Trebuie sa inveti sa asculti activ, sa faci NEXTING.

“Mai spune…”, “te ascult”, “da…da” insotite de semnale nonverbale (sonore sau expresii faciale, etc) care le insotesc fac ascultarea activa.
Va rog sa fiti atenti, de obicei femeile sunt cele care fac dialogul in mod natural.

Iar barbatii majoritatea sunt mai rigizi, mai inchisi; iar ca elemente fizilogice, persoanele mai inalte sunt mai predispuse la schizofrenie (50 la suta dintre cazuri sunt intre persoane cu constitutie longilina).
Un alt indiciu este spatele cocosat; adesea isi blocheaza inima prin pozitia incorecta a coloanei.


O sa ma intrebati daca un blogg schimba multe, sau o carte tradusa.
Acestea sunt doar o serie de masuri dintr-o campanie mult mai mare.

In afara de comunicare, propun si mai mult efort fizic.
Sportul si miscarea aduce imbunatatiri semnificative: iti deschizi simturile mai mult si inima devine mai puternica.
Totusi, daca nu folositi pattern-uri corecte de comunicare- sa faceti sport nu este de ajuns. Trebuie sa invatati sa ascultati s.a.


Cu riscul de a parea pedanta, o sa va citez din cartea Together despre “ascultarea activa”. Partea aceasta este foarte importanta pentru ca de obicei, oamenii incuiati (pe analogic) nu stiu sa asculte. Si va redau exact textul pentru ca este nevoie sa procedati ca in aceasta carte pentru a putea deveni mai eficienti la ascultare.

Tu abordezi comunicarea ca un proces cooperativ, nu competitiv. Aceats in mod empatic nu inseamna ca esti de accord cu toata lumea mereu, sau ca tot ceea ce comunici este pozitiv si fericit. Asta inseamna cadoresti sa le oferi celorlalti o ascultare sincera si completa. Tu iti doresti sa te concentrezi pe ceea ce spune cealalta persoana- verbal si nonverbal. Iti doresti nu doar sa lucrezi cu ideile in discutie ci sa procesezi si continutul emotional al conversatiei. Tu lucrezi catre o intelegere reciproca, fara sa uiti vreun minut ca intelegerea nu este acelasi lucru cu aprobarea. Vei fi capabil sa asculti dialogic cand vei putea purta cu tine acest set mental castig/castig (win/win) in fiecare dintre cele trei fraze ale procesului.


Prima faza: concentrarea (Focusing)


Sa te concentrezi inseamna pur si simplu sa iti orientezi atentia catre ceea ce se intampla acum. Nu este un concept complex, insa de multe ori esuam sa facem acest lucru, si fara acesta, nu paote sa apara ascultare pura. Te-ai surprins vreodata intr-o conversatie dand din cap si zambind in timp ce te gandeai la ce sa spui mai departe? Sau uitandu-te prin incapere in timp ce un interlocutor iti vorbeste iar tu incercai sa localizezi in sala urmatorul partener de conversatie? Sau cand blocai in tacere criticile alcuiva cu o aparare elaborata sau cu o justificare pentru actiunile tale? Acestea sunt experiente comune, si toate sunt cazuri in care noi nu ne concentram.
Atitudinea din spatele concentrarii este un angajament fata de ceea ce este “al nostru” mai degraba decat “al meu” sau “al tau”. Uneori noi comunicam de parca am vorbi cu noi insine- ne concentram pe cea ce este “al meu”. Aceasta comunicare monologica se poate intampla “pur si simplu”: noi nu suntem constienti de faptul ca noi discutam propriul subiect doar din punctual nostru de vedere, sau nu suntem constienti de cat de mult timp am vorbit sau de cat de putine intrebari reale am adresat. Alteori suntem prinsi de propriile noastre agende; devenim atat de implicati sau de entuziasmati de proiectele sau de oportunitatil noastre incat pierdem legatura cu cealalta persoana. Alte personae se concentreaza pe “ce este al meu” pur si simplu pentru ca ele cred ca agenda lor este mai importanta decat a oricui altcuiva. Ele cad intr-un pattern (tipar) centrat pe ‘eu” atunci cand incantarea sau sau grija in ceea ce le priveste propriul lor subiect eclipseaza orice altceva. Inconstienta, entuziasm onest sau un simt al superioritatii- toate ne pot ajuta sa ne mentinem comunicarea noastra concentrate pe “al meu”. Singura modalitate pe care noi o cunoastem si prin care putem rezolva aceasta problema este sa ne amanam propria noastra agenda.
Alteori noi ne concentram pe “al tau”. Noi incercam sa patrundem ‘inauntrul” gandurilor celorlalte personae sau sa “ne punem in locul lui”. De obicei acesta este scopul consilierului sau psihoterapistului. El sau ea doreste sa obtina o imagine clara despre psihodinamicile clientilor sau pacientilor astfel incat sa fie condusi catre sanatate. Atunci cand esti in pozitia unui superior, poate as fie de ajutor sa tratezi cealalata persoana ca un complex de date care trebuie sa fie analizate, insa daca vrei sa obtii cel mai mult de la contributia fiecarei persoane la o conversatie, este mai productive sa treci de la concentrarea pe ceea ce este “al tau” catre o concentrare pe ceea ce este “al nostru”.
Dupa cum noi am mai precizat, sa te concentrezi pe ceea ce este al nostru inseamna sa iei parte la comunicarea care are loc intre doi sau mai multi oameni prezenti. O modalitate de a clarifica acest lucru este sa o contrastezi cu conceptual psihologic de empatie. O definitie influenta a empatiei spune ca aceasta persupune ‘experimentarea constiintei ‘din spatele” comunicarii vizibile a celuilalt, insa cu constiinta continua ca acesta constiinta isi are locul si se dezvolta in celalalt.” Asta este ceva diferit de a te concentra pe ce este al nostru. Atuncicand tu te concentrezi pe ceea ce este al nostrum, tu nu privesti ‘in spatele’ indiciilor verbale si nonverbale. Tu nu incerci sa deduci sau sa ghicesti ce stare psihica experimenteaza celalalat. In schimb, tu te concentrezi pe intelesurile pe acre tu si celelalte persoane le co-creati intre voi doi sau toate persoanele implicate. In unele situatii poate fi de ajutor sa asculti empatic, insa ascultarea ‘dialogica” presupune sa te misti de la empatie catre o concentrare pe ceea ce este “al nostru”.
Noi nu intentionam sa facem o diferentiere extrema sau artificiala. “Starile externe” nu pot sa fie separate de starile interne, iar gandurile si sentimentele in mod cert sunt o componenta a intregii comunicari. Insa conteaza enorm daca tu te concentrezi pe aceste stari interne, incercand sa construiesti o parere educata despre provenienta celeilalte persoane ,sau daca tu te concentrezi pe construirea discutiei dintre voi doi. Atunci cand concentrarea ta este “dincolo de” (behind), tu iti irosesti timpul si energia mentala cautand posibile legaturi intre ceea ce vezi si auzi tu si ceea ce persoana cealalata “probabil ca” vrea sa spuna si sa gandeasca. Cu alte cuvinte, tu esti implicat intr-un fel de psihologizare, tratand vorbirea ca un indicator pentru altceva care se afla inauntrul si in care te poti increde mai mult (more reliable), care este mai important sau mai interesant.
Pe de alta parte, atunci cand te concentrezi pe ceea ce este “al nostru”, tu te concentrezi pe comunicare, nu doar pe psihologie. Noi nu vrem sa spunem ca este nevoie sa fii insensibil la sentimentele celeilalte persoane. De fapt, sensibilitatea ta poate sa fie sporita, insa ea este orienta intre mai degraba decat in spatele (behind). Tu te concentrezi pe textul verbal si nonverbal pe care voi doi (sau mai multi) il construiti impreuna. Intr-un anume sens, iei vorba la adevarata sa valoare; tu iei parte la ea si nu teconcentrezi pe ceva ce presupui ca se afla “in spatele” ei. Asta nu inseamna ca tu accepti in mod necrotic tot ceea ce se spune ca fiind ‘nimic altceva decat adevarul gol-golut” (“the whole truth and nothing but the truth”). Sa te concentrezi pe ceea ce este al nostrum te pregateste sa raspunzi sis a intrebi in feluri in care fac textul reciproc cat de demn de incredere si complet posibil.
Exista cel putin patru abiliatti sau comportamentede comunicare ce se aplica la atitudinea concentrarii- pe-al- nostrum. Prima este sa iti indrepti postura: fa-ti corpul atent intorcandu-te astfel incat sa fii cu fata sau aproape sa fii indreptat cu fata catre persoana pe care o asculti, iar daca stai jos, apleaca-te catre partenerultau de conversatie. Este un lucru simplu sa iti indrepti postura si totusi multe studii au subestimat importanta acestui aspect. O carte cu texte pentru autori spune in felul acesta: “ de obicei, cel care intentioneaza sa ajute se apleaca intr-o maniera relaxata catre persoana pe care o ajuta. Relaxarea este importanta pentru ca tensionarea are tendinta sa mute concentrarea de pe persoana ajutata catre cel care ajuta…” A fost demonstrat ca atunci cand cei care asculta isi indrepata corpul in felul acesta (focus their body), oamenii cu care vorbesc ii percep ca fiind mai “calzi” si mai accesibili si se ofera sa dezvaluie mai multe informatii.
O a doua modalitate prin care te poti concentra este sa faci contact vizual natural si adecvat. Noi am discutat importanta contactului vizual in Capitolul 6 si ceea ce am spus acolo in mod evident se aplica si la ascultare. In culturile vestice, cand privesti caelalta persoana in ochi, nu doar ca esti in mod acut constient de ea ci sit e arati disponibil pentru acea persoana. Iata de ce contactul visual adecvat este o parte atat de importanta in concentrare. Studiile despre comportamentele de ascultare nonverbala de obicei identifica contactul visual si aplecarea corpului inainte sau miscarea catre celalalt ca fiind doi dintre cei mai importanti indicatori pentru atractie si contact.
Al treilea si a patra modalitate prin care te poti concentra este sa te misti in raspuns (move responsively) si sa transmiti sunete de raspuns (make responsive sounds). Noi cunoastem persoane care cred despre ei ca asculta cu intie atunci cand stau si se holbeaza la cealalta persoana, complet imobili, si avand pe chio o exprsie neschimbata de om mort. Sunt doua probleme cu acest obicei. Cel mai evident este ca, chiar daca tu crezi ca asculti bine, acest lucru nu este evident pentru cealalata persoana. Daca eu nu vad niste raspunsuri in corpul si pe chipul tau, eu nu sunt convinsa ca esti afectat cu adevarat de cele spuse de mine. Cea de-a doua problema este mult mai subtila; tu nu esti de fapt complet implicat in ceea ce auzi pana cand corpul tau nu incepe sa inregistreze aceasta implicare. Asa ca, chiar daca tu ai putea crede ca esti concentrate atunci cand esti tacut si imobil, tu nu esti atat de concentrate pe cat vei incepe sa fii cand vei incepe sa te misti raspunzator (moving responsively) si vei face sunete de raspuns. (make responsive sounds)
Cand spunem sa te misti in raspuns noi vrem sa spunem sa zambesti, sa dai sau sa iti inclini capul, sa iti misti sprancenele, sa misti din umeri, sa te incrunti si tot asa. Iar cand spunem sa te misti in raspuns ne referim la acele actiuni care ar trebui sa fie aduse ca raspuns, legatura cu, ceea ce spune sau face cealalta persoana. Prin urmare un ascultator efficient nu zambeste si aproba mereu; el aproba sau zambeste atunci cand asta este un raspuns la ceea ce spune sau face cealalta persoana, iar el isi incrunta spancenele sau inclina din cap atunci cand asta este in raspuns.
“Sunete de raspuns” sunt “Mnnmhh…”, “Of”, “Oo…” “Aha..” sau “Asa?”, “Sigur!” “Adevarat?” “Aa” interjectii audibile care ii spun celeilalte persoane ca tu esti conectat la ceea ce el /ea iti spune. Dac ate indoiesti de importanta sunetelor in raspuns, incearca sa fii complet tacut data viitoare cand vorbesti la telefon. Dupa o scurta perioada de timp cealalta persoana te va intreba cevade genul “Mai esti acolo?”. Noi avem nevoie de sunete precum acesta care sa ne reasigure ca ascultatorul nostru chiar ne asculta.
Facem o ultima precizare importanta despre toate acestea si celelalte abilitati despre care vom discuta. Noi nu verm sa prezentam aceste abilitati ca o tehnologie pentru concentrare, o metoda garantata in patru pasi care iti va aduce succesul imediat in concentrare. Ele nu vor functiona daca le vei aplica intepenit sau mechanic; trebuieca tu sa le folosesti cu sensibilitate pentru relatie, context si situatie. Noi le prezentam pentru ca vrem sa trecem dincolo desfaturi generale spre situatii concrete. Noi vrem nu doar sa iti sugeram ca ar trebui sa te concentrezi pe ceea ce este al nostru ci iti aratam si cum sa faci acest lucru.
Si inca un lucru: pe masura ce vei incepe sa aplici aceste abilitati- iar asta se aplica de asemenea la toate abilitatile pe care noi le-am discutat- poate ca te vei simti ciudat sau chiar nebun. Astaeste normal. Face parte din invatarea fiecarei noi indemanari, fie ca este vorba despre schiat, jucat tennis, facut aerobic sau ascultat. Aminteste-ti, cu cat devii mai priceput la intregul process- in acesta situatie ascultarea dialogica- cu atat te vei simti mai putin ciudat. Nu lasa sentimentele tale initiale de discomfort sa devina o scuza pentru a nu practica modalitati specifice de imbunatatire.



Faza a doua: Incurajarea


Ce- a de-a doua faza a ascultarii dialogice urmareste sa “obtina” mai multa conversatie de la cealalta persoana. Atitudinea din spatele acestei faze este ca “mai multa conversatie e de preferat cel mai adesea”. In mod evident, in majoritatea cazurilor acest lucru nu este adevarat; uneori ne dorim ca cealalta persoana sa vorbeasca mai putin. Dar esenta la ascultarea dialogica este sa raspunzi in feluri care incurajeaza constructia textelor de conversatie prin colaborarea oamenilor. Ascultatorul dialogic crede ca intelegerea se dezvolta prin conversatie, nu doar in capul indivizilor. Asa ca, pana la un punct, cu cat este mai multa comunicare verbala si nonverbala din partea ta, cu atat mai bine. Iata pentru ce unul dintre primele mele obiective ca ascultator dialogic este sa te incurajez sa contribui la intelesul pe care il construim impreuna.
Noi propunem 6 modalitati specifice prin care sa incurajam dialogul. Prima este si cea mai directa: ca si ascultator, raspunde cand este potrivit cu “spune mai mult”, “continua”, “ai putea sa imi dai mai multe detalii despre asta?”, sau “spre exemplu?” O situatie in care aceasta tehnica poate sa ajute este in situatia cand cineva face un comentariu care suna ciudat sau incomplet. Cel mai adesea tendinta noastra este sa parafrazam ce a mai fost spus sau alteori actionam bazat pe acele informatii, chiar daca simtim ca nu avem toate datele ca sa actionam astfel. Asta poate duce la sentimente de vinovatie pentru ca poti sa simti ca detii o parte disproportionate a problemei, “astfel incat sa poti clarifica lucrurile”. Poti sa raspunzi la aceste frustrari alegand sa ilo incurajezi pe cel de langa tine sa adauge mai mult la produsul pe care il create impreuna. Totusi, ar fi ridicol sa raspunzi la intrebarea:”cat e ceasul?” cu “Spune mai mult despre asta”. Dar de fiecare data cand auzi o idée noua, un subiect nou, sau atunci cand este atins un aspect important, iti sugeram sa incepi sa aplici ascultarea dialogica, nu incercand sa ghicesti ce vrea sa spuna cealalata persoana, ci rugand aceasta persoana sa iti spuna chiar ea. “ Mai spune”, “continua”, sau alte incurajari similare pot ajuta.
O a doua incurajare concreta se numeste raspunsul in oglinda. “ Oglindirea” presupune sa repeti un cuvant sau o fraza cheie de la interlocutor adresandu-i o intrebare prin voce/fata si prin postura: “Poti repeta?”da, correct, poti sa iei doar un termen, spre exemplu sis a i-l intorci acelei personae printr-o intrebare si cu sprancenele ridicate, iar cealalata persoana va detalia ceea ce tocmai a exprimat. “Sa elaborez?” sigur, ea va oferi un exemplu, sau va reformula ceea ce tocmai a spus in alti termeni, sau va face asemenea effort incat sa clarifice idea pe care o sustine. Exact cum am procedat noi aici.
Un al treilea fel prin care alegi sa faci incurajare este sa adresezi intrebari de clarificare. Adesea, acestea iau forma:”Vrei sa spui ca…?” sau”Cand afirmi ca…vrei sa spui ca…?” Ai putea ruga acea persoana sa clarifice situatia printr-un cuvant sau o fraza, sau ii poti cere sa arate care sunt implicatiile celor spuse. In cadrul unui interviu pentru un job, spre exemplu, intervievatorul ar putea face acest comentariu, spre exemplu “compania noastra este interesata doar in oameni subordonati (assertive)…” iar candidatul ar putea intreba” Cand spuneti subordonati (assertive)…la ce anume va referiti ?” Tonul vocii conteaza foarte mult la intrebarile de clarificare. Aminteste-ti ca intrebarile tale se nasc din incercarea ta de a intelege mai bine, ele nu sunt menite sa forteze cealalta persoana cu solicitarea “defineste-ti termenii!”.
Intrebarile deschise sunt cea de-a patra modalitate prin care incurajam. Intrebarile inchise cer un raspuns da/nu sau un singur cuvant, sau o simpla propozitie. Intrebarile deschise doar identifica un subiect de interes si incurajeaza cealalta persoana sa vorbeasca dwespre acesta. Astfel, “cine este persoana cu care te-am vazut aseara?”
Este o intrebare inchisa iar “Cum mai merge viata ta amoroasa?” este o intrebare mai deschisa. Intrebarile deschise incep adesea cu “Ce crezi despre?...” sau “Ce simti cu privire la…?” in timp ce o versiune inchisa a aceleiasi intrebari ar putea incepe cu”crezi ca…?” , “Iti place acest capitol?” care sunt intrebari inchise; “Care parti ale acestui capitol iti plac cel mai mult?” este mai deschisa. Ambele tipuri de intrebari pot fi utile, dar atunci cand vrei sa incurajezi, foloseste-le pe cele deschise.
O a cincea modalitate perin care poti incuraja, este sa folosesti tacerea atenta (attentive silence). Asa cum am sustinut si pana acum, ideea la ascultarea dialogica este sa colaborezi pentru a incehia intelesuri comune intre cei doi (sau mai multi) , si asta nu se poate intampla daca nu are fiecare oportunitatea de a se exprima. Asa ca, cel putin jumatate din timp, stai focusat si tine gura inchisa. Cel mai adesea, de asta are nevoie o persoana ca sa contribuie si sa contribuie mai mult.
Sugestia noastra finala in privinta incurajarii, este cu ce sa nu faci. Incurajarea, in mod evident, implica adresarea de intrebari. Dar nu orice fel de intrebari; de fapt, exista doua feluri de intrebari pe care ti le sugeram sa le eviti. Primele sunt ceea ce numim “pseudointrebari”. Pseudo inseamna “pretense”, “nereale” sau “false” iar o pseudointrebare (pseudoquestion) este o afirmatie care pretinde a fi o intrebare. “Unde crezi ca mergem?” nu este chiar o intrebare, este o pseudointrebare. Cu alte cuvinte, in realitate este o afirmatie, si spune ceva de genul” intoarce-te aici!” sau “Nu vreau sa ma parasesti”.”Este oare in siguranta sa conduci ata de repede?” este o alta pseudointrebare; aici, afirmatia ascunsa este ceva de genul “sunt speriat” sau “as vrea sa incetinesti”. In capitolul 11 vom discuta cum pseudointrebarile pot cea conflicte in situatiile de conflict; dar idea noastra aici este ca daca le folosesti in efortul tau de a incuraja, pot sa tensioneze discutia. In loc de pseudointrebari, incearca sa adresezi doar intrebari adevarate, solicitari sincere pentru informare sau detaliere.
Atunci cand incerci sa incurajezi, un al doilea tip de intrebari pe care trebuie sa le eviti, sunt cele care incep cu “De ce?”, pentru ca aceste intrebari au tendinta sa ii faca pe oameni defensivi (sa se apere). “De ce ai decis sa il aduci si pe el la acesta intalnire?” “De ce ii dai drumul acum?” “De ce nu m-ai sunat?” “De ce ai decis sa procedezi in felul acesta?” Percepi solicitarile sugerate de aceste intrebari? Problema este ca intrebarile care incep cu “De ce?” pun persoanele carora le sunt adresate in dificultate. Aceste intrebari par sa ceara justificari morale sau de valoare. Si ca rezultat, nu functioneaza ca incurajatori. In locul lor, incearca sa adresezi exact aceeleasi intrebari, dar care sa inceapa cu alte cuvinte. Sper exemplu, incearca : Cum de te-ai decis sa …?” sau “Care este motivul tau pentru care…?” Noi credem ca o sa descoperi ca acestea se potrivesc mai bine.

FAZA A TREIA: SCULPTAREA (SCULPTING)

Faza aceasta a ascultarii dialogice reprezinta chiar esenta pocesului. Eticheta pe care am ales-o pentru a exprima acest proces- sculptarea (sculpting)- vine de la un articol intitulat “ascultarea dialogica; Sculptand intelesuri reciproce( Dialogic Listening: sculpting mutual Meanings”” pe care John l-a scrs cu un prieten student absolvent, Milt Thomas. Dupa cum explica acel articol:
Metafora cu sculptarea ii apartine lui Milt si acesta o foloseste pentru a sugera o imagine concreta si grafica despre ce inseamna as asculti dialogic. Imagineaza-te pe tine stand de o parte a rotii olarului si de partea cealalta partenerul tau de dialog. Pe masura ce lucrati(vorbiti) impreuna, fiecare dinter voi adauga lut la forma de pe roata, si fiecare foloseste degete umede, degete mari, si palmele, pentru a da formaprodusul final. La fel ca si lutul, vorbirea este tangibila si maleabila; se afla acolo pentru a fi auzita, inregistrata, modelata. Daca sunt neclar sau nesigur in privinta a ceea ce gandesc sau am de spus, pot pune ceva acolo sit u ii poti modifica forma , imi poti cere sa mai adaug lut, sau poti pune tu lut de la tine. Felul tau specific in care modelezi, , pe care o poti face doar ca raspuns la modul meu specific de a modela, poate duce intr-o directie pe care eu nu as fi vazut-o niciodata. Lutul pe care il adaugi poate fi o idée la care am reflectat alta data- totusi nu aici sin u sub aceasta forma, - sau poate sa fie complet noua pentru mine. Uneori aceste sesiuni de “co-sculptare” vor fi mai degraba jucause, , cu notiuni generale adaugate pe roata iar rezultatul aratand ca o masa vag conturata. Alteori, forma de baza este bine definita iar noi ne petrecem timpul pe detalii si rafinare. Eforturile noastre, totusi, sunt mai mereu productive si cel mai adesea foarte satisfacatoare. Uneori am senzatia ca discutia noastra ma ajuta sa ma descopar pe mine mai bine decat as fi facut-o de unul singur. Alteori impreuna putem crea ceva ce nici unul dintre noi nu ar fi putut produce separate. Asta pentru ca figura pe care o sculptam nu este a mea ori a ta, ci este a noastra, rezultatul ambelor noastre activitati de modelare.

Prin urmare, atitudinea esentiala din spatele sculptarii este angajamentul la o construire cooperanta si co-modelarea intelesurilor. Pentru a putea intra efectiv in procesul de sculptare, este nevoie sa iti doresti sa te asezi la roata olarului (concentrare), sa adaugi propriul lut la roata si totodata sa incurajezi si cealalta persoana sa adauge lut. Apoi, mai este necesar sa iti doresti sa te murdaresti pe maini, sa participi la procesul comun de a crea impreuna intelesuri.
Exista cinci modalitati prin care poti imbunatati acesta atitudine, cinci abilitati de sculptare eficienta. Prima este cea mai importanta: noi ii spunem parafraza plus. Te rugam, iarta-ne jargonul; termenul “a parafraza” eticheteaza o modalitate onorata si dovedita in timp de ascultare eficienta, si noi am adaugat plus pentru a arata ca am facut o mica dar importanta adaugire. Pentru a incepe cu prima parte, , o parafrazare este o reformulare a sensului sustinut de celalat prin propriile tale cuvinte si urmata de o afirmatie de verificare. Asta inseamna ca sunt 4 parti importante la o parafraza: (1) E o reformulare, nu o intrebare. O parafraza nu incepe prin a intreba, incepe prin a-i reda celuilalt ce tocmai ai auzit de la el prin propriile tale cuvinte. Primele cuvinte pentru o parafraza ar putea fi “Prin urmare crezi ca…” sau :Cu alte cuvinte spui ca…”(2) Este o reformulare a semnificatiei spuselor celuilalt, nu o repetare a cuvintelor celuilalt. Semnificatia include atat idei cat si sentimente si cele mai complete parafraze le include pe amandoua. Uneori continutul sensibil este foarte important iar alteori mai putin. Insa parafraza ta ar trebui sa sugereze cel putin emotia care este inclusa in ceea ce a afirmat cealalta persoana. “Si esti ingrijorata ca…” sau “Se pare ca esti chiar suparata, pentru ca tu crezi ca…” sunt doua exemple prin care reformulezi sentimentele-“ingrijorat” si “suparat”. (3) O parafraza trebuie sa fie formulate cu propriile tale cuvinte. Am spus deja de ce anume atunci cand am vorbit despre reformulare in sectiunea despre asculatrea deliberate. Sa traduci spusele altcuiva prin propriile tale cuvinte arata ca ai reflectat la cele spuse, ca a trecut prin celulele tale nervoase. (4) Dupa reformulare, termini parafraza oferindu-i celeilalte persoane ocazia de a verifica ceea ce ai inteles. Poti face asta foarte simplu- doar facand pauza sau ridicandu-ti sprancenele, sau intreband”E adevarat?” sau “Asa este/” Daca vei parafraza folosind doar acesti patru pasi, eficienta ta de-a asculta se va imbunatati semnificativ.
Dar poti face si mai mult. Poti adauga la parafraza ta propriul tau raspuns la intrebarea: “Si acum ce mai urmeaza?” Acesta este plus-ul nostru: pornesti prin a-ti aminti ca intelesurile pe care tu le dezvolti sunt create intre voi doi iar perspectivele individuale sunt doar o parte din process. Asa ca iti urmaresti prafraza ta de urmarire a perceptiei cu orice iti indica flerul tau ca raspuns la ce a spus interlocutorul tau. Spiritul unei parafrazeplus este ca fiecare perspective individuala este o caramida adaugata la efortul intregii echipe. Si ca exemplu, remarca diferenetle intre cele trei raspunsuri posibile la Rita:

Rita: Imi place sa fiu implicate intr-o relatie “exclusivista”, si angajamentul tau fata de mine este foarte important. Totusi, uneori simt nevoia sa ma mai intalnesc si cu alte personae.
Mike: Vrei sa spui ca desi sunt anumite aspecte din decizia nostra de a nu ne intalni cu alte personae, pe care le apreciezi, esti inca nesigura. Corect?
I: Oh, deci tu vrei ca eu sa stau agatat de tine ca un prost, in timp ce tu o faci pe fata sociabila! Cine vorbea de dublu standard!
Scott: Suna ca si cum tu ai vedea unele avantaje si alte dezavantaje la relatia pe care o avem noi acum. Mie imi place cum este acum, darn u imi place sa stiu ca tu nu esti prea sigura de asta. Poti sa vorbesti mai mult despre nesiguranta ta?

Mike a raspuns la la comentariul rieti cu o parafraza. Asta ne arata ca Mike a ascultat-o pe Rita, darn u mai mult decat atat. Tim a facut o caricature din comentariul Ritei; raspunsul lui este mai mult un editorial decat o parafraza. Scott in schimb, a oferit o parafrazaplus. El si-a explicat interpretarea lui personala a spuselor Ritei, apoi a mutat focus-ul de pe conversatie inapoi “intre” ei doi, inapoi in punctual in care amandoua persoanele pot lucra pe problema. El a facut asta punand lut de la el la roata olarului. Scott a parfrazat dar mai mult, el a si adresat intrebarea” si mai departe ce urmeaza?” ca raspuns la intrebarile si comentariile Ritei. Si a incheiat parafraza plus prin incurajarea mai degraba decat prin simpla verificare a acuratetei acestei parafraze. Cand toate acestea se intampla, atat oparafarza cat si intelegerea continua sa sporeasca intelegerea dintre indivizi si nu din interiorul lor.
O alta modalitate prin care te poti gandi la parafraza plus este ca iti largesti scopul ascultand mai mult decat “fidel” sau “corespunzator”. Daca folosesti parafraza pentru a reda idea exacta siu corespunzatoare, esti multumit sisatisfacut odata ce ti-ai incheiat sarcina si ai reprodus exact “ce a vrut ea sa spuna”. Parafraza ta este un suces daca ea corespunde sincer intentiei celeilalte personae. Iti sugeram sa treci mai departe de corespondenta catre creativitate, dincolo de a reproduce catre co-producere. E acelasi aspect pe care l-am sustinut si mai devreme.
Exercitiu

Aplicatie individuala: Parafraza Plus

Raspunde la fiecare dinter urmatoarele comentarii, intai cu o parafraza si mai apoi cu parafrazaplus.
(Partenerul de intalnire) “nu ma intereseaza ce face asta seara. Nu-mi place cum ma lasi ep mine sa decide mereu in privinta asta.”
(Angajatorul) “Oamenii pe care ii supervizezi pur si simplu nu sunt eficienti pe cat ar trebui. Ei isi pierd timpul, si o prea mare parte din munca lor trebuie sa fie refacuta de alte persone din ecuatie. Va trebui sa detii un control mai mare asupra lor.”
(Prietenul apropiat) “Ti-am spus! nu stiu daca vreau sau nu sa merg! Nu ma pot decide! Ar fi probabil amuzant si mi-ar placea sa petrec mai mult timp cu acesti oameni, doar ca am de lucru si noi vorbim de tot week-end-ul.”
(Angajator)” In ultima luna nu pera ai facut treaba buna pentru noi”.


Deoarece parafrazarea este atat de importanta, urmatoarea nostra sugestie de sculptare este sa inveti sa ceri o parafraza. Oricand esti nemultumit de masura in acre este implicata cealalta persoanasau despre crectitudinea interpretarii ei/lui, poti sa ii ceri acelei personae versiunea a ceea ce tu sustii. Este dificil sa facio asta correct. Adeseori sa soliciti o parafraza suna ca o acuzatie: “Okay, idiotule, de ce nu incerci tu sa spui ceea ce eu tocmai am zis?” Asta cu siguranta nu va ajuta la procesul de co-sculptare. Ideea este sa soliciti o parafraza fara sa fii rugator sau farasa joci” te-am prins!” daca ea/el nu prinde ideea. Metrge daca o formulezi sub aceasta forma: “ Diar ca sa fiu sigur ca mergem in aceeasi directie, de ce nu-mi spui chiar tu ce am convenit noi pana acum?” Sau ai pueta incerca “Nu sunt prea sigur ca am fost clara- mi-ai putea spune ce pricepi tu de la mine?” Ideea este ca , o parafraza poate promova sculptatul fie ca asta vine de la tine sau de la celalat. Si poti ajuta sa se intample asta cerand o parafraza.
Cea de- treia sugestie a nostra pentru cum as faci co-sclptarea, este sa oferi un exemplu. Poti contribui la procesul de sculptare cerandu-i celeilalte personae sa iti raspunda la un exemplu din propria ta experienta care corespunde cu ideile lui. Aminteste-ti ca acesta este un effort de a construe intelesuri impreuna, nu de a muta conversatia de la problemele celeilalte persone catre propriile tale probleme. Asadar, exemplul trebuie sa fie unul care subliniaza idea sa. Mai departe redam o conversatie care ilustreaza ce vrem as spune.

Denzel: Colegiul poate sa fie foarte deprimant.
Art (pyune intrebari de clarificare): Te referi la faptul ca studentii nu au pot face prea mullet alegeri epntru educatia lor?
Denzel(ofera mai multe detalii): Da, in parte. E adevarat ca ni se spune ce cursuri sa urmam, cate ore, si lucruri din astea. Dar ma gandesc la cursuri specifice, si la cum profii si asistentii nostri ne spun ce ar trebui sa stim, c ear trebui sa imi amintesc, cum ar trebui sa scriu lucrari, c ear trebui sa scriu, chiar. Nu-mi vine sac red cat control au. Nu ma pot apuca linistit sa studiez fara sa imi fac griji pentru ce anume am de invatat pentru un test in loc sa invat ce imi place.
Art(da un exemplu): Este un curs la Stiintele Umane, 201, cred- unde iti spun de cate ori ai voie sa lipsesti de la ore si ca trebuie sa scrii lucrari de 3 lucrari de 10 pagini,si ei iti dau subiecte pentru lucrari si cartile pe care trebuie sa le folosesti pentru cercetare. Despre asta incercai sa imi vorbesti?
Denzel: Da, exact. Num erg al acel curs, dar am si eu ceva asemanator”

Aminteste-ti ca nici parafraza plus si nici sa dai un exemplu nu inseamnaca esti de accord cu acea persoana. Aceste raspunsuri de ascultare nu urmaresc nici sa adune dovezi legat de ce spui tu sau cealalta persoana. Ele sunt formulte ca sa ajute procesul de co-sclptare, ca as tea jute sa co-laborezi pentru a construe impreuna intelesuri.
O a patra modaliatwe prin care poti sculpta este sa conduci o metafora. Poti sa dezvolti mai mult text de conversatie pe de o parte utilizand metaforele pe care cealalta persoana le-a folosit ca sa isi exprime ideile, dezvoltandu-ti propriile metafore, sau poti incuraja cealalta persoana sa le dezvolte pe ale tale. Dupa cum am mentionat mai devreme, o metafora este o figura de stil care care leaga doua obiecte sau idei diferite pentru a sublinia o idée:” Iubirea mea este un trandafir rosu, rosu.” “Este mare cat King Kong”, si “Locul acesta este gradina Zoologica ” sunt toate metafore. Prima dintre ele leaga iubireamea si un trandafir ca sa arate ceva. Adouametafora leaga constitutia lui de King Kong iar a treia sugereaza ca Regele si prietenii lui s-ar simti ca la ei acasa, in locul acesta (acasa, la scoal, birou). Metaforele nu apar doar in poezii asu in alta lietratura; ele fac parte din conversatiile noastre zilnice. De fapt, devine tot mai clar ca pana la urma tot limbajul este metaforic. In eticheta nostra pentru aceasta abilitate (run with the metaphor) run este metaforic.
Aceasta abilitate consta din a urmari prin ascultare atat metaforele subtile cat si pe cele evidente si apoi sa le preiei si sa le inserezi in raspunsurile tale. Noi am descoperit ca atunci cand alti oameni aud cum metafora lor se intoarce la ei, ei isi dau seama imediat de felul in care sunt ascultati si apoi ei isi pot dezvolta ideea mai usor in jurul liniilor intinse de metafora. Spre exemplu, inter-un seminar pe care el il preda, , John il asculta pe un inginer cum isi descria partial job-ul care presupunea sa mearga la intalniri regulatoare si comitete municipale pentru a raspunde la intrebari si pentru a adduce argumente pentru proiecte variate de constructii. Partial, Phil a sustinut despre job-ul lui ca este un “joc”.John a incercat sa alerge cu aceasta metafora si a intrebat”Care este numele jocului?” “Sa castigi” a venit raspunsul lui Phil. John a recunoscut ca intrebarea lui fusese ambigua , asa ca a continuat: “Okay, dar ce fel de joc este acesta- este baseball, fotbal, sah sau ce anume mai exact?” “Este fotbal” a replicat Phil. “In ce pozitie joci?” de fundas”. “Si cine este in linia de atac?””Toti oamenii din birou care imi dau informatii pe care sa le duc la intalniri”. “Cine este antrenorul?” “nu avem un antrenor. Asta este problema majora.” Acesta a fost un raspuns important. De fapt, din acel punct mai departe, seminarul s-a putut concentra asupra uneia dintre cele mai mari probleme pe care o avea firma de management.
Mai jos redam un alt exemplu pentru cum poti face conversatie alergand cu metafora:

Chip: Pari mai putin fericita decat atunci cand te-am vazut de dimineata. Ce se intampla?
Ann: Tocmai am iesit de la a doua mea clasa de doua ore de azi sin u-mi vine as cred cat de multe am de facut. Chiar ma simt covarsita.
Chip: covarsita ca si cum nu ai mai putea erspira, covarsita de faptul ca terbuie sa faci ce iti cere toata lumea si nu mai ai timp sa iti urmaresti propriile idei?
Ann: Este mai degraba ca si cum nu mai pot respira. Fiecare professor isi imagineaza ca asta este singura clasa la care merg.

Iarasi, scopul acestui exercitiu de-a alerga cu metafora este sa construim impreuna conversatie pentru a produce un raspuns cat mai complet la problema cu care ne confruntam. In plus, metaforele ele insele reformuleaza sau ofera o noua perspectiva pe subiectul conversatiei tale. Un manager de proiect care se vede pe el ca fundas, va gandi si se va comporta diferit fata de unul care gandeste in termeni de “general”, “ghid” sau “birocrat de nivel ridicat”. Iar stresul muncii care te striveste este diferit fata de presiunea care te”face sa sari ca un purice pe o sita.”Atunci cand asculti, urmareste metaforele si profita de putera lor de a-ti modela si extinde propriile idei.
Cea din urma sugestie de sculptura a noastra necesita o abordare de finite. La efl ac si in cazul cererii unei parafraze si la alergatul cu metafora, poate fi dificil sa procedezi correct. Totusi, poate fi o modalitate eficienta prin care putem creste impreuna intelesuri. Abilitatea consista in a urmari cu blandete inconsistente verbale/nonverbale. Primul pas este sa le remarci; trebuie sa fii destul de sensibil pentru a remarca atunci cand cuvintele unei personae nu se potrivesc cu felul in care ea/el le spune. O incruntatura si un strigat “nu sunt suparat!” este un exemplu evident de inconsistenta intre indicii verbale si nonverbale. In mare parte a timpului, totusi, este mai subtila situatia, ca atunci cand o persoana insista ca nu este suparata pentru ceva anume dar petrece 15 minute discutand doar despre acel lucru. Sau postura, expresiile fetei precum si tonul vocii care insotesc cuvintele unei personae “sigur”, “Nu-mi pasa”, Da-I drumul”, sau “nu are nici o importanta pentru mine” toate arata ca vorbele sunt doar niste masti subtiri pentru nemultumire, preocupare sau sentimente ranite.
Ca si ascultator, tu poti incuraja mutarea dincolo de semnificatiile superficiale, urmarind cu tact inconsistentele verbale/nonverbale ep care le remarci. Noi punem accentual pe cuvantul “tact”. Aceasta abilitate nu ar trebui vazuta ca o permisiune as il tachinezi pe celalat cu un club al psihoanalistilor. In schimb, descried oar inconsistentele pe care le ramarci si incurajeaza celelalte personae sa vorbeasca despre asta. In schimb, doar descrie inconsistentele pe care le remarci si incurajeaza cealalta persoana sa vorbeasca despre ele.
Spre exemplu, un grup de profesionisti cu care noi am lucrat treceau printr-un conflict cauzat de o propunere a noului lor manager. Managerul a decis ca grupul trebuia sa devina mai coeziv, asa ca le ceruse ca vineri sa inchida cu o ora mai devreme sis a petreaca acea ora discutand al un pahar de vin cu branza. Cei mai multi au agreat ideea, insa doi oameni erau refractari. Lor nu le placea sa fie socializati fortat si de asemenea erau nemultumiti de faptul ca doar bauturi alcoolice le erau servite. Ei considerau ca nu era potrivit sa bea la serviciu alcool .In cadrul training-ului lor de ascultare, le-am cerut celor din grup sa discute acest subiect. Ann, managera, s-a intors catre Gene, una dinter aceste doua personae refractare si si a intrbat-o ce crede despre aceste intalniri de vinerea. Gene s-a foit putin in scaun si-a incrucisat bratele in fata , s-a uitat jos in podea si a spus “ Ee, cred ca…e.o idée..destul de buna” Ann a zambit a zis bland” Gene, vorbele tale imi spun un lucru, iar corpul tau imi spune altceva.” Apoi Ann a tacut. Dupa cateva secunde Gene si-a relaxat postura, a zambit si a recunoscut ca lui nu prea ii placea planul. Asta a dat startul la o conversatie prin acre cei doi au redefinit aceste intrunmiri de vinerea, tinand cont si de remarcile lui Gene.
Primul motiv pentru care aceste raspunsuri de ascultare functioneaza este ca multe indicii nonverbale “scurg” message neintentionate sau implicite. Dupa cum arata multi cercetatori nonverbali, o parte din comunicarea nostra nonverbala este sub controlul nostrum, dar mare parte nu este. Astfel, tonul vocii noastre, postura, comportamentul ochilor si chiar expresia noastra faciala adesae scot al suprafata graduri de intelegere care sunt ascunse prin alegerea cuvintelor noastre. Ascultatorii sensibili incearca sa remarce aceste inconsistente si, dupa cum sugeram si noi, le urmaresc cu mult tact.


SUMARUL CAPITOLULUI]


In primul capitol am discutat despre partile de“input”, “primire” sau receptionare din procesul de comunicare prcum si despre partile de output, transmitere sau emitere. Noi am sugerat, de asemenea ca poti muta comunicarea ta catre partea dreapta a continuum-ului impersona-----------interpersonal invatand as primesti sis a oferi mai multe caracteristici umane si mai putine nonumane. Invatati sa faceti acest lucru din primele 3 capitole. In acest capitol ne concentram pe INPUT, receptare, primire, sau, dupa cum sugereaza si capitolul, ascultare activa (responsive listening).
Am inceput prin a discuta despre importanta ascultatului, facand diferenta intre a auzi si am enumerate cateva motive pentru acre adesea nu reusim sa ascultam eficient. Apoi ne-am oprit asupra a doua situatii tipice de ascultare in care se gasesc cei mai multi oameni: as fie participant in audienta unui curs, speech sau program. In aceste situatii este evident dificil sa dezvolti relatii personale, pentru ca apropape nu ai nici un control la ce iti va raspunde speak-erul, personalitatea media sau profesorul.
Totusi, poti face cativa pasi ca sa maximizezi contactul persoana-la-persoana / interpersonal monitorizandu-ti propriile atitudini si modalitatile in acre proceseziceea ce auzi. Discutam aceste etape sub sintagma ascultare deliberata.
Iti sugeram mai intai sa te pregatesti pentru ascultare prin a te pune intr-o postura fizica si psihica corecta. In al doilea rand: asculta persoana: mai degraba decat sa crezi ca ai inteles rapid totul, asteapta sa primesti intregul mesaj inainte de a raspunde. In al treilea rand, organizeaza ceeace auzi identificand ideile cheie, observand linia generala de gandire, remarcand tranzitiile, luand niste notite si incercand chiar as folosesti niste indicii mnemonice. Poti chiar tu sa arati ce ai inteles prin parafrazarea in tacere. Si poti sa legi ceea ce auzi de propriile tale preocupari adresandu-ti reflective intrebarea “Si ce-I cu asta ? (the so what question) si prin urmare identificand cum anume informatiile vorbitorulu/ sau din program se leaga de preocupariile tale. Sugestia noastra finala a fost sa ramai deschis atata vreme cat poti; asta face parte tot din a-ti aminti ca asculti o persoana nu un robot fix, static si unidimensional.
Apoi ne intoarcem la situatiile in care asculti o sotie, un iubit, un prieten sau un coleg la serviciu. Ascultarea dialogica este ceea ce credem noi ca functioneaza cel mai bine in aceste situatii. Acesta este tipul de ascultare care poate promova cel mai efficient contact person-to-person (interpersonal).
Fara sa ai un mental set win-win, este dificil sa asculti dialogic. Nu trebuie sa fii naiv sau sa renunti la ceea ce crezi, dar trebuie sa crezi ca prin cooperare poti sa realizezi mai mult decat un comportament competitive de tipul Homo hominem canes (sau fa-le celorlalti inainte sa iti faca ei tie). Dupa ce descriem tipul mental, noi am identificat 3 faze ale acestui process si am sugerat ca o atitudine cheie sa sublinieze fiecare faza si exista 3 sau 4 abilitati care sa manifeste aceasta atitudine primara.
Prima faza este concentrarea (focusing). Atitudinea din spatele unei concentrari eficiente este un angajament la ceeste al nostru. In loc sa sbliniem propria mea agenda (concentrandu-ne pe ce este al meu) sau concentrandu-ne in primul rand pe ceea ce tine de provenienta ta (focusing on yours), functioneazamai bine sa imi directionez atentia catre sensurile pe acre le construim impreuna. $ modalitati prin care putem face acest lucru este san e indreptam postura sis a ne inclinam catre cealalta postura, facand contact natural si potrivit cu ochii, miscandune in raspuuns, si adresand sunete de raspuns. Doar prin ele insele, aceste metode nu vor garanta concentrarea cea mai buna, dar daca ele sunt manifestari exterioare a atitudinii de angajament in ce este al nostru, te vor ajuta mult sa te concentrezi efectiv.
Incurajarea este cea de-a doua faza. Atitudinea cheie este adesea ca mai multa discutie este de preferat. Cei mai buni ascultatori isi dezvolta modalitati prin care sa isi ajute interlocutorii sa isi dezvolte ideile si acesta este primul obiectiv al incurajarii. Noi am oferit 7 sugestii pentru incurajare, , cinci”cum sa faci” si doua”cum san u faci”. Incearca sa incurajezi direct, cu raspunsuri de genul “mai spune” “continua sa vorbesti” “ai pueta sa imi adi detalii despre asta/” “spre exemplu?” In mod ocazional un raspuns in oglinda va adduce mai multe vorbe interesante. De asemenez, foloseste intrebarile de clarificare si si deschise mai degraba decat intrebarile inchise. Aminteste-ti ca tacerea atenta ii ofera celeilalte personae posibilitatea de a vorbi. Si in general sa eviti pseudointrebarile sau intrebarile care incep cu “De ce?”
Faza a treia este a sculptarii iar noi prin asta intelegem munca prin care incercam sa ceram impreuna intelesuri. Atitudinea cheie este implicita metaforei sculptare; este un angajament pentru a colaborala construirea unor intelesuri si semnificatii impreuna. Noi iti sugeram 5 abilitati prin care sa iti poti realize angajamentul. Primul sic el mai important, il numim parafraza plus. . este o reformulare a intelesurilor celuilalt prin propriile tale cuvinte urmata de raspunsul tau si de o incurajare catre celalat sa continue constrirea de intelesuri impreuna cu tine. A doua este sa ceri o parafraza. Adaugarea unui exemplu este cea de-a treia abilitate pe care noi am dicutst-o sis a alergi cu o metafora este a patra. Sugestia noastra finala era sa urmaresti cu tact inconsistentele verbale si nonverbale.
Ar putea fi de folos sa reflectezi la setul mental win/win si win/lose si atitudinile de baza care insotesc concentrarea, incurajarea, si sculptarea la fel cum sunt cele 4 mari categorii de mancare(precum produsele zilnice carne-pui-peste, cereale-grane si fructe-vegetale). Apoi gandeste-te la abilitatile pe care noi le-am enuumerat(plus aletle pe acre tu le-ai putea aduna) la fel ca selectiile dintr-o cafetarie. Pentru a manca bine (a asculat efficient) ai nevoie de cate ceva din toate grupurile de mancare, darn u trebuie sa manaci toate bucatile din fiecare grup. Asa ca nut e vei misca in mod raspunzator tot timpul, nu vei spune” continua sa vorbesti” dupa fiecare oftat sau nu vei incerca mereu sa parafrazezi plus. De fapt, daca vei raspunde la orice vorba cu oglindire, sa dai mereu exemple, sau vei alerga mereu cu o metafora, oamenii vor crede ca ai inebunit. Sau si mai rau, ei vor sti ca tocmai ai citiot un capitol despre cum as asculti mai efficient. Asa cum am spus si mai devreme, toate acestea sunt doar sugestii, indrumari; noi vrem ca tu sa le aplici cu sensibilitate si cu ceva discretie.
Dar totusi, sa le aplici. O buna ascultare este indispenasbila unei bune comuniacrisi a fost demonstrate in timp faptul ca si un mic training poate creste abilitatile de ascultare.

You may be wondering

1.Cand am o problema cu ascultarea se intampla DE OBICEI PENTRU CA MA GANDESC LA ALTCEVA-CE SA SPUN MAI DEPARTE, CUM AS RASPUNDE LA PUNCTUL DE VEDERE AL VORBITORULUI SAU PENTRU CA ESTE CEVA IN AFARA SUBIECTULUI CARE MA DISTRAGE. Cum opt face sa fiu mai atent?

Pare sa fie o problema cu starea ta mentala si cu concentrarea. Incearca una sau mai mullet dinter aceste sugestii: (1) cand esti foarte distras, nu incerca sa asculti. Spune-I celeilalte persoane ca esti prea preocupat ca sa vorbesti acum, reprogrameaza intalnirea, iregistreaza discursul, sau af orice altceva pentru a te pune intr-o dispozitie mentala mai receptive. (2) daca esti distras doar de idei de genul “Pur si simplu nu am timp” incearca sa te gandesti la timpul pe care ti-l ia ca sa asculti ca fiind o investitie mai degraba decat o cheltuiala. Exact ca si banii dintr-un cont de economii sau din fondurii de investitii, , timpul investit in asculatre iti plateste dividende. Minutele pe care le petreci acum isi vor dubla sau tripla valoarea si ceea ce vei primi la schimb va fi o relatie mai buna la serviciu, mai putina aparare (defensivitate), mai multa intimidate, si/sau sentiomente mai calde si mai cooperante. Acestea fiind primate poti spune ca a meritat investitia. (3) Practica prezenta (presentness). Rezista tentatiei mentale de a evada in “si daca” in privinta viitorului sau “numai daca” in privinta trecutului. Un prieten al lui Martin Buber l-a descries pe acesta ca fiind capabil in mod unic sa fie present pana la prezenta celuilalt si sa il cheme pe celalat in aceeasi prezenta cu el. “. Stabileste-ti asta ca un scop pentru tine insuti: sa muncesti impreuna cu celelalte personae ca sa dezvolti intelegeri impreuna cu ele in acum si aici . Nici trecutul si nici viitorul nu sunt relevante, dar sa asculti oamenii asculta in present. Stai focusat aici. (4) Daca esti ingrijorat ca iti vei pierde ce vrei sa spui sau idea sau daca ii acorzi o prea mare atentie celeilalte personae, incerca sa notezi un cuvant sau doua ca sa iti amintesti ce ai de spus si de asemenea incerca sa intelegi diferenta dintre intelegere si accord. Aminteste-ti de asemenea ca cei mai buni ascultatori sunt cei care ii inteleg cel mai bine pe cei pe care ei incerca sa ii convinga. Daca scopul tau este sa te ridici pentru propriile tale idei, , incearca sa intelegi ca cel mai usor sa faci asta este sa intelegi mai intai cealalta persoana.

2. Cum sunt legate intre ele ascultarea deliberate si ascultarea dialogica? Se exclude ele reciproc?

Acsetea sunt niste abordari categoric diferite, darn u se exclude reciproc un ape alta. Ambele moduri de ascultare sunt feluri prin care maximizam continutukl uman din tranzactia comunicarii. Si ele ar putea lucra impreuna. Spre exemplu, odata ce ai reusit sa ai imaginea completa, poti sa ii adresezi unui professor o intrebare dupa curs si asta poate conduce la acel tip de contact uman pe care ascultarea dialogica il poate promova. Experienta ta din acea conversatie poate influenta modul in care vei asculta urmatoarele prezentari ale profesorului. Asa ca cele doua pot lucra impreuna.

Dar asculatrea deliberate poate sa lucreze mai bine cand reciprocitatea este imposibila, cand nu poti avea cu adevarat o comunicare in doua directii. Si asculatera dialogica functioneaza mai bine in acest context.

3. Spui ca ascultarea deliberate promoveaza contactul uman si totusi pare ca organizarea continuturilor celor transmise de vorbitor il depersonalizeaza. Este asa?

Da, poate fi adevarat. Atunci cand reduce ceea ce auzi sau vezi la un set de propozitii sau concluzii otrganizatedupa categoriile tale, il poti obiectifica sau depersonalize pe vorbitor. Acest set de strategii este un fel de compromise, un efort prin care incearca sa te faca sa intelegi clar ce auzi intr-un context conversational in care da si primeste nu poate avea loc. Tine minte asta. Este unul dintre motivele pentru care punem foarte mult accent pe necesitatea de a avea imaginea generala si amanaera judecatii finale.

4.Majoritatea altor abordari pentru asculatre folosesc expresia “ascultare empatica” pentru ceea ce tu numesti ascultare dialogica. Ei mai vorbesc si despre verificarea perceptiilor in loc de sculptare. De ce nu va rezumati pur si simplu la termenii familiarizati?avem nevoie de toate aceste etichete noi?

Da, cred ca avem nevoie de ele. Atat asculatrea empatica cat si controlul perceptiilor sunt termeni care se potrivesc cu o abordare a asculatrarii care pune accentual pe sa iesi din propriul tau spatiu mental si sa patrunzi in spatial celuilat. Sa accentuezi inseamna sa experimentezi ceea ce simte celalat. Asta este diferita fata de abordarea pe care o propunem noi aici. Sa ne concentram pe ce este al nostru nu inseamna sa empatizezi. Noi nu spunem ca e greu sa incerci sa empatizezi dar credem ca este o modalitate si mai buna , una care se concentreaza pe comnicare, pe ce se intampla intre mine si cealalta persoana, mai degraba decat san e concentram pe psihologie, , ce este in capul sau psyhe al celeilalte personae. Noi nu am explicat problemele practice si conceptuale pe care le avem cu empatia dar daca esti interesata de acest subiect, poti gasi aceste explicatii in lecture sugerate de Stewart, Stewart and Thomas, and Arnett and Nakagawa. Aceste articole include si referinte la cateva studii care sprijina si dezvolta puncte de vedere pe care noi le sustinem.
Verificarea perceptiilor (perception checking) este o alta eticheta despre care noi credem ac pune accentual pe psihologie in detrimental comunicarii. Mai degraba decat sa incerci sa potrivesti perceptiile, credem ca este mai productive sa te concentrezi pe negociere, sculptura, sau construirea de intelesuri si semnificatii impreuna intre ascultator si vorbitor. Aici poate ca suntem noi neclari; poate fi adevarat ca aceasta verificare a perceptiei sa fie exact aceeasi eticheta pentru ceea ce noi numim sculptare. . daca crezi ca asa este, ok; foloseste acel termen. Noi folosim noul termen pentru a pune accent pe faptul ca abordarea nostra este putin diferita fata de cea a majoritatii literature.

EXERCITII--------------------------------------------------------------------------


ACTIVITATE INDIVIDUALA: Raspunsuri alternative

Scrie 4 raspunsuri diferite la urmatoarea afirmatie facuta de un bunic.

Copiii de azi sunt atat de extremi, ca ma sperie. O mare parte a muzicii lor ridica in slavi violenta si ura, drogurile sunt peste tot sin u le pasa deloc despre dezvoltarea morala sau spirituala. Nu stiu ce se va intampla cand ei vor deveni condufcatorii acestei tari.

1. Scrie un raspuns de evaluare rational- negativ.
2. 2. Scrie o parafraza plus.
3. Adreseaza o intrebare de clarificare.
4. Descrie oral sentimentele pe care le-ai avut atunci cand ai auzit aceasta afirmatie.

ACTIVITATE INDIVIDUALA;
Inventariul personal al obiceiurilor de ascultare: Partea 1


Scopul acestui inventar este sa te faca sa iti intelegi mai bine obiceiurile de ascultare; atunci cand ai terminat cu asta ar trebui sa fii capabil sa iti descrii obiceiurile de ascultare si ar trebui sa iti stabilesti o lista de prioritati a obiceiurilor de ascultare, pe care sa ti le imbunatatesti. Acesta este, evident un inventar subiectiv sin u un test obiectiv.

Directii:

Mai intai, citeste aceasta lista si noteaza fiecare obicei pe care il ai acum, chiar si numai daca folosesti acel obicei 13 pana la 1-2 din timp. In al doilea rand, reciteste obiceiurile pe care ti le-ai notat si marcheaza acele obiceiuri ep acre ti se pare ca le aplici cea mai mare parte din timpul de ascultare, probabuil inter 75% si 100%.

1.Ma pregatesc pentru ascultare indreptandu-mi gandirea catre vorbitor si subiectul asteptat si imi dedic timpul ascultarii.
2. Adresez intrebari despre ceea ce tocmai am auzit inainte de a-l lasa pe vorbitor sa inteleaga ce am inteles si ce am auzit.
3. Urmaresc vorbitorul revizuind ceea ce el sau ea a spus, concentrandu-ma pe ce are de spus vorbitorul si anticipand ceea ce acesta va afirma.
4. Analizez ceea ce aud si incerc sa interpretez pentru a avea intelegerea corecta inainte sa ii dau vorbitorului de stire cu ce am auzit si ce am inteles.
5. Ma uit la fata vorbitorului, ochi, postura corpului si miscarea sa si ii ascult vocea sau alte indicii.
6. Ma gandesc la alte subiecte sau preocupari in timp ce ascult.
7. Ascult in egala masura ceea ce se spune si ceea ce nu se spune.
8. Imi slabeste atentia catre vorbitor, mai ales daca sunt grabit sau daca cred ca stiu ce are de gand sa spuna.
9. Arat intr-o maniera fizica ca ascult si incerc sa il fac pe vorbitor sa se simta lejer.
10. Ascult mai degraba faptele si detalii mai mult decat ascult pentru idei si motive.
11. Sunt constient de indiciile faciale, vocale si corporale pe care le foloasesc atunci cand ascult.
12. Evaluez si judec intelepciunea si acuratetea a ceea ce am auzit inainte de a-mi verifica interpretarile impreuna cu vorbitorul.
13. Evit as simpatizez cu vorbitorul sis a fac comentarii de genul “ Stiu ce vrei sa spui, mi s-a intamplat si mie” si apoi sa imi spun propria poveste, inainte ca vorbitorul sa afle ce am auzit si inteles.
14. Ma gasesc in situatia in care presupun ca stui ce va urma sa spuna vorbitorul inainet ca acesta sat ermine de vorbit.
15. Accept sentimentele emotionale ale vorbitorului.
16. Gasesc argumente pentru a combate vorbitorul astfel incat sa raspund imediat ce acesta termina.
17. Folosesc raspunsuri echo sau in oglinda pentru a-I transmite inapoi vorbitorului fraze si cuvinte specifice pe care el le foloseste si care trebuei clarificate.
18. ma simt inconfortabil cu sentimentele vorbitorului si de obicei le resping.
19. Parafrazez sau sumarizez ce am auzit inainte de a oferi punctual meu de vedere.
20. Pot fi usor distrs de zgomot sau de maniera de livrare a vorbitorului.

Acum ai un inventar al obiceiurilor tale de ascultare eficiente (toate acele obiceiuri cu numere impare pe care le-ai notat), obiceiurile tale ineficiente( cu numere pare), cele mai eficiente obiceiuri de asculatre(cele marcate de doua ori cu numere impare) si cele mai ineficiente obiceiuri de ascultare( numere pare marcate de doua ori).


Activitate individuala: Propriul inventar al obiceiurilor de ascultare: Partea a doua

Acum ca ai obtinut un inventar cu obiceiurile tale de asculatre cele mai eficiente si cele mai ineficiente, poti incerca sa stabilesti o prioritate cu ce obiceiuri sa imbunatatesti sip e acre obiceiuri as le opresti.

1. Listeaza in ordinea importantei ce ti-ar placea sa te opresti sa faci in timp ce asculti. Pentru a afla asta, gandeste-te la numerele pare pe care le-ai marcat de doua ori si apoi, folosindu-ti propria judecata pentru a identifica care dintre aceste obiceiuri ineficiente iti cauzeaza cea mai mare dificulatte si aranjeaza-le in propria ierahie pentru a decide de care scapi primul. Daca nu ai 3 numere pare marcate de doua ori mergi la acele obiceiuri cu numere pare marcate doar o data si iarasi, prin prisma propriei tale judecati selecteaza una sau doua care iti cauzeaza dificultati considerabile.
2. 2. In continuare, listeaza in ordinea importantei care sunt cele 3 obiceiuri pe care vei incerca sa le dobandesti sau, daca le detii acum, ce deprinderi vei incerca sa folosesti mai des. Pentru a determina aceste obiceiuri, gandeste-te la numerele impare pe care nu le-ai marcat. Apeleaza iar la judecata ta personala cu privire la ce obiceiuri vor trebui imbunatatite sau folosite mai des.

Dup ace ai aflat mai multe despre deprinderile de asculatre si modalitati prin acre sa iti imbunatatesti ascultarea, ai putea gasi utila o revizuire a prioritatilor sis a creezi noi liste cu ce sa opresti si ce sa imbunatatesti.

Aplicatie de grup: Non Ascultarea

De multe ori nu suntem constienti de felurile variate in care nu ascultam. Acest exercitiu din doua parti va va ajuta sa deveniti constient de cateva obiceiuri zilnice de non ascultare.

Incepe prin a compune o lista cu 3 lucruri:
1. Un subiect actual care este important pentru mine.
2. Treaba personala neterminata(spre exemplu, un proiect incomplete sau lucrare, o problema intr-o relatie importanta, o problema in curs la serviciu)
3. O problema de comunicare personala sau ceva ce consideri ca o lipsa in personalitatea ta.

Activitatea 1

Formeaza grupuri mici. Fiecare membru petrece doua sau teri minute discutand cu ceilalti subiectul current pe care l-a gasit important(#1).
Pe masura ce fiecare persoana ia cuvantul, totusi, ascultatorii trebuie sa se gandeasca la treaba lor personala neterminata (#2 de sus).

ASCULTATORII:

Concentreaza-te asupra modului in care planuiesti sa iti termini treaba neterminata. Nu fi nepoliticos cu vorbitorul. Poarta-te ca si cum ai asculta; dincand in cand raspunde-I politicos vorbitorului, dar tine-ti mintea la propriul tau subiect.

DISCUTIA:

Dup ace fiecare persoana a avut ocazia de a vorbi, discutati despre cum v-ati simtit in timpul activitati.. A semanat asta cu viata reala? Cum a fost vorbitorul? Cum a fost sa fii ascultatorul? Cum a afectat comportamentul ascultatorului ceea ce ai spus tu ca vorbitor? Cat de des crezi ca are loc acest tip de ascultare?
Activitatea II
Formeaza iarasi grupuri; ai 5 minute ca sa duci la bun sfarsit aceasta activitate. . Alege o persoana care sa vorbeasca. Aceasta persoana ar trebui sa isi discute propria problema de personalitate sau de comunicare. (#3 de sus)

VORBITORUL
Incearca sa fii deschis si sincer in ceea ce priveste sentimentele tale. Imagineaza-ti ca este foarte important pentru tine sa iti discuti problema si trebuie sa depui efort pentru a tine atentia concentarata asupra problemei tale. Nu-ti parasi rolul de vorbitor daca poate fi de folos.

ASCULTATORII:
Regual pentru voi este sa va supuneti regulile de conversatie; san u fiti prea nepoliticosi, dar incercati sa aduceti conversatia in jurul propriului vostru subiect. Daca ajungeti sa fiti vorbitor incearca san u lasi pe altcineva sa preia discutia.
Dupa 5 minute de discutat exercitiul, raspundeti la aceleasi 5 intrebari pe care le-ati discutat dupa activiattea 1.
In mod evident, aceste activitati nu modeleaza ceea ce noi am putea denumi comuniacre interpersonala de calitate. Discutati, la ora de curs, care sunt cauzele si/sau sursele pentru acest tip de comportament. In alte cuvinte, de ce o facem? Apoi discutati ce poate fi facut pentru a transforma situatii similare de viata in comunicare interpersonala mai de ciliate. Ce ai putea facwe, intr-o situatie similara, daca ai fi vorbitorul? Dar ascultatorul?


Aplicatie de grup: Distorsionarea mesajului

Sase voluntari ar trebui sa iasa din incapere sis a intre apoi unul cate unul. O poveste scurta, oferita de instructor, va fi citita catre primul instructor care intra in ancapere. Acea persoana va repeat ce isi aminteste catre urmatoarea persoana care intra in camera pana cand toti cei sase au intrat au auzit si au repetat povestea. Odata ce ultima persoana a repetat povestea, citeste tare povestea originala.

Ascultatorii:

Ascultati atenti. Sa nu aveti reactii vizibile la ceea ce auziti. Dup ace toate persoanele vor fi aduse in incapere, puneti pe cineva sa citeasca ce urmeaza: Veti auzi o poveste. O veti auzi o singura data asa ca ascultati foarte atenti. Nu puteti adresa intrebari odata ce povestea incepe. Atunci cand povestea se termina, o vei repeat la urmatoarea persoana de afara. Intelegeti instructiunile?

Povestea

Louice, Bill si Janice lucreaza impreuna intr-un restaurant. Janice supervizeaza schimburile de pranz si cina iar Louise si Bill sunt ospatari. Toti trei lucreaza impreuna la acest restaurantde trei ani.
La inceputul serii de vineri Janice Janice ii avertizeaza pe toti ospatarii ca patronul restaurantului va cina la ei. In tercut, proprietarul facuse rar vizite surpriza. Toti angajatii sunt decisi sa ii ofere patronului cele maibune servicii; totusi, deoarece ei nu l-au mai vazut nicioadta pe proprietar si pentru ca mai stiu cat de mult se aglomereaza uneori managera lor, Bill si Janice isi fac griji ca nu il vor recunoaste pe big boss.
In toiul cinelor, Louise vede un cuplu pe care il suspecteazaa fi seful si sotia sa, darn u are ocazia sa verifice acest lucru cu Janice. Bill trebuie sa o roage pe Janicesa il ajute cu o masa cu sase cine pretentioase si astfel ea isi neglijeaza masa speciala. Cuplul porneste o discutie cu cei de langa ei, acre se dovedesxc de fapt a fi adevaratii proprietari.
Va puteti imagina ce se intampla atunci. Janice este criticata pentru management inefficient, Bill trebuie sa accepte sa primeasca training pe cum as gestioneze grupuri mai mari, iar Louise este aproape concedita pentru ac isi neglijeaza clientii, in ciuda insistentelor ei ca doar incerca s ail ajute pe Bill.

Discutie

Ce s-a intamplat cu povestea? Ce a fost adaugat? Ce s-a pierdut? Cum ar fi schimbat povestea daca ascultatorii ar fi putut adresa intrebari? Chiar daca este un fel de joc, in ce feluri se aseamana cu viata reala? Poti aplica ceea ce tocmai ai invatat la propriile tale abilitati de comunicare?


Aplicatie de grup: Parafrazarea

Pentru a incheia acest exercitiu, trebuie sa faci parte dintr-o diada. Instructorul tau te va va aseza impreuna cu alt coleg de clasa cu care nu esti de acord in privinta unui subiect care este important pentru voi amandoi. Ti se va cere sa completezi un chestionar sau sa iti arati pozitia ta in privinta unui subiect sensibil (spre exemplu, pedeapsa capitala, rugaciunile in scoli, legalitatea avorturilor) astfel incat diada sa asigure contrastul necesitrat de acest exercitiu.
O persoana incepe ca speakerul desemnat, celalalt ca ascultator.Vorbitorul incepe prin a-si exprima in doua minute propriile idei si argumentand care are sau nu dreptate.
Ascultatorul nu vorbeste in timp ce vorbitorul incepe sa isi exprime subiectul, dar ar trebui sa participe sis a confirme nonverbal. Odata ce vorbitorul a terminat cu afirmatia initiala, ascultatorul ar trebui sa practice urmatoarele abilitati, in ordinea in care sunt prezentate mai jos:


1. Reformuleaza ceea ce auzi cu propriile tale cuvinte.
2. Cere-i celeilalte persoane sa confirme- a reusit parafraza ta sa surprinda ceea ce incerca sa iti comunice cealalta persoana?
3. Cere-i vorbitorului explicatii sau ilustratii ca o modalitate de a explica in situatii dificile.
4. 4. Daca este potrivit, cere definitia unui termen sau cere
5. 5. “Ce vrei sa spui atunci cand il folosesti?”
6. Raspunde la sentimentele continute si la indiciile nonverbale observate precum si la mesajele verbale.
7. Creeaza o metafora despre care tu crezi ca surprinde esenta punctului de vedere al vorbitorului pe acest subiect. Nu-ti afirma inca propria ta opinie asupra subiectului.
8. Cere-i confirmarea celeilalte persoane- captureaza metafora ta esenta a ceea ce el incerca sa afirme? Cere-i vorbitorului sa mai construiasca in jurul acelei metafore, sa adauge la ea ca o modalitate de a-si clarifica propria pozitie.

Odata ce ai practicat toateaceste abilitati, schimba rolurile si repeta procesul.
Cum este aceasta situatie diferita fata de situatiile de comunicare zilnice? In ce fel sunt asemanatoare? Ai fost frustrat, la fel ca si ascultatorul, de faptul ca nu ti-ai putut exprima opinia imediat? Ai aflat ca, in calitate de vorbitor, te-ai simtit mai putin defensiv pe masura ce ai inceput sa iti exprimi parerea? De ce sau de ce nu? Cat de mult parafrazezi in intalnirile de zi cu zi pe care le ai tu cu alti oameni? In care dintre situatii te vezi parafrazand mai mult si daca te simti comfortabil in aceasta situatie?

REDAT DIN CARTEA tOGETHER- cOMMUNICATING INTERPERSONALLY

Cauza-efect aplicata in comunicare
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-02-07 11:25
Rationamenul cauza-efect este unul dintre comportamentele care ne ajuta
sa organizam informatiile brute pe care le percep simturile nostre.

Doar ca, aplicata in comunicarea interpersonala-
acest mod de organizare poate fi foarte daunator.

De obicei, atunci cand no aplicam rationamentul cauza-efect,
traducem acest lucru in comunicare incercand sa aratam cine este de "vina" pentru cele intamplate.

Este o abordare foarte frecventa, mai ales in cazul barbatilor care se cred "rationali".
(si este unul dintre patternurile caracteristicile celor aflati pe ANALOGIC)
http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Ei bine, este INUMAN- CAUZA EFECT IL APLICI LA MATEMATICA, LA PROGRAMARE,
NU INSA SI IN COMUNICAREA DINTRE OAMENI.

Autorii cartii Together vorbesc despre
trei lupe prin care noi alegem sa percepem comunicarea.

Va rog sa fit foarte atenti si sa va ganditi serios la ce fel de lupa folositi voi insiva,
pentru ca de aici pornesc toate greselile.

Si va spun de la inceput
lupa corecta prin care trebuie as percepem comunicarea
este analiza tranzactionala .


Dar sa revin la cela trei lupe prin care putem intelege comunicarea:

1. Prima este conceptia despre comunicare ca fiind o actiune- pe care tu i-o aplici altcuiva.
Este asemanatata cu “acul hipodermic” pentru ca in aceasta abordare, ai impresia ca tu ii injectezi interlocutorului continutul in cap, exact ca atunci cand faci o injectie. Aici doar cel care face actiunea (comunicatorul) este luat in seama. Cel care primeste informatia, receptorul, are un rol pasiv; in aceasta conceptie emitatorul nu primeste feed back de la receptor si nu isi regleaza comportamentul in functie de interlocutorul sau.

2. O a doua conceptie (lentila) prin care putem percepe comunicarea este cea a ‘mingilor de biliard”; apare atunci cand aplicam, cauza-efect in comunicare; avem impresia ca comportamentele in comunicare ale oamenilor sunt o serie de cauza efecte si incercam sa explicam ca “x a facut ceva ca reactie/ raspuns la ce a a zis/facut y…etc”

In aceasta faza devii constient de receptor, asa ca este un progres pentru ca nu mai este doar emitatorul; cel care face comunicarea primeste feed back; insa abordarea tot nu este cea corecta; ai impresia ca ceea ce faci/ii spui cumva, il face pe celalalat sa actioneze/ spuna intr-un anume fel. In aceasta faza, esti in continuare pe o pista gresita. Esti prea putin constient de alegerile pe care le facem atunci cand comunicam.
De obicei, in aceasta situatie, ai impresia ca lucrurile sunt previzibile si controlabile.
De aici decurg de multe ori si self fulfilling prophecies.

3. Aboradrea cea mai corecta este cea a ANALIZEI TRANZACTIONALE, a negocierii eurilor.

Ca sa devenim mai umani, mai personali est nevoie sa intelegem
acest tip de abordare si sa incepem sa o aplicam in viata noastra.

Comunicarea este un process tranzactional in care are loc in continuu negocierea eurilor. Atunci cand doua persoane discuta, fiecare opereaza cu trei imagini: eul meu (my me), taul mu (my you) si cum cred eu ca ma vezi tu pe mine (my your me); deci, in total, cand suntemoi, exista sase euri pe care noi le negociem in continuu.

De asemenea, noi facem optiuni de alegere, atunci cand discutam (negociem eurile)

De aceea va spuneam ca, printre diferentele intre human si nonhuman este ca atunci cand esti human faci alegeri;
iar cand nu esti human, doar reactionezi- ca in exemplele decauza efect…

Deci acum sa va spun care sunt cele
4 alegeri de COMUNICARE pe care le facem
atunci cand negociem identitatile.

Sensibilitate deschisa (ALEGEREA 1)

stereotipie deschisa (ALEGEREA 2)

Sensibilitate inchisa (ALEGEREA 3)


STEREOTIPIE DESCHISA (ALEGEREA 4)

si sa revin la

PRIMA ALEGERE- SENSIBILITATE DESCHISA

Cand alegem sa percepem caracteristicile umane ale celui de langa noi; suntem constienti si inregistram raspunsurile si ajustam mesajul in functie de acest feed back; dialogul il construim impreuna- amandoi participam; ceea ce construim este impreuna si apare intre noi; nu in mine sau in tine.
Ascultam activ (inseamna ca emitem semnale ca ascultam); multi au impresia ca asculta, insa au o privire si expresie de om mort. Facem nexting, adica ducem discutia mai departe.
Zambim, simtim, ne exprimam ce simtim; nu vorbim in termeni generali, vagi impersonali si rationali; folosim eu adesea si incercam sa aratam ca ce exprimam reflecta perceptiile noastre; cand folosesti termeni vagi si generali, esti impersonal si il dezumanizezi si pe cel de langa tine. Alin parca este un robot, nu un om.

ALEGEREA 2- STEREOTIPIE DESCHISA

Este situatia strainului din tren. Orice persoana ar fi in locul lui, el ar primi aceleasi informatii. Cand alegi acest tip de comunicare esti deschis; vorbesti despre viata ta amoroasa, despre succesele si esecurile personale. Tu esti deschis, insa nu esti constient de caracteristicile umane ale persoanei cu care vorbesti. Orice om in locul lui ar primi aceleasi informatii de la tine.


ALEGEREA 3- SENSIBILITATE INCHISA


Apare atunci cand i te adresezi persoanei de langa tine ca si cum ar fi “the filler of a role” Noi indeplinim multiple roluri in viata. Suntem sot/ sotie, copil, mama/tata, angajat/angajata, cumparator, etc. Atunci cand li te adresezi in mod constanti celorlalti ca si cum ar fi “the filler of a role”, si vezi doar caracteristicile lor care tin de aceste roluri, folosesti sensibilitate inchisa.
Imagineaza-ti un exemplu.
Mergi la magazine si ceri trei baterii. Ii vorbesti doamnei ca si cum ar fi o vanzatoare. Daca i-ai spune, vai ce zambet frumos aveti, sau ce rochie draguta aveti azi, deja incepi sa fii mai uman si sa tedresezi ca si cum ati deveni constient de caracteristicile ei umane, personale, unice.

Este rau sa tratam astfel oamenii? Nu trebuie sa ganditi asa. Poate ca nu sunteti interesat sa creati o relatie de lunga durata cu angajata de la supermarket.

Insa daca va tratati sotia in mod constant ca si cum este doar mama, sotie, menajera, etc- cu sensibilitatea inchisa, asta poate sa fie INUMAN, DUREROS. Pentru ca casnicia este o relatia de viata si sa tratezi in mod repetat cu sensibiltate inchisa, oamenii apropiati, este cumplit de dureros.

Inca odata, repet, este nevoie sa incepeti sa constientizati aceste alegeri de comunicare pe care le putem face.
Le puteti folosi pe orisicare, insa trebuie sa fie adecvate (appropriate) pentru context.


Ultima alegere pe care o putem face atunci cand negociem eurile este

ALEGEREA 4- STEREOTIPIE INCHISA


Cand spui aceleasi lucruri si nu esti constient de partea umana a celorlati.





Mai exista si o a cincea alegere de comunicare.
Aceasta are loc atunci cand nu esti implicat.

ESTE DISCONFIRMAREA

Cand alegi sa te porti cu celalalt de parca nu ar exista.

In culturile vestice, la albi, trei situatii de comunicare pot aparea cand faci disconfirmarea:
1. schimbi subiectul

2. te porti de parca celalalat nu ar fi existent (indiferenta)

3. nu te implici


Acestea sunt niste forme de neimplicare care, de fapt
sunt niste comportamente de masa. Sunt de fapt o schizofrenie colectiva.

Alin se poarta foarte frecvent in felul acesta si este foarte dureros.

Cititi mai jos, va rog, descrierea Virginiei Satir despre un comportament de masa
COMPUTING
sau altfel spus dspre oamenii rationali
care cred ca separa rationalul de sensibilitate
si care iti spun mereu ca nu esti rationala
si care nu stiu sa asculte activ

http://comunicare.ablog.ro/2011-10-09/oamenii-care-se-schimba-si-oamenii-care-nu-se-schimba.html#axzz1ldpBPqvr

Pentru ca aceasta negociere a eurilor apare intre oameni, eu nu pot sa negociez de una singura. Pot ajuta acest proces, il pot incuraja pe interlocutorul meu, insa nu ii pot face temele celui de langa mine.

Eu pot sa fiu mamica comunicarii;
daca Alin alege constant sa aplice disconfirmarea,
adica indiferenta, tu nu existi, eu nu ma implic, etc, eu nu pot sa fac dialogul de una singura.

Asta este schizofrenia; si da, va pot spune clar. Alin este schizofrenic.
Alin nu alege nici una dintre cele patru situatii de negociere a eurilor in cea mai mare parte a timpului de comunicare.

Alin alege in mod constant disconfirmarea
si poate, in cel mai fericit caz, sensibilitatea inchisa.

Chiar si atunci cand oamenii incep sa constientizeze aceste alegeri,
daca ei continua sa faca aceleasi alegeri,
aceasta este schizofrenie.

Si cel mai rau este ca ii condamni la schizofrenie si pe cei de langa tine.


Mai jos, redau din Together in intregime capitolul 2

Capitolul 2


PROCESUL COMUNICARII UMANE


Sumarul capitolului:

Comunicarea umana este tranzactionala
Actiune, “Acul hipodermic” sau perspectiva “conduita”
Perspectiva interactiva sau “Mingea de biliard”
Perspectiva tranzactionala: interdependenta, negocierea eurilor, renuntam la “vina” sau “invinuire”

Comunicarea umana este situationala
Factori de mediu (environmental factors)
Factori psihologici
Factori relationali

Comunicarea umana include
Mesaje si metamesaje
Metamesaje verbale si nonverbale
Metamesaje legate de continut si despre relatii
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

OBIECTIVELE CAPITOLULUI

Dupa ce vei parcurge acest capitol, va trebui sa poti sa

Sa intelegi cum perspectiva sau “lentilele” pe care le alegi, iti afecteaza ceea ce vezi.
Sa distingi intre ceea ce vei vedea atunci cand te uiti la comunicare prin “lentile”de :actiune, interactiune, sau “lentile” tarnzactionale
Sa definesti o tranzactie ca un eveniment in care participantii se definesc pe ei unii in relatie cu ceilalti
Sa identificiprimele parti de mediu ale unei situatii de comunicare
Sa descrii principalele parti psihologice ale situatiei de comuniacre
Sa explicit partile de relationare ale situatiilor de comunicare
Sa distingi intre mesaje si metamesaje
Sa oferi exemple despre metamesaje verbale si nonverbale din propria ta comunicare
Sa dai exemple despre metamesajele legate de continutul comunicarii si metamesaje despre relatia dintre comunicatori.



In capitolul I noi am definit”comunicarea interpersonala” ca fiindtipul de comunicare care apareatunci cand oamenii implicate isi vorbesc si se asculta in feluri care le potenteaza propria umanitatea sip e cea a interlocutorului. Noi ne-am concentrate pe continuum-ul impersonal--------interpersonal si am inceput sa descriem atitudinile si comportamentele care poti ajuta sa misti comunicarea pe scala mobile. Pe parcursul capitolului accentual nostrum a fost pe partea “interpersonala” a termenului de “comunicare interpersonala”. Noi am ignorat partea de “comunicare” sau, mai exact, am presupus ca ai o intelegere destul de clara a intelesului pentru acesti termen astfel incat sa putem sa facem mai clare urmatoarele discutii.
Noi nu mai verm sa mai continuam cu7 aceasta afirmatie. “comunicarea interpersonala” este un subset (un tip de calitate) a comunicarii umane si, pana ne clarificam cu privier la procesul comunicarii, nu vom fi in stare sa mergem mai departe. Asa ca sa intelegm mai bine acest aspect.
Atat experienat noastra cat si cele mai bune cercetari prezente demonstreaza ca cea mai corecta perspective asupra comunicarii este una care recunoaste trei caracteristici primare.

1. Comunicarea umana este tranzactionala; nu este doar o actiune sau o interactiune.
2. Comunicarea umana este complet situationala; este in mod semnificativ afectata de mediul ei, de context sau de setari (settings).
3. Comunicarea umana este un amestec de doua niveluri informationale, mesaje si metamesaje.

Scopul nostru in acest capitol este sa despachetam sis a explicam aceste trei caracteristici ale comunicarii umane. Cand tu vei termina acest capitol, vei avea o intelegere asupra procesului comunicarii care sa completeze intelegerea generala a tipurilor de comunicare oferite in Capitolul 1. Acaesta intelegere ar trebui sa te tina departe de pericolul supersimplificarii procesului de comunicare in feluri in care multi oameni o fac. Si aceasta te va pregatipentru resturile concepteleor pe care le discutam in capitolele 3 si 4, pareta din acrte cu abilitatile, si aplicatiile contextuale se gasesc in Capuitolele 10 si 11.


COMUNICAREA UMANA ESTE TRANZACTIONALA
Perspectiva actiiunii (the action view)


Daca ar fi sa intrebi oamenii de pe strada cum vad ei comunicarea, el sau ea ti-ar raspunde probabil ca “inseamna sa iti transmiti ideile” sau “comunicarea inseamna sa te faci pe tine inteles”. Baga de seama cum aceasta perspectiva face din comunicare ceva ce face un om; este o actiune pe acre o deruleaza o persoana. Conform acestei definitii, treaba comunicatorului este sa mestereasca un mesaj si sa il injecteze in capul ascultatorilor. Iata de ce oamenii numesc aceasta perspectiva “acul hypodermic”. Din acest punct de vedere, procesul implica in primul rand ca tu sa injectezi in altcineva un mesaj pe care tu inainte l-ai precreat. Urmatoarea diagrama ilustreaza tipul de imagine care merge cu acest tip de abordare.

COMUNICAREA CA ACTIUNE



MESAJ SITUATIE
COMUNICATOR---------------------à AUDIENTA
SITUATIE




Aceasta perspectiva asupra comunicarii functioneaza atunci cand ii auzi pe oameni spunand ceva de genul: “M-am asigurat ca ei au inteles; le-am desenat pe o bucata de hartie si le-am repetat de doua ori directiile.” Sau “Nu e de mirare ca nun e intelegem bine pentru ca ea nu comunica bine” sau “Asistentul acela ma plictiseste”. Din acest punct de vedere, comunicarea eset o actiune care este determinate integral de alegerile comunicatorului. Conform acestei abordari, faptul ca ea “nu comunica bine” face ca noi sa nu ne intelegem bine, sau sentimentele mele se datoreaza profesorului “care imi injecteaza plictis in mine”.
Michael reddy se refera la aceasta perspective ca “o metafora a conduitei”, credinta ca un vorbitor “isi pune ideile (obiecte) in cuvinte (containere) si le trimite (printr-o conduita) catre unascultator care ia ideea/obiectul din cuvinte/containere”. Aceasta metafora razbate din expresii de genul : “Este greu sa facem sa ajunga acea idée pana la el”; “Eu ti-amj dat acea idée”; “Motivele tale au ajuns direct la noi”; “Este greu sa imi pun ideile in cuvinte”; si “cuvinetle lui poarta putin inteles”.
Daca ai reflecata doar putin la unele dintre aceste afirmatii, ai recunoaste cat sunt de distorsionate. Spre exemplu, un asistent nu iti poate injecta plictis. Plictiseala este un sentiment si tu poti sa ai acces doar la ideile si la plictiseala ta. Cuvintele si actiunile asistentului pot sa iti afecteze propriile sentimente si idei, insa ele nu pot sa transporte continuturi mentale dintr-o minte in alta. Raspunsul tau este afecatt de starea ta si de lucrurile pe care alegi sa iti concentrezi atentia iar actiunile asistentului sunt de asemenea afectate de catre feedback-ul pe care tu i-l transmiti. Cu alte cuvinte, doar din aceste exemple este destul de clar de ce acest model al actiunii comunicarii este incomplet si gresit. Atunci cand tu vezi comunicarea ca fiind doar o actiune, ignore rolul ascultatorului in acest process. Aceasta perspective terce cu vederea raspunsul sau feedback-ul ascultatorului, ceva ce este mereu prezent atunci cand oamenii comunica. Chiar si la telefon, noi scoatem sunete ca sa aratam caascultam. Dac te indoiesti de importanta acestui feedback, incearca sa faci liniste totala si vezi auzi cum cealallta persoana intreaba “Mai esti acolo?”
Ca o concluzie, conceptia obisnuita ca comunicarea este o actiune, ceva ce unul ii face altuia, este in mod drastic suprasimplificat. Aceasta perspective ignora efectele pe care factorii din afara, situationali, i-ar pueta avea si presupune ca mesajul pe care comunicatorul il trimiet este exact mesajul pe care ascultatorul il recepteaza. Este de asemenea inselatoare pentru ca sugereaza ca vorbitorii sunt active si asculattorii sunt pasivi, asta insemnand ca mesajele se misca doar intr-o directie.


PERSPECTIVA INTERACTIONALA



Un pas catre imbunatatirea perceptiei pe acre o ai despre comunicare, este sa constientizezi feed-back-ul, as recunosti ca comuniocarea este mereu afectata de raspunsurile pe acre noi le primim de la alte persoane sau delapersoanele implicate. Cu alte cuvinte, este mai correct sa percepem comunicarea ca o interactiune, un process de influenta comuna si reciproca.


COMUNICAREA CA O INTERACTIUNE

MESAJ

EXPEDITOR (SENDER) RECEPTOR (RECEIVER)

FEEDBACK



Punctul de vedere al interactiunii pune accentual pe ideea ca comuniacrea implica nu doar actiune ci actiune si reactie, nu doar stimuli, ci stimuli si raspunsuri. Conform acestei perspective, un “bun” comunicator nu doar pregateste mesajele cu mare grija si le transmite cu mult tact ci de asemenea si urmareste foarte atent la procesul asu de comuniacre. Studiul comunicarii umane devine un studiu despre cum vorbesc oamenii si despre cum raspund ei.
In vreme ce perpectiva actiunii este modelul comunicarii al“acului hypodermic”, perspective interactionala este in esenta un model al “o mingii de biliard”. Din perspectiva interactionala comuniacrea functioneaza ca o masa plina cu mingi de billiard. Mingea principala loveste mingea cu numarul asse, care la randul ei o lovest pe cea cu numarul 15, care se loveste de margine si se duce catre gaura unde o intalneste pe bila numarul 3 si apoi pe acesta reuseste sa o introduca in gaura. Din punctual de vedere al comunicatii inteactionale, exact in felul acesta functioneaza si comunicarea inter oameni: jack tipa la Jill, si Jill se rasteste la Mary, asa ac Mery o loveste pe asistenta ei cu batul de cioban. Apoi asistenta o loveste pe oaie, iar Jack devine si mai furios pentru ca oile fac un zgomot atat de mare. Procesul este numai cauza si efect, stimul si raspuns.
Desi perpectiva interactionala este o imbunatatire daca o comparam cu perpectiva comunicarii ca actiune, totusi inca mai are niste neajunsuri. Cel mai serios, credem noi, este ca perspective inetractionala distorsioneaza comunicarea umana tratand-o ca pe o serie de cause si efecte sau stimuli si raspunsuri. Spre exemplu, aminetste-ti care este ultimul moment in care ai avut o discutie cu cineva pe care il cunosti. Care a fost stimulul care te-a determinat sa o saluti pe cealalta persoana; salutul ei? Felul in care arata? Astepatrile tale de a vedea ca isi doerste sa vorbeasca cu tine? A fost salutul tau un raspuns, sau a fost un stimul pentru ce ea urmeaza sa spuna mai departe? Sau ambele? Ce te-a determinat as spui ce ai spus: ce a spus cealalata persoana? Ce anume ai crezut ca inseamna vorbele si tonul vocii celeilalte persoane? Ce ai simtit tu despre ce a spus si felul in acre cealalata persoana a vorbit? Esti capabil sa distingi clar intre “stimuli” si “raspunsuri” in cadrul acelei conversatii asu intre actiuni, ipozele despre reactii si reactiile insele?
Psihologul george Kelly a scris ca a reusot sa renunte sa mai caute sa isi dae seama care este realtia dintre stimuli si raspunsuri. El a spus, “unii dintre prietenii mei mi-au spus ca lumae este plina de s si de r si ca este nerealist din partea mea san u incerc as ii gasesc. Insa cand le-a venit lor randul as ii defineasca au devenit foarte vagi in privinta lor.”
Aici, suntem si noi de acord. Noi credem ca este ceva mai correct sa privim comunicarea ca pe o interactiune decat sa o percepem ca fiind doar o actiune pe care o persoana o face. Insa dac ate opresti la perspective interactiunii, inca o sa mai experimentezi probleme. Dintr-un anumit motiv, perspectiva “mingii de biliard” asupra comunicarii care pune accentul pe “stimuli si raspunsuri” sau pe “cauza si efecte” sit e incurajeaza pe tine sa te concentrezi pe vina cui este si cine a cauzat aparitia problemei. De obicei este aproape imposibil sa spui cine a pornit-o sau cine trebuie sa fie invinuit; experientele si relatiile umane pur si simplu nu sunt in felul acesta. Si mai important, atata vreme act oamenii sunt prinsi in gasirea vinovatului si in blamare, ei nu vor fi capabili sa faca pera multe ca sa isi imbunatateasca situatia in care se gasesc.
Pana cand nu ajungi sa treci dincolo de perpectiva acului hypodermic si a mingiilor de billiard, este greu sa te abtii de la a te infuria pe persoanele care te critica sau sa te abtii sa devii defensive atunci cand esti evaluat sau controlat. Pana cand nu vei vedea comuniacrea mai mult decat ca pe o actiune sau interactiune, este greu sa tii evidenta la multitudinile de lucruri complexe, interdependente si in continua transformare care schimba permanent relatia cu persoanele apropiate tie- iubita, sotia, familia si colegii de lucru mai apropiati. De fapt, toate atitudinile si abilitatile de comunicare despre care vom discuta mai departe in acest capitol vor incepe sa capete sens atunci cand punctual tau de vedere este unul corect. Si cea mai corecta abordare este cea tranzactionala.


Perspectiva tranzactionala



Dupa cum am mai spus deja, o modalitate prin care poti sa dezvolti o perceptie corecta asupra comunicarii este sa recunosti ca este o tranzactie, nu doar o actiune sau o interactiune. Cand folosim cuvantul tranzactie in sensul acesta, mergem nmai departe de ce vera sa spuna parafraza “tranzactie de afaceri”. Si noi nu o folosim nici in sensul de “analiza tranzactionala” sau “psihoterapie” tranzationala. Nun e referim la nimic atat de esoteric. Noi ne luam termenul dintr-un dictionary al termenilor psihologici care spune ac o tranzactie este “un eveniment in care toate partile aspectele evenimentului concret deriva deriva din existenta si din natura participantilor la eveniment”. Cu alte cuvinte, o tarnzactie este un eveniment in care noi cei care suntem (existenta si natura noastra) reiese din insusi acest eveniment. Comunicarea umana este tranzactionala si asta inseamna ca ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla deriva din faptul ca persoanele se definesc in relatie cu persoanele implicate.
Acest process se intampla in permanenta. Hainele tale fac parte din mesajul “iata cum ma definesc eu pe mine”, la fel cum si hainele noastre. Tonul vocii tale arata cum te definesti tu pe tine in relati cu situatia si cu persoana cu acre discuti. Aminteste-ti de cum este sunetul vocii tale atunci cand vorbesti cu un copil fata de care te definesti ca fiind superior. Contrasteaza asta cu tonul vocii tale atunci cand esti un subordonat in discutie cu seful sau cand vorbesti un parinte. Atingerea, distanta, contactul visual, si alegerea cuvintelor, toate contribuie la definitia ta despre sinele tau. Priveste la felurile in care noi ne-am definit in relatie cu tine in aceasta carte- cuvintele pe care noi le-am ales, exemplele de care ne-am folosit si tot asa. De asemena noi facem niste presupozitii despre felul in cre tu te definesti pe tine insuti, si partial din ceea ce incercam noi este sa raspundem la ceea ce noi credem ca este o definitie a identitatii tale. Sin u ne putem abtine as nu facem aceste lucruri. Acest process al definirii identitatilor si de raspuns la definitia pe care si-o face altul despre tine are loc ori de cate ori oamenii comunica.
In mod clar, acest process de definire a sinelui are propriile asle limite. John este barbat, are 45 de ani, sin u poate sa spuna despre el ca este femeie si care 18 ani si ochi albastri. Insa el poate sa ofere desper sine o definitie care arata ca se percepe mai masculine- sau mai feminine- decat tine, si intr-un anume fel ca se simte mai tanar sau mai batran decat tine. Apoi tu decizi daca raspunzi la definitia sinelui pe care el o prezinta si rapsunsul tau ne va ajuta sa definim imaginea sinelui tau pe care tu i-o prezinti. Prin urmare, chiar daca nici unul dintre voi nu va puteti schimba in mod absolute identitatea, cine sunteti voi doi este afectata de erlatia pe care voi o aveti.
Retine ultima propozitie. Noi nu spunem ca tu imi determine definitia mea despre mine sau ca eu am ultimul cuvint in ceea ce priveste definitia ta. Mai degraba, definitiile despre identitatile noastre sunt afectate de relatiile dintre noi. Asta inseamna ca ele sunt interdependente: ceea ce eu fact e afecteaza pe tine si ce faci tu ma afecteaza pe mine, inas nici unul nu il determina ori il controleaza complet pe celalalt.
Gandeste-te la termenul ‘inetrdependent” pentru un minut. Daca Mark si Marcia ar fi interdependenti, atunci nimic din c ear face Mark nu ar afecta-o pe Marcia si viceversa. Mark ar putea sa spuna glume amuzante, sa ii ceara Marciei bani, sau sa cheltuiasca toti banii lor pe droguri si el nu ar afecta-o deloc pe Marcia. Pe de alta parte, daca Mark ar fi dependent de Marcia, ea ar fi capabila s ail controleze. El nu ar mai putea sa faca nimic fara ea, si ar trebui as faca exact ceea ce el ii cere. Insa interdependenta nu inseamna nici unul dintre aceste lucruri. Interdependenta inseamna ca o schimbare intr-o parte a sitemului afecteaza toate partile sistemului insa nici o paret nu ocontroleaza sau o afecteaza pe oricare alta. Ca as o formulam in termeni mai omenesti, interdependenta inseamna ca ceea ce face u te afecetaza pe tine si ceea ce faci tu ma afecteaza pe mine, insa nici unul dintre noi nu determina comportamentele si sentimentele celuilalt.
Oricand doi oameni comunica, ei sunt interdependenti. Daca Mark ii spune Marciei o gluma despre care el crede ca este amuzanta, iar Maria ramane tacuta, urmatoarea miscare a lui Mark va fi afectata de raspunsul Marciei iar definitia lui Mark despre sine in acesta situatie va fi afectata de tacerea Mariei. Se poate intampla chiar si mai subtil. Chiar daca Marcia nu este constienta de asta, conceptia ei despre sine poate fi influenatta de tonul vocii al lui Mark sau de lipsa de contact visual si daca arspunsul ei se reflecat in comuniacrea ei, probabil ca comportamentul lui Mark se va schimba.
Dupa cum te-ai putea astepta, este mult mai dificil sa descrii intr-o imagine o tranzactie decat sa desenezi o actiune sau o interactiune. Cel mai apropiat model al evenimentului pe care noi il cunoastem este “legaturi de uniune” (bond of union) pe care noi il stim de la MC Escher. Acesta ilustreaza graphic doua persoane ale caror existente si vieti sunt interdependente. Fiecare dinter ei este”ofunctie” in sensul mathematic, al celuilalt, astfel incat nu sunt doar ca benzile care le unesc capetele in partea de sus si de jos; ei se mai intersecteaza intr-un punct additional. Aceasta imagine nu surprinde toata schimbarile dinamice care alcatuiesc procesul dinamic, insa arata felul incare “cine suntem noi” este afectata de contactele noastre cu ceilalti.
Ca sa reluam, poti sa privesti comuniacrea umana ca fiind procesul acului hypodermic- daca vrei, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ceea ce se intampla in jurul tau. Sau poti sa o vezi ca pe o mingie de biliard sau ca pe un proces interactional, dar de asemenea vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. Tu vei pierde procesul continuu si interdependent al definitiilor despre sine si al raspunsurile la definitiile celuilalt- negociere eurilor-(negotiation of selves)- sit u nu vei putea sa vezi clar acest proces pana cand nu vei intelege clar ca comuniacrea este o tranzactie, un proces definit de chiar aceasta intamplare. Toata comuniacrea umana este tranzactionala. De cate ori noi comunicam, noi mereu suntem implicate inetrdeopendent de procesul negocierii eurilor. Uneorii oamenii baga de seama ca fac acest lucru,iar alteori nu. Noi sunetm convinsi ca atunci cand ei nu fac asta, cand ei uita sau ignora faptul ca comunicarea umana este tranzactionala, este mult mai greu sa ai acel contact interpersonal despre acre am vorbit in capitolul1.
Motivul principal pentru care atunci cand tu percepi comunicarea ca pe o actiune, tu nut e concentrezi ep ceea cese intampla intre persoanele implicate. Tot ceea ce vezi sunt alegerile unei persoane, comportamentul unei persoane. Atunci acnd vezi comunicarea ca pe o interactiune, tu inca nu vezi ce se intampla intre persoana A si persoana B. Din perspective interactionala, fiecare persoana pare sa functioneze ca o minge sofisticata de biliard; actiunile fiecaruia sunt afectate de celalalat insa asta nu schimba cine suntem noi.
Atunci cand adopti un puct de vedere transactional, totusi, nut e poti abtine as nu vezi ceea ce este intre persoanele implicate. Daca, spre exemplu, iti concentrezi atentia doar pe persoana A, tu recunosti ca de vreme ce persoana A este cel acre este doar in relatie cu persoana B, vatrebui sa te uiti imediat la ceea ce este intre ei. La fel se intampla si cu persoana B. Pentru ca cei care sunt persoanele- “existenat si natural or”- rasare din intalnirea sau din contactul lor reciproc, nu poti sate abtii san u te concenterzi pe intalnire in sine mai degraba decat pe indivizii care se intalnesc.
Noi verm as accentuam ideea ca “actiune”, “interactiune” si “tranzactie” nu eticheteaza trei niveluri diferuiet ale comunicarii. Noi nu vrem as spunem, spre exemplu, ca soldatul care tip ape camp la soldatiisai sa lupte, face o actiune, ca sa sstrigi pe un teren sis a primesti raspunsuri nu este interactiune si ca sa porti o conversatie intima este “tranzactionala”. Nu asta vrem noi sa spunem”. Toate aceste evenimente sunt tranzactii. Este posibil ca tu as le percepi ca pe actiuni sau interactiuni, insa daca faci asta, vei pierde o mare parte din ce se intampla in jurul tau. : felul in care comunicatorii se definesc pe sine si unul pe celalalt. Actiunea, interactiunea si procesul transactional sunt pentru comunicare precum lentilelele pentru un microscop. Fiecare iti permiet sa vezi scena, insa doar o lentila iti permite sa vezi procesul definirii eurilor. Asa ca atunci cand vei dori sa vezi acest process, av trebui sa privesti prin lentilele “tranzactionale”. Si ca sa poti misca procesul comunicarii catre personal, va trebui sa poti vedea procesul de definire a eurilor.
Prin urmare, sergentul nostrum de pe camp ar putea as creada ca comunicarea sa este o actiune si ordinele sale “ii determina” (cause) sa “sa sara sis a interbe cat mai este pana sus” La supfrafata ar putea sa para ca asta este tot ce se intampla, . insa doar daca privesti prin lentilele “actiunii”. Si noi stim ca este mai mult legat de comunicare decat poti tu sa percepi prin aceste lentile. Perceptii, alegeri si definitii ale eurilor fac toate parte din ceea ce se intampla. Oamenii care au tendinta san u vada aceste aspecte lucreaza cu o abordare incomplete si gersita a procesului de comuniacre.
SIdeea noastra este ca sunt cateva avantaje atunci cand vezi comunicarea ca fiind un process tarnzactional. Pentru un motiv anume, acesta este modelul cel mai comprehensive dinter toate cele trei abordari. Atunci cand vezi comunicarea ca pe o tranzactie, ai mari sanse sa ii suprinzi toate complexitatile ei importante. Un al doilea avantaj al acestei abordari este ca , dupa cum am spus noi, iti directioneaza atentia catre ceea ce noi credem ca este cea mai importanta trasatura a comunicarii: undeeste ea localizata pe continuum-ul impersona---interpersonal scala. Noi o vedem in felul acesta: daca scopul tau este sa vezi comuniacrea miscandu-se pe acestra scala, atunci va trebui nu sa dai atentie la actiunile sau reactiile unei persoane ci la contactul dintre aceste persoane.
Ca sa rezumam, functia de baza a comunicarii este caracterul ei tranzactional. Asta inseamna doua lucruri: (1) include un process reciprocde negociere a eurilor (vezi capitolul 4) si (2) apare intre persoane. Si ce-I cu asta? Care este diferenta pe care o adduce? Cum va afecta comuniacrea felul in care tu o percepi? Ei bine, mare parte din aceasta carte incearca sa raspunda la acesta interbare. Insa deocamdata, noi iti putem sugera doua tipuri de impacte pe care aceasta idée le-ar putea avea.
In primul rand, atunci cand percepi comunicarea ca fiind tranzactionala, trebuie sa renunti la notiunile de “vina” si “acuza” 9blame). Asta pentru ac vina si acuzele depend de o cauzalitate lineara iar procesul acre este transactional nu poate sa fie si unul linear, causal.
Sa afirmi ca un process este linaer si cauzalinseamna pur si simplu sa spui ca opereaza dupa legi stricte de cauza si effect si mai spui ca cauza si efectul opereaza liniar (linear) mai degraba decat intr-o curba sau un cerc. Un pendul sau o balanta este o simpla ilustrare a cauzalitatii lineare. Este de ajuns sa lovesti dintr-o parte sau sa asezi o gerutate in balanta ac vei face ca celalalt capat sa se ridice si vei putea prezice exact ce anume se va intampla daca faci anumite masuratori; iti terbuie detalii precum gerutatea exacta, forta cu care ai impins, lungimea mesei, flexibilitatea si puterea tablei, etc.
Cauzalitatea lineara se aplica in lumea umana prin termeni precum “vina” sau “acuza”. Atunci cand tu spui, de exemplu” Este vina ei ca a ratat acest deadline; ea nu mi-a oferit la timp informatiile” tu spui caea a cauzat rezultatul acestei situatii exact la fel cum fierastraul face ca cealalta extrema sa se ridice. Acelasi tip de logica apre sa fei aplicata in propozitii precum”Mi-a ranit sentimentele”, “ea a stricat tot programul”, “noi nu am fi ramas confuzi daca el ar fi fost mai explicit” sau “Uniunea sovietica a pornit razboiul rece”. Toate aceste afirmatii traetaza situatiile de comunicare umana de parca ar fi procese cauzate linear.
Inas atunci cand tu vezi comuniacrea umana ca pe un process transactional, toate acestea trebuie sa se schimbe. Tu nu poti sa o explicit referindu-te doar la o parte din procesul comunicarii. Asta ar fi ca si cum ai incerca sa ii explicit trasaturile de personalitatea ale unui copil raortandu-te la un singur parinte. Cum ai putea sa spui ca toata cultura muzicala si talentului lui I se datoreaza doar mamei lui> sau al tatalui? Fiecare copil este un produs al unei relatii,o intalnier intre parinti. Nici unul dintre parinti nu este de vina pentru toate (causes it all).
Asta inseamna cumva ca atunci cand apar probleme nimeni nu este responsabil? Am renuntat la orice posibilitate de a masura? Nu, deloc. Alegerile individuale inca mai fac diferenta, si este clar ca unele alegeri sunt mai bune decat altele-mai etice, mai adecvate, mai umane si tot asa. Inas noi am inlocuit notiunile suprasimplicate si distorsionate desper vina si acuza cu o atentie mai corecta si mai adecvata asupra ambelor parti ale procesului. Noi nu verm sa inlocuim “este vina lui” cu “este vina ei”. “Amandoi sunt de vina” sau “nimeni nu este de vina”. In schimb, iti cerem sa nu mai folosesti cuvantul vina sau cel putin atunci cand vorbesti despre comunicarea intre oameni. Aceasta eset una dintre implicatii atunci cand folosesti lentilele tranzactionale. Vom discuta mai mult desper acest ea in acpitolele urmatoare si va deveni foarte important cand discutam despre conflict in Capitolul 11.
Un al doilea important raspuns la interbarea “Si ce-I cu asta?”este: atunci cand tu percepi comuniacrea ca pe un process tarnzactional, tu recunosti si esti de accord ca nu ii poti controla si determina calitatea doar de unul singur.Cu alte cuvinte, nuu poti face sa apara comuniacre personala de calitate doar tu de unul singur. De vreme ce comuniacrea se intampla inter oameni, tot ce poti tu controla este pareta ta din acel proces.
Asta inseamna cumva ca esti lipsit de putere, ca calitatea comunicarii va fi determinate de ceea ce altii iti fac tie? Iarasi, nu este chiar asa. Alegerile atle, atitudinile si comportamentele tale pot si contribuie la ceea ce se intampla intre tine si altii. De asemenea, poti sa descurajezi asta. Tu poti incuraja, promova, facilita sau ajuta comunicarea interpersonala sa se intample.De asemnea, o poti descuraja.Insa doar tu insuti nu poti controla ceva care este inerent transactional.
Prin urmare chiar face diferenta. Prima caracteristica a comunicarii este ca e tranzactioanla si faptul ca o percepi astfel poate avea un impact major asupra felului in care participi si experimentezi comunicarea.


EXERCITIU---------------------------------------------------------------------------------------


Uneori oamenii spun”sunt cu totul pentru chestia asta tranzactionala, insa uneori comunicarea pur si simplu se potriveste cu modelul actiunii- un mare amfiteatru in care un professor vorbeste cu sute de studenti, spre exemplu.” Ei bine, noi spune ca amfiteatrul poate safie perceput prin “lentilele tranzactionale”.Iata mai jos un exercitiu ca sa intelegi cum functioneaza.
Imagineaza-te cafacand parte din cel mai mare amfiteatru in acre ai fost vreodata si raspunde la urmatoarele intrebari:
1. Cum afecteaza contextul spatial (aranjamentele scaunelor, luminile, temperature si tot asa) comunicarea care are loc?
2. Care factori psihologici (valori, asteptari si tot asa) te afecteaza pe tine in situatia data?
3. Ce feed back-il vezi pe instructor primind de la clasa (spre exemplu, priviri mirate, zambete, obiectye zburatoare). Cum afecteaza acestea comunicarea care are loc?
4. Ce feed-back-uri primeste clasa de la instructor? Cum afecetaza asta comunicarea?
5. ce fel de “construire a persoanei” apaer atunci cand tu esti student? Spre exemplu, comuniacrea din clasa te ajuta sa pari mai intelligent sau mai popular?
6. Ce fel de construire a personalitatii vezi tu ca apare in cazul profesorului?
7. In ce feluri ar fi mai diferite aceste aspecte de construire a personalitatii, daca ai fi cu alt instructor?



COMUNICAREA UMANA ESTE SITUATIONALA


O a doua caracteristica distincta a comunicarii umane este ca este situationala. Asta inseamna ca comunicarea este in mod semnificativ afectata de contextul, cadrul ei sau de situatie; natura comunicarii se schimba odata cu locatia si momentul in carea apare.
Exista trei feluri de factori situationali: cei de mediu, cei psihologici si cei relationali. In aceasta sectiune a capitolului, noi il vom descrie pe scurt pe fiecare si vom da cateva exemple despre cum acesti factori situationali afecteaza comunicarea.


FACTORI DE MEDIU (environmental factors)


“De mediu” se refera atat la factori naturali precum: temperature, umezeala, cantitatea de lumina si timpul zilei precum si caracteristici fabricate (designed features) precum: arhitectura, aranjamentul scaunelor si schema de culori. Ambele tipuride caracteristici pot afecta in mod semnificativ comunicarea pe care o experimentezi.
Spre exemplu, caldura si umiditatea pot sa influenteze contactul uman. Intr-un anumit studio, experimentatorii au variat caldura si umiditatea in conditii de laborator si au descoperit ca, dupa cum au prezis, ca pe masura ce temperature si umiditatea cersteau, atractia interpersonala scadea. Astfel, mediul inconjurator afecta masura in care oamenii se placeau unii pe altii. Cercetatorii in comportamente umane sunt de accord ca verile umede si calduroase cresc probabilitatea pentru violente in ghetto-urile urbane. Iar vremea poaet sa aiba efecte si mai subtile. Pentru ca a fost cerscut in Pacificuul de NordVest, John s-a obisnuit sa reziste la temperature de patruzeci si cincizeci de grade. Cand primavara timpurie a adus aceeasi verme gri, neschimbatoare in oraselul Wisconsin in care el locuia, John nu putea intelege de ce atat de multi dinter pretenii sai erau prosdispusi si se plangeau. El aproape ca se simtea eliberat de cerul intunecat ca si cum s-ar fi intors acasa.
Cercetatorii medicali si investigatorii dela University of Washington Center for Urban Planning and design studiaza efectelefenomenului pe care Johnl-a experimentat care in forma sac ea mai severa se numeste astenie de sezon. Oamenii care sufera de aceasta astenie devin deprimati iarna cand zilele sunt scurte si apoi isi revin cand vine primavara. Psihiatrii au inregistrat ceva succese cand au folosit lumina artificiala ca sa trateze aceste depresii de iarna, iar Centrul pentru Planificari Urbane si design studiaza efectele luminii asupra altor lucruri precum relatiile interpersonale. Atunci cand zilele sunt scuret si intunecate, spune profesorul Judith Heerwagen,”oamenii au tendinta sa manace mai mult, sa doarma mai mult si as se retraga din compania oamenilor.” Interesant este faptul ca acest fenomen pare safie unul general. In opinia lui Mark Knapp “oamenii de stiinta au sugerat ca (10 vermea monotona are mai multe asnse as iti afecetze starea de spirit generala; (2)in mod sezonier, tu produci cel mai efficient effort mental la sfarsitul iernii, primavara devreme si toamna; (3) un cer albastru prelungit iti scade productivitatea; si (4) temperature idaela ar trebui as fie in medie 64 de grade F.”
Vremea nu este singurul factor de mediu care poate as influenteze comportamentul uman. Petele de soare si ciclurile lunare pot sa faca diferenta, de asemenea. Cu cativa ani in urma revista TIME a remarcat ca un raport al unui grup de oameni de stiinta si ingineri care aveau legaturi cu Comisia pentru energie Atomica- fusese publicat cu titlul “model de Accidente Intrigante comparate cu un context de caracteristici naturale din mediul inconjurator”. Conform acestui raport, ratele accidentelor se coreleaza neobisnuit de mult cu fazele lunii, ciclurile solare si alte fenomene naturale. Accidentele pareau sa fie la apogeu dupa ciclurile noii luni la apogeu- cand se afla cel mai departe de pamant- iar susceptibilitatea indivizilor la accidente pare sa fie cea mai mare in timpul fazelor lunare acre sunt similare cu sau cu 180de grade diferite fata de cea in care era atunci cand ei s-au nascut. Cu siguranta ca exista prea putine informatii ca sa tragem niste concluzii despre legaturile cauzale dintre aceste evenimente, insa aceste date sugereaza ca animalele salbatice nu sunt singurele organisme in viata ale caror populatii sunt afectate de ciclurile solare si lunare. Timpul eset o alta caracteristica a mediului natural acer afecteaza comunicarea. Sezoanele afecteaza productivitatea; anumite zile ale saptamanii sunt importante pentru intalniri si altele pentru sarbatori; si desi nu putemsa fim de accord cu toate afirmatiile entuziastilor “bioritmului”, cei mai multi dinter noi avem momente devarf si momnte de cadere chiar si ain timpul activitatilor zilnice. Unii oameni de exemplu, pot scrie ziare, piese de teatru, poezii, dimineata devreme iar altii fac treaba cea mai buna in orele intunecate si linistite din noapte.Unii terapeuti de cuplu de asemenea le recomanda clientilor as isi schimbe din cand in cand in timpul zilei-obiceiurile. Daca stilul de a face dragosteal cuplului a cazutin rutina, ei le recomanda sa incerce niste abordari noi care sa le starneasca entuziasmul. Ideea eset ca, fie ca este vorba despre umiditate si caldura, fazele soarelui si ale lunii sau timpul din an, luna, saptamana suau zi, caracteristicile naturale ale mediuluii inconjurator pot avea un impact major asupra comunicarii umane.
Caracteristicile din mediul care te inconjoara – cele construite de om sau create (designed)- ar putea avea un impact si mai mare asupra comunicarii tale. In cursul despre comunicare pentru incepatori al lui Gary, el discuta felul in care o franciza regionala de inghetata- folosea design-ul culorilor, scaunelor, luminii si a sunetului pentru a promova in randul consumatorilor tipul de comunicare pe care ei si-l doreau. Scopul magazinului era sa ii atraga pe oameni inauntru, sa ii faca sa se entuziazmeze, sa comande si sa manance repede si apoi sa paraseasca localul pentru a le face loc altor clienti platitori. Combinatia lor de culori rosu cu alb, tapiteria semidura si lumini puternice, toate au aranjat sa creeze decorul dorit. De asemenea, ei au angajat doar tineri si i-au incurajat sa alerge dintr-un loc in altul, sa strige ordine, safaca glume cu clientii si intre ei, sa anunte cu multa importanta livrarea unor inghetate dosebite. Iesirile la aniversari erau de asemenea acompaniate de serenade cu sunete puternice. Strategia a functionat; sa mananci acolo era excitant, amuzant, si putin obositor.
Intr-o carte intitulata “Semnificatia unui mediu construit”, Amos Rapoport ne vorbeste despre un exemplu aflat chiar mai aproape de acsa.. El analizeaza studii despre restaurante precum MaDonald’s care arata cum este conceputa fiecare particica din restaurant. Rezultatul? Atunci cand ne aflam in aceste medii noi ne purtam cu “un grad uimitor de uniformitate comportamentala”, trecand prin actiuni care sunt atat de commune incat sunt previzibile precum niste ritualuri.
Este usor sa multiplicam aceste exemple. Doua dintre cunostintele lui John au infiintat o companie care producea muzica programata si preinregistrata pentru magazinele de retail. Ei ai selectii speciale pentru magazinele care vand pentru tineri si alte melodii pentru magazinele mai conservatoire. Si ei au studii care demonstreaza efectele muzicii si efectele diferentiate ale unor tipuri de muzica in comparatie cu altele. Vanzarile arata un tip de muzica care vinde intr-un magazin, in altul ii descurajeaza pe cumparatori.
Mai mult, exista destule dovezi care ne arata cum in clasele aranjate in randuri drepte, mai toate comentariile initiate de studenti provin de la cei aflati in primul rand sau de la cei aflati imediat in spatele persoanei de la mijloc din randul din fata. Toate aceste exemple ilustreaza ca, fie ca este vorba despre combinatia de culori sau de aranjamentul scaunelor, tipul de muzica sau volumul, nivelul lumini, sau chiar marimea camerei, mediul in care ne aflam afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


EXERCITIU

Aplicatie individuala: priveste in jurul tau

Acesta este un exercitiu care te poate ajutra sa te concentrezi asupra caracteristicilor fizice ale situatiei in care te afli. Concentreaza-te mai intai asupra bibliotecii cu care tu esti cel mai familiarizat.Gandeste-te si enumera: cum este luminata biblioteca, ce culoare are, tipul si aranjamentul mobilierului, sunetul si oricare alte caracteristici fizice notabile. Apoi intreaba-te cum iti afecteaza aceste caracteristici comportamentul tau de comunicare cand te afli in biblioteca.
Fa acelasi lucru cu dormitorul tau. Apoi adreseaza aceleasi intrebari in ceea ce priveste localul tau favorit de petrecere asu de amuzament. Cum pot caracteristicile fizice ale unei situatii –influenta comportamentul tau de comunicare?



Factorii psihologici


Caracteristicile psihologice ale unei situatii exista in “interiorul” persoanelor care comunica. Exemplele include emotii, interpretari, nevoi, atitudini, valori si asteptari. Inetresant este faptul ca nimeni nu s-a gandit prea mult la acesti factori pana la sfarsitul secolului XIX- cu aproximativ o suta de ani in urma.Atunci, Sigmund freud a introdus ideea ca actiunile externe sunt cauzate de fenomene interne,in special de dorinte reprimate care au fost in mod repetat respinse dar care totusi persista in subconstient. Freud argumenetaza ca oamenii sunt dirijati de trei factori psihologici mai importanti, ego-ul, id si supereul, care opereaza cam la fel ca un adult, un copil intern, si un parinte. De asemenea el considera dorinta ca fiind principalul motivator pentru fiinta umana. Ca urmare a influentei lui Freud, si ca urmare a influeneti multilor sai urmasi si critici, multi oameni cred acum ca motivatii psihologice constiente, subconstiente si inconstiente definesc cea mai mare parte, daca nu in totalitate, comportamentul uman.
Noi nu sunte total de accord cu aceasta concluzie. Noi credem ca ceea ce se intampla intre persoane este cel putin la fel de important ca ceea ce se intampla in interiorul lor. Insa noi vrem sa accentuam si ideea ca factorii psihologici influenteaza comunicarea. In capitolul 3 noi vom discuta in detaliu cum functioneaza psihologia perceptiei. Aici noi doar caracterizam la modul general cateva dintre trasaturilecomponentei psihologice ale mediului comunicarii.
Despre psihologia umana sunt povesti la fel de numeroase pe cat de multi sunt si psihologii. O descriere influenta imparte necesitatile de baza care ne motiveaza comportamentul. Dupa psihologul Abraham Maslow, exista cinci astfel de nevoi: nevoi psihologice, nevoi de siguranta, nevoia de apartenenta si de iubire, nevoi de stima, si nevoia de pregatire (self-actualization). Prima categorie include nevoi precum hrana, caldura si raporturi sexuale. Maslow argumenteaza ca acestea sunt cele mai importante nevoi ale noastre, cele care trebuie satisfacute primele. La nivel organic,corpul nostru isi potriveste ‘automat” cantitatea de apa din sange, ce niveluri de sare, zahar, calciu, si oxygen exista si temperature corpului nostru. De asemenea, noi ne comportam in asa fel incat sa atingem niveluri similare de homeostaza sau balanta. Prin urmare, daca ii vei retine hrana sau mancarea unei persoane, motivatia primara sau chiar exclusive a acelei persoane va fi sa isi restaureze balanta.
Categoria ‘sigurantei” include nevoi de: securitate, stabilitate, protectie si ordine. Daca nevoile psihologice ale unei persoane sunt satisfacute, spune Maslow, aceasta va fi cea de-a doua prioritate pentru el. Reclamele pentru asigurari si unele campanii politice care fac apel la “lege si ordine” se bazeaza pe aceasta categoriede nevoi.
Al treilea set de nevoi presupune sa fii cu altii, sa ai radacini, sa fii iubit. Desi aceasta nu este nevoia umana cea mai de baza, toti oamenii o experimenteaza. “Noi stim” spune Maslow, “care sunt efectele distructive asupra copiilorale ale mutarilor prea dese; ale dezorientarii; ale supra-mobilitatii generate de industrializare; sa fii fara radacini, sau sa iti dispretuiesti propriile radacini, propriile origini, ale grupului; sa fii despartit de propria familie, de casa, de prieteni si de vecini; sa fii in trecere sau un nou venit mai degraba decat un native”. Intr-o oarecare masura ne purtam intr-un anume fel pentru a evita aceste tipuri de sentimente, iar atunci cand le experimentam, noi incercam sa schimbam lucrurile ca san e satisfacem nevoile de iubire si de apartenenta.
Ultimele doua nevoi pe careMaslow le identifica sunt pentru stima de sine si dezvolatre personala (self actualization). Stima presupune o evaluare pozitiva despre tine. Aceasta nevoie iese la suprafata in dorinta noastra pentru acumulare, indemanare si competenta. Ne place sa ne simtim de parka stim ce facem- iar ceilalti recunosc acest lucru. Auto-dezvoltarea este tendinta noastra de a deveni cei mai buni posibil. Una dintre contributiile teoriei lui Maslow este ca identifica aceasta lupta ca o necessitate existenta in toate fiintele umane. Daca celelalte necesitati primare ale noastre sunt satisfacute, argumenteaza Maslow, noi cu totii ne straduim san e maximizam potentialul sis a ne dezvoltam pe cat de complet e posibil. Cand asta nu se intampla, problema este ca una sau mai multe dintre celelalte nevoi nu este satisfacuta. Dupa cum noi am mentionat deja, relatarea lui Maslow este doar una dintre numeroasele descrieri pentru ceea ce noi numim “factori psihologici” in mediul inconjurator al comunicarii. Totusi, aceasta este o categorisire larg acceptata pentru ca adesea se potriveste cu experientele noastre si este usor de aplicat. Spre exemplu, aminteste-ti de ultima data cand erai cu un prieten si faceai ceva si unuia dintre voi I s-a facut foame. Persoana infometata a inceput sa introduca subiecte despre alimente si mancare in conversatie, el/ea a devenit in mod evident nerabdatoare si a devenit mai dificil as stea concentrate pe ceea ce voi faceati impreuna.ierarhia nevoilor a lui maslow explica de ce anume se intampla acest lucru. Nevoile psihologice vin primele in ierarhie, ceea ce inseamna ca ele nu sunt implinite, ele devin principala preocupare pentru acea persoana. Chiar si nevoile de apartenenta si stima de sine raman pe un loc in spate astfel incat persoana infometata este adesea nu doar insistenta ci si nepoliticoasa! Ideea este ca aceste nevoi fac parte din mediul psihologic inconjurator si afecteaza in mod semnificativ comunicarea noastra.


Factori relationali



Al treilea aspect legat de mediul inconjurator al comunicarii este alcatuit din ceea ce se afla intre oameni. Mai spunem o data, capitolul 10 este dedicat discutiilor complete cu prietenii, relatiilor de iubire, asa ca aici o sa introducem doar pe scurt acesti factori.
Un factor relational este masura in care procesul de comunicare este simetric sau complementar. O relatie simetrica este una care este bazata pe similaritati, iar o relatie complementara este una care se bazeaza pe diferente. Prin urmare, daca Gary este consultantul iar tu esti clientul, relatia dintre voi doi este complementara si se bazeaza pe diferentele dintre aceste doua roluri. Doctor-pacient, avocat-client sau sef-subordonat, sunt de asemenea relatii complemenatre. Pe dealta parte, in calitate de co-autori a acestei carti, gary si John au o relatie simetrica; ea se bazeaza pe asemanarile dintre ei, nu pe diferentele dintre ei. Relatiile dintre membrii executive ai unui comitet sau dintre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice sunt deasemenea simetrice.
Acest aspest- daca o relatie este simetrica sau complementara-poate sa afecteze modul in acre oamenii implicate comunica intre ei. Atunci can mal se afla intr-o relatie complementara cu seful lui si el este “cel care urmeaza; sao persoana “de jos”, este mai putin probabil ca el sa initieze comunicarea, sa isi corecteze seful sau sa insiste pe propriul fel de a vedea lucrurile. Pe de alta parte, atunci cand o relatie este simetrica, ambii parteneri se asteapta sa aiba oportunitati relativ egale de a vorbi si amandoi se asteapta sa isi exercite puterea.
Una dintre problemele care pot afecta o relatie complementara este ceea ce o anumita carte numeste “complemenatritatea prea rigida”. Diferentele de putere si de statut intr-o relatie se schimba mereu, iar complemenatritatea exagerat de rigida apare cand partenerii ignora acest aspect. Sper exemplu, atunci cand un copil este foarte mic, face parte din responsabilitatea parintilor sa exercite o forma de control asupra a ceea ce mananca copilul. Ca rezultat, multi dintre noi ajungem sa mancam mancaruri care nun e plac in mod deosebit “pentru ca sunt bune pentru tine” sin u puetm pleca de la masa “fara as termini totul din farfurie”. Totusi, la un moment dat copiii devin destul de mature incat sa decida singuri pentru ei cand, cat si ce anume vor ei sa manance. Conflicetle apar atunci cand parintele unui copil mai mare incearca sa mentina complementaritatea rolurilor parinte/copil intr-un mod rigid, in loc as fie mai flexibil in privinta alimenattiei.
Aceea si carte numeste principala problema in relatia simetrica “escalarea simetrica” (symmetrical escalation). Acest fenomen apare atunci cand un membru al relatiei simetrice incearca sa devina “superior” in vreme ce celalalt ii raspunde la randul sau, incercand sa pastreze relatia simetrica. Un exemplu este o discutie pe timpul unei vacante de vara:

“Rulota nostra este mai noua decat vagonul tau de tren invechit!”
“da, doar ca macar noi avem un garaj in care putrem s ail pastram!”
“Mare scofala, bicicleta ta este atat de stricata ca nici macar nu o sa mai poti pedala cu ea!”
“eu te-am invins de cat ori nu ai fost tu pre alas ca sa renunti la cursa!”
“Ei bine, tatal meu este m,ai puternic decat tatal tau!”

…si tot asa. Un exemplu global al aceleiasi probleme sunt armele nucleare si inarmarea. Fiecare parte isi escaladeaza propriile armamente doar pentru ca, spune el, trebuie sa mentina pacea. Problema este ca, daca cele doua parti nu schimba subiectul sau nu refuza contactul, escalarea simetrica duce la acelasi tip de explozie.
Atat in relatiile complementare si cele simetrice, comunicarea este afectata nu doar de mediul inconjurator natural si cel creat sau de factorii psihologici din interiorul personajelor, ci si de relatia dintre ei doi. Fiecare lider are nevoie de cel putin un om care s ail urmeze; ca sa fii o persoana puternica, ai nevoie de o alta persoana care sa detina mai putina putere decat tine. De asemenea, tu nu poti sa fii un parinte afra sa ai un copil si nimeni nu poate sa fie un sot pe cont propriu. Toate aceste exemple de complementaritate necesita doua persoane, , iar calitatea care ii face sa fie “inferiori sau superiori” se intampla intre ei. Aceasta este diferenta dintre aspectele psihologice ale mediului de comunicare si factorii relationali.
De asemenea, poti sa observi efectele factorilor relationali asupra comunicarii concentrandu-te pe retele. O retea este un system de legaturi interrelationate; fiecare dintre noi face parte din cateva retele de comunicare. Spre exemplu, tu ai o retea de prieteni si o retea diferita de cunostinte si colegide afaceri care totusi se suprapun cumva. Ambii autori ai acestei carti luceraza ca si consultanti in comunicare si noi avem ertele de clienti care intr-o mica masura se si suprapun. In putinele cazuri in care aceste retele se suprapun, Gary si John sunt rivali in afaceri (business competitors).
Cercetarile recente ne-au indicat faptul ca retelele afecteaza in mod semnificativ experientele noastre de comunicare. Spre exemplu, una dintre cele mai utile feluri de a infrunta stresul personal si de la serviciu este as iti atragi propriul sprijin social al propriei tale retele sociale.Profesorul Teri Albrecht a descoperit intr-un studiu ca sprijinul oferit de colegii de birou si mai ales de sef era o strategie foarte importanta la asistente. In mod interesant, studiul a descoperit ca retelele asistentelor de rude si de soti nu functiona in felul acesta. Dupa cum ne arata acesta, “Altii nu vroiau sa se incarce cu grijile asistentelor, sau nu intelegeau dificultatile, lasandu-le astfel pe asistente dezamagite si frustrate.”
Multe alte relatii mai distante si fara relatii intime ne pot oferi de asemenea sprijin social (social suport). Managerii caselor cu apartamente inchiriate, barmanii si coafezele, spre exemplu, adesea functioneaza cu roluri de sprijin (supportive roles). Un studio a raportat ca clientele de la coafor “isi faceau o rutina din a-si impartasi conflictele lor conjugale, copii dificili, depresii, anxietate si raul fizic”. Alti asa zisi agentiurbani de asemenea functioneaza ca persoane de sprijin, chiar daca ei nu au relatii apropiate cu persoana pe care ei o sprijina.
In unele cazuri, cu cat reteaua personala este mai densa, cu atat ofera mai mult sprijin. Intr-un studiu despre lucratorii sociali dintr-un adapost pentru copii, ni se arata ca angajatii care au relatiile cele mai solide cu colegii lor erau cei mai rezistenti la situatiile de stres si la eforturi. Insa in alte situatii apare clar ca studentii cu legaturi sociale mai slabe sau mai putine se simteau mai valorizati social sau le crestea stima de sine la examenele finale. Cercetatorii au argumentat ca legaturiole mai slabe ale elevului l-au eliberat mai usor ca sa poata obtine ajutor din alta parte atunci cand o anumita paret ii cauza stress.
Si ca sa rezumam, masura in care o relatie este complementara sau simetrica poate sa afecteze lucruri precum cine vorbeste primul sau cel mai mult, cat de mult dureaza conversatia si ce subiecet sunt discutate. In plus, relatiile care construiesc diferitele noastre retele sociale de familie, prieteni, colegi si cunostinte, ne afecteaza in mod semnificativ comunicarea. Retelele ne pot de asemenea oferi sau ne pot impiedica sa obtinem sprijin social. Toti acesti factori relationali afecteaza si ei comunicarea in mod considerabil.



COMUNICAREA UMANA
INCLUDE MESAJE SI METAMESAJE



Dupa cum am mai afirmat, cea dintai trasatura distincta a comunicarii este faptul ca este tranzactionala si in al doilea rand ca este situationala. O a treia trasatura se refera la faptul ca implica doua nivele, mesajele si metamesajele.
Prefixul “meta” inseamna “dincolo de”, prin urmare cuvantul ‘metafizica” inseamna studiul realitatii din spatele sau dincolo de lumea fizica iar “mathemathics” este matematica despre matematici. In comunicare, metamesajele sunt mesaje despre mesaje.
Atat functionarea metamesajelor cat si “necesitatea” pentru ele sunt direct legate de faptul ca comunicarea umana este situationala. Iata cum: de vreme ce comunicarea este situationala, modul in care noi interpretam mesajele trebuie sa se schimbe odata cu situatia. Astfel, pentru ca tu sa poti interpreta corect mesajele, trebuie sa stii cate ceva despre situatia sau contextual care le incadreaza. Asta presupune ca trebuie as stii cate ceva despre ceea ce noi am discutat deja- mediul inconjurator; nevoile, intentiile si alte aspecte care tin de psihologie; si relatiile care construiesc situatia.Metameasjele iti ofera aceste informatii necesare.Ele ofera un context sau o ramaa pentru mesaj si astfel ele influenteaza modul in care tu si celelalte persoane implicate intelegeti evenimentul de comunicare. Asa ca, spre exemplu, cineva ar putea spune: “Doar glumeam” sau “acesta este un ordin” iar acele metamesaje explicite iti arata cum sa interpertezi ceea ce ei tocmai au spus sau ceea ce urmeaza sa spuna.
Antropologistul si teoreticianul comunicarii Gregory Bateson a scris un dialog intre tata si fiica care iti arata felul in care metamesajele functioneaza. Dialogul incepe cu intrebarea fiicei “Tata, de ce francezii isi tot agita bratele ?” Tatal intreaba”ce vrei sa spui?” iar fiica raspunde “vreau sa spun atunci cand vorbesc. De ce tot isi agita bratele si altele de genul asta?” putin mai tarziu in discutie, acest schimb apare:

F: Ei bine, haide sa presupunem ca tu vorbesti cu un francez iar el isi tot agita bratele pe langa corp, si poi, in timpul unei conversatii, dup ace tocmai i-ai spus ceva, el deodata se opreste sa mai dea din maini si doar vorbeste. Tu ce crezi atunci? Ca tocmai a incetat sa fie entuziasmat si prostesc?
D: Nu…as fi speriata. As crede ca am spus ceva care i-a ranit sentimenetle si probabil ca el ar putea sa fei destul de furios.
F: Da- si s-ar putea sa ai dreptate.
D: Foarte bine-deci ei nu mai gesticuleaza din maini atunci cand devin furiosi.
F: Asteapta un minut. Interbarea opana la urma este ce ii spune un francez altui francez atunci cand isi misca mainile? Si noi avem o parte din raspuns- el ii spune partial ce simte el pentru celalalt tip. El ii spune ca nu este cu adevarat suparat- ca isi doreste si este capabil sa fie cum spui tu “prostesc”. [toate acestea sunt evident, metamesaje].
D:Insa-nu-asta nu este sensibilitate. El nu poaet sa munceasca atat pentru ca mai tarziu sa ii comunice celuilalt tip ca este furios doar tinandu-si mainile nemiscate pe langa corp. Cum o sa is idea el seama mai tarziu daca este furios?
F: Nu stie. Doar daca nu cumva…
D: Nu, tati, nu are nici o logica. Nu ma opersc acum sa iti mai zambesc, pentru ca mai tarziu sa iti comunic ca nu mai sunt furios doar nemaizambind.
Da- si eu cred ca este o parte din motivul pentru cre noi zambim. Si sunt o garmada de oameni care zambesc ca sa iti area ca nu mai sunt furiosi- cand de fapt sunt. [si zambitul poate fi un metamesaj]
D: Insa asta este diferit, tati. Asta este un fel de a spune minciuni cu propriul chip. Ca atunci cand joci poker.
F: Da.

Aici, datul din maini este un metamesaj, pentru ca ii spune ascultatorului cum se simte in privinta celuilalt tip. O parte din motivul pentru care zambim, este ca sa restabilim un cadru sau un context care va fi clarificat mai tarziu, cand nu mai zambesc, sunt furios. Metamesajele ar putea fi precum a spune minciuni sau adevaruri cu propriul chip.
Majoritatea oamenilor care vorbesc despre metamesaje fac distinctia intre acele metamesaje care comenteaza pe marginea unui comentariu literar si cele acre au de-a face cu relatia dintre oamenii care comunica. “Aceasta este o poveste adevarata” este un metamemsaj despre continutul ope care urmeaza s ail comunic.
Pe de alta parte, comentariul “artrebui sa o chemi pe babysittera, pentru ca tu esti sotia” este un metamesaj despre relatia dintre cel care vorbeste sic el care asculta. Atingerea, contactul visual si cantitatea timpului pe care il petrecem impreuna, pot sa fie de asemenea metamesaje despre o relatie. In concluzie, metamesajele pot fi despre continut sau despre relatia dintre comunicatori.
Tipuri de mesaje

verbale
nonverbale
Despre continut
“Aceasta este o gluma”. “Acesta este un ordin”
Sa strigi, sa dai din cap in sensul de da saunu si tot asa
Despre relatie
“Tu esti seful”, “Nu uita ca eu sunt tatal tau” si tot asa
Atingere, zambet, postura si tot asa


De asemenea, metamesajele pot fi verbale si/sau nonverbale. Verbal inseamna ca sunt compuse din cuvinte iar nonverbal include taote celelalte feluri in care noi comunicam-contactul visual, expresia faciala, gesture, miscarea corpului, atingere si tot asa. (vom vorbi mai multdespre comunicarea verbala si nonverbala in capitolele 5 si 6)
Din pacate, toate aceste posibilitati pot si de obicei se amesteca laolalta. Asta deoarece toate eforturile noastre de a comunica contin niste metamesaje impliciet sau explicite. Spre exemplu, ce metameasje primiti de la modul in care vorbim noi in aceasta carte? Noi ne folosim prenumele, eu sit u, si o varietate de exemple specifice. De asemenea noi folosim italice, bold italic si alte modalitati de a pune accentual. Toate acete mesaje sugereaza felul in care noi ne dorim ca tu sa receptezi sau sa inramezi ceea ce transmitem noi.
Si nu am putea evita sa facem acest lucru. Dupa cum sustine terapista de familie Virginia Satir “…oamenii nu pot sa comunice fara, in acelasi timp, sa metacomunice. Oamenii nu pot sa evite metacomunicarea”. Exemplul pe care Satir il ofera mai jos, ii ilustreaza ideea. Ea scrie:
“A fost o gluma” (razi la ea)
“Era o remarca trecatoare” (ignor-o)
“A fost o intrebare” (raspunde)
“A fost o solicitare” (tine cont de ea)
“A fost un ordin” (supune-te)

Evident, toate acestea sunt mesaje metaverbale. Insa trebuie sa remarci ca ele ofera un “cadru” atat pentru continut cat sipentru relatie. Cand tu spui despre ultimul tau comentariu “a fost o intrebare” implicit tu spui “raspunde” iar tonul vocii tale va indica daca “raspunde” este o solicitare, ordin sau sugestie. Asta, la randul ei, este un comentariu despre cum tu iti definesti relatia ta cu ascultatorul. Ultimul exemplu este chiar si mai evident: “Acesta este un ordin; supune-te” se refera in acelasi timp si la continut si la relatie.
Sandra L. Ragan a studiat interviurile pentru angajare si a fost in stare sa identifice unsprezece functii diferite ale metamesajelor folosite de catre intervievati si de catre intervievatori. Spre exemplu, “Vreau sa spun ca…” si “presupun ce vorbesti despre…” functioneaza ca metamesaje de clarificare. “Nu te-am inteles prea bine legat de … “ sau “asta o sa sune ciudat” sunt exemple pentru ceea ce ea numeste mesaje de remediere. De asemenea ea eticheteaza afirmatii precum “Pot sa adresez o intrebare?” ca metamesaje de directionare, si “Permite-mi sa ma prezint formal” este o expresie a carui metamesaj este sa treaca in agenda. Ragan a descoperit ca intervievatii si intervievatorii folosesc metamesajele in feluri semnificativ diferite. Intervievatorii au folosit “strategii care controlau ritmul si progresul conversatiei; aplicantii, pe de alta parte, le foloseau pe acelea care le explicau sau le justificau comportamentul.”
Studiul lui Ragan ilustreaza de ce este important sa distingem intre mesaje si metamesaje. Cand faci asta, iti poti imbunatati in mod semnificativ eficienta comunicarii. Spre exemplu, te poate ajuta sa intelegi problemele de comunicare pe care le experimentezi. Daca cineva s-a simtit insultat de niste instructiuni pe care tu le gasesti foarte clare, acea persoana ar putea sa reactioneze la metamesajele tale despre relatia dintre voi. Ea probabil ca ti-a interpretat metamesajul ca ceva de genul: “Iata cum trebuie sa procedezi, tampitule!” mai degraba decat “As fi incantat sa te ajut.”
Ultima noastra remarca in ceea ce priveste metamesajele este ca ele pot sa incadreze sau sa contextualizeze intreaga relatie de comunicare, sau se pot referi la episodul current. Spre exemplu, atunci cand comunicarea dintre doua persoane contine metamesaje de genul “noi suntem prieteni” care serveste pentru a contextualiza felicitari de genul “Salutare Gerry, fiu de catea” si care transforma o potentiala insulta intr-o gluma. In acest caz, metamesajul despre relatie poate sa incadreze si astfel sa ii si ajute pe ascultatori sa interpreteze o mare varietate de comentarii. Alte exemple despre metamesaje verbale explicite care se refera la intreaga relatie include plangerea sotiei “ tu intotdeauna incalci intelegerile noastre” sau alternative “cu siguranta ca ne intelegem bine”.
Metamesajele despre episoadele de comunicare individuala sunt mail imitate ca scop. Satir identifica niste exemple. Ea ne arata ca fiecare poate:

Sa eticheteze ce fel de mesaje transmite si cat de serios este in privinta lor:”Doar glumesc” sau “Acum ai aflat tot ce stiu eu cu privire la acel subiect”.
Sa spui de ce el a facut ce a facut referindu-te la dorintele si solicitarea celuilalt: “eu doar incerc sa iti ofer cele mai simple moduri in care poti aborda aceasta problema” sau “Acestea sunt informatiile pe care mi le-ai cerut”.
spune de ce anume a spus ce a spus referindu-te la tipul de raspuns pe care ea incerca s ail obtina: “eu iti spun asta pentru ca vreau sa ma asigur ca vii la timp”.

Bill Wilmot accentueaza ideea ca acest tip de metamesaj poate sa fie pervaziv si ca poate sa aiba o mare influenta.

O profesoara, spre exemplu, poate sa indice trimitand indicii clare ca “Ok, elevi, discutia noastra s-a terminat, acum o sa va citesc ceva”, fara ca macar sa I se adreseze clasei in mod explicit. Nivelul de metacomunicare episodica apare de fiecare data cand doua persoane sunt constiente unul de altul. Toate ‘continuturile” de mesaje poarta mesaje implicite despre “iata cum te vad eu pe tine in momntul de fata cu scopul de a-mi interpreta mesajele”.

Wilmot subliniaza ideea pe care satir a exprimat-o mai deverme:toata comunicarea nostra include metamesaje despre relatia pe care o percem ca fiind intre noi si ascultatorii nostril sau partenerii de conversatie. Noi nu putem san u metacomunicam. Iata motivul epntru care noi am dedicate intreg capitolul 4 al acestei carti vorbind despre exact acest process pe care noi il numim negocierea eurilor.


EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala: metacomunicarea


Gandeste-te la o conversatie semnificativa de data recent ape care ai avut-o. Prin semnificativa noi intelegem ca a fost importanta pentru tine, probabil o discutie de la suflet la suflet cu un prieten stabil, sau prima conversatie profunda pe care ai avut-o cu o noua cunostinta, sau o confrunatre pe care ai avut-o cucineva. Noteaza scurt care a fost subiectul conversatiei pentru ca asta te va ajuta sa iti amintesti pe scurt cateva detalii din conevrsatia ta. Concentreaza-te pe ceea ce tu ai spus si ai facut si raspunde la urmatoare intrebari despre metacomunicarea ta:
1. Ai transmis metamesaje verbale despre continut? Care erau acestea?
2. Ai transmis metamesaje nonverbale despre continut? Care erau acestea?
3. Ai transmis metamesaje verbale despre relatii? Care erau acestea?
4. Care erau metamesajele nonverbale despre relatie?


Sumarul capitolului

Deoarece aceasta este o carte despre comunicarea interpersonala, capitolul 1 se “concentreaza” pe partea “inetrpersonala” a procesului, iar acest capitol vorbestedespre ceea ce intelegem noi prin termenul “comuniacre”. Aceste capitole de asemenea te pregatesc pentru restul cartii. Noi introducem aici subiecte noi pe acre le vom aprofunda mai departe in capitolele ce urmeaza.
Am inceput acest capitol cu ideea ca exista trei perspective generale asupra procesului comunicarii si ca doar o parte dint cele trei te va ajuta sa intelegi ce se intampla in jurul tau. Perspectiva actiunii, sau ‘acul hipodermic” face sa para comunicarea ca fiind o actiune pe care o persoana i-o face altcuiva. Perspectiva interactiunii sau a “mingii de billiard” trateaza comunicarea ca o serie de stimuli si raspunsuri. Aceasta este de preferat conceptiei de actiune, insa ea tot trece cu vederea un eveniment important care se intampla atunci cand oamenii comunica.
Acel evenimenteste definirea recirpoca a eurilor sau procesul negocierii identitatilor. Noivrem sa spunem ca, ori de cate ori oamenii comunica, o parte din ceea ce se intampla apare ca urmare a faptului ca se defineste pe sine in relatie cu celelalte persoane implicate. Asta inseamna ca o abordare tranzactionala asupra comunicarii se concentreaza exact pe procesul pe care conceptiile actiunii si al interactiunii il ignora: negocierea eurilor.
Principalul nostru obiectiv aici este sa te incurajam sa ii remarci nu doar pe comunicatorii individuali, ci pe ceea ce se afla intre ei. Aceasta este prima noastra caracteristica importanta, credem noi, despre o conceptie corecta asupra comunicarii umane: atentia sa fei pe ceea ce este intre noi.
La finalul discutiei noastre despre comunicarea cao tranzactie, noi raspundem la intrebarea “si ce-i cu asta?” (te “so what ?” question) – sugerand de ce anume conteaza cand vezi comunicarea ca pe o actiune, o interactiune sau o tranzactie. Exista un anume motiv, daca vezi comunicarea ca o tranzactie, tu recunosti ca comunicatorii sunt interdependenti, si asta inseamna catrebuie sa incetezi sa mai vezi comunicarea ca un process linear si causal sis a renunti la conceptele ancorate in cauzalitate de “vina” (fault) si “invinovatire” (blame). Dupa cum iti vom arata mai tarziu, asta poate sa insemne o schimbare radicala. In al doilea rand, noi am argumenatt faptul ca daca tu vezi comunicarea cafiind tarnzactionala, atunci tuvei intelege de ce anume nu poti controla evenimentele de comuniacre pe care le experimentezi. Participarea ta nu este irelevanta, insa este doar “jumatate” din ceea ce se intampla.
O a doua trasatura distincta a comunicarii este ca e situationala: orice comunicare este afectata de contextual sau, sau de cadru. Mediul (environment) include atat caracteristici naturale precum: caldura, umiditatea, caldura si lumina si totodata caracteristici construite (designed) precum: aranjarea camerei, nivelul zgomotului si culorile. Factorii psihologici- spre exemplu, nevoile tale de hrana si caldura, siguranta, apartenenta si iubire, stima si autodezvoltare- deasemenea iti influenteaza comunicarea. In cele din urma, caracteristicile relatiei afecteaza comunicarea, incluzand aici daca relatiile sunt simterice sau complementare ori tipurile de retele in care sunteti implicati.
O a treia caracteristica distincta a comunicarii este ca aceasta este un amestec de mesaje si metamesaje. Metamesajele sunt metamesaje implicite sau explicite “despre” continutul care se discuta sau despre relatiile oamenilor care comunica. Afirmatia “acest lucru este important” este un metamesaj verbal explicit despre continut, si “iti spun lucruriel astea pentru ca tin la tine” este un metamesaj verbal explicit cu referire la relatie. De asemenea, metamesajele pot sa fie si nonverbale; sa strigi sau un ton care subliniaza poate as fie un metamesaj despre continutul important iar atingerea, expresiile faciale si cantitatea de timp pot fi niste metamesaje despre relatii.
Sunt doua motive pentru acre este important sa recunosti atat mesajele cat si metamesajele. In primul rand, aceasta recunoastere, precum intelegerea actiune/interactiune/tranzactie te ajuta sa te abtii de la a supersimplifica procesul comunicarii. Daca ai de gand sa comunici efficient, este de ajutor sa fii constient de tot ce se intampla in jurul tau. In al doilea rand, tu poti sa folosesti metamesajele ca sa concenterzi atentia pe procesul de comunicare, ca sa verifici perceptiile si ca sa oferi feed-back. Dupa cum o sa explicam in capitolele urmatoare, toate aceste utilizari pot ajuta ca sa cresti claritatea, sa reduci neintelegerile si sa abordezi conflictul.


Poate ca te intrebi…

1. Discutarea “actiunii, interactiunii si tranzactiei” suna ca o cantiatte mare de jargon. Care este ideea?
Sunt doua idei principale. In primul rand, modul in care tu vezi comunicarea iti afecteaza in mod direct felul in care comunici- spre exemplu, decizia ta daca sa taci su sa asculti, cand sa vorbesti, cat de mult sa vorbesti, daca sa trimiti un memo sau sa folosesti telefonul, daca sa te intalnesti in mod obisnuit in intalniri fata in fata sau in mod neplanificat prin scrisoare, si tot asa. In mod literal, fiecare decizie de comunicare pe care o iei vafi afectatade modul in care tu vezi comunicarea.
In al doilea rand, daca perspectiva ta este ‘actiune” sau “interactiune”, deciziile tale nu vor fi atatde eficiente pe cat ar trebui pentru ac se vor baza peinformatii insuficiente. Doar o abordare tranzactionala se apropie de o explicare completa a comunicarii (chiar daca este incompleta). Insa in mod special atunci cand tu vrei sa ajuti miscarea comunicarii pe continuum-ul impersonal-------interpersonal, ar trebui sa fii capabil sa vezi ce anume iti permit lentilele tranzactionale sa vezi: procesul negocierii eurilor.

2. Ar trebui sa incerc mereu sa imi fac comunicarea tranzactionala? Nu este uneori comunicarea actionala esxact cea de care este nevoie?
Intrebarea ta ne spune ca tu te gandesti laactiune, interactiune si tranzactii ca tipuri de comunicare si ele nu sunt asta. Aceste trei cuvinte eticheteaza perspective, lentile pe care le potifolosi casa te uiti la comunicare. Din nou, gandeste-te la cele trei lentile ale unui microscop. Tesutul sau fluidul de pe lamella microscopului nu se schimba, insa fiecare lentila itipermite tie sa le vezi in feluri diferite. Unelelentile sunt mai potrivite pentru anumite scopuri decat alte lentile. Cu riscul de a ne repeta, noi spunem ca tu terbuie sa folosesti lentila tranzactionala pentru a vedea procesul negocierii eurilor, iar procesul determina in primul rand unde se afla comuniacrea ta pe scala impersonal-----interpersonal discutat in capitolul 1. toate acestea vor deveni mai clare atunci cand vei ajunge la Capitolul 4. insa deocamdata recunoaste ca termenul “tranzactie” nu eticheteaza un tip de comunicare; ea eticheteaza o lentila, un punct de vedere sau o modalitate de a privi comunicarea.

3. De ce ar trebui oamenii care studiaza comunicarea interpersonala sa fie atat de preocupati de “caractersiticile situationale”? Ce fel de impact poate avea situatia cu adevarat?

Caracteristicile situationale sunt niste potentiale bariere in calea aplicarii abilitatilor interpersonale si ele ne pot afecta ascultarea, increderea, perceptiile despre altii si tot asa. Odata ce devii constient de situatii si incepi sa le controlezi vei fi mai bine pregatit ca sa aplici abilitatile interpersonale intr-o varietatede situatii.

4. Ce anume pot face ca sa controlez situatiile? (manage situations)


In primul rand, incearca sa nu intri intr-o situatie cu ideea ca totul este batut in cuie. Inchipuie-ti ca multe aspecte ale situatiei sunt negociabile; asta inseaman ca pana la un anumit puct ele pot sa fei schimbate. Mobila poaet sa fei mutate, termostatele pot sa fie ajustate mai sus ori mai jos, nici unul nu “detine” o anumita pozitie, iluminatul poate sa fie schimbat, structura poate sa fie creata sau modificata si tot asa.
In al doilea rand, chiar daca tu nu poti schimba unele aspecte legate de situatie, totusi ai niste alegeri despre cum poti sa le raspunzi. Pentru a putea practica un astfel de control asupra raspunsurilor tale, incearcasa iti dai seama care parti ale situatii iti solicita o reactie aproape fara ca tu sa iti dai seama. Spre exemplu, tu mai mereuesti tacuta atunci cand sunt in incapere mai mult de zece persoane? Ai tendinta de a nu vorbi atunci cand simti ca atmosfera este foarte rationala (judgmenta)? Felul inacre oamenii se imbraca te deranjeaza pe tine mai mereu? Te simti neconfortabil in jurul oamenilor cu inalt statut social? Te relaxezi mai bine daca incaperea este casual, tapitata si mobilata cu scaune confortabile? Adreseaza-ti astfel de intrebari pentru a afla care sunt partile din situatiile de comunicare pe care pari sa le controlezi.
In al treilea rand, incepe sa practice diferite tipuride raspunsuri. Poti sa alegi, spre exemplu, felul in care esti afectata de vestimenattia oamenilor. Tu potisa le raspunzi in mod pozitiv, negativ, apatic, critic si asa mai departe. Alege un raspuns care sa incurajeze cel mai bine tipul de comunicare pe care ti-l doresti si pune acest raspuns in practica ori de cate ori ai ocazia. Uneori, pentru a schimba un obicei este nevoie sa practice noul comportament de patruzeci sau de cincizeci de ori pana cand iti vei intra in mana.
Odata ce ai invatat sa devii constient sis a exerciti control, te vei descurca mult mai eficient in diverse situatii.

4. Termenul ‘relatie” este confuz. Tu il folosesti atunci cand vorbesti despre retele si apoi de asemenea spui ca metamesajele pot fi deasemenea indicii pentru “relatie”. La ce anume te referi cand spui ‘relatie” ?

Noi folosim mereu acest cuvant ca sa indicam”ceea apare intre oameni”. Atunci cand folosim acest cuvant in sectiunea a doua a acestui capitol, vrem sa spunem ca “ceea ce se intampla intre oameni” face parte din situatia care afecteaza toata comunicarea. Fie ca legaturile din retea sunt “dense” sau “largi”, spre exemplu, aceasta este o caracteristica care apare intre oameni.
In sectiunea despre metamesaje noi folosim cuvantul in acelasi sens. Metamesajele despre relatie sunt in mod implicit sau explicit despre ceea ce se intampla intre oameni. Plangerea: ‘Tu mereu raspunzi in felul acesta cand ne certam!” este un metamesaj explicit despre relatie si inseamna ca este despre ceea ce se intampla intre oamenii care se cearta.

6. Pur si simplu ma simt coplesita si confuza de la toti termenii si de felul in care ei interrelationeaza.

Foarte bine, noi apreciem sinceritatea ta. Inprimul rand, noi vrem ca voi sa recunoasteti ca comunicarea este un process complex. Am merge chiar putin mai departe sa spunem ca daca nu sunteti putin confuzi, voi nu intelegeti situatia! Prea multi oameni suprasimplifica procesul sic red, spre exemplu “Tot ce trebuie sa fac este sa fiu clar si totul va fi in regula” sau “ca sa fii un bun communicator trebuie doar sa fii deschis si onest”. Procesul este mult mai complex de atat.
Pe de alta parte, noi verm sa oferim niste instrumente pentru a aborda aceasta confuzie. Termenii si conceptele ar putea sa fei noi pentru tine acum, insa noi speram ca pe masura ce avansezi cu lectura acestei carti, ele vor incepe sa functioneze si pentru tine la fel cum functioneaza si epntru clientii nostril sau pentru studentii de la facultate. Asta ne apropie de cel de-al doilea raspuns: aminteste-ti ca aceta este doar inceputul cartii si ca urmatoarele capitole vor dezvolta aceste concepte mai in detaliu. Asa ca incearca sa fii linistit; intelegerea ta se va dezvolta pe masura ce tu avansezi.


EXERCITII-------------------------------------------------------------------


Aplicatie de grup: creeaza o analogie


Formeaza grupuri de trei sau patru persoane si ajunge-ti la o intelegere asupra procesului/evenimentului despre care tu crezi ca este similar sau analogic cu comunicarea umana. Cu alte cuvinte, gaseste o analogie care crezi ca ar putea sa accentueze caracteristicile pe acre le-am discutat in acest capitol. Este comunicarea umana mai degraba un meci de fotbal? Un aeroport aglomerat? Un motor care functioneaza silentios? O piesa de teatru? Un razboi? O slujba la biserica? O partida de sah? O planat care creste? O gramadade compost? O relatie amoroasa? Un meci de tennis? Fiipergatit sa vorbesti despre similaritatile dintre caracteristicile analogiei tale si caracteristicile comunicarii umane.


Aplicatie individuala:Experiment cu norme


In acpitolul acesta noi vorbim despre masura in care comunicarea este influentata, printer altele si de situatia in care ne gasim. In ultimul capitol am discutat niste caracteristici care diferentiaza persoanele de obiecte (posibilitatea de a alege, nemasurabilitatea, si tot as). Acesta este un exercitiu in care tu vei vedea aceste caracteristici “in actiune”, ca sa spunem asa, sivom vedea efectele alegerilor tale asupra alegerilor de comunicare ale celor din jurul tau.
Impreuna cu alti membri ai aceste clase, alege o zi in care toti membrii clasei in mod constient vor viola o norma a societatii. Spre exemplu, ai putea sa intri intr-un lift aglomerat sis a ii privesti pe toti in ochi. Probabil ca vei dori sa intri cu spatele in campus, sa petreci putin timp deschizand usa pentru strainii xcare intra intr-un supermarket, sa stai in cap putin in cladirea campusului unde se reunesc studentii sau sa te asezi foarte aproape de cineva intr-un restaurant sau intr-un autobuz aproape gol. Fii cerativ si distreaza-te- posibilitatile sunt limitate de ceea ce te face pe tine confortabil.
Aceasta tema nu considera ca este potrivit sa incalcam normele cele mai inviolabile, cele numite “legi”-exista mullet norme care pot fi inculcate si care nu implica sistemul legal. Aminteste-ti ca cei din jurul tau sunt si ei oameni si ca nu ar putea sa reactioneze asa cum ai vrea tu sa anticipezi. Ca sa fii in siguranta, este bine sa nu atingi oamenii daca iti sunt straini si ai grija ca comportamentul tau san u fie o amenintare pentru ceilalti oameni.
Incearca sa fii constient de oamenii din jurul tau. Odatace ai terminat cu rasturnatul valorilor, analizeaza-ti interdependenta fata de oamenii cu care ai venit in contact. Cum anume au afectat alegerile tale ce anume au spus sau au facut ei? Cum anume au influentat alegerile lor. Limbajul si comportamentul tau? Te-ai simtit inprimul rand personificata sau obiectificata de oamenii din jurul tau? Tu ai ales sa ii personifici sau sa ii obiectifici?


Aplicatie de grup: Actiune, Interactiune, Tranzactie



Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, explica cum diferite persoane ar putea sa se comporte, in functie de perspective pe acre o folosesc ei pentru comunicare: actiune, interactiune sau tranzactionala. O serie de interbari urmeaza dupra prima situatie ca sa te ghidezi pentru fiecare dintre cele trei abordari. Raspunsurile model sunt date doar pentru prima situatie.

Situatia 1

Seful tau ti-a spus ca un angajat al tau nu isi indeplineste asrcinile in mod adecvat.acest angajat este mai in varsta decat tine si este responsabilitatea ta sa obtii munca de o calitate mai ridicata de la el (seful tau o asteapta si asa ti-a cerut).
Daca ai incerca o abordare “actionala” a comuniacrii pentru aceasta situatie (tu esti cel acre trebuiesavorbeasca cuangajatul, (1) Ce anume ai putea sa spui mai exact?, (2) Cum anume ai spune asta? (3) Unde anume ai spune asta? (4) Ce anume ai face? Ce actiuni ai intreprinde?
Pentru o abordare ‘interactionala” a comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.


RASPUNSURI MODEL

Abordarea actionala


1. “Iata ce este gresit. Iata ce anume ai de facut ca sa o repari!”
2. Ferm, respectuos, cu un ton puternic, cu o fata serioasa si tot asa. (Nu l-as lasa sa cerada ca ar putea cumva sa scape)
3. M-as asigura ca a fost pe teritoriul meu, desi as putea sa inregistrez asta cu un memo.
4. M-as asigura ca imi acorda atentie si ca nu ma intrerupe. Mi-as vedea de treburile mele dupa intalnire.As presupune ca isi afce bien teraba; daca nu, atunci l-as termina.

Abordarea interactionala


1. “Iata cu ce anume ai gresit. Ce anume ai de gand sa faci ca sa o repair?intelegi ce vreau sa spun? (as primi raspuns de la un angajat)
2. Pe un ton de comanda. As asculta serios insa si critic la ceea ce el imi spune. As incepe prin a vorbi si apoi prin a asculta. Asa da atentie la feed-back.
3. in oricare dintre aceste situatii este posibil sa obtii raspuns imediat.
4. as instala un system de monitorizare astfel incat sa pot monitoriza rezultatele. M-as baza pe imaginea acestui muncitor; asta inseamna ca mi-as pune intrebarea “Este el un bun muncitor? Pot sa ma bazez pe el?”

Abordarea tranzactionala


Nu as spune nimic pana cand n-am cercetat mai intai problema pentru a-i determina cauzelele potentiale, istoricul problemei si tot asa. As veirifica iarasi care este problema sefului. Mai intai as asculta! As proba. As intervieva cateva persoane. As vrea sa ma asigur mai inainte de a-i spune acestui angajat ce anume sa faca, ca el are de fapt controlul asupra muncii lui. Poate ca si o alta persoana este implicate. L-as intreba daca el vede asta ca pe o posibila problema. Eu as vera as ii primesc definitia lui asupra situatiei. L-as intreba :”cu ce anume pot eu ajuta in aceasta situatie?”
L-as asculta si as vorbi deschis si cu o abordare foarte senzitiva si incurajatoare- placut, ferm, nu ciudat, pur.
As folosi un timp bun, as gasi locul adecvat si timpul potrivit.
As verifica contextual de munca sa vad ce alte variabile mai afectau caliatea. As permite intreruperi. As pune o multime de intrebari, , as incerca sa categorisesc aceasta persoana in imagini din trecut pe care le-am avut. As deschide un sistem de feedback pentru a monitoriza rezultatele. Abordarea mea generala ar fi sa ascult, sa verific toate cauzele posibile, sa dezvolt o abordare rezonabila ca sa pot rezolva problema- cu angajatul participand la identificarea solutiei- si apoi as lucra ca sa am solutia implementata. Daca timpul numi-ar permite aceasta abordare tot as asculta mai intai si apoi as lua decizii despre cum sa abordam problema.


Situatia 2


Tu esti un membru al unui grup de sase persoane care completeaza un proiect de grup solicitat de la ora de comunicare organizationala. Este un proiect amplu si complex, unul la care ati lucrat deja si ati trecut de un sfert. Cadeti de acord sa va intalniti sis a treceti prin prezentarea voastra cu o zi inainte de a prezenta proiectul in fata colegilor. Doi membri ai grupului nu apar la intalnirea programata. Dupa ce ai muncit si ai astepatt camo ora, va decideti sa faceti voi ceva.
Daca ai adopta o abordare “actionala” pentru aceasta situatie (to esti cel acre trebuie sa vorbeasca cuangajatul), (1) ce ar fi mai probabil sa spui? (2) cum anume ai spune asta? (3) unde anume ai spune asta? (4) ce anume ai face? Ce atiuni ai intreprinde/
Pentru o abordare “interactionala” asupra comunicarii in aceasta situatie, raspunde la aceleasi patru intrebari. Pentru o abordare ‘tranzactionala”, raspunde la cele patru intrebari.

Video cum treci de pe analogic pe dialogic
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2012-01-15 13:14
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=j-DxDnK6tMA


Zilele trecute ii explicam lui alin despre comunicarea personala.

cartea Together inceope cu o invitatie catre cititor la a-si descrie situatiile de comunicre pe parcursul unei zile.

Si zice autorul. Am mers la Burger King si am stat la coada, apoi la benzinarie si am stat la coada si casierul ne spune acelasi text la toti (. Apoi am mers la o prezentare publica, apoi la serviciu la pranz am discutat cu un prieten, apoi am avut o sedinta cu cei din conducerea firmei; apoi am ajuns acasa la sotie, etc.

So, ca instrument de comunicare, autorii
ne propun scala comunicarii- instrument "inventat de " Martin Buber
un renumit filozof al comunicarii.

martin buber spune despre calitatea comunicarii noastre
ca poate varia pe continuum-ul de mai jos:

IMPERSONAL----------------------------------------PERSONAL
(NONHUMAN/ANALOGIC--------------------------INTERPERSONAL/DIALOGIC)


Si, ar fi bine sa puteti face exercitiul de mai sus,sa va ganditi la situatiile de comunicare
pe parcursul unei zile obisnuite.

Apoi, sa va ganditi in ce situatii ati fost tratat mai "personal"
si in ce situatii v-ati simtit de parca erati tartati ca niste "animale in turma"

Situatiile in care ati stat la coada sunt exemple de comunicare mai impersonala (fiecare client primeste acelasi mesaj)
si in general asa sunt situatiile in care mesajele sunt business-oriented
si aceste situatii le puteti plasa pe scala IMPERSONA----PERSONAL
mai degraba spre partea stanga.

Este nevoie sa intelegeti ca este "appropriate" pentru context acest tip de comunicare impersonala.
Nimeni nu vrea sa stea la coada asteptand ca vanzatorul Burger King sa poarte o discutie personala cu fiecare client.


Totusi, am primit un filmuletz grozav despre un baiat care face acest lucru.
Job-ul lui este sa valideze niste tichete de parcare
si el poarta dicutii "personale" cu clientii.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=j-DxDnK6tMA


Filmuletzul este exemplul cel mai clar desper o trEcere de la ANALOGIC-pe DIALOGIC

Baiatul de la validari, o ajuta pe fata de care el se indragosteste sa se deschida.

Si un indiciu foarte clar despre calitatea comunicarii este acest zambet,
Insa a te deschide inseamna mult mai mult decat atat.

Idee, retineti la ce spune fata, ca mama ei s-a imbolnavit sin u a putut sa mai zambeasca
Iar ea nu a avutde la cine sa invete.

Deci, cum va spuneam, este un comportament pe acre il invatam in copilarie/adolescenta de la parinti/ cei care ne cresc.

Daca calitatea comunicarii la parinti/modelele noastre este spre impersonal
atunci copiii vor dezvolta un comportament asemanator.

Cam la fel cum baiatul de la validari incearca sa o ajute pe fata sa se deschida
Cam la fel incerc si eu cu Alin.

Doar ca, va spun sincer, eu am mai putin success.

Pur si simplu, unii oameni nu vor sa se schimbe.

Si de aceea am ajuns sa imi folosesc cunostintele pe care le am
Pentru a crea o campanie de comunicare pe acest subiect.

Ca si in alte cazuri, Alin o sa fie ultimul se schimba.

Si ca sa revin la scala comunicarii, autorii cartii Together
ne propun 5 caracteristici pe care trebuie sa le urmarim
ca sa ne putem masura calitatea comunicarii.



IMPERSONAL---------------------------------PERSONAL
interschimbabil-----------------------------unique
masurabil------------------------------------nemasurabil
doar reactioneaza--------------------------face alegeri
nu gandeste (unreflective)--------------gandeste 9reflective)
not addressable----------------------------addressable


Mai jos gasiti un citat din cartea Together
Prin urmare, acesta este modul in care ar trebui sa definim “comunicarea interpersonala”. Noi folosim termenul “interpersonal” ca sa etichetam modul, tipul sau calitatea comunicarii care apare atunci cand oamenii implicate vorbesc si asculta in feluri care maximizeaza umanitatea lor proprie si pe a celorlalti. Acest tip de comunicare este cel mai usor de promovat cand sunteti doar doi de tu si cand deja va cunoasteti si aveti incredere unul in celalalt. Insa ea poate sa apara devreme in niste relatii- chiar de la prima intalnire - si dupa cum am mentionat deja, poate sa apra si la telefon, in intalniri de grup, si chiar in discursuri publice sau in situatii de prezentari. Prezenta sau absenta ei nu este determinata de cat de multi oameni sunt prezenti sau unde se afla ei ci de dorinta si abilitatea fiecarui om de a alege atitudi si comportamente “umane” sau “nonumane”.

De asemeena, pentru cei care doresc sa intre in detalii in ceea ce priveste comunicarea inetrpersonala, voi reda continutul capitolului 1 din together

CAPTITOLUL 1


CONTACTUL IMPERSONAL SI CEL PERSONAL

Descrierea capitolului

Contactul interpersonal si cel personal
tratandu-i pe ceilalti ca persoane
fiind unici, nemasurabili, reflectivi, alegatori, si adresabili

Functia comunicarii de construire a persoanei

O supozitie de baza: calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii.
A doua presupozitie: Miscarea naturala in lumea omeneasca este spre relatie, nu spre divizie.

Planul cartii


Obiectivele capitolului


Dupa ce veti citi acest capitol, va trebui sa puteti:

l distinge intre comunicarea personala si cea interpersonala;
l descrie cum tu si ceilalti oameni sunteti unici
l identifica cateva parti nemasurabile ale persoanelor
l explica cateva feluri in care oamenii fac alegeri
l descrie ce inseanmna sa spui ca oamenii gandesc
l discuta modul in care oamenii sunt adresabili
l defini comunicarea interpersonala
l distinge intre functia instrumentala, expresiva si uman constructiva a comunicarii umane
Explicati modul in care calitatea vietii este legata de calitatea comunicarii
Descrieti continutul si scopul celorlalte capitole ramase din aceasta carte.


INTRODUCERE


Faptul ca citesti acest paragraf arata ca ai decis sa te ocupi de comunicarea interpersonala. Puteai sa faci multe alte alegeri. Te puteai decide sa studiezi vorbirea publica, drama sau comunicarea organizationala. Sau te puteai gandi la matematica, filosofie, contabilitate, inginerie sau religie- de fapt, ai putea sa faci si unele dintre aceste lucruri, de asemenea. Si totusi, ce este cu aceasta “comunicare interpersonala”? Ce inseamna sa studiezi acest subiect?
Se refera doar la comunicarea intre doua persoane?Sau este vorba despre comunicarea “fata in fata”? Si daca sunt 4 sau 5 oameni fata in fata; este aceea comunicare interpersonala sau este discutie de grup? Si cazul in care doi oameni care discuta la telefon? Sau sunt intr-o intalnire de afaceri? Este comunicarea “interpersonala” mereu prieetnoasa si incurajatoare 9supportive0? Sau cu rol terapeut? Se intampla doar in cadrul familiilor sau in grupuri de viata, sau poate comunicarea interpersonala sa apara la serviciu sau in clasa? Pe scurt, la ce iti foloseset sa studiezi cartea aceasta?
Noi credem ca comunicarea interpersonala este mai mult decat oricare dintre lucrurile pe care le-am mentionat pana acum. Aceasta carte se concentreaza pe un tip de comunicare care poate sa apara intr-o varietate de situatii, incluzand familiile, intre prieteni, la telefon, in situatii de afaceri si in clasa. Ea poate as apara de asemeena in intalniri de grup sip e parcursul unor prezentari sau discursuri publice. Cand are loc, oamenii implicati fac mai mult decat sa isi exprime ideile si sentimentele sau sa indeplineasca niste sarcini. Ei isi construiesc personalitatile.
“construirea personalitatii” (person building) ? La telefon si in discursuri publice? In situatii de afaceri? Si in familie? In vreme ce raspunsurile la toate acestea este da, mergem putin prea departe cu privire la identitatile noastre. Haideti sa dam putin inapoi sis a pornim dintr-un punct mai apropiat de inceput astfel incat sa clarificam despre ce este vorba in aceasta carte si de ce merita comunicarea interpersonala sa fie studiata. Noi vom face si o tercere in revista a cartii astfel incat sa va faceti o idée despre ce urmeaza.


CONTACTUL IMPERSONAL SI INTERPERSONAL



Opreste-te un minut si incearca sa iti amintesti niste experiente personale din ziua ta tipica de comunicare. Cand te trezesti de dimineata poate ca dai drumul la televizor la show-ul Today (Astazi) sau poate pornesti radioul pe postul preferat. Poate ca te certi cu sotia ta in ceea ce priveste copiii sau cu colega in privinta pastei de dinti, sau poate vorbesti despre o petrecere care se apropie sau despre planurile tale pentru week-end. Micul dejun s-ar putea sa te gaseasca int-o cafenea sau intr-un restaurant fast-food cu treizeci sau patruzeci de straini care asteapta la rand, balansandu-ti tava de plastic si zambind in semn de apreciere sau plictiseala la acsiera si la mancarea ce sta sa apara. Mai tarziu dupa- amiaza tu ai putea sa vizitezi o statie de gaz sau o banca unde faci un contact sumar cu vanzatorul. Dupa pranz ai putea purta o conversatie cu o persoana care iti este apropiata sau o discutei scurta cu o persoana nou cunoscuta. De asemenea ai putea asculta un vorbitor la o intalnire sau tu insuti ai putea face o prezentare. Face parte din job-ul tau sa iei parte la o intrunire sis a ajungeti la o decizie importanta. Dupaamiaza ai putea sa participi la un joc de handball sau de baseball ori sa participi la orele de aerobic. In timpul unor diferite momente ale zilei ai putea sa iti iei o pauza ca sa vorbesti cu un prieten apropiat, sau, in timp ce te indrepti (in masina sau pe jos) catre o intalnire, , ai putea sa mentii o tacere confortabila, gandindu-te la evenimentele de pe parcursul zilei.
Atunci cand te afli in restaurantul aglomerat, la benzinarie sau la banca, te-ai putea simti mai degraba ca un animal intr-o turma mai degraba decat un om. Casierul sau vorbitorul te salute cu un zambet care pare sa fie valabil pentru toata lumea. , fiecare afirmatie este programata de treaba pe care tu o faci, si intalniera se termina cu un mechanic “Sa aveti o zi frumoasa!” conversatiile cu oamenii care iti sunt apropiati sunt exact opusul. Voi doi vaconcentrati cu atentie unul asupra celuilalt si amandoi simtiti ce inseamna sa fii tratat ca fiind o persoana unica si interesanta. Ai putea sa ai parte de o experienta pozitiva asemanatoare si in timpul intalnirii comitetului sau chiar atunci cand asculti prezentarea. Consiliul director poate sa fie dedicat muncii pe care o face grupul si toate persoanele pot sa fie sincer interesate de toate ideile complete si grozave ale celor participanti. Sau pe parcursul conversatiei, vorbitorul ar putea de fapt sa converseze cu tine si cu ceilalti membri ai audientei, vorbind despre propria lui experienta in acel subiect si incurajand ascultatorul sa raspunda la ideile prezentate in discutie.
O modalitate prin care poti caracteriza diferitele evenimente care iti alcatuiesc ziua de comunicare este sa le plasezi pe un continuum sau pe o scala care porneste de la Impersonal pe de o parte si ajunge la interpersonal pe partea cealalta. Continuum-ul arata in felul acesta:

TIPURI DE COMUNICARE


Impersonal--------------------------------------------------------------Interpersonal


Comunicarea ta la banca si la restaurant se potriveste undeva in partea stanga a continuum-ului. Chiar daca este evident ca fiintele umane sunt implicate, cu totii functionati ca parti interschimbabile ale unui automobil sau ca un magnetofon (videotape recorder). Asta nu este neaparat ceva rau. Pentru un anume motiv, este efficient. Nimeni nu vrea sa astepte la coada in timp de casiera de la burger King poarta o discutie personala cu fiecare casier in parte. Este de asemenea si adecvat. Nun e apropiem de angajati la banci, casiere, vanzatoare de tichete, sau ospatari de la restaurante asteptandu-ne sau incercand sa purtam o conversatie profunda.
O parte din celelelate experiente de comuniacre ale tale intra in partea dreapta a continuum-ului. In timpul unei sedinte de consiliu sau la orele de aerobic, ai putea sa intri in contact cu o alta persoana si vei dori sa o percepi ca o fiinta unica, si poate ca ea te vat rata in acelasi fel. Acelasi lucru se poate intampla si in conversatia cu colegul tau de camera, cu sotia sau cu prieteni aprpriati. Chiar daca nu esti de accord cu cineva sau daca va adersati intrebari, tu stii ca calitatea contactului tau este la fel ca atunci cand nu esti de accord sau cand ii adresezi intrebari angajatului delabanca.
Intreaga ta viata comunicationala nu poate sa fie impachetata in cutii perfecte; de aceea noi folosim o scala care se misca. La un moment dat poti as te porti cu cineva personal si in urmatorul moment poti deveni impersonal. Insa ceea ce devine important este modelul (pattern)de comunicare, iar impersonal si interpersonal descrie o dimensiune importanta pentru toate contactele noastre. De fapt, noi suntem convinsi ca cea mai buna modalitate ca sa putem intelege ce anume face comunicarea umana sa aiba calitatea de comunicare interpersonala este sa recunoastem diferentele generale dintre aceste doua modalitati princare putem relationa cu ceilalti.
De asemenea noi am descoperit ca cea mai buna modalitate de a intelege aceasta scala cre se misca este san e concentram pe cele doua extreme. Daca te gandesti la ce anume fce distinctia intre “impersonal” (nonhuman- inuman) de personal (uman-human), poti incepe sa vezi clar ce inseamna sa comunici impersonal si interpersonal.



UNICITATEA


Exista cinci caracteristici care fac diferenta intre oameni si alte fiinte sau lucruri. Prima este unicitatea sau neinterschimbarea (noninterchangeability). Un obiect poate sa fie identic cu alt obiect; doua sau mai multe lucruri pot sa fie identice in marime, forma, lungime, adancime, functie si asa mai departe. Pe masura ce tehnicile de observatie electronica se imbunatatesc, noi suntem capabili, spre exemplu, as spunem care sunt diferentele intre atomii de mercur si o molecula de apa cu alta. Insa pentru taote scopurile practice, ele sunt identice una cu alta. Si chiar daca exista mici diferente, doua sau mai multe obiecte pot fi usor schimbate intre ele pentru ca indeplinesc functii identice. Orice cauciuc de H78*15 se va potrivi la rotile acestei masini. Oricare baterii de dimensiunea AA vor intra in acest radio portabil. Noi recunoastem ca anumite tipuri de baterii tin mai mult decat altele,insa o duzina de baterii din acelasi tip ar putea fi atat de asemanatoare incat indiferet care ar fi setul pe care il folosesti, raiocasetofonul tau va suna la fel si va functiona tot ata de mult.
Insa oamenii nu sunt in felul acesta. Desi putem fi tratati ca si cum am fi parti interschimbabile, de fapt fiecare dintre noi este unic in cateva feluri. Gary (unul dintre autori) isi aminteste ca l-a auzit pe un genetician spunand ca fiind data complexitatea genelor umane si a cromozomilor, probabilitatea ca doua persoane in afara de gemeni identici sa aiba acelasi material genetic este egal cu 10 la puterea zece mii. Asta inseamna ca sunt mai putine sanse decat una la un bilion de trilion!
Insa chiar daca doua persoane ar avea acelasi material biologic, fiecare ar fi unic pentru ca fiecare ar experimenta viata in mod diferit. Spre exemplu, aminteste-ti de doi gemeni pe care i-ai cunoscut. Amandoi par sa vada acelasi film la acelasi teatru in aceeasiseara si in acelasi timp, stand unul langa celalalt. Amandoi ar putea pleca de la cinema spunand acelasi lucru despre film: “Mi-a placut acest film!”. La un nivel superficial, cineva ar putea sa sugereze ca cei doi sunt interschimbabili in aceasta situatie. Insa discutii in plus vor demonstra ca aceasta afirmatie nu este adevarata. Le-a placut filmul gemenilor din acelasi motiv? Va avea filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi amintesc ei aceleasi experiente pe masura ce interpreteaza filmul? Va avea oare filmul acelasi effect asupra amandurora? Isi vor aminti ambii aceleasi lucruri despre film?Isi vor aminti oare cei doi aceleasi aspecte din film? Le vor recomanda amandoi gemenii filmul prietenilor? Daca le-ai pune gemenilor aceste intrebari, ai primi raspunsuri diferite si probabil ca vei descoperi ceea ce stiai dinainte sa incepi procesul: fiecare om este unic. Exista doar un tu.
“Bune” probabil ca spui tu, cauciucurile si bateriile ar putea sa fie interschimbabile si oamenii ar putea sa fie unici, insa doar “unicitatea” singura nu poate face ceva “uman”. Fiecare catel, cal, pisica este unica si la fel sunt multe alte finite care exista (living beings). Acesasta este o remarca buna. Desi zoologistii si veterinarii ar putea adduce argumente ca animalele nu sunt unice, pentru John)celalalt autor) pare evident ca pisica lui, Petsy este diferita de oricare alta pisica pe care a intalnit-o vreodata. Asa ca sa mergem mai departe; unicitatea pare sa faca parte din asta, ins ace altceva mai distinge fiinta umana de alte inhumane (nonhumans)?


Partile nemasurabile

Un obiect este masurabil; se potriveste in niste limite. Un eveniment are o anume durata; dureaza un anumit timp. Chiar si obiectele extreme de comple, precum calculatoare supersofisticate, cladiri de 70 de etaje si vehicule spatiale, pot fi descrise complet in termeni de spatiu sit imp. Iata ce fac schitele. Ele inregistreaza toate masuratorile necesare ca sa recreeze obiectul- lungimea, inaltimea, adancimea, masa, gravitatia specifica, apmerajul, voltajul, velocitatea, circumferinta, duritatea, ductilitatea, maleabilitatea, conductivitatea si tot asa. Desi este dificil sa masori direct niste lucruri- temperature unui sarut, velocitatea unui foton, durata unei explozii- nici un obiect nu are parti care san u poata fi masurate, cel putin in teorie.
Cu persoanele este diferit. Chiar daca doctoral tau inregistreaza cu exactitate inaltimea, greutatea, temperature, gravitatea specifica, presiunea sangelui, nivelul de cholesterol din serum, situatia hemoglobinei, si alte date despre tine pana la precizia potentialului electric din cel de-al saptelea nerv cranian al tau, doctoral nu va fi analizat in intregime ce persoana esti tu. Multi oameni de stiinta, cercetatori in stiintele sociale, filozofi si teologisti spun aceste lucruri de ani de zile. Unii psihologi, de exemplu, include in modelul lor despre persoane ceea ce ei numesc “processor central” sau “mintea” care afecteaza in contnuu comportamentul uman si care scapa tuturor masurilor stiintifice riguroase acre incearca sa o masoare. Persoanele cu mai putine aptitudini stiintifice numesc acest element nemasurabil “spiritual uman”, “suflet” sau “psihic” ori “personalitate”. Insa oricum ai numi-o, ea se afla acolo.
Cea mai clara manifestare pentru aceasta parte nemasurabila a nostra este acest fenomen pe care noi il numim “emotii” sau “sentimente”. Desi putem masura aspecte legate de sentimente- undele cerebrale, palme transpirate, rata inimii, raspunsuri cu pixul si hartia- ceea ce masuratorile inregistreaza sunt departe de sentimentele ele insele. “Puls 110, respiratie 72, rating Likert 5.39, conductivitatea palmarului 0.036 ohmi” pot fi corecte, insa nu surprinde intocmai ce se intampla in mine cand ii sunt recunoscator unei persoane iubite.
Un alt lucru: aceste sentimente si emotii fac mereu parte din experientele noastre. Psihologii si profesorii sunt de accord ca nu este realist sa incerci sa separi aspectele ‘intelectuale” sau “obiective” ale unei persoane sau ale unui subiect de partile “emotionale” sau “affective”. Asta pentru ca oamenii mereu gandesc si simt. Dupa cum afirma un scriitor “ Ar trebui sa fie evident ca nu exista invatare intelectuala fara un fel de simtire sin u exista sentimente fara ca mintea sa fie cumva implicate”. Uneori experientele noastre sunt mai mult gandire decat simtire si alteori opusul, insa nici una dintre aceste parti nu lipseste vreodata complet.
Si cu animalele cum este? Nu simt si ele? Iarasi, unele persoane ar dori as pastreze notiunea de simtire (sentiment) doar pentru animalele umane (human animals). Insa este greu san u iti amintesti de spritul naravas al calului primavara si salutul nerabdator al cockerului spaniel- si chipul lui suparat- “sentimente” (feelings). Intrebarea ramane insa aceeasi, ce anume mai putem spune ca ii face pe oameni sa fie oameni.



ALEGEREA (CHOOSING)


O a treia caracteristica se refera la miscarea(movement) oamenilor si a nonoamenilor (human and nonhuman). Toate miscarile unui obiect sau lucru sunt raspunsuri la alte miscari. Obiectele pot fid oar alese; ele nu pot allege. Ele nu pot sa initieze miscarea. Ele opt doar sa raspunda la miscari incepute in alta parte. Pilotii automati, intrerupatoarele fotoelectrice, robotii personali si industriali, termostatii dau uneori impresia ca “pot actiona pe cont propriu” sau ca se pot inchide sau deschide singuri, insa si ei sunt dependenti de actiuni intreprinse in afara lor. Robotii trebuie sa fie programat; termostatul reactioneaza la temperature, care reactioneaza la razele soarelui, care sunt afectate de rotatia pamantului si tot asa. In mod similar, o minge poate as ajunga doar in directia in care este trimisa, iar daca tu ai fost destul de bun la fizica ai putea sa calculezi cat de departe si unde a putea ajunge, pe baza greutatii, velocitatii, aerodinamicilor, foma pantofului, conditiile atmosferice si tot asa.
Insa tu nu pti sa spui prea exact ce s-ar putea intampla daca i-ai da un sut in fund sefului tau, tatalui tau, sau soferului de autobus. Motivul pentru care nu poti este ca, atunci cand sunt implicate persoane, alegerile umane intervin intre cauza si efect, stimul si raspuns. Aceasta este diferenta dintre miscarea obiectelorsi actiunile persoanelor. Daca apesi pe genunchiul meu ai putea cauza o smucitura de reflex-miscarea. Insa comportamentul, actiunile care insotesc reflexul meu, pot sa fie orice de la ras pana la o palma peste fata ta. Asta inseamna ca cealalta persoana alege cum sa raspunda la cuvintele si actiunile tale. Dca ideile tale despre avort sunt diferite de ale mele, as putea alege san u ascult atunci cand vorbesti despre evidente biologice cu privire la cand incepe viata. Tu ai putea sa imi dai indicatii simple catre teatru, insa eu pot sa aleg un alt drum. Pe scurt, oamenii uneori reactioneaza, precum obiectele. Insa noi facem si alegeri si decidem pentru noi insine.
Asa ca persoanele pot fi facute sa se invarta, sa plutyeasca, sa alunece sau sa zboare, precum obiectele, noi putem fi ridicati, miscati, impinsi, trasi si purtati. Insa noi putem initia aceste miscari si singuri; noi putem alege. Noi nu avem libertate deplina pentru alegerile noastre. Nu putem schimba sexul imediat, sa devenim cu trei ani mai tineri, sau sa memoram instant continutul biblioteccii congresului (Library ofCongress). Insa noi putem alege daca folosim un cuvant conventional sau unul obscene, noi putem alege cum sa prioritizam angajamentele noastre in timp, si, dupa cum vom discuta in urmatoarele capitole, ne putem alege propriile sentimente. (we can choose our feelings).
De fapt, cu cat ajungem sa fim mai mult in contact cu libertatea si puterea noastra de alegere, cu atat suntem mai umani. Uneori ne pierdem cumpatul; simtim de parka “trebuia sa tip si eu; ma facea sa par ridicola!” sau “Pur si simplu nu pot sa spun nimic!” sau “sigur, m-am retras, insa ea m-a facut- era mereu pe mine legat de ceva!” In aceste momente am pierdut masura despre ce intr-o masura inseamna sa fii om. Persoanele fac alegeri si cu cat ne amintim mai mult si actionam conform acestei idei, cu ata comuniacera noastra devine mai interpersonala.
Am gasit noi oare acea caracteristica care este umana si totusi distincta? Ei bine, ne apropiem. Desi pisica lui John isi intoarce nasul la mirosuri anumite de Kal-Kan, somonul migratory selecteaza cursul exact dintre miile care se varsa in ocean, iar unii cai “decide” sa se opreasca din alergat sis a se intoarca la calaretul lor cazut, cel putin o parte dintre oameni ar descrie aceste evenimente ca “fiind programate prin repetare” mai degraba decat alegeri constiente. Pisica reactioneaza temporar la temperature mancarii si in cele din urma se va intoarce sa o manance, iar somonii sunt programati sa gaseasca sis a urmareasca indiciile chimice subtile ale acelui curs de apa in care ei s-au nascut. Calul urmeaza doar un pattern (model) pe care l-a invatat si el; el nu se poate decide sa se intoarca doar la calaretele blonde si cu ochii albastri, sau la acelea care poarta jeansi facuti de designeri. Insa altii vor spune “Nu, ei aleg”. Asa ca sa contnuam mai departe ca sa vedem daca putem clarifica mai mult aceasta discutie.


GANDIREA (reflective)


O alta caracteristica cre ne distinge pe noi oamenii este ca gandim. Sa gandesti inseamna nu doar ca esti constient de ceea ce se intampla in jurul tau, dar si ca noi putem sa fim constienti de constiinta noastra. Cateii, pisicile, soarecii si girafele sunt cu toate constiente de mediile lor care le inconjoara, insa noi nu avem nici o dovada ca ei gandesc. Pana acum, din cate stim, doar oamenii isi exploreaza puterile extrasenzoriale, se intreaba despre sensul vietii si fac speculatii cu privire la trecut si la viitor.
Reflectia nu este un process care ii afecteaza doar pe filozofi si oamenii cu boli terminale. Uneori probabil ca te intrebi ce anume vei face peste cinci ani. Inainte sa iei o decizie importanta, iti pui intrebari despre tine si ceilalti, despre prioritati si consecinte probabile. In zile insorite poate ca remarci frumusetea peisajului care te imprejmuieste sit e gandesti cat de norocos esti sa traiesti acolo. Ca toate persoanele, tu pui intrebari si reflectezi. Si abilitatea si tendinta ta de a face acest lucru este o alta caracteristica care te ajuta pe tine sa te distingi de ceea ce este inuman (nonhumans).
Cand tu ignore faptul ca oamenii gandesc, comunicarea ta te tradeaza. Spre exemplu, ai putea sa te agati de lucruri superficiale- vremea, subiectele recente de la stiri, barfe. Probabil ca vei rata sa remarci felul in care comunicarea ta este afectata de felul in care te percepi, de imaginea celeilalte persoane despre sine si despre ce cred ceilalti ca tu gandesti despre ei. Pe de alta parte, cand esti constient de reflectivitatea ta si a celorlati, tu poti sa raspunzi la mai multe decat la ceea ce se intampla pe masura ce tu comunici. Tu poti sa recunosti, spre exemplu, ca desi te simti incomod intr-un anumit grup, Bill te percepe ca pe un leader puternic, si felul in care el te vede iti influenteaza comunicarea tot atat de mult cat si perceptia ta despre tine.
In scurta lui poveste EPICAC, Kurt Vonnegut Jr exploreaza cateva diferente intre comunicarea cu oameni si neoameni (human and nonhuman). Vonnegut arata ce anume s-ar putea intampla daca un computer ar experimenta sentimental iubirii si daca si-ar pune intrebarea de ce (pentru ce) anume traieste el.
Fiind programatorul lui EPICAC, naratorul povestii explica: “EPICAC ii cost ape platitoriide taxe 776,434,927.54 $...pOti s ail numesti masina daca vrei. El arata ca o masina, insa era cu mult mai putin o masina decat multi oameni pe care as putea sa ii numesc. “ faptul ca EPICAC este mai mult decat o masina devine evident cand programatorul care lucreaza pe el ii cere ajutor ca sa o seduca pe o colega, Pat Kilgallen. Spre surprinderea programatorului, EPICAC raspunde: “Ce este iubirea? Ce este o fata” Odata ce a primit definitiile pentru aceste notiuni si pentru alti termeni cheie, EPICAC incepe sa scoata o gramada de volume cu poezii de iubire pentru Pat. Poezia lui EPICAC, “Sarutul” este triumful lui.
Pat a fost foarte convinsa de poezie pana chiar sa o termine.
“Ea vrea sa se casatoreasca” i-a spus el lui EPICAC.
“Popesteste-mi despre casatorie”, a spus el.
I-am explicat aceasta chestiune dificila in cat mai putine cuvinte.
“Bine” a raspuns EPICAC. “Eu sunt pregatit oricand este si ea”.
Adevarul uimitor si patetic m-a lovit. Cand m-am gandit la sta, mi-am dat seama ca ce se intamplase era perfect logic, inevitabil si vina era doar a mea. L-am invatat pe EPICAC despre iubire si despre Pat. Acum,si automat ca el o iubea pe Pat.
Atunci cand programatorul nu ii poate explica cu success lui EPICAC de ce pat ar trebui sa il aleaga pe el sin u un computer, baiatul se rezuma la definitii care cauta nod in papura.
“Femeile nu pot sa iubeasca masinile si cu asta basta”.
“De ce nu?”
“Asta este soarta”
“Definitia te rog”
“Substantive care inseamna destin predeterminat si inevitabil”.
“15-8” spuse bucata de pagina a lui EPICAC”. “Oo”

Pe masura ce povestea avanseaza, baiatul sin u computerul primeste fata, iar EPICAC raspunde intr-un felin care procedeaza unii oameni. El se sinucide si lasa in urma sa urmatorul mesaj:
Eu nu vreau sa fiu o masina; sin u verau sa ma gandesc la razboi…Eu verau sa fiu facut din protoplasma si sa traiesc vesnic (last forever) astfel incat Pat sa ma iubeasca. Insa soarta m-a facut o masina. Aceasta este singura problem ape care eu nu pot sa o rezolv. Aceasta este singura masina pe care eu vreau sa o rezolv. Nu pot sa mai continuu in felul acesta. ..Noroc, prietene. Sa te porti frumos cu pat a noastra. O sama scurtcircuitez pentru totdeauna afara din vietile voastre.

Povestea lui Vonnegurt este trista si amuzanta in acelasi timp. Poate sa fie amuzant sa vedem ce se poate intampla atunci cand tratam masinile ca si cum ar fi persoane. Insa povestea ne aminteste si de ce anume se poate intampla atunci cand insistam in directia opusa sin e purtam constant cu oamenii ca si cum ar fi masini.Dupa cum am spus mai devreme, uneori asta este adecvat. Insa poate sa fie si trist.


Adresabil (addressable)


Cea din urma caracteristica ar trebui sa faca mai clar distinctia dintre impersonal si personal. Adresabilitate inseamna capacitatea de raspuns prin limbaj; organismele carora li te poti adresa pot sa recunoasca candle te adresezi- asta inseamna cand le vorbesti sic and le strigi prin limbaj. De asemenea, ele li se pot adresa altora. Adersabilitatea este cea care face diferenta intre a vorbi cu si a vorbi catre cineva. Animalele nu sunt adresabile; poti vorbi catre ele insa nu cu ele. Le poti chema, le poti certa, le poti lauda insa nu poti sa porti o conversatie reciproca cu ele.
O persoana a descries ce inseamna pentru ea adresabilitate, amintindu-si experienta din copilarie cu prietena ei imaginara. Mary a spus ca prietena ei “Sharla” mergea peste tot cu ea si era mereu imbracata corespunzator.de asemenea, era mereu preocupata de ceea ce facea Mary. Mary vorbea cu Sharla mereu, spunandu-I ce anume simte ea, plangandu-se de parintii ei si de sora mai mare si alteori faceau planuri elaborate. Uneori Mary vorbea despre Sharla cu mama ei si cu prietenii apropiati. Insa Sharla nu raspundea niciodata cu adevarat. Mary putea sa vorbeasca catre si despre Sharla insa nu cu Sharla. Ea nu era adresabila; Sharla nu era o persoana.
La inceputul acestui secol, un filozof pe nume martin Buber si-a descris comunicarea prin continuum-ul sau impersonal-------------interpersonal intr-o maniera care accentuaza notiunea de adresabilitate. Descria lui apare intr-o carte intitulata I and Thou (eu si cu tine) care, de la publicarea ei in 1922, a fost tradusa in mai mult de 20 de limbi, a fost vanduta in milioane de copii in lumea intreaga si continua sa fie citita, discutata si citata de profesori de comunicare si de cercetatori, filosofi, profesori, psihologi, sociologisti si teologi. Ai putea sa crezi dupa titlul cartii ca Martin Buber este despre religie,insa este mult mai mult decat atat. “thou” din titlu este traducerea in engleza pentru pronumele personal nemtesc “tu”. Buber a scris initial cartea in limba germana si a numit-o “Ich und du”, care a fost tradsa cu “je et tu” in franceza si pentru engleza au spyus “I and Thou”.
In orice caz, in aceasta carte si in aproape oricare alta carte scrisa de el intre 1922 si 1965 cand a murit, Buber se concentreaza pe continuum-ul comunicarii impersonal----interpersonal. Intr-o sectiune cu teri paragrafe aproape de finalul primei parti a cartii, Buber a sumarizat distinctia intre nonumani si umani pe care noi le-am discutat aici. Iata o parafraza a ceea ce el spune cu niste note marginale care traduc termenii lui in termenii nostri:
Lumea este de doua feluri pentru oameni, in acord cu perspective lor dubla. Pe de o parte, un om percepe lumea inconjuratoare, lucruri plate si fiintele ca obiecte; el sau ea percepe ce se intampla in lume, procese plane si actiunile ca niste procese, lucruri care sunt alcatuite din calitati si procese care sunt compuse din momente, lucruri inregistrate in termeni de coordinate spatiale si procese inregistrate in termeni de coordinate temporale, lucruri si procese care sunt legate de alte lucruri si procese sicare pot sa fie masurate si comparate cu altele- o lume ordonata, o lume detasata. Intr-unfel, te poti baza pe lumea aceasta; are densitate si durata; structura ei poate sa fie studiata; el o poate indeparta iar si iar; elsi-o aminetste cu ochii inchisi si apoi deschide ochii si iar o vede. Iat-o cum sta- chiar langa pielea ta, dac ate gandesti la ea in felul acesta, sau ghemuit in sufletul tau poate ca o percepi in felul acesta: este obiectul tau sit u o percepi astfel dupa dispozitia ta- si ramane straina atat in interiorul tau cat si in exterior. Tu o percepi si o iei ca fiind “adevarul” tau; ea iti permite sa o primesti insa nu ti se daruieste. Doar cand este vorba despre ea tu poti ajunge la o intelegere cu ceilalti; desi pare sa ia o forma diferita pentru fiecare, ea este pregatita sa ia forma unui simplu obiect pentru tine: insa tu nu poti sa ii intalnesti pe altii in aceasta lume. Fara ea, tu nu poti sa ramai in viata; faptul ca te poti baza pe ea te mentine sip e tine; dar daca ar fi sa mori in ea, ai fi ingropat in nimicnicie.
Sau omul intalneste fiinta si devenirea ca ceea ce il confrunta- mereu o singura fiinta si totul ca o continua devenire. Ceea ce este acolo i se dezvaluie lui prin revelatie si ceea ce apare este un process continuu. Nimic nu mai este prezent decat acest lucru….masurile si comparatiile au disparut. Depinde de tine cat de mult din nemasurabil sa devina realitatea ta. ..Tu nut e poti baza pe lumea acre ti se dezvaluie tie in felul acesta, pentru ca mereu iti apare noua sin u o poti crede pe cuvant. Ii lipseste densitatea pentru ca orice din interiorul ei se intrepatrunde cu oprice altceva. Ii lipseste durata, pentru ca vine chiar si atunci cand nu este chemata si dispare chiar atunci cand te agati de ea. Nu pate as fie masurata; daca incerci sa o faci studiabila, o pierzi. Ea vine- vine sa te insface- si daca nu ajunge la tine sau nut e intalneste ea dispare- insa apoi apare iarasi, transformata. Nu sta in afara ta, iti atinge pamantul…Intre tine si ea este o reciprocitate a daruirii; ii spui tu cand I te adresezi si i te daruiesti; iti spune tu si ti se daruieste. Nu poti insa sa ajungi la o intelegere despre ea cu altii.
Lumea lui (obiectuala) atarna de el in spatiu sit imp. Lumea lui tu (umana) nu atarna in spatiu sit imp.

PARTI
INTERSCHIMBABILE







ESTI MASURABIL






DOAR REACTIONEAZA

NU ESTE ADRESABIL




ESTI UNIC


ESTI NEMASURABIL





ALEGI


ESTI ADRESABIL

In concluzie, adresabilitatea este o culminare a caracteristicilor care fac distinctia intre uman(you world) ---nonuman (IT world). Si dupa cum ne ajuta si citatul din Eu si tu, toate cele cinci caracteristici pot fi folosite ca sa faci diferenta intre cei care te trateaza ca pe un tu sau ca pe un el(it). De aceea am petrecut noi atat de mult timp ca sa descriem aceste diferente. Continuum-ul comunicarii sau scala arata in felul acesta:


TIPURI DE COMUNICARI


Impersonal-------------------------------------------------Interpersonal

este interschimbabil este unic
este masurabil este nemasurabil
doar reactioneaza------------------------------------- face alegeri
nu gandeste gandeste
nu este adresabil---------------------------------este adresabil

Prin urmare, acesta este modul in care ar trebui sa definim “comunicarea interpersonala”. Noi folosim termenul “interpersonal” ca sa etichetam modul, tipul sau calitatea comunicarii care apare atunci cand oamenii implicate vorbesc si asculta in feluri care maximizeaza umanitatea lor proprie si pe a celorlalti. Acest tip de comunicare este cel mai usor de promovat cand sunteti doar doi de tu si cand deja va cunoasteti si aveti incredere unul in celalalt. Insa ea poate sa apara devreme in niste relatii- chiar de la prima intalnire - si dupa cum am mentionat deja, poate sa apra si la telefon, in intalniri de grup, si chiar in discursuri publice sau in situatii de prezentari. Prezenta sau absenta ei nu este determinata de cat de multi oameni sunt prezenti sau unde se afla ei ci de dorinta si abilitatea fiecarui om de a alege atitudi si comportamente “umane” sau “nonumane”.


Construirea persoanei (person building)



Pana acum noi am discutat despre cum am putea sa folosim continuum-ul impersonal------interpersonal ca sa clasificam sau ca sa iti descriem comunicarea, insa nu am raspuns la intrebarea “Si ce-i cu asta?”. Noi nu am spus nimic despre ce diferenta face punctual in care se afla comunicarea ta pe aceasta scara. Dupa cum reiese, se pare ca reprezinta o diferenta foarte importanta air mai devreme noi am folosit termenul “construirea persoanei” ca sa sugeram ce fel de diferenta este.
Cea mai importanta presupozitie care subliniaza abordarea noastra la comunicarea interpersonala este ca calitatea existentei fiecarei persoane este direct legata de calitatea comunicarii pe care el/ea o experimenteaza. Cu alte cuvinte, comunicarea nu este doar o modalitate prin care potisa faci lucrurile sau ceva care te ajuta sa dai afara ceva ce te apasa; ea afecteaza de asemenea felul in care esti tu ca persoana. Este adevarat ca comunicarea indeplineste sarcini. Te poate ajuta sa obtii o intalnire, sa faci o vanzare sa fii avansat sis a primesti o masina. Poate servi la o mare varietate de functii instrumentale. Insa comunicarea este mai mult decat atat.
Totodata sunt motive pentru care comunicarea poate sa serveasca functii expresive. Spre exemplu, Edgar Allan Poe a vrut sa exprime niste emotii puternice despre Annabel Lee, el a scris, randuri precum acestea:
Insa iubirea nostra era mai oputernica decat insasi iubirea
Celor care erau mai batrrani decat noi-
A multora mai intelepti ca noi-
Si nici ingerii din cerul de sus’
Nici demonii din adancul marilor,
Ar putea vreodata sa desprinda sufletul meu de sufletul
Frumoasei Annabel Lee….

De asemenea, in ceea ce priveste comunicarea, este mai mult decat sa rezolvi lucrurile sis a iti exprimi sentimentele. Pe langa functiile instrumentale si de expresivitate, comunicarea mai poate sa aiba o functie de construire a persoanelor (person building).aceasta este functia pe care se concentreaza abordarea noastra asupra comunicarii. Cand noi spunem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii tale, noi vrem sa spunem ca cine esti tu ca persoana este partial influentata de comunicarea pe care o experimentezi. Iata de ce noi numim functia aceasta de “construire a persoanei”.
Una abordarile care pot clarifica aceasta functie de “construire a persoanei” este sa discutam despre “calitatea existentei” din punct de vedere medical. James J Lynch face asta in doua carti recente care discuta conexiunile dintre sanatatea fizica si comunicarea interpersonala. Lynch este co-director la Clinica psihofiziologica de la Clinica si Laboratoarele Medicale ale Universitatii si Scolii de Medicina Maryland. Dupa cum vom vedea noi, studio dupa studio ne arata cum dialogul uman nu doar ca ne afecteaza semnificativ inimile, ci ele pot chiar sa influenteze (alter) biochimia tesuturilor individuale de la extremitatile cele mai indepartate ale corpului. De vreme ce sangele curge prin fiecare tesut uman, intregul nostru corp este influentat de dialog. “
Una dintre descoperirile importante ale lui Lynch este ca presiunea sangelui se schimba mai rapid si mai frecvent decat eram noi obisnuiti sa credem iar unele dintre cele mai radicale schimbari din presiuena sangelui apar atunci cand vormim si cand ni se vorbeste. Lynch a fost condos spre aceasta descoperire de interesul lui in hipertensiune, sau de o contnua presiune ridicata a sangelui, o boala care afecteaza aproximativ 40 de milioane de oameni in Statele Unite si carea a secerat peste un milion dintre noi in anii ’80. Instrumente computerizate ii permit lui Lynch si altor cercetatori medicali sa monitorizeze constant presiunea sangelui sis a surpinda efectele pe care le are o persoana care intra in incapere, contactul nonverbal, cititul cu voce tare si conversatia. Vorbirea pare sa afecteze direct presiunea sangelui; un studio a aratat ca presiunea arteriala medie la asistente sanatoase a crescut de la 92 cand ele nu spuneau nimic pana la 100 cand “vorbeau calm”. Ascultarea are un effect opus. Mai degraba decat sa se intoarca la linia de baza (baseline) atunci cand o persoana se opreste din vorbit, presiunea sangelui in realitate scade sub linia mediana (baseline) atunci cand noi ne concentram pe cealalta persoana. Si asta se intampla doar atunci cand noi vorbim cu oamenii; “conversatia’ cu alte animale nu produce acelasi rezultat.
In prima lui carte, publicata in 1977, Lynch discuta unele dintre efectele mai globale ale aceluiasi fenomen. Acolo el prezinta rezultatele a sute de studii care coreleaza singuratatea si sanatatea precara. Spre exemplu, oamenii cu putine realtii personale au tendinta sa moara mai repede decat perechea loc care se bucura de retele de prieteni si familie.
De fapt, un studiu din 1970 pe gemeni identici a aratat obiceiurile de fumat, obezitatea si nivelurile de cholesterol ale gemenilor care au avut atacuri de inima nu difereau in mod deosebit de ale gemenilor cu inimi mai sanatoase. Insa erau alte diferente mai importante, pe una dintre care o numesc doctorii “putine relatii interpersonale in copilarie si adolescenta”. Gemenii cu boli de inima erau cei care experimentasera mai mult conflict nerezolvat, mai multe certuri la serviciu si acasa si mai putin supot emotional. Dupa treizeci de ani de lucru cu doctori lucrand cu pacienti bolnavi de inima, doi alti doctori au ajuns la concluzii similare.Ei au descoperit ca desi exista niste relatii intre problemele cu inima si factori precum ereditatea, greutatea si fumatul, exista o legatura mult mai puternica cu propriile obiceiuri(patterns) interpesonale. Persoana care va suferi cel mai probabil un atac de inima este cea care este implicate intr-un conflict prin care incearca sa obtina”printr-o lupta imediata si agresiva incearca sa castige mai mult si intr-un timp cat mai scurt…impotriva eforturilor adverse ale celorlalti oameni/lucruri”. Acesti doctori cred ca agresivitatea si competitivitatea continua iti pot spori sansele la atacuri de inima.
Ce concluzii putem trage de la dovezi de tipul acesta. In cartea lui din 1977, Lynch a declarat in felul acesta: “Compania umana ne afecteaza inimile,si…se reflecta in inimile noastre o baza bilogica pentru necesitatea noastra de a crea relatii umane de iubire sip e care noi esuam sa le indeplinim cu pieirea nostra…decizia finala este simpla: trebuie fie sa invatam sa traim impreuna sau san e crestem sansele de a muri singuri premature.”
Cu alte cuvinte, daca vezi calitatea vietii odpdv psihologic ori dintr-un punct de vedere strict medical, devine clar ca este mai mult decat multa mancare, haine groase, adapost, educatie si comoditati ale vietii moderne. Calitatea vietii tale este direct legata de calitatea comunicarii tale.
Insa in ceea ce priveste viata, este mai mult decat psihologie; calitatea vietii inseamna mai mult decat sanatate fizica. Si, daca daca mergi dincolo de ceea ce este psihologic, poti sa atingi aceeasi idée cu mai multa forta. De fapt, oamenii care nu fac parte din sistemyul medical (nonmedical people) au tot vorbit despre legatura dintre calitatea comunicarii tale si calitatea vietii tale de multi ani. Spre exemplu, filosoful Reuel Howe scrie:

Sa spui despre comunicare ca este importanta pentru viata umana inseamna sa fii banal, insa putina platitudine de genul acesta sta martora la adevarul invariabil; comunicarea inseamna viata sau moarte pentru oameni…atat societatea cat si individual isi sustrag sensul lor primar din relatiile care exista intre persoane. Prin dialog oamenii ajung sa implineasca miracolul personalitatii si al comunitatii.

Abordarea lui Buber a comunicarii porneste de la ideea ca tu si eu descoperim sin e construim umanitatea in relatia cu alte persoane. Si ca sa il parafrazam iarasi:

Faptul fundamental al existentei umane este persoana cu persoana. Acel lucru unic din lumea umanaeste ca ceva se intampla in continuu intre oameni si altii, ceva ce nu se intampla niciodata in lumea plantelor sau animalelor. ..Oamenii sunt facuti oameni(umanizati) prin aceasta intamplare….acest eveniment special incepe cand o persoana se intoarce spre cealalata, cand il vede pe el/ea ca acea fiinta cu totul speciala si oferindu-se sa comunice cu ea intr-un mod reciproc, construind dinspre lumea individuala pe care fiecare o experimenteaza catre o lume pe care amandoi si-o impartasesc.

Psihologul iezuit John Powell sustine aceeasi idée in termeni mai simpli: “ Cel care sunt eu la un anumit moment dat din procesul meu de a deveni o persoana, va fi determinat de relatiile mele cu cei care ma iubesc sau refuza sa ma iubeasca, cu cei pe care ii iubesc sau refuz sa ii iubesc.”

EXERCITIU-----------------------------------------------------------------------


Aplicatie individuala; Instrumentala, Expresiva sau Ontologica

Noi am vorbit despre trei feluri diferite in care comunicarea umana poate sa functioneze. Comunicarea poate avea functie instrumentala (sa ajungi sa faci ceva), sau expresiva (sa dezvalui sentimentele sau gandurile) si in acelasi timp este mereu si ontological (construire a persoanei sau sa adaugi la definitia ta despre tine si pentru acea anumita relatie). Acest exercitiu rapid ar trebui sa va ajute sa intelegeti aceste distinctii.
Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, decide daca comunicarea in acea situatie este in primul rand instrumentala sau in primul rand cu functie expresiva si explica modul cum gandesti cand alegi acest raspuns. Apoi vorbeste despre cum vezi aceeasi situatie functionand ontologic (fara importanta dca mesajul este instrumental sau expresiv). Vei primi doua raspunsuri la aceeasi situatie. Spre exemplu:

SITUATIE

Jan and David au trait impreuna trei ani, pana cand, intr-o zi, david a plecat fara sad ea nici un cuvant de explicatie. Dupa aproximativ 8 luni fara nici un contact, el reapare deodata la casa lui Jan si ea il lasa sa intre. Apoi, ei au stat in casa timp de doua zile fara sa isi adreseze nici un cuvant unul altuia. In cele din urma, dup ace au luat masa de cina intr-o seara, Jan spune:
“Du afara gunoiul”.
Cum apare sa fie acest mesaj: instrumental sau expresiv? Argumenetaza-ti raspunsul. Mesajul pare as fie instrumental in esenta, pentru ca Jan incearca sa “realizeze ceva” prin afirmatia ei- sa fie dus gunoiul afara. In ce feluri vedeti acest mesaj ca functionand ontologic/de construire a persoanei? Jan pare sa spuna ceva despre relatia lor, probabil “ca sunt pregatita sa made-a face cu tine iarasi” sau “bine ai revenit”.

Pentru fiecare dintre aceste patru situatii care urmeaza:
1. Mesajul pare sa fie instrumental sau expresiv? Argumenteaza-ti raspunsul.
2. In ce feluri vezi acest mesaj ca functionand ontologic?


Situatia 1

Darla si Mary Beth s-au cunoscut la colegiu si au devenit bune prietene. Pentru ca acum ele locuiesc in state diefrite, nu prea se mai intalnesc des insa se suna des pentru a ramane in contact una cu cealalata. In timpul uneia dinter aceste conversatii la telefon, ele au inceput sa discute situatia de la munca a Darlei. Darla spune:
“Ma infurii atat de tare cand el imi face de ras munca in fata unor alte persoane”

Situatia 2


Becky si Bill sunt colegi de camera si se cunosc doar din momentul cand Bill a raspuns la anuntul lui Becky “caut coleg de camera” cu doua luni in urma. Anmandoi luceraza si sunt de obicei ocupati sau dorm atunci cand sunt acasa. Intr-o zi, Becky il sun ape Bill la serviciu, ceva ce nu a facut niciodata si spune:
“Ai putea sa te intalnesti cu mine la o cafea dupa serviciu?”
Situatia 3

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu in aceeasi zi. In verme ce ei converseaza la o cafea, Becky povesteset cum a primit o oferta de la o firma care este in concurenta cu cea la care lucreaza ea acum. Noul job presupune mai multi bani si ar trebui sa se mute in alt oras. Becky spune:
“Banii nu ar strica, insa chiar imi place situatia mea actuala asa cum este”.

Situatia 4

La fel ca in situatia numarul 2, mai tarziu pe parcursul conversatiei, Betty spune:
“Ce anume crezi ca ar trebui sa fac?”



“Bine”, ai putea spune tu, “nu sunt in dezacord cu idealurile marete exprimate de toti acesti ganditori si pot intelege cum calitatea vietii se leaga de calitatea comunicarii. Dar hai sa fim putin practici. Nu este posibil sa il tratam mereu pe fiecare ca pe o persoana si nici nu este mereu intelept. Asa ca nu te poti astepta in mod realist ca calitatea comunicarii fiecaruia sa fie aproape de extrema dreapta a continuum-ului.”
Suntem de accord. Nu putem si nici nu facem asta. Caracteristicile situatiilor fac uneori comunicarea umana imposibila. Dupa cum vom clarifica mai departe in urmatorul capitol, comunicarea umana este tipul de process in care orice detaliu depinde de altele. Definitiile rolurilor, statuturile relatiilor, diferentele culturale, imprejurimile fizice si cat timp avemla dispozitie- toate pot sa faca contactul interuman imposibil. Lipsa cunostintelor si a abilitatilor pot de asemenea sa limiteze acest tip de contact de calitate. O persoana si-ar putea dori sa se “conecteze” la alegerile si sentimentele altei persoane insa pur si simplu ar pueta san u stie cum sa asculte in felul acesta.
Intr-o serie de alte situatii acest lucru ar putea fi posibil insa nu ar fi prea intelept. Relatiile de putere sau nivelul de ostilitate ar putea sa faca riscant acest lucru. Spre exemplu, un prieten al lui John preda comuniacrea interpersonala ac parte dintr-un curs de “abilitati de Viata” intr-o fabrica cuu angajati. Fabrica si programul in acre lucreaza fac parte din sistemul penitenciar. Eric lucreaza ca guardian si de asemenea preda part time acolo. Puterea lui ca guardian- el are autoritatea sa trimiat oamenii inapoi la inchisoare districtului sau la penitenciarul federal- ii afecteaza drastic ceea ce poate el sa realizeze ca professor de comuniacre interpersonala. Unii oameni de la orele lui ii raspund deschis la eforturile lui de comunicare interpersonala. Altii, totusi, sunt atat de incrancenati de anii pe care ei i-au petrecut la inchisoare incat se gandesc la cum sa isi mentina propria lor putere in ierarhia celor condamnati si cum sa iasa afara mai curand- legal sau prin alte metode. Pur si simplu pentru Eric nu pare de bun simt sa incerce sa comunice in feluri “intepersonale” cu toti cei care participa la orele lui.
Noi incercam sa aratam ca in unele situatii sa comunici impersonal uneori nu inseamna ceva rau sau inadecvat. Datorita asteptarilor, constrangerilor de timp, sau pentru o multitudine de alti factori, este uneori cel mai bun mod de a te purta intr-o situatie. Chiar si Martin Buber, care a fost profund dedicat comunicarii interpersonale, a sustinut acelasi lucru. Intr-un eseu scris la putin timp inainte de moartea lui, el a spus ca s-a nascut intr-o lume in care comunicarea eu-tu sau contactul persoana la persoana (personal) erau norma, atunci ca probabil ar fi trebuit sa pretuiesc “lumea impersonala (a lui IT)”. Insa deoarece el nu a facut asta, pentru calumea in acre el traia continea mai mult impersonal (I-IT) decat personal (I-you), el a pus accentual pe ultima. Ideea lui era ca avem nevoie de mai mult decat un echilibru. Comuniacrea impersonala, Eu-el (I-IT) este uneori necesara, insa vietile noastre devin mai umane si mai complete pe masura ce crestem comunicarea interpersonala.
Noi vrem sa atingem un alt aspect important legat de acest subiect cu ceea ce este practice. O a doua presupozitie care ne ghideaza abordarea noastra asupra comunicarii interpersonale eset credinta ca exista o miscare esentiala in lumea umana si aceasta este catre relatie si nu catre diviziune. Din cauza a ceea ce suntem noi ca oameni, in general ne indreptam catre comuniune si nu catre separare.
Iata cum am ajuns noi la aceasta credinta. In primul rand, noi recunoastem ca viata omeneasca este un process sau o activitate, nu o stare de a fi (a state of being) si ca procesul general in care suntem angajati este procesul prin care nopi devenim ceea ce suntem, sa devenim persoane complet evaluate (dezvoltate). Aristotel a aspus acest lucru acum 2500 de ani si sute de ganditori au repetat aceasta idée. In al doilea rand, persoanele sau oamenii relationeaza, nu sunt finite solitare. Cu alte cuvinte: ‘nici o persoana nu este o insula”; a fi o persoana inseamna sa experiemnetzi erlatii cu alte persoane. Daca ai putea sa creezi un organism uman intr-un mediu complet impersonal- un uter artificial, o nastere asistata de masini, hranire si schimbare mecanica, si tot asa-pana la urma ai ajunge sa nu mai fii o persoana. Asta deoarece, ca sa poti deveni un om, trebuie sa experiemntezi relatii cu alte persoane.
Acesta este aspectul cel mai important in diverse relatari despre copii “salbatici” sau ‘necivilizati”. Espre exemplu, in “experimental interzis: Povestea baiatului salbatic din Aveyron”, Roger Shattuck vorbeste despre o creatura ‘remarcabila” care a iesit din paduri in propierea unui mic sat din Franta de sud pe 9 ianuarie 1800 si el a fost prins in timp ce scormonea dupa legume intr-o gradina din sat. “Creatura”

Era om dupa forma corpului si mergea drept. Totul in legatura cu el sugereau ca este un animal. El mergea gol cu exceptia zdrentelor unei camasi sin u arata modestie, nu se constientiza ca fiind o persoana care sa aiba vreo legatura cu oamenii care il prinsesera. El nu putea vorbi si scotea niste sunete caiudate si fara semnificatie. Desi era foarte scund, parea sa fie un baitat de 11 sau 12 ani.

Creatura a fost dusa epntru tratament la un doctor renumit, Dr Pinel. Acesta era chiar unul dintre fondatorii psihiatriei, nu a fost in stare sa il ajute,partial pentru ca, dupa cum ne arata Shattuk “baiatul nu avea simtul apartenentei umane la lume. El nu se simtea ca fiind o persoana aflata in relatie cu alte persoane.””salbaticul din Aveyron” a facut progrese ca sa devina om abia dupa ce a fost luat pentru studio de catre un alt doctor numit Jean marc Gaspard Itard. Prima mutare a lui Itard a fost sa plaseze copilul in ingrijirea unei mame atente si iubitoare, doamna Madame Guerin. In acel context ei au putut s ail invete pe baiat sa isi foloseasca “olita de noapte”, sa se imbrace, sa vina cand era chemat, si chiar sa asocieze unele litere ale alfabetului cu niste imagini.
Primul raport al lui Itard despre eforturile lui din acel an au arat cum l-a educat si la socializat pe baiatul salbatic si acesta pune accentual pe importanta contactului uman in devenirea personala. Itard descrie in detaliu evenimente care demonstreaza importanta “sentimentului de prietenie” intre el si baiat dar mai ales intre baiat si dna Guerin. “Probabil cavoi fi inteles daca oamenii isi vor aminti influenta majora asupra unui copil a acelor dragalasenii si tandreturi, acele nimicuri delicate care vin natural din inima unei mamesi caer aduc primele zambete si bucurii in viata oamenilor.” Fara acest contact, acest tanar organism uman era o “ceratura”, “un salbatic”. Prin contact uman el a inceput sa se transforme intr-o persoana.
Daca eset adevarat ca ceea ce facem noi ca persoane este sa devenim cei ce suntem, si ca noi suntem finite relationale, atunci poti spune ca miscarea primara in lumea umana este catrre relationare, nu san e departam de ea. Mai mult decat atat, sa spui ca oamenii sunt in mod fundamental “relationatori” (relaters) inseamna sa spui ca la baza noi suntem “comunicatori” pentru ca relationarile se intampla prin intermediul comunicarii. Acesta este un alt mod prin care subliniem ideea din prima noastra asumptie- acea comunicare nu este doar unul dintre multele lucruri pe care le facem pe masura ce inaintam in viata ci eset un lucru definitoriu: comuniacrea este cea care ne face sa fim cine suntem. Dar mai inseamna si altceva. Daca oamenii sunt in mod fundamental comunicatori, atunci, oricand noi suntem eliberati de frica si de ignoranta noi ne vom misca catre altii, nudeparte de ei. Prin urmare, abordarea nostra din aceasta carte nu este sa spunem ca “ar trebui sa stabilesti relatii de la om la om sau “Ar fi mai bines a comunici mai efficient sau daca nu inseaman ca esti un om rau.” In schimb, noi credem ca daca noi in calitate de autori si voi ca cititori putem lucra cu totii impreuna ca sa crestem cunostintele sis a iti diminuam frica si in felul acesta vei stabili mai multe relatii personale. Si nu pentru ca ti-am spus noi asta, ci pur si simplu”natural”.Contactele interpersonale vor avea loc nu pentru ca “tu esti bun”sau pentru ca intri intr-un anumit system de valori ci pentru ca tu esti cel ce esti; o persoana.

REZUMATUL CAPITOLULUI


Acest capitol are rolul sa va introduca in ceea ce noi numim comunicarea interpersonala. Noi folosim termenul “interpersonala” ca sa etichetam un fel, un tip sau calitatea comunicarii care apareatunci cand oamenii implicate aleg sa vorbeasca sis a asculte in feluri care le maximizeaza umanitatea lor si pe a celorlati.
Noi am clarificat faptul ca definitia inseamna sa discutam caracteristicile sau trasaturile care fac distinctia dintre inuma/sau nonpersoane fata de persoane. Prima caracteristica este unicitatea; obiectele sunt in mod evident interschimbabil, insa oamenii nu sunt. Fiecare om este o combinatie genetiac de mare maiestrie si chiar si gemenii identici, care au acelasi construct genetic, au experiente unice. O a doua caracteristica are de a face cu cat de masurabili sunt sau nu sunt oamenii. Obiectele pot fi complet descrise intermeni de spatiu sit imp. Oamenii, totusi, au unele caracteristici nemasurabile. Cele mai obisnuite sunt sentimentele si emotiile.
A treia modalitate in care oamenii difera de nonoameni este faptul ca ei pot face alegeri. Este adevarat, alegerile noastre sunt adesea limitate, insa prezentul nostru nu este niciodata complet determinat de trecutul sau chiar viitorul nostru. A patra caracteristica a omaneilor este ca suntem reflexive (gandim). Nici un alt obiect sau animal pe care il cunoastem a inventat filosofia, stiinta sau religia si doar oamenii petrec atata timp precum facem noi reflectand lau sau intrebandu-ne pe noi sau pe altii.
Adresabilitatea este cae din urma caracteristica distincta a oamenilor. Adresabilitatea inseamna raspunsuri lingvistice, abilitatea nu doar de a vorbi catre dar si de a vorbi cu si de ai se adresa. Desi ai putrea sa argumentezi ca unele sau toate celelalte caracteristici nu sunt specifice doar pentru oameni, toate cele cinci luate impreuna definesc destul de clar ce inseamna sa fii o fiinta umana.
Cu ce ajuat constientizarea acestor caracteristici/ pentru ca ele ne ajuta sa distingem “ei”(its) de “tu”(you) s idea saemenea sa distingem tipuri de contacte-diferente dintre a trata oamenii ca “ei” sau “tu” sau de a fi tratat de ei ca un “el” sau ca un “tu”. Astfel, ei descriu la modul general ce inseamna pentru comunicarea ta se mutecontinuum-ul impersonal--------itnterpersonal. Cand ii tartezi pe altii precum parti interschimbabile, cand le ignore sentimentele, alegerile lor si intrebarile lor sic and ei te tarteaza in felul acela, comuniacrea ta cu ei va fi catre partea stanga a scalei. Cand ii tratezi pe altii si esti tratat de ei ca unic, nemasurabil, care face alegeri, reflexive, si adresabil, pe de alta parte, comunicarea ta se va afla langa partea dreapta a continuum-ului.
Motivul pentru care am petrecut atat de mult timp discutand comunicarea impersonala (Eu-el) si interpersonala (Eu-Tu) este ca noi credem ca exista o legatura directa intre calitatea existentei fiecarei persoane si calitatea comunicarii pe care el o experimenteaza. Noi numim asta functai de “construire a persoanei”. Noi spunem ca comunicarea nu functioneaza doar (1) ca sa facem niste treburi (asta inseamna, “instrumental”) si (2) ca sa exprime sentimente si ganduri (asta inseamna “Expresiva”) si totodata si ca sa (3) construiasca persoane (care inseaman ‘ontologica”). Daca te gandesti la construirea unei persoane dpdv medical, exista o mare cantitate de dovezi caer, dupa cum ne arata Lynch, “intergul corp eset influenatt de dialog”. Si daca mergi dincolo de psihologie, sunt multi oameni care sa depuna marturie pentru ideea ca “oamenii realizeaza miracolul persoanelor si comunitatii prin dialog”.
Cu siguranta ca nu este mereu posibil sa ii tratezi pe ceilalti ca pe o persoana si uneori chiar nu este intelept. Noi speram ca nu ne vei auzi spunand ca daca toata lumea ar iubi pe toata lumea, toate problemele lumii s-ar dizolva si cu totii ne-am putea da mainile ca sa mergem impreuna catre soare. Noi nu suntem chiar atat de naivi.
Noi argumentam totusi, ca exista o miscare de baza catre relatie in lumea umana si ca noi putem in mod realist, practice si fructuos sa beneficiem de avantajul acestei miscari. Asta inseamna ca toata comunicarea noastra nu poate sa fie interpersonala in calitate, insa ar putea sa fie o parte mai mare din ea si daca ar fi, vietile noastre ar fi ceva mai bune.
Toaet acestea intentioneaza sa te introduca in abordarea asupra comunicarii interpersonale sis a te pregateasca pentru cele ce urmeaza in aceasta carte.


PLANUL CARTII


Primul pas, credem noi, este menit sa dezvolte o intelegere a insusi procesului comunicarii. Acesta este focus-ul primului capitol. Noi suntem convinsi ca perspective sau punctual de vedere pe care il ai asupra ceva determina felul in care il vezi si ca unele perspective asupra procesului comunicarii umane sunt distorsionate. Prin urmare, capitolul 2 este menit sa clarifice unele dintre aceste potentiale distorsiuni si sa ilustreze procesul dynamic, complex de natura interdependenta al comunicarii umane.
Capitolul 3 are de-a face cu perceptia, principalul process care face parte din comunicarea noastra. Noi vorbim despre cativa factori interesanti care influenteaza modurile in care percepem cese intampla in jurul nostrum si care exploeraza in detaliu diferentele despre cum percepem oamenii si cum percepem persoanele.
Capitolul 4 discuta procesul cunoscut cu denumirea de “negocierea eurilor” sau “procesul tranzactiei imaginilor”. Noi credem ca daca tuiti doresti sa iti dezvolti abilitatea de a comunica interpersonal, este vital pentru tine sa intelegi acest proces. Acest capitol include un capitol al alegerilor de comunicare pe care cu totii le facem. Noi explicam acolo modul in care calitatea comunicarii tale este direct afectata de aceste alegeri, si cum anumite alegeri pot ajutasa cresti calitatea contactului pe care tu il experimentezi.
Impreuna, toate aceste prime patru capitole alcatuiesc partea I, “Conceptele interpersonale”. Scopul partii I este sa ofere o imagine conceptuala al abordarii noastre asupra comunicarii interpersonale. Partea a IIa, “Codurile interpersonale” este compusa din urmatoarele doua capitole. Capitolul 5 discuta codurile verbale, cuvintele si partile asemanatoare cuvintelor din comunicarea noastra. Discutam ce anume sunt indiciile verbale si apoi discutam cele sase cuvinte care functioneza ca sa impiedice sau ca as ajute contactul interpersonal. Acest capitol, de asemenea ofera cinci directii de abordare pentru imbunatatirea comunicarii tale nonverbale.
Partea a IIIa, “Abilitatile interpersonale” este alcatuita din capitolele 7,8 si 9 si are de-a face cu primele ca importanta dintre abilitatile de comunicare interpersonala: ascultarea, dezvaluiera, si claritatea. Noi credem ca intelegerea reprezinta doar jumatate din intregul process, iar comunicarea tan u se va imbunatati semnificativ pana cand nu vei putea traduce aspectele conceptuale in schimbari comportamentale. Prin urmare, capitolul 7 incepe cu atitudini si comportamente de ascultare. Noi descriem cat de importanta este ascultarea pentru intregul process de comunicare si noi identificam doua tipuri de ascultare, dintre care fiecare este potrivita sau folositoare in diferite tipuri de situatii de comunicare.
Capitolul 8 vorbeste despre setul de atitudini si abilitati intitulat dezvaluire (sharing) sau deschidere. In esenta, sa te deschizi presupune sa oferi imformatii verbale si nonverbale pe care cealalta persoana nu le-ar putea recunoaste sau intelege fara ajutorul tau. Dupa cum subliniem noi, dezvaluirea nu trebuie sa fie negative sau sa fie ceva “greu”;ea trebuie sa fie adecvata situatiei si relatiei. Ideea este ca, atunci cand vrei ca calitatea comunicarii tale sa se miste pe continuum-ul impersonal—interpersonal catre partea dreapta, tu ai nevoie sa dezvalui ceva despre ce inseamna sa fii uman: unicitatea ta, sentimente, alegeri, intrebari si tot asa. Iata ce anume face deschiderea (disclosure).
Capitolul 9 se concentreaza pe claritate, a treia abilitate cheie. Noi argumentam faptul ca tu nu poti sa fii clar de unul singur, ci ca tu poti invata sa comunici in feluri verbale si nonverbale care mai degraba reduce sin u sporesc ambiguitatea. Cu alte cuvinte, tu poti sa inveti sa ingustezi gama de interpretari pe care tu le dai la ceea ce fac sau spun altii. Tu te poti adapta la situatie, sa iti organizezi gandurile, sa iti ilustrezi ideile sis a iti ghidezi ascultatorul in feluri care promoveaza o maxima intelegere reciproca.
Capitolul 10 deschide Partea a IVa a cartii, “Contextele interpersonale”. Capitolele 10 si 11 discuta cadre sau situatii in care noi aplicam toate conceptele, codurile si abilitatile din capitolele anterioare. In primul rand noi discutam comunicarea in cadrul familiilor si intre prieteni in Capitolul 10, care are de-a face cu comunicarea in contextual erlatiilor. Apoi trecem in revista experientele formative de comunicare crucial de importante si prin care trecem cu totii in cadrul familiilor si discutam despre caracteristicile comunicarii in familiile sanatoase. Noi vorbim de asemenea despre dezvoltarea relatiilor, intre perechi de femei-barbati de acelasi sex sau de sex diferit. Noi oferim niste directii de urmat care san e mentina sis a ne imbogateasca relatiile de familie si de prietenie.
Capitolul 11 discuta despre conflict, un context al comunicarii care eset aproape la fel de familiar precum contactele cu familiile si cu prietenii. Noi pastram acest subiect pentru ultimul capitol, pentru ca conflictul pare sa fie cel mai dificil si provocator fenomen pe care trebuie sa il folosim interpersonal. Noi vorbim despre faptul ca conflictul este natural si “normal” si ca poate sa fie de ajutor. Noi identificam diferite tipuri de conflicte si sugeram feluri in care sa le abordam constructive pe fiecare. Si noi de asemenea oferim niste sugestii ca sa ne ocupam de conflicte care par sa fie de nerezolvat.
Epilogul se inchide in cerc complet, inapoi la ideea de baza pe acre am discutat-o in acest capitol cu privire la legatura dintre calitatea existentei tale si calitatea comunicarii. Este un extras dintr-o carte numita “Iepurasul de catifea” si noi credem ca vorbeste de la sine.
Pe parcursul cartii noi am introdus de asemenea activitati individuale si de grup, gandite sa te ghideze in aplicarea practica a principiilor si abilitatilor oferite in carte. Dupa cum au descoperit toti cei care au incercat sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare, exista o diferenta mare intre a intelege un principiu sau o atitudine si in a fi capabil sa o aplici. Activitatile individuale si de grup sunt concepute ca sa tea jute sa treci peste aceasta dificultate. Noi credem ca daca vei incerca cel putin o parte dintre ele, vei creste asnsele de a primi ceva valoros in urma parcurgerii acestei carti.
In plus, noi am mai adugat o sectiune intitulata” Poate ca te intrebi…” in care noi ridicam intrebari despre continutul capitolului, intrebari care au mai fost ridicate de persoane la cursurile noastre sau de catre profesori care au folosit aceasta carte. Aceste sectiuni sunt eforturi de a reduce distorsiunile si suprasimplificarile ale principiilor si abilitatilor. Lecturile suplimentare sunt de asemenea citate la sfarsitul fiecarui capitol, pentru cei care vor sa urmareasca o idée mai departe decat o facem noi in carte.
Cam asta este ceae ce va asteapta. Ai putea sa iti doresti sa treci prin capitole in ordinea pe care ti-am propus-o noi sau ai putea sa alegi ordinea care functioneaza mai bine pentru tine. Poate ca vei dori sa suplimentezi informatiile citite prin lecture si exercitii suplimentare. Insa orice anume alegi, noi credem ca vei afla ca efortul pe care il investesti in imbunatatirea comunicarii tale interpersonale iti poate adduce dividente reale. Sin u doar ata: poate sa fie si amuzant!


EXERCITII------------------------------------------------------------------------

Aplicatie individuala: Obiectificand si personificand


Impreuna cu colegii tai de clasa, intelegeti-va la o perioada de 24 de ore in care fiecare dinter voi sa tineti evidenta pentru cele mai evidente exemple din experienta voastra in ceea ce priveste (1) sa fii tratat ca un obiect, (2) sa fii tratat ca un om, (3) sa tratezi pe cealalta persoana ca pe un obiect, si (4) sa tartezi celalata persoana ca pe un om. Noteaza cu atentie limbajul si comportamentele care te conduc catre concluziile tale. Ce anuem au in comun diversele situatii?

Aplicatie individuala: Alege sa personifici
Inatlniri obiectificate cu alte persoane sunt inevitabile si uneori parti adecvate in comunicarea noastra de zi cu zi. Uneori, insa, avem tendinta sa ii abiectificam pe altii mai mult decat este nevoie. Fii atenta la modul in care comunici cu altii. Obiectifici mai mult decat este nevoie? Poti sa schimbi catre mai multa personificare?
Iata o provocare: muta la un mod interpersonal in ceea ce pentru tine este in mod obisnuit o situatie impersonala. Alege o interactiune obiectificatoare (spre exemplu, vanzatorul, operatorul de la informatii, angajatul de la benzinarie, si tot asa) si incearca sa reduce obiectificarea din comportamentul tau. Cauta sa abordezi situatia intr-un mod adecvat. Unele sugestii ar putea include:
Sa cresti contactul visual (increase eye contact)
Sa zambesti
Sa folosesti un ton prietenos al vocii
Sa intrebi sincer despre cum a fost ziua celeilalte persoane
Sa asculti cu atentie
Sa dai atentie la indiciile nonverbale

Cum a fost sa abordezi aceasta persoana in acest fel? Te-ai simtit mai confortabil sau mai putin confortabil decat de obicei? De ce? Comportamentul tau pare sa fi avut un affect asupra celeilalte persoane sau asupra calitatii intalnirii? S-a schimbat cumva ceva la tine?


Aplicatie individuala sau de grup: Lista cu stereotipiile cele mai vanate


Dupa cum am mentionat in acest capitol, noi credem ca exista mult mai multa obiectificare (stereotipie) in aceasta lume, decat este nevoie. Scopul acestui exercitiu este sa iti sporeasca constientizarea despre cat de multe streotipii se fac in societatea noastra.
Gaseste zece exemple de steriotipii pentr un grup de oameni (spre exemplu, barbate, femei, o rasa nealba, cei in varsta, cei cu dizabilitati, si tot asa). Adu-ti propriile exemple la ore daca poti (reviste, magazine sau alte surse printate) si ia-ti notite cu privire la exemplele neprintate.
In vreme ce iti canezi imperjurimile ca sa gasesti stereotipii, tine-ti si ochii deschisi pentru patru exemple de violare al aceluiasi stereotip.Sper exemplu, dac ate uiti la stereotipiile despre femei, vezi daca poti sa gasesti exemple cu femei aflate in roluri nestereotipale; probabil ca director general sau catarator de munte, mai degraba decat secretara.
Mai jos sunt cateva locuri in care sa cauti:
reclamele din reviste
albumele inregistrate (titluri de melodii, opera de arta)
povesti de la stiri
reclame la tigari
fotografii
reclame la TV sau la radio
povesti pentru copii sau fabule
truisme
jucarii
termeni/slogane
bijuterii
sport
culori
cariere
mobile sau decoratiuni
tipuri de reviste
bauturi
diferente comportamentale observte
parfumuri/aftershave-uri
tipuri de masini sau de camioane

Fololoseste urmatoarele intrebari ca un ghid catre discutarea descoperirilor tale. Ce tipuri de stereotipii ai gasit? Ai gasit mai multe sau mai putine stereotipii despre grupuri decat te asteptai initial? Ce spun exemplele tale desper caracteristicile acelui grup? Cat de patrunzatoaer crezi ca este acest tip de stereotipie? Crezi ca majoritatea oamenilor cred in acest stereotip? Cat de mult inrameaza acest stereotip felul in care noi gandim despre membrii acestui grup? Este acesta un stereotip care face rau sau eset periculos, ori este doar un exemplu inofensiv? Exemplele de ncalcare (violare) ale stereotipurilor pe care le-ai gasit spun ceva despre valoile care se schimba? Ce impact crezi ca au reprezentarile stereotipice au asupra membriklor grupului care sunt reprezentati? In ce feluri ar putea ei sa fie afectati daca sunt tratati intr-o maniera nonstereotipala?


Aplicatie de grup: aplicand stereotipuri (stereotyping)

Formeaza grupuri de 5-6 persoane. Selecteaza una dinter urmatoarele categorii (sau creeaza o categorie similara cu acestea):

Profesiuni
Grupuri
Locuri geografice de origine
Aparteneta la grupuri de acelasi fel (barbate si femei)
Preferinet musicale
Preferinte sexuale


Odata ce grupul tau s-a decis la o categorie, identifica subgrupurile care exista in interiorul categoriilor tale de grupuri. Descrie in termeni generali cum este sa fii un membru al fiecarui subgroup. Ofera exemople din propria ta experienta si despre persoane care exemplifica si aletle care contrazic definitiile la care a ajuns grupul tau. Fii sigur ca conclyuziile grupului tau sunt notate pe hartie si sunt gata sa fie impartasite in fata intregii clase.
Care sunt unele dintre avantajele pentru care abordam oamenii in felul acesta? Care sunt dezavantajele?

Aplicatie de grup: sa obiectifici sau sa personifici?


Citeste urmatoarele scenarii. In grupuri de 3-5 oameni, descrie trei feluri diferite in care ai putea tu alege sa te comporti in situatiile date.

Ai un examen important si dup ace studiezi atent toata noaptea, te retragi ca sa dormi bine. Colegul tau de camera vine in camera la ora 1.00AM si vera sa iti vorbeasca despre o problem ape care el o are cu prietena lui.
Esti in oras la o cina romantica cu o persoana deosebita, iar ospatarul a facut tot felul de prostii. Mai intai ti-a adus la salata un sos gresit, apoi a uitat sa aducacosul cu paine, pe urma, bineinteles ca nu a adus unt, mancarea parteneri tale este foarte rece si acum varsa apa pestevoi.
cel mai bun prieten al tau se intoarce in oras dup ace a fost plecat toata vara. Ai auzit ca a venit de o saptamana, insa nut e-a sunat sau contactat inca in vre-un fel. In cele din urma, prietena ta se opreste pe la tine si spune intamplator” Buna, imi pare bines a te vad!”
Tu esti supervizorul unui department de la serviciu care a aratat o scadere a productivitatii. Supervizorultau insista ca tu sa faci niste imbunatatiri ori altfel postul tau va fi afecatt. Cand investighezi mai indeaproape, afli ca unul dintre oamenii din echipa ta a ramas vaduv de putin timp si de atunci are probleme al munca.
Stai la banca la coada de cincisprezece minute cand cineva apare dintr-o data si spune. “ma scuzati” si se aseaza in fata ta.

Acum ca ai descries trei posibile feluri prin care poti raspunde la fiecare situatie, plaseaza fiecare dintre rspunsurile tale pe continuum-ul impersonal-----------interpersonal. Cu alte cuvinte, ii tratai pe ceilalti indivizi mai mult ca pe obiecte sau ca pe persoane?


Ce factori situationali ar putea afecta ce alegeri de comunicare ai face in situatii similare de viata? Cum te poate ajuta pe tine aceasta activitate cand in viitor va trebui sa alegi niste comportamente adecvate?


NOTE

Cum ne apropiem cu inima...de...ce vreti voi
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2011-12-28 12:11
Un amic ma intreba zilele astea
de ce cred eu ca Together este o carte atat de buna.

Si, facand traducerea, mi-am dat seama.

Pentru ca eu nu cred ca exista boli precum schizofrenie, sau alte boli psihice.

Iar cartea asta sustine acelasi lucru.

De schizofrenie sufera cei care nu stiu cum sa mai relationeze cu cei din jur.

Si, in acelasi timp, schizofrenia, ruptura, este si o forma de neimplicare
si totodata o incapacitate de a te bucura.

Si cartea Together iti arata ce trebuie sa faci....ca relatia cu cei din jur sa fie ok.

Sunt doar niste comportamente care
persistand, ne fac rau si noua si celor din jur.

Cei si mai degraba cele care cresc copiii remarca mult mai usor
cat de mult poti sa influentezi copiii oferindu-le posibilitati si oportunitati.

So, cartea Together este o dovada si un ghid pentru cei
care cred ca si mine, ca nu exista schizofrenie
sau alte boli psihice.

Nici atacuri de panica , anxietate s.a.

Doar oameni care nu stiu sa isi mai foloseasca inima.

Ei devin prea rationali si nu mai stiu sa se bucure si sa rada.
Devin rigizi si se inchid.

Nu mai stiu sa asculte.

Sunt critici si nu se implica.

Poate va intrebati ce are una cu alta?

Citeam intr-o carte de coaching despre asta.

Cand te implici nu poti sa fii critic
pentru ca nu mai gandesti ca un lucru nu e bun
ci pui mana si faci tu ce trebuie facut
nu ii mai faci altcuiva observatie.

So, in mare parte, chestia asta cu nonimplicarea
este o problema de societate.

In general barbatii sunt cei care se implica mai putin (insa cunosc on egala masura si femei )
si...ce primesc ei?

O inima atrofiata
pentru ca...ghinion...ei pierd din vedere
ca cine face mai mult efort...este cel mai castigat .


Inima este un organ cu muschi
si ca orice muschi, cu cat il folosesti mai putin
cu atat se atrofiaza mai mult

si pe urma te trezesti ca,
desi te odihnesti toata ziua
tot tu esti cel obosit,
fara chef, abia vorbesti
cocosat, lipsit de prieteni si de pofta de viata, etc.

So, implicarea este raspunsul si solutia.

si ce sa mai spun,
de obicei implicarea trebuie sa vina din interior.

si pentru ca ma preocupa de mult aceasta problema a societatii
(stil de viata pasiv)
am pregatit pentru anul care urmeaza cel putin doua campanii.

1.campania de comunicare
prin care promovez in sistemul educational
mai mult stilul deschis (dialogic)
si sa reduc stilul inchis (analogic)


si 2. campania cu bazele sportive

sa promovez mai mult sportul, activitatile fizice
prin lobby pentru revizuirea situatiei bazelor sportive
(la nivel de Bucuresti si de tara, daca voi reusi)

Ca solutii: sa fie mai multe posibilitati pentru oameni:
sa poata juca nu doar fotbal ci si baschet, aerobic, atletism, dansuri, inot s.a.

Iar sportul va fi promovat mai mult catre publicul larg
si nu doar catre niste ...elite/ profesionisti, cum se face acum.


Si ca sa inchei intr-un ton optimist

Together we're STRONG !
We can't go wrong!

CUM FACEM DIALOGUL? NEXTING!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2011-11-18 22:48
Care este diferenta esentiala intre individualisti si ceilalti oameni?

Pai...cei care sunt pe analogic nu prea fac nexting.

Am auzit de multe ori la ei urmatorul pattern de comunicare: propune un subiect!
Asa cred ei ca se face conversatie.

In schimb, cei care sunt pe dialogic fac mai mult NEXTING (un mod de a duce conversatia mai departe)

Si va dau un exemplu.

O amica m-a intrebat ce inseamna om deschis.

Si i-am relatat urmatorul dialog.

Eu pe camp, plantam copaci. si un localnic cobora panta

Era cocosat si vorbea in sinea lui: Ce p... mea )0-:
si eu (cu spatele drept, ton de voie buna, zambet larg): v-am auzit ce-ati spus!

Omul se uita mirat la mine si imi da explicatii: Ei, eram suparat si eu. (se deschide)
Eu: Dar de ce sunteti suparat?
EL: I-am dat cuiva niste bani si nu mai vreq sa mi-i dea inapoi?
Eu: pai de ce i-ati dat?
El: Ca era sotia lui bolnava...

Ok Am mai discutat si despre altele
La final, nu i-am rezolvat problema, dar omul se simtea mai bine, categoric, pentru ca eu il ascultasem, se mai descarcase de problema care il apasa...si RELATIA noastra era OK

So, acesta este un exemplu de NEXTING
sa duci conversatia mai departe

remarci ce SIMTE CELALAT...dupa chip, limbaj, gestica, etc
si faci DIALOG
duci mai departe, de obicei catre o solutie ((-:

Un alt mod de a face NEXTing este sa lucrezi pe PLANURI, PROIECTE, ETC

Va rog sa retineti, ca un om care nu face NEXTING
pare rece si detasat, insensibil la ce SIMTE CELALAT- atunci zicem ca omul este inchis

Alte indicii verbale de nexting: semnale sonore, prin care arati ca asculti(si, mai zi, ei na? seriors ??? ((-:etc...)

cel mai cunoscut exemplu literar de om incuiat (individualist) este STRAINUL lui Camus

cand cineva este incuiat si nu face nexting, nu duce dialogul mai departe
il forteaza si pe cel de langa el sa stea inchis.

Oricat ai vrea, dialogul...nu e monolog!

Dialogul inseamna ca amandoi construim discutia, si implicit RELATIA.
Fiecare pune de la el si duce discutia in directia dorita.

Si va rog sa ma credeti, sa traiesti cu un om incuiat, care nu percepe ce simte cel de langa el, e foarte dureros.

Nu glumesc, chiar de multe ori nu suferim de mai stiu eu care boli.

Suferim de proasta comunicare, ceea ce provoaca tensiuni.

De aici apar si bolile.

Asa ca, va doresc sa aveti prin preajma cat mai putini oameni incuiati.

Iar de nu aveti acest noroc...macar sa ii mai invatat cum sa se descuie.

Mult succes! (-:


PS Mai jos aveti un articol despre un doctor german care vindeca
cancerul doar vorbind cu pacientii despre ce le-a cauzat tensiunea (socul emotional)

http://www.financiarul.ro/2011/05/24/descoperiri-uluitoare-despre-adevaratele-cauze-ale-cancerului-corpul-se-vindeca-singur/

Cine e mai aproape de...ADEVAR?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de cretusimona in 2011-10-30 09:45
ieri la planatt am avut o discutie cu un voluntar, andrei.

i-asm povestit despre individualisti si despre Alin, si...despre cum comunica baietii...de nu prea se inetleg cu fetele.

Si Andrei mi-a spus ca el este genul care...spune ADEVARUL.

As vrea sa vorbim putin despre ce inseamna sa spui adevarul.
Si o sa va dau un exemplu din cartea lui Dale Carnegie (Secretele Succesului)- pe care v-o ercomand.

Un individ isi cumparase niste perdele scumpe de 5 mii de dolari.

1. (prima abordare- adevar spus in fata)

Un prieten aflat in vizita, i-a spus adevarul (din creier/ rational): ca perdelele sunt prea scumpe si ca nu isi merita banii. Atunci omul a batut in retragere. A zis ca lui ii plac, el crede ca sunt frumoase si a armas cu un gust amar despre abordarea acestui prieten.
(stilul e analogic- i-am spus adevarul- nu conteaza cum e relatia mea cu acest om)

2.( a doua abordare- admiartie sincera)

O amica (de obicei femeile au acest stil de comunicare) aflata in vizita, cand a vazut perdelele a exclamat sincer (si din inima/suflet): Vai, cat de frumoase sunt aceste perdele! As vrea si eu as imi pot permite astfel de perdele. Omul s-a simtit mai confortabil si a fost sincer, s-a deschis. El a recunoscut ca perdelele au fost cam scumpe (femeia poate i-a zis ca nu,nu, sunt frumoase)...si ca nu ar fi trebuit sa le ia.

Incercati sa remarcati diferenta dintre cele doua abordari (prima- e pe stilul analogic- spun adevarul- nu conteaza tonul vocii, expresia fetei, etc)
A doua abordare e pe stilul dialogic- facem un dialog- suntem sincer intresati de cel de langa noi- ne oprim atentia pe lucruri si discutam- suntem prieteni- si omul se deschide. (relatia e ok)


Aceste doua situatii, se regasesc in ANALIZA TRANZACTIONALA care vorbeste despre:
cele doua situatii de comunicare: WIN-WIN si WIN-LOSE situation.


 
X
Termeni si conditii de utilizare